comentarii

STRIGAM


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Corola de minuni - de (anonim) la: 10/11/2004 14:56:28
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Dragă Ilona!
Tu zici:
“ Eu as vrea doar atat sa-ti spun, aproape cu lacrimi in ochi..."sa nu strivesti corola de minuni a lumii".....”
Bănuiam eu, că cineva ar putea începe să plângă. Fii serioasă, doar eşti om matur! Trebuie să fii curajoasă ca să trăieşti. Din ce ai spus, trebuie să înşeleg, că preferi cu disperare, ca ceea ce ţi se pare o minune, minune trebuie să rămână, adică să nu i se caute explicaţie. Dar nu trăim în paradis! În viaţa reală te poţi poticni rău exact de lucrurile care au rămas neexplicate. Şi parcă un lucru minunat devine mai puţin minunat, după ce ni-l explicăm? Pentru mine – nu. Să nu ne comportăm ca un copil, care-şi doreşte cu ardoare o jucărie, dar pierde interesul faţă de ea, de îndată ce devine a lui, sau ca un Don Juan, care, după ce cucereşte femeia mult jinduită, dragostea i se evaporă pe loc. Să preţuim la justa valoare şi ceea ce am cucerit, am atins, este al nostru. Iar la corola lumii se vor adăoga alte minuni, pe care acum încă nu le vedem. Cu cât mai departe împingem orizontul lumii cunoscute, cu atât mai minunat este … mirajul, care ne deschide, vaporos şi aluziv, ceea ce se află dincolo de orişont. Corola de minuni a lumii devine mai bogată în culori şi nuanţe. Teoriile ştiintifice, care şi se par sarbede şi plictisitoare, în realitate îţi pot alimenta gândirea romantică cu mai multâ substanţă, decât nişte povestioare simple, la înţelegerea copiilor. Există mai multe “niveluri” de înţelegere. Spre exemplu, să luăm una din teoriile fizicii moderne “The Big Explosion”. Uite o poezie:

Marea Explozie
Materia toată,
Într-un pumn uriaş concentrată,
În convulsii istovitoare,
Dospeşte, ca o pâine în covată…
Spaţiul în juru-i s-a închis,
Dar tensiunile cresc nebuneşte
Şi membrana, în fine, plesneşte.
Marea Explozie s-a produs!
Stelele – aşchii incandescente
Din plasma clocotitoare,
Îşi iau zborul cu uşurare,
Ca albinele din stup,
Într-o zi cu soare.
Marea Explozie …
Cine a fost s-o vadă,
Să-mi strige cu indignare:
- Minţi, obraznică Doamnă,
Nu e nici o asemănare!
-Ba da, a fost ca o toamnă,
Plină de vrajă şi culoare…
Nu ţi se pare romantic acest subiect? Îţi poţi imagina Marea Explozie? Nu-ţi pare o minune, acest tablou terifiant, dar extraordinar de colorat şi frumos?
Cele bune, Adela
P.S. Dacâ nu crezi într-un ateu convins, vino la Chisinau, şi-ţi voi permite să mă atingi. :-)
Apropo, ce zici de oiţele, care au crescut în eprubete? Cele clonate, din Anglia… Unii susţin, că şi animalele au suflet, ba chiar că este nemuritor.
#28253 (raspuns la: #28091) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
super misto - de Adriana O la: 11/11/2004 01:42:28
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
si daca mai striga cineva pe strada dupa tine:"porcule" sa fii fericit!Cam 30 de minute...E bine de stiu!
#28386 (raspuns la: #20965) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A se face diferenţa între r - de Simeon Dascalul la: 11/11/2004 16:19:07
(la: Cum si in ce fel definiti lasitatea?)
A se face diferenţa între risc care implică o oarecare şansă de a câştiga şi curajul gratuit pe care îl văd aducând o groază de necazuri pe capul propriu în numele unei dreptăţi abstracte.
Dacă iau de bună definiţia asta înseamnă că n-am fost niciodată curajos. Dacă mă gândesc bine nici măcar n-am cunoscut vreun om curajos.
Iar pentru antonim, laşitatea, nu-mi vine în minte o definiţie clară, dar cred că pur şi simplu ştii când eşti laş. Majoritatea oamenilor nu sunt puşi în situaţia de a înfrunta „represiuni de teroare sau gandul la o tortura fizica”. Dar există şi o laşitate mai măruntă, domestică, care se manifestă frecvent şi care e logică şi firească.
Aduc cel puţin două exemple în care am fost fără îndoială laş, dar curajul ar fi fost o alegere foarte proastă.

Primul: anul întâi, semestrul întâi. Materii digerabile sau mai puţin, dar una ne aducea complet la disperare. Proful preda foarte dezlânat, de fapt nimeni nu reuşea să înţeleagă nimic din cursuri, în plus le mai şi sărea, iar din seminarii nu-l ţinuse decât pe primul şi nici pe ăla întreg. Acum că suntem studenţi versaţi sperietura de-atunci ni se pare amuzantă, dar pe vremea aia eram boboci uşor de îngrozit. Unii s-au dus să-şi ia câte două, trei cărţi de la bibliotecă, încercând să priceapă despre ce-i vorba. Am vorbit cu nişte tipi ce-i ştiam din anii mai mari şi mi-au spus aproximativ: „aşa-i ăsta, bolund; oricum nu citeşte niciodată lucrările, se uită numai la scheme, principalul îi să nu-i greşeşti schemele, să i le scrii mari şi cu detalii”. Cum materia era grea şi cu şanse minime de a-mi folosi vreodată, m-am bazat pe sfaturile lor, zicând că în cel mai rău caz mă duc în toamnă.
Seminarul profului incriminat venea după un curs important şi înainte de un seminar ţinut de un asistent conştiincios şi dur, aşa că, mai ales de când începuse vremea urâtă, o bună parte din cele două grupe stătea în sală. Fie învăţam pentru seminarul ce urma, fie discutam chestii mai puţin ştiinţifice. Bineînţeles nimeni nu mai aştepta să-l vadă. Într-o zi de decembrie se deschide uşa şi intră individul capsat rău. Poate îi făcuse şeful de catedră morală, sau poate avea alte probleme, niciodată n-am avut curiozitatea să aflu. I se opresc ochii pe mine: stăteam comod pe prima masă şi am făcut o mutră tare buimacă. După primul şoc vârâm în mape foi de la celaltă materie, Hustlere şi ziare şi ne facem rost de câte un scaun. Se instalează şi el la catedră şi mă invită la tablă sub pretextul să rezolv o problemă. Ar fi avut şanse sensibil mai mari de succes dacă mă punea să comentez Rig-Veda în sanscrită. Am scris datele problemei cât am putut de încet, după care n-am mai avut ce face. Restul orei am ascultat un speech în care el se întreba retoric cum de-am intrat la facultate şi-mi promitea călduros că o să se implice personal să nu fac prea mulţi purici în instituţie. În fine, variaţiuni pe tema asta.
Ora a doua se găseşte să ridice mâna o colegă, tocilară patentată, care reuşise să înveţe materia de una singură şi rezolvase problema în timpul discursului şi al pauzei. Dar pe ăla nu-l interesa problema, voia să-şi verse nervii. N-o lasă să rezolve cum voia, strigă, o ia la mişto, îi ţine şi ei o cuvântare asemănătoare şi ajunge viteaza în bancă cu ochii-n lacrimi.
Dacă aş fi fost vreun chevalier sans peur et sans reproche trebuia să mă ridic şi să-l acuz că ne-a predat a m'pixu’, să zic că Laura ar fi trebuit felicitată şi să ameninţ că mă duc la decan să-l spun că nu-şi ţine seminariile. Ce-aş fi realizat? Probabil aş fi trezit în colegi o admiraţie îngrozită. Dar ăla n-ar fi păţit nimic, profii sunt solidari şi el categoric m-ar fi ţinut minte la examen. Am stat aşadar foarte cuminte, ca şi restul colegilor dealtfel, pe la seminar şi curs nu m-am mai înfiinţat, iar în ajun de examen am copiat pe fiţuici artistice toate schemele ce le-am putut găsi în cărţi. Şi am luat notă mare, spre deosebire de cei ce învăţaseră disperaţi.

Ăsta-i un exemplu în care curajul era o opţiune tâmpită, iar laşitatea s-a dovedit înţeleaptă în sens absolut nebăşcălios.

În al doilea exemplu şi-a pierdut un client patronul ce mă ţine cu juma’ de normă. Juma’ de normă în sens foarte larg, cred că ăsta consideră numărul de ore din contract un simplu accesoriu grafic şi de muncit trebuie să se muncească atâta cât binevoieşte să ne dea de lucru. Dacă am vorbi de plata orelor suplimentare sau de alte ciudăţenii ar râde tătă ziua şi de-ar fi murit mă-sa.
Aveam mult de lucru, dar găsise un client promiţător şi ne alesesem cu o cantitate ţapănă de muncă suplimentară. Vineri dimineaţa şeful de birou i-a zis cinstit că mai trebuiesc cel puţin două zile ca să gătăm proiectul. Nici n-a vrut s-audă, că doar îi promisese omului că luni dimineaţă i-l dă. N-avem decât să venim sâmbătă şi dacă nu gătăm sâmbătă şi duminică, doar n-o să-şi piardă clientul.
Mai beneficiasem de două sâmbete pline şi conflictul de muncă se rezolvase amiabil, adică el ne explicase politicos că nu se-ncurcă cu oameni ce nu au chef de lucru, dă anunţ în ziar şi-i vin treizeci care vor să muncească.
Numai că duminică aveam examen şi îmi programasem sâmbăta să învăţ, voiam să iau mai mult de cinci, cine ştie poate cândva voi avea nevoie de medie mare pentru Canada, etc. Ca să ne stimuleze ne anunţă că va veni şi el sâmbătă la lucru, să nu mai facem atâtea mutre pentru o amărâtă de sâmbătă. Numai că el îşi înălţa vilă, iar noi trăgeam pe dracu’ de coadă.
Am stat vineri până târziu noaptea şi am introdus în părţile de proiect terminate şi considerate bune cele mai neobservabile şi dăunătoare greşeli pe care le-am putut găsi.
Sâmbătă m-am înfiinţat la lucru ca un salariat serios, s-au înfiinţat şi ceilalţi, a venit şi patronul care ne-a numărat, ne-a aruncat un „Băgaţi tare, să terminăm şi să puteţi sta duminică acasă” şi a plecat.
M-am apucat să-mi citesc cursul pe care-l aveam prin bunăvoinţa unui coleg ce-l piratase. Când oboseam mai scriam câte un mail, restul lumii îşi vedea de treabă şi timpul trecea. Două greşeli s-au găsit repede şi m-am alarmat, dar n-au mai urmat şi altele. Seara, ca să-mi justific timpul petrecut la calculator, am găsit şi eu una. Îmi zice şeful nervos: „aicea-i bine, unde vezi tu greşeală?”. După un anumit timp, creierul nu mai funcţionează şi mai stricaseră şi ei pe lângă ce stricasem eu.. Mă ridic, zic: „Faceţi ce vreţi, io nu mai pot sta, îi deja opt şi mâine am examen”. Şi ne-am cărat cu toţii. Proiectul n-a fost gata nici luni, nici marţi, nici miercuri, apoi clientul s-a adresat altcuiva.
Atitudine curajoasă ar fi fost să spun că nu vin sâmbătă şi dacă nu-i convine să-mi facă lichidarea. Cu ce m-aş fi ales? Pierdeam nişte bani de care aveam nevoie, deşi puţini. Iar el lua pe altul „care voia să muncească”. Aşa am reuşit să-mi învăţ pentru examen şi el şi-a pierdut clientul.
Bine, lucrurile nu stau întotdeauna de frumos, de multe ori n-ai ce altceva să faci decât să taci şi să înjuri în gând. Dar ceea ce e înfierat de obicei ca laşitate e cel mai puţin rău modus vivendi posibil.


multam hypatia - de Belle la: 11/11/2004 21:27:55
(la: Trancaneala Aristocrata)
sa-mi traiasca manca-l-ar mama pe el de copil cuminte si ditamai galiganul (ca are 1.84 deja si rade de mine cand il strig sa-mi ia cate ceva de pe raftul de sus ca n-ajung)

calculatorul iti dai seama ca e ceva de care aproape esti dependent la varsta lui, mai ales ca are gasca lui pe net (inclusiv colegi din clasa lui) cu care joaca online tot felul de jocuri de strategie si alea-alea

facem amandoi acelasi sport, am inceput anul trecut prin august-septembrie, uite-aici cate ceva despre asta asa de curiozitate http://www.hapkido-info.net/
#28497 (raspuns la: #28493) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns la: educatie / copi romini in SUA - de carmen22 la: 12/11/2004 06:23:11
(la: Copii romani in SUA)
vreau sati raspund printro intrebare
Stiu parintii tai in ce anturaj traiesti si cum iti duci viata?
Daca teai fi intors in tara aveai dreptul sa pui aceasta intrebare, ajutama sa inteleg logica.
Cica era un om pe punctul sa se inece si cu ultima sfortare striga la cei de pe mal: AVETI GRIJA CA VINE PLOAIA SI VA UDA
muzica grea - de Tudor-Cristian la: 14/11/2004 14:46:38
(la: Ce melodie iubiti acum?)
Nimic nu e intamplator. Faptul ca ascultam mereu si mereu unele melodii spune ceva despre muzica aceea. Eu ii zic "muzica grea".
Sunt acele melodii care nu mor niciodata, si oricand le-ai asculta, tot iti plac. Intervin mai multe : linia melodica deosebit de reusita, o interpretare de zile mari, vocea supervaloroasa, cu personalitate, soundul, calitatea inregistrarii, valoarea textului... toate astea alcatuiesc muzici grele ce nu mor, si n-au cum sa moara. Sunt sigur ca si nepotii mei vor asculta cu placere anumite melodii care vin de pe vremea parintilor mei ! Cateva exemple, din punctul meu de vedere : Metalica : Nothing alse metter ; Guns N`Roses : November Rain ; Beatles : Yesterday ; Eagles : Hotel California ; Alphaville : Forever Young ; Elvis Presley : Love me tender ; Compact : Fata din vis ; Iris : Cine ma striga-n noapte ; Phoenix : Andri Popa ;...
Exemplele ar putea continua.
Nu uitati sa va bucurati sufletul ! Auditie placuta.
Tudor-Cristian
nu vreau sa stiu ce-ai vrut sa spui? - de Alice la: 14/11/2004 17:37:15
(la: Teama unui nou inceput...)
sama-mi dau, sunt multe ganduri ce-au ramas nespuse, agatate carele pe unde in ist mesaj frumos, dara trunchiat de autoconstrangeri.

bine.
sunt dintre cei care striga cu gand sa-mpartaseasca din durere, ci nicidecum din cauze, ce nu-mi e bine-a le da forma.

io n-am gustat adesea din siguratate.
in chip ilogic, dovada crasa, poate, de egoism banal, eu singura nu m-am simtit si nici cu mine insami nu m-am plictisit vreodata.
adevarata singuratate, asa cum o vad, e atunci cand te-ai pierdut pe tine, nu te mai recunosti si n-ai habar und' sa te cauti.
vecina cu panica, solitudinea aceea te indeamna sa accepti, probabil, ceea ce-am citit ... 'jumatati de masura'.

cu incapatanare cred ca nici un om normal la cap nu se multumeste cu resturi de la masa altora, si, daca le accepta, o face din neputinta si din teama de-a-i face fata, Fricii.

caut oamenii, prezenta lor imi face bine, asa cum bine-mi face bucuria de-a impartasi.
am doar oameni buni in juru-mi ... fireste, e vorba de propria conceptie despre 'calitate': onestitate si caldura.

daca ai cere cuiva jumate, probabil ca i-ar fi comod, o vreme sa-ti dea jumate.
nu te-o pretui niciodata pentru asta si nici tu nu vei creste in ochii tai, parol!

ideea asta cu asteptatul e relativa, in functie de ce pricepi prin 'cuminte'.
nu vad ce ai putea face ca sa fortezi mana destinului.
'hai sa ne-ndragostim azi', vei zice la trezire, si sara vei bea un cico in bratele omului visat...

pana vine, corect ar fi sa mai slefuim ici-colo, pe unde stim ca scartaim.
de la haine bune si stylist corespunaztor, pana la o carte buna, un concert spectaculos si alte autorasfaturi pe care ti le-ai refuzat.
chiar, de ce ti le-ai refuzat?

*ma duc sa fac o baie fierbinte cu suma multa.
imi pun un prosop moale sub cap, 'scap' sare de baie din belsug, am undeva patru nocturne de chopin si-o lista-ntreaga de cohen.
am sa-mi fac à côté un bol cu boabe de struguri, bucati de mere, pere, gutui, banane si grapefruit.
nu, fara frisca, mi-ar fi aproape vulgar ...

el?
e departe, de zece ani.
'ochii care nu se vad se uita' i-adevarata, poate, dara nu pentru cea care semneaza acum,
a dumneavostra,
alice

Vom trai... - de ampop la: 15/11/2004 11:07:49
(la: Al-Qaeda are armament nuclear (?))
si vom vedea, asa cum au spus si orbii. Atunci va fi prea tarziu sa mai filosofam si sa mai protestam ca blanzi pacifisti. Poate ca va fi mai bine sa se sfarseasca odata cu lumea asta...nu inainte insa de momentul in care toti vor striga PACE!
Mario
inca unul si ma duc! - de Hypatia la: 17/11/2004 15:51:51
(la: Femeia)

Un politist opreste seara tarziu un Jeep pentru control si face semn barbatului din masina sa deschida geamul. In masina, langa barbat, sta o bruneta superba. Barbatul deschide geamul, calm. Politistul se prezinta ca la carte si-i cere barbatului permisul de conducere si actele masinii pentru control.
"Nu-ti dau (Hac) dom'le nici un act ! (Hac)"- zice printre sughituri tipul din masina politistului, sufland spre acesta un aer care cu siguranta s-ar fi aprins daca s-ar fi produs o scanteie in acel moment.
Politistul se ingalbeneste intai, sufocat de mirosul de distilerie, dupa care se inroseste de nervi ca personajele din desenele animate (adica de jos in sus
"Dom'le, dumneata esti beat mort, scoate imediat permisul de conducere!".
Facand eforturi vizibile sa-si mentina capul drept, barbatul il priveste pe politist cu ochi tampi si ii raspunde calm dand din umeri a neputinta :
"N-am !"
"N-ai permis ?"- urla politistul in timp ce culoarea rosie de pe fata lui devine din ce in ce mai inchisa, de parca ar fi fost cameleon iar venele gatului i se fac cat degetul mic de groase
- "Da-te jos din masina nenorocitule !...Puscaria te maninca !"
Barbatul, avand pe fata o expresie nedumerita, coboara ascultator din masina impleticindu-se si tinandu-se zdravan de usa sa nu cada.
"Uita-te la tine in ce hal esti de beat !"- striga politistul inecandu-se de revolta.
Recunosc (Hac)"- zice omul - "eu sunt beat dar tu esti prost !"
Politistul ramane un moment cu gura cascata, apoi se face negru la fata in timp ce cu mana bajbaia la brau cautand statia de emisie-receptie:
"Asa tupeu n-am vazut de cand ma stiu, esti mort de beat, nu ai permis de conducere si-acuma ma mai si insulti ! Esti terminat !"
Intre timp, vazand ca se ingroasa gluma, bruneta coboara din masina si vine langa politist spunand:
"Domnule agent, sotul meu este ingrozitor de beat, va rog sa-l scuzati !"
"Ce sa scuz doamna, ce sa scuz ? N-are permis, e beat ca abia se tine pe picioare si in plus, nu l-ati auzit, m-a insultat spunandu-mi ca sunt prost."
"Domnule, e adevarat- zice tipa - n-are permis si e beat dar dumneata esti chiar prost, ia vino aici in fata si uita-te, pe ce parte are masina asta volanul ?"
Hypatia
fefelinelor si cocolinelor, - de anisia la: 18/11/2004 19:21:58
(la: Trancaneala Aristocrata)
I'm back si cu un burtic plin, plin, plin....

Am fost si o plimbare mica pe afara cu Dl. Bica. l-am avansat si acum il strig domnu'Bica he he he

ce mai faceti, ce mai ziceti?

ivy draga daca este racita asa tare ce cauti la office?
#29169 (raspuns la: #29166) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Culmea tehnologiei: Sa alun - de Mariana Ignatov la: 23/11/2004 16:20:40
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Culmea tehnologiei:
Sa alungi o musca de pe ecranul calculatorului cu cursorul de
la mouse!

Culmea ceasului desteptator:
Sa sune ocupat...

culmea economiei
ultimul roman care iese din tara sa stinga lumina

culmea culmilor
ar fi culmea s-o stiu si pe asta.

Bill Gates moare. Ajuns in fata lui Dumnezeu acesta ii zice :
- Pentru ca ai fost un om foarte important te las sa alegi unde vrei sa mergi : in iad sau in rai.
Dupa un timp de gandire Bill Gates zice:
- Pai , as avrea sa vad cum este fiecare loc, daca se poate.
Zis si facut.
Prima data Bill Gates se duce in iad. Acolo distractie la culme femei misto, bautura muzica, etc.
Dupa doua saptamani se duce si in rai. Ajuns acolo vede si el niste ingerasi care stateau pe norisori si cantau la harpa, in rest plictiseala.
Asa ca Bill Gates se duce laDumnezeu si ii zice ca vrea sa mearga in iad.
dupa vreo luna dumnezeu face o vizita in iad. Acolo il gaseste pe Bill Gates arzand intr-un cazan cu smoala.
Disperat Bill Gates striga:
-Doamne uite ce e aici. Nu seamana deloc cu ce era prima data cand am venit aici !
La care dumnezeu raspunde:
- That was just a demo !

hi,hi,hi...

"Una vita senza ricerca non è degna di essere vissuta."
hi, hi, hi ... - de Mariana Ignatov la: 23/11/2004 18:21:49
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Bill Gates moare. Ajuns in fata lui Dumnezeu acesta ii zice :
- Pentru ca ai fost un om foarte important te las sa alegi unde vrei sa mergi : in iad sau in rai.
Dupa un timp de gandire Bill Gates zice:
- Pai , as avrea sa vad cum este fiecare loc, daca se poate.
Zis si facut.
Prima data Bill Gates se duce in iad. Acolo distractie la culme femei misto, bautura muzica, etc.
Dupa doua saptamani se duce si in rai. Ajuns acolo vede si el niste ingerasi care stateau pe norisori si cantau la harpa, in rest plictiseala.
Asa ca Bill Gates se duce laDumnezeu si ii zice ca vrea sa mearga in iad.
dupa vreo luna dumnezeu face o vizita in iad. Acolo il gaseste pe Bill Gates arzand intr-un cazan cu smoala.
Disperat Bill Gates striga:
-Doamne uite ce e aici. Nu seamana deloc cu ce era prima data cand am venit aici !
La care dumnezeu raspunde:
- That was just a demo !
bella-sorella !!! - de desdemona la: 24/11/2004 16:21:42
(la: Trancaneala Aristocrata)
Ce bine e sa nu fii singur !
Si eu indrug prostii cat e ziua de lunga si mare, dar problema e ca vreau sa fiu si ascultata. Si atunci imi caut audienta, si cand n-o gasesc strig mai tare !
Totusi cred ca ne putem aventura in piscina amandoua, ca a fost proiectata cu gandul la zile negre (de ciocolata) si sper ca inginerii piscino-proiectanti au auzit si de arhimede si de ciocoholism.
Vine ora 4 si la ora 4 am voie sa mananc o 'barre cerealiere' la care junduiesc asa ascunsa cum e in buzunarul de la ruxac. De fericire mi-a trecut si ameteala.
Intre timp te-ai trezit, bellisima ? Sau se apropie si la tine ceasul magic al cafelei nr 2 ?

Desdemona
#29698 (raspuns la: #29695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vreau sa ma vindec de teama! - de (anonim) la: 24/11/2004 18:52:00
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Iata o remarca in care m-am regasit si in care imi oglindesc intreaga mea existenta de pana acum-25 ani.M-am regasit cu durere pentru ca tocmai am incheiat o relatie in care am cazut in propria-mi capcana.O relatie in care am simtit si l-am simtit cu toata fiinta mea, cu sufletul ,cu ochii, cu buzele.Ne-am coplesit reciproc cu dragoste.Si l-am pierdut deoarece... am suferit de teama.
Si acum imi strig durerea:"Vreau sa ma vindec de teama!"
Vreau sa strig:"Iubeste-ma pentru ca te iubesc primul rasarit de soare la Vama Veche dupa o iarna lunga si mohorata!"
#29730 (raspuns la: #28973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







Ambasada din Paris : 28 noiembrie, ora 22 - de (anonim) la: 30/11/2004 01:11:38
(la: Alegeri 2004. Povestiti experienta voastra la ambasade.)
Ambasada din Paris - contestatie !


Am stat la vot de la ora 16 pana la ora 20 !!!
Pana la ora 20 si 20 de fapt… caci 20 minute a durat disputa mea si a unui domn care era langa mine cu cei din ambasada.

Persoanele care pazeau intrarea i-au lasat sa intre pe cei din fata noastra si, ca sa poata inchide usa, nu s-au mai sinchisit sa astepte sau sa ne roage sa ne retragem ci ...ne-au impins pur si simplu !
Voiau sa inchida usa caci intra frigul in incapere !
Dupa orele scurse pe trotuar, rezemand peretii si muiati de ploaie asta a pus capac ! Ne-am exprimat nemultumirea...au vrut sa ne ia actele, acelui domn chiar i le-au si luat la un moment dat ! Au vrut apoi sa inchida votarea asa ca noi le-am zis ca nu vor putea sa faca asta, ca nu au dreptul si ca vor avea la poarta toti jurnalistii din Franta…
M-au intrebat apoi cu ce drept stau pe teritoriu francez si le-am aratat ca am cetatenie franceza asa ca au vrut sa intrebe daca o mai am si pe cea româna si le-am pus sub nas cartea de identitate româna.. !

O persoana din ambasada, observator, românca desigur, (caci nu am vazut nici un observator din partea vreunui organism din strainatate) spunea ca cei de la ambasada au cerut, in repetate randuri, sa le mai trimita ajutoare dar ca au fost mereu refuzati...de unde si interesul actualului guvern ca sa voteze cat mai putini din diaspora....

M-am facut cumva si mesagerul vostru, al multora dintre romanii din diaspora, spunandu-le cat suntem de revoltati de "consideratia" cu care suntem tratati prin mica lor ferestruica , cat de mult "apreciem" serviciile ambasadei si ca daca ei erau atenti la usa deschisa pe unde risca sa le intre frigul atunci ar fi trebuit sa se intrebe cum se simt românii de afara asezati pe 3-4 randuri, in frig, in ploaie si mai ales in picioare, de cateva ore ...

Cel care avea aseara mai multa raspundere acolo, era si el unul din personajele care apar la ferestruica dar mi-a parut rau caci nu era chiar cel pe care "il remarcasem" eu prin peregrinarile mele la ambasada si care ma trimisese de cateva ori la plimbare cu expresii deloc magulitoare pt mine...

In sfârsit, cel caruia ii pusesem eu toate aceste intrebari nu mi-a raspuns la nici una , desigur...
Fugea la telefon, lasa apoi receptorul, revenea strigand ca inchide ambasada... striga tare sperand ca ii va alerta pe cei de afara si ca ei ne vor cere sa iesim, alarmati fiind ca nu vor mai putea vota...

Nu a fost deloc asa caci oamenii au ramas sa astepte in usa. Aceasta era cand inchisa cand deschisa larg, in functie de cine punea mâna pe manerul ei...

Inauntru, dintre alegatori, eram doar noi doi, eu si domnul....pe care as vrea mult sa il regasesc, m-a impresionat caracterul, trecutul sau... un om deosebit !


.... Din pacate in imbulzeala care s-a creat l-am pierdut din vedere si nu mai stiu daca el a reusit sa iasa inaintea mea dar dupa ce eu am votat nu l-am mai vazut in incapere ...Astept sa ma sune caci ii dadusem, cu cateva ore inainte deja, numarul meu de telefon...Numele nu i l-am retinut dar el este fostul primar de la Sapânta, cel care a impartit pamântul taranilor in ’90 cand acestia au blocat zona si au protestat ferm contra guvernului si contra abuzului la care era supus primarul lor, cel care a fost inchis, batut « din ora in ora », cel caruia i s-a oferit azil politic in Franta si nu numai…

Asa s-a terminat votarea pentru mine !
Dar am votat totusi ! :)

Eliza Ursu
reporter




Fotografia in publicitate.. - de Dinu Lazar la: 30/11/2004 14:26:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Daca cititi aici mai jos, este discutata acum citeva luni cu lux de amanunte chestiunea costurilor, preturilor, eficientei, treaba cu CDB ( cost of doing business)

Dumneavoastra puteti sa va situati dupa cum doriti pe orice pozitie dintre cele doua extreme: o extrema ar fi sa platiti Dvs ceva sa va lase sa faceti lucrarea; ca asa e la noi acu`; cealalta extrema ar fi sa va calculati toate costurile LEGALE si sa va faceti un tarif sub care sa nu coboriti.

Daca ne ocupam de aceasta ultima varianta, o sa vedeti ca daca puneti toate costurile aparatelor, softurilor, accesoriilor, shcolirii, asigurare, masina, un salariu nu mare dar decent, si le adunati, o sa vedeti ca ar fi pe luna de cistigat ca sa fiti pe linia de plutire cam pe la minim o mie de euroi, fara de care va cheama domnu` Faliment.
Impartit la sa zicem 4 comenzi pe luna, ar insemna cam 250 euroi minimul la o comanda, sub care nu merita sa scoateti capacu` la obiectiv.

Dar romanu` e shmeker, deci ne descurcam; nu ne trebuie softuri cu licenta, aparate noi luate cu toate taxele, nici cine stie ce shcoli sau reviste scumpe, nici computere sau monitoare ultimul racnet, mergem si cu metroul deci nu ne trebuie beemveu, sotia intelege si aduce ea mincarea, stam la socri, deci nu platim casa, mai o slujbulitza care sa mai aduca o ciozvirta, asa ca orice comanda e un ciubuc si orice ban e bine venit si e inhatzat ca atare - asta e realitatea in Ro (si nu numai).

Nu faceti Dvs chestia cu patru euroi? La o strigare se gasesc zeci de fotografi care sa faca treaba. Asa stau lucrurile.

In final, sa ne imaginam: are omu` de exportat un container de sticlarie dar clientul ii cere poze. Sunt sa zicem 50 de obiecte. Pozele ar insemna deci doua sute de euroi la negru, ca cine e prost sa plateasca TVA sau impozit in tzara asta.

In loc sa faca pozele la destinatie cu trei, patru mii de euroi, mai bine le face aici ca romanu fotograf e prost si zice mersi si pentru asta.

Din pacate cam asa stau lucrurile si nu vad nici o solutie.
Toata chestia nu e ca nu sunt bani; stiu pe cineva care cistiga profit curat 20.000 de euroi la un tir de portzelan; dar fotografii si-au creat o atmosfera de tot rahatu` si deci de ce sa plateasca un mocofan, chiar si macar aia 4 euro, isi face singur poze cu un aparat digital cu blitzul incorporat si e foarte multumit de oribilele poze pe care le arata la clienti.
Si ii merge si asa, si inca bine, de ce ar face altfel.

Ca sa nu mai zic de intimplarea traita de mine personal cu o directoare de fabrica de portzelan din Curtea de Arges, care mergea la un tirg international cu trei baloturi imense de produse si le cara asudind si injurind de colo colo prin aeroportul de la Roma si cind am intrebat-o siderat de ce nu isi face poze ca tot ce cara ea incape pe un CD, mi-a spus ca de ce sa dea bani pe prostii, ca ea vinde portzelan, nu poze.

Deci lumea e cum e...

Dar peisajele sunt misto! Trebuie sa recunoastem. Dovada :
pozele noi ale domnului Dipse de la
http://photobucket.com/albums/v497/kork/28%20nov%20la%20Sirnea/

Despre preturi ar fi nenumarate linkuri pe net;
http://lifes-work.biz/asmp112002art.pdf
www.editorialphoto.com
www.photosource.com
#30206 (raspuns la: #30189) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
unul dintre prietenii tai, - de Alice la: 30/11/2004 21:31:32
(la: 40%)
unul dintre prietenii tai, cum ziceam, s-o trezit de diminetza si si-o tras pe el haine de dumineca.
nu, ca n-are masina, s-o dus pe jos, ocolind ghereta 'Loto' ... o durat asa putin ... nu stie cat o durat, da' si-aminteste perfect c-o zis "doamne-ajuta", cand o dat drumu' hartiei cu speranta cu tot, in veceul ala de urna, cand inca nu duhnea a dihanie albastra.

tarziu, asa isi aminteste, pe la ora zece-a serii, prietenul asta al tau o asistat la defilari pe capotele masinilor, claxoane, sampanii, steaguri fluturande si hore-n acordeoanele vesele-ale lui "AM INVINS".

ehehee ... asa strigau pe strazi, sub privirile tampite ale acestui neghiob de prieten al tau care nu mai intelegea nimic, dar care-atunci si-a dorit cu ardoare sa nu fi fost acolo, in noaptea aia, ci calare pe flacara unei statui anume...

...dand gandul inapoi, in timp, pretinu asta al tau, sanjuro, si-a amintit ca, nu mai curand de anu' trecut, o muiere aparent blajina si-o dat in petic, injurand pe ala de zicea ca-i prea-frumoasa, Romania, dara pacat ca-i locuita.

in numele acelei moldovence naive si prea-proaste, imi cer scuze.

avem ce meritam, sanjuro!
si vom avea atat timp cat educatia si sanatatea acestei natii vor ramane in afara celebrelor 'prioritati' nationale.

eu doar SPER ca se mai poate...azi, nu mai STIU nimic!

celor care n-au votat, le doresc sa le cada mana cand si-or dori s-arunce cu piatra-n guvernanti si limba, cand vor dori sa ii injure.
si mult noroc in viata copiilor lor, pe al caror viitor ei insisi au tras o cruce mare si neagra.

canta fanfara, camelio, dar suna ca la mort.
ani - de Belle la: 03/12/2004 21:12:55
(la: Trancaneala Aristocrata)
tocmai vroiam sa-ti pun un p.s. cum ca si de dinisor veni vorba ca-i simpatica cand am trancanit cu ivy

dinisor e o fosta cafegioaca care insa a plecat de-aici ... defapt noi doua cam eram "surori", gastele din pisicile aristocrate, abigail and amelia gable ;) daca te uiti la mesaje mai vechi pe cafenea o sa vezi ca asa ne strigam una pe alta.
#30605 (raspuns la: #30604) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
awwww :( - de Belle la: 06/12/2004 16:17:44
(la: prajitura cu morcovi si dovlecei)
n-am avut intentia de KO :(

dar te-ai ales c-o porecla, asa ca daca auzi ca strig "pufulet" sa stii ca la tine ma refer :)

astept reteta :)))
#30844 (raspuns la: #30826) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...