comentarii

Schita este compusa dintr-o succesiune de fapte si intimplari care se produc in timpul unei calatorii din provincie la Bucuresti avindu-l ca protagonist pe dl Goe un copil rasfatat si obraznic a carui educatie lasa mult de dorit


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
om - de Protagoras la: 18/06/2008 18:24:11
(la: timpul-memoria)
Ca să explic mai clar de ce spun eu că timpul nu există în sine (mai exact curgerea sa), îţi propun un exerciţiu de imaginaţie: ce ar fi dacă nu s-ar mai mişca nimic, nici o particulă elementară, absolut nimic? E uşor de imaginat un univers perfect imobil. Poţi să mai spui în această situaţie că există timp în sine?

Timpul se determină prin spaţiu şi invers (sau mai bine zis, curgerea timpului se determina prin măsurarea spaţiului şi invers). Despre pietonii tai, ai avut dreptate. Adică, un observator EU priveşte două obiecte X şi Y care se deplaseaza de la A spre B. Cele două obiecte au viteze diferite, adică mecanica implacabilă care le face să se mişte, care le determină, efectuează procese diferite (pentru asta presupun, evident, un univers mecanicist, in care acelaşi cauze, în aceleaşi condiţii, produc exact aceleaşi efecte. EU relaţionează cele două obiecte măsurând distanţa dintre ele (determinarea prin măsurarea spaţiului), precum şi ordinea în care ajung în Y (determinarea prin observarea curgerii timpului, adică a unei ordini prin care fenomenele ocupă locuri diferite într-o axă a timpului, în funcţie de percepţia noastră asupra distanţei dintre ele şi a poziţiei lor, unul în stânga celulalt, de ex.). Aşadar, ca EU să măsoare exact atât timpul (succesiunea) dintre fenomenele produse de A şi B, cât şi marimea spaţiul liber dintre ele, ar trebui ca acesta să fie perfect imobil, ceea ce e imposibil (vezi relativitatea). De aceea am spus că timpul nu e altceva decât felul în care percepem şi măsurăm noi mişcarea. De altfel, ne putem imagina particule elementare continuându-şi mişcarea mecanică, fără să fie o nevoie în a le situa pe o axă a succesiunii.

Datorită faptului că noi măsurăm curgerea timpului în funţie de spaţiu, nu putem să abolim percepţia asupra timpului fără a renunţa şi la abilitatea noastră de a măsura spaţiul în funcţie de un reper sau altul. Nu cred că putem avea conştiinţă de sine (cu atât mai puţin memorie) atunci când nu putem măsura distanţele între obiecte, sau succesiunea fenomenelor. Adică, totul ar părea că se întâmplă concomitent. Probabil că ne-am naşte şi am muri în acelaşi timp (perceput de noi).
#318942 (raspuns la: #318914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
curs universitar de Fotografie - Lucian Tudose - de andrei p la: 11/08/2004 15:18:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am citit cursul – cam incoerent, chiar demodat. In pagina 11 scrie: „vizoarele cele mai comune sunt cu oglinda” (TwLR ca la Rolleiflex). Nu suntem in 1960, ci in 2004. Si trist, Rollei Francke & Heidecke nu este departe sa isi depuna bilantul.
Pe mine nu ma deranjeaza sa fac aprecieri, intr-un domeniu pe care il cunosc bine. Nu pot spune ca acest curs nu are si calitati.
Mai intai ca exista si ca este accesibil.
Va las dvs. placerea sa descoperiti textul cursului, cu calitatile si defectele lui. Adresa apare - cateva mesaje mai jos.

Autorul are o pozitie net favorabila fotografiei, ramasa cam la nivelul anilor 1970. Nu il cunosc personal. Foarte posibil, dansul este bun fotograf. Nu ar fi fost recomandat ca fotograf al Presedintelui Romaniei daca nu era.
Mi-a facut placere ca recomanda eliminarea partilor nefavorabile din cadru. Si ca acorda o atentie marita iluminarii, „ca mijloc plastic corespunzand cu continutul imaginii”.
Dar in domeniul predarii fotografiei, calitatile dumnealui lasa mult de dorit.
In afara nenumaratelor greseli de dactilografie (asa sper eu) si a greselilor de exprimare, regasim pasiunea pentru denumiri noi, revolutionare, la fel ca stimatul domn Presedinte. Camera etansa (pag.7) in loc de obscura, cutia casetelor in loc de compartiment film, etc.
Etans, conform dictionarului enciclopedic = unde nu poate intra apa, DEX.

Dl. Tudose foloseste si expresii care te lasa perplex. La pagina 19, apare:

„O data ales subiectul si compusa imaginea din punct de vedere estetic, foto-reporterul trebuie sa mai aleaga punctul de statie, care asigura incadrarea dorita a subiectului.”
Tare tipul ! Intra adanc in sinergia faptelor.
Mai intai rezolva partea estetica, pe care o compune „profund”, apoi alearga in jurul subiectului. Cauta punctul de Statie care Asigura.
Poate n-am inteles bine. Punctul din care statie si pe cine asigura (Alianz-Tiriac).
Dupa toti ceilalti autori, compozitia este legata de punctul de statie.
Inainte de a decide pozitia din care faci declansarea, nici-o speranta sa rezolvi ceva si sa compui „estetic”.
Mai ar fi de mentionat, dintre alte expresii profunde:
„Cerul este un alt element important in fotografia de peisaj, care ocupa o mare portiune dintre cer si pamant” (pag.29)
„Lumina de Contrajure” la portret. (pag.31) Corect era lumina de Contur (sau de Ajur).
„Iluminarea trebuie sa fie realista si bine justificata.”

Pe gustul meu, in text sunt prea multe expresii gaunoase. Si prea putine pareri proprii despre fotografie.
Sunt reproduse pagini intregi (mai discutabile) din cartile regretatului Iarovici sau din alte carti compilate, depasite.

Oricum, felicitari domnului Tudose, pentru ca a facut public acest text.
Numai bine, Andrei
#19582 (raspuns la: #19501) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor? - de anib la: 20/04/2005 20:32:30
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
domnule dascalu,

principiile le capeti prin educatie si prin cei 7 ani de-acasa si nu le folosesti in functie de unde locuiesti si in ce societate traiesti

cu argumentele pe care le aduci nu esti pregatit sa traiesti in afara si nici sa faci fata, o sa ai numai necazuri si nu o sa-ti placa

de fapt barbatii romani nu se impaca neam cu emigratia ptr ca nu suporta sa l-i se dea indicatii si sa fie condusi de inculti

femeile au alt principiu, lasa-l sa vorbeasca, eu sa cistig bani sa duc acasa la copilasi

acolo-i si mai rau, se vede contrastul si mai tare si nu conteaza ce cunosti ci pe cine cunosti in majoritatea situatiilor

cind vorbeam de 3 tari care vorbesc aceeiasi limba, romana si in care diferentele sunt enorme din toate punctele de vedere dupa toate cercetarile stiintifice ma gindeam la o federatie nu la reimpartiri teritoriale

acum cu europa unita nu mai conteaza, oricum

si inafara se fura si se fac tot felul, daca esti nimeni mergi la puscarie, daca esti oj simpson, omori si iesi basma curata

daca pleci, iti pierzi identitatea, nu mai esti multumit nici acolo nici in ro,(pefectul pendulului) iti pierzi toate neamurile, toti prietenii etc iar de cistigat cistigi doar bunuri materiale daca ai o meserie care se cauta, daca esti extrem de bun in ea, daca t-i se iveste ocazia, daca te plac ce-i cu care dai interviul, daca stii sa te vinzi si sa-ti vinzi serviciile, daca oferi ceva extra, comparativ cu competitia etc

apoi presupun ca vrei sa te-nsori, cu cele de pe-acolo nu te vei intelege de loc, nu stiu sa gateasca, nu vor sa faca nimic, daca esti bolnav te descurci, cheltuiesc banii ca apa rece, au build in wardrobe nu sifonier si dupa ce se marita fac copii ca sa stea acasa

daca-ti iei romanca e bine pina incepe sa invete obiceiurile locului ca pe urma pizza si kentucky te maninca si pe tine si pe copii la care daca nu faci lectii acasa sau le pui meditatori, cind termina liceul sunt analfabeti cu ce invata la scoala din afara

prieteni sa nu speri sa-ti faci ca invidia-i cit casa si lumea nu are timp, fuge nu merge ca sa faca bani ca pe urma sa-i dea pe toate prostiile de care n-au nevoie ca sa se dea mari si pina la 60 de ani platesc la banci casele, masinile, vapoarele si concediile, iar daca-si pierd serviciul, banca le ia inapoi iar romanii din afara sunt mai rai ca strainii

nu uita ca si daca ai bani si nu ai cu cine sa-i cheltui ca sa-ti faca placere degeaba

sunt unii care viseaza si indura totul o viata in ideia ca la batrinete se intorc dar dupa ce-ti cresc copii, care nu mai sunt romani si care te dispretuiesc, nu mai pot pleca ptr ca atunci isi parasesc copii si nepotii (la batrinete asta conteaza)

drept e ca inafara salariile sunt mai mari daca ai servici bun dar nu uita ca nu sunt preturile din ro si ca te taxeaza la tot pasul de ramai cu mai nimic daca nu esti extrem de chibzuit de la-nceput

bani sa arunci cu ei nu ai decit daca te bagi in droguri de unde aterizezi direct la puscarie sau cu un glonte in cap

probabil acuma te-ai plictisit de rude, acolo o sa le duci dorul cind n-o sa-ti rupa nimeni usile si o sa fii tot singur, rasismul de la tot pasul nu l-am mai socotit

poate te gidesti ca vii in concediu in ro, stii cit e concediul? 2 saptamini pe an si calatoritul + cadourile + ce cheltui cind vii, nu stiu cite concedii o sa-ti permiti

welcome to your new country
V-ati gasit - de freeman la: 06/11/2006 19:47:14
(la: Judecatoare actrita de filme porno)
Sa judecati voi un om a carui fapta nici macar nu ar trabui bagata in seama. Pai, oameni buni, judecatoarea asta, pe langa confratii ei, e o mimoza! Majoritatea judecatorilor din tara asta sunt corupti si lasi. Daca ar avea cine sa-i judece si sa-i condamne, am ramane fara aparatul judecatoresc si ar fi mult mai bine decat acum. Cu ce va deranjeaza pe voi fatuca asta ce-si arata nurii (si are ce!)? Nu va deranjeaza mai mult, de exemplu, faptul ca noi toti platim unui individ caruia un judecator corupt i-a facut o nedreptate, bani de ordinul milioanelor de euro, ca urmare a hotararii unui tribunal european? Iar ca asta sunt mii! Judecatorul a ramas si cu banii din mita, si netras la raspundere. De astia nu vorbeste nimeni, desi sunt sigur ca printre voi exista oameni care au avut de-a face cu astfel de lepre. Stiu ca este out of topic, dar nu m-am putut abtine.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Daca nu stii, intreaba!
*** - de kren la: 10/06/2007 22:28:05
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
c inseamna liceul pentru mine...??kiar in aceasta intrebare isi are loc greseala,pt k ar fi fost corect sa formulez altfel:c A INSEMNAT liceul pt mine..da,s-a terminat,de fapt maine am ultima ora ku toti profesorii si am fost anuntata k trebuie sa vb cateva minute despre aceasta perioada...uite asha am aterizat eu aici...hmm...unii dintre voi ati scris despre amintiri altii despre profi etc..pt mine a insemnat maturizare...da,nu mi-e rusine sa recunosk k in cls a 9a eram o pustoaik indragostita doar d gandul d a fi indragostita,k simteam k am totul si d fapt n-aveam nimik..n-aveam prieteni si ganduri marete pt "viitor",faceam lukruri d care akum rad pt k n-as mai avea kurajul..dar d fapt imi este ciuda pt k mi-am pierdut din inocenta aia si indrazneala d a crede k poti sa reusesti orice oricand,din increderea in oricine indiferent dak mai inkolo eram dezamagita...dupa 4 ani ..luuungi si totusi skurti am ramas ku nostalgia,ku amintirile si mi-ar placea sa spun si ku prietenii...numai k lukrurile kiar s-au skimbat..da,am avut parte d c scrie toata lumea ,d momente frumoase,d chiuluri organizate,d profi ciudati,"corupti" sau onesti,d zile ale liceului,d piese d teatru,d proiecte,d facut poze p strada oamenilor,d analizat vitrine ca mijlok d comunicare,d gandit o metoda d skoala incluziva si kestii d genu'...skopul era sa evoluez,sa devin in anii astia o persoana "responsabila".. am realizat k aspiratiile mele in general erau dictate d lecturi sentimentale ku happy-end-uri si oameni kre raman nedespartiti..nu zik k nu exista cazuri da' m-am lovit d realitate,d aglomeratie,si am fost nevoita sa dau cu coatele sa-mi fac lok..ehhh nu e prea frumos da' e sanatos...asha,sa revin dupa mik divagatie..clasa mea prima d filologie,fruntasa liceului,maj kompusa din fete,toate ku personalitati bine dezvoltate si orgolii p masura,competitie mai ceva k p pista d raliu a terminat asha kum a inceput :pe "bisericute" asha kum diriga' numea "stratificarea sociala" si d interese din clasa as adauga eu..toate bune si frumoase numai k eu tot nu stiu c sa zik maine l ultima ora "d liceu"..pt k d fapt nush cine sau c a contribuit l educatia ,maturizarea,constiinta,ambitia mea...liceul sau timpul?clar,maine o sa folosesk multe neologisme pt a-mi dovedi nivelul d cultura dobandit,o as folosesk sintagme "traditionale" si las profunzimea pt mai tarziu,nu d alta dar nu doresk sa pliktisesk oamenii..in orice caz raman multe nespuse si gandite ..drept concluzie zik doar k liceul este perioada in care incepi sa observi unde kum si f putin d c traiesti..sa pui intrebari dar mai ales sa constientizezi k nu o sa-ti raspunda nimeni l ele..ehh...that's all folks..thx 4 the topik si srry pt punctele d suspensie--|>raman prea multe d zis
*** - de pescadorul la: 05/08/2013 15:14:03
(la: In sfarsit 'Pozitia copilului')
"Si da, cred ca e normal sa-ti lasi copilul sa suporte consecintele actelor lui pentru ca tu, ca parinte, nu vei fi tot timpul langa el, sa-l tii in brate si sa-i rezolvi problemele."

In opinia mea exista consecinte si consecinte. Una este sa-ti lasi copilul indiferent de sex sa suporte o pedepasa primita la scoala ca a fost obraznic sau sa-l lasi sa-si rezolve singur probleme uzuale de viata si alta e sa-l lasi sa intre in puscarie fara sa schitezi nici macar un gest indiferent ce a facut. Dragostea "baietilor destepti" pentru odraslele lor face minuni in Romania. Si probabil ca nu numai dar acolo unde justitia e chiar "oarba" e mai dificil sa rezolvi din exterior astfel de cazuri complicate dar pana si aici exista exceptii si nu-ti ramane decat sa-i arunci chiftele cu prastia si sa astepti sa-si termine recluziunea in cazul in care a calcat pe bec.
Mie mi se pare absolut fara echivoc faptul ca orice parinte ar face orice ii sta in putinta pentru a incerca sa-si salveze fiul/fiica de la o napasta indiferent ca l-ai crescut sufocat sau nu de personalitea ta. Si aici revin cu informatia ca la noi unde este ca la nimenea astfel de cazuri se rezolva 100% daca parintii subiectului au chiar si impreuna mai mult de 2 coaie.
Este in firea lucrurilor sa-ti privesti copilul cu drgoste indiferent le ce etate a ajuns si sa incerci orice sa-l scutesti de o eventuala nenorocire ce s-a abatut asupra lui, ma refer la o relatie normala nu la situatii execeptionale in care copii sunt niste dementi ce-si terorizeaza parintii.
Calauzit de instinct acelasi ca si la oameni si ursul care ucide odraslele unei ursoaice daca o intalneste in asemenea ipostaza va cruta puii daca le recunoaste mirosul ce dovedeste chiar si in cazul lui ca a fost implicat in conceptia lor.
#646885 (raspuns la: #646881) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anonimus - de anagramaticalitati la: 19/12/2003 10:46:46
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
1. dar astazi ce invata copiii nostri? sau ar trebui sa intreb daca mai invata altceva in afara de a se fofila sau de a fura cat pot?... ce sa invete saracii de ei decat despre cum se da sau se ia spaga, despre coruptie si despre legea celui mai tare?!
2. e o chestiune de onoare sa muncesti! dupa bombardarea Berlinului de catre rusi la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial totul era facut una cu pamantul in respectiva capitala. si totusi nemtii s-au ridicat din propria cenusa, cum se zice, printr-un efort urias. intr-un timp relativ scurt au facut din Berlin un oras ultramodern. de ce ne uitam peste gard la vecinii nostri europeni? fiindca asa ne place sa ne comparam cu altii. si apoi "cui nu-i place sa munceasca sa nu manance"! si uite cum descoperim f. usor de unde porneste comoditatea romanului: din mentalitatea lui asemanatoare cu a lenesului din povestea lui Creanga. frumos, n-am ce zice. nu era vorba de stat in inchisoare pt. optiunea ta, am pus doar accentul pe faptul ca putini muncesc dar si mai putini sunt constienti de importanta muncii lor!!! asta este in fond semnalul de alarma pe care am vrut sa-l trag.
3. lasa, uite ca acum ne da statul roman posibilitati nelimitate, zau asa. ne face lucuinte prin ANL cu credite bancare pe nu stiu cati ani... da, numai ca nu se spune si faptul ca acele locuinte se dau tot cu pile, cu interventii si cu spaga, iar fara a avea minim 6-7 milioane de lei/luna/membru de familie nici n-ai cum sa obtii creditarea fiindca ratele nu pot depasi un anumit plafon, nu-i asa? dar nu-i nimic, mi-a soptit mie cineva ca dupa ce intram in UE (si ea in noi) bogatii vor fi obligati sa faca locuinte gratis saracilor de pretutindeni...! altfel cica o sa le nationalizeze palatele!!! sic!
4. nu regret vremurile alea, nu interpreta gresit. regret doar ca o ducem mai rau decat inainte- cultura, arta, sport, munca, locuinta proprie, si aproape toate nu se pot face cu burta goala sau, cum se mai spune pe alocuri, pe inima goala! ori eu cel putin ma simt cu inima goala, doar speranta a mai ramas in mine pt. ca asta moare ultima. e bine ca salariul mediu pe economie e in jurul sumei de 5 mil./luna... dar isi mai aminteste cineva cum se face media asta? sa vedem: punem pe unul cu 60-70 mil./luna (dar se stie ca exista multi care au salarii de sute de mil.) pe langa majoritatea care lucreaza cu salariul minim pe economie, mai exact cu fabuloasa suma de 2400000 lei! eu sunt unul dintre aceia! ar trebui sa ma bucur ca macar fac parte dintre cei multi, nu-i asa?...
5. cine mai are curajul sa vorbeasca de libertate, ori este slab informat ori pur si simplu nu vede ce se intampla in jurul sau! atata vreme cat libertatea asta va fi inteleasa si aplicata sub forma de libertinaj n-o s-o ducem in nici un caz mai bine. unii au afirmat ca libertatea nu poate fi obtinuta decat "prin Hristos si in Biserica". asta inseamna ca toate sunt direct si strans legate de obligatia de a nu face rau nimanui si dreptul de a nu ti se face rau.
in final poate ar fi bine sa ma contrazici si la celelalte puncte ca sa-mi dau si eu seama cat de inapoiat am ramas...
#6961 (raspuns la: #6942) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
12041/Mecca - de Tombola la: 15/03/2004 12:26:16
(la: ETA, Spania)
De fapt Al-Queida doreste inlocuirea religii crestine cu cea musulmana prin Mecca si prin atentatele care v-au atins si pe voi,noi, ei, de fapt este deja o chestie globala de care nu vom scapa pina nu-i omorim pe teroristi.subliniez ;OMORIM.Se pare ca nu mai este o intoarcere inapoi
Daca ai sugerat ca nu stiu despre Mecca sau religia musulmana te-ai inselat prietenul meu. Aicea-i legatura ...
Ce pot sa-ti spun este ca de data asta nu teroristii basci sint in spatele atentatelor din Spania ci Ben Laden.
Pacat ca Spania dupa caderea partidului de la guvernamint nu mai vrea sa stea cot la cot cu USA in lupta impotriva teroristilor.Asta inseamna ca teroristii au invins in cea ce priveste Spania. Pina la uram totusi actele de teroare vor continua dar mai putin sub Bush fiindca arabii ii stiu de frica dar mai mult in tari europene ca Spania unde opinia publica voteaza speriat si nu cu mintea limpede.

P.S. Lumea libera si in special cea europeana mai bine ar spera ca Bush sa cistige alegerile fiindca lumea musulmana ii stie de frica.Daca iese Kerry Al -Queida a cistigat.
Nu l-am votat pe Bush desi sint republican dar in 2 Noiembrie daca iese Kerry ne-am ars cu totii noi ,voi,ei si cei care au aliniat Romania cu USA in ultimii 4 ani asta in cea ce priveste zinzania din zona Transinistria unde trupele rusesti nu vor sa iasa asa cum au promis.De acolo in citeva ore pot sa ia cu asalt Bucurestiul si de la Bucuresti toata Romania avind in vedere pregatirea si dotarea slaba a armatei romane a carui numar de recruti o egaleaza pe cea a lui Putin din Transinistria. Cam aici aproape de noi in Rep.Moldova si in Transinistria se fac jocurilor D-lui fost KGB si "pretin" al Tov Iliescu and co. plus ca daca nu sintem atenti vom avea atentate teroriste si la Bucuresti,noi avind trupe in Afganistan si Irak. Deci este o legatura intre Mecca si Madrid. Inca ceva ai facut afirmatia ca teroristii Al-Queida vor sa preia puterea in Arabia Saudita. Greseti inca o data.Arabia Saudita este prietena teroristilor donind sume uriase prin tot felul de fundatii de caritate pentru lumea araba mai percis banii astia ajungind in taberele de antrenament ale lui Ben Laden, Hamas,PLO etc.Solutia ar fi ocuparea Arabiei Saudite si inlaturarea acestor farsori care o guverneaza. Simplu dar iti trebuie singe tare si nu un guvernator ultra liberal gen Kerry.:)

Cu Stima
Andre Morariu
#12089 (raspuns la: #12041) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The Passion of the Christ - de (anonim) la: 04/04/2004 13:14:46
(la: The Passion of Christ!! de Mel Gibson)
Nu cred ca poate fi numit o capodopera.Din punct de vedere tehnic e bine realizat.Starea de spirit cu care pleci dupa vizionare ? .......lasa mult de dorit.Oricum e departe de mesajul pe care Isus a vrut sa-l transmita oamenilor. Iubire. Si apoi a face bani dintr-un asemenea subiect mi se pare deplasat.Asta face Mel Gibson & Co.
#13283 (raspuns la: #13261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
arta de-a sofa din UK in RO - de desdemona la: 08/04/2004 03:27:02
(la: Automobile si soferi)
Am trait in UK 4 ani (in Leeds). Fiind student cu buget redus, am profitat din plin de serviciile National Express. In Franta nu exista asa ceva. Si am auzit preocupari si studii (am avut colegi doctoranzi la 'transport studies') despre cum s-ar putea oferi servicii de transport colectiv mai bune, care sa reduca congestia generata de automobile. Ei macar incearca.

Eu am avut fericirea sa invat sa conduc in Anglia, timp de un an am tot luat ore si am tot dat examene, si am fost foarte mandra cand intr-un sfarsit am obtinut mult doritul carnet. Ca la doua saptamani dupa aceea sa ne mutam in Franta, si dupa inca o saptamana sa mergem in Romania cu masina. Francezii sunt foarte 'bagareti' si nervosi, germanii, desi mai corecti, au si ei nervosii lor, in Austria soferii au fost destul de corecti si calmi, si nici in Ungaria (in afara de cativa nerabdatori ocazionali) n-a fost prea rau. In general, italienii sunt mai agresivi decat francezii. Insa in ce priveste traficul din Romania, e cu totul alta mancare de peste. Parca ar fi o alta lume. Unde sunt doua benzi (mai ales in oras) nu e niciodata sigur ca daca rulezi doar intr-una dintre ele nu nimeresti intr-o groapa suficient de mare ca sa-ti strice directia. Deci se practica solutii 'de compromis', toata lumea conduce in mijlocul drumului, indiferent de numarul benzilor (2-3). Semnele de circulatie (cand sunt lizibile) sunt ascunse in tufisuri, si de obicei nu prea sunt respectate. Distanta de siguranta intre masini e ceva de care nu s-a auzit (mai ales in ce priveste oprirea la stop), si aproape intotdeauna cand ma urc in masina condusa de un sofer roman mi se strange stomacul de spaima vazand cum accelereaza si cum franeaza. Se pare ca intimidarea celorlalti e o virtute la volan, si mersul cu 70km/h in localitati rurale (unde de obicei nu e riscul de a fi radare) e o datorie sfanta pentru toti, de la trabant la vehicule de trafic greu. Totusi, culmea acestei arte (raliul nostru cel de toate zilele) este atinsa numai si numai in Bucuresti, unde orice sofer trebuie sa fie gata de-a fi un sportiv al strazii.
Ma mai farmeca o practica. Aceea de-a 'taia curbele' indiferent daca tai peste una, doua sau trei benzi, de cate ori nu m-am trezit nas in nas cu un 'meserias' care voia sa mearga mai repede.
In fine, arta de-a sofa imbraca aspecte nebanuite si exotice in Romania, insa as prefera sa pot mentine in practica standardul britanic.

Desde

***
Las' ca-i bine ca nu-i mai rau !
#13483 (raspuns la: #13456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. relu - de Paianjenul la: 25/04/2004 05:58:02
(la: Guns'n Roses sau numai trandafiri?....)
"In mod asemanator, daca un raufacator vrea sa-ti faca rau, iti va face, nu conteaza ce pistol detii."

- Eu INSIST totusi ca (,) CONTEAZA!... Stiind ca AI pistol, raufacatorul se va gindi de DOUA ori, inainte de a se aventura sa te atace...


"Gazda emisiunii "America's most wanted" a avut un baiat, care A DISPARUT.
Daca in loc de a face emisiunea, ar fi luat un pistol si si-ar fi dedicat viata CAUTARII raufacatorului care i-a luat copilul, in ce fel s-ar fi simtit mai bine?

- Noi discutam aici despre APARARE nu despre RAZBUNARE!...


"Iar daca e foarte probabil, atunci m-as gindi tare si bine daca nu e timpul sa ma mut intr-un alt cartier, stat, sau tara, unde probabilitatea de a avea nevoie vreodata de o arma pentru autoaparare e negligibila."

- Chestie de OPTIUNE...


"...banuiesc ca probabilitatea de a muri in accident de masina e mult mai mare decit cea de a muri impuscat de un raufacator...".

- Faptul ca riscul de a muri intr-un accident de masina E MAI MARE decit riscul de a muri impuscat de un raufacator, nu e un motiv sa te lasi expus la riscul de a fi impuscat de un raufacator...


"Deasemena sint de acord ca, daca esti fortat de imprejurari sa traiesti undeva unde singura solutie de autoaparare e de a avea o arma, e bine sa obtii una.
Dar aceste situatii sint rare."

- PAZA BUNA TRECE PRIMEJDIA REA.


#14487 (raspuns la: #14468) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Clarificare - de relu la: 25/04/2004 21:14:41
(la: Guns'n Roses sau numai trandafiri?....)
- Noi discutam aici despre APARARE nu despre RAZBUNARE!...

Care voi? In subiectul original propus de Ozzy el intreaba clar: Credeti ca este nevoie de razbunare? Deci comentariul meu despre razbunare nu a fost pe linga subiect.

- Faptul ca riscul de a muri intr-un accident de masina E MAI MARE decit riscul de a muri impuscat de un raufacator, nu e un motiv sa te lasi expus la riscul de a fi impuscat de un raufacator...

De acord. Sper sa nu fi inteles asta din comentariul meu. Vorbeam de prioritati. Eu nu vad lumea in alb si negru, ci in gradatii. Unele chestii sint mai importante decit altele, asta-i tot. Pentru mine ar fi o prioritate mai mare sa elimin intii cel mai mare risc, si apoi pe celelalte.

Pentru cei ce au impresia ca nu sint de acord cu detinerea armelor, cititi din nou comentariul meu.

O spun din nou clar: "to each his own". Faceti fiecare cum va taie capul. Honestly I don't give a damn that you got a gun, whoever you are. E viata ta, faci ce vrei cu ea.

Eu sper ca ne tinem un open mind aici. Ne dam cu opinia, nu cu batul in balta. Cind citesc opiniile altora e pentru ca e posibil sa invat ceva din viata si experienta altora. Si se poate intimpla si vice versa. You never know.

Numai bine,
- relu
#14513 (raspuns la: #14487) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. RCA/casatorie - de Little Eagle la: 27/05/2004 08:29:57
(la: Casatorie in Franta)
Dear sister,

Pe 17 Iunie voi implini 14 ani de la casatoria mea cu Marilyn.
Nu am fost bogati,ea lucra la Metropolitan Museum in NYC,care fiind org.nonprofit,salariile sunt f. mici.Eu lucram la acea vreme tot ca freelance artist dar in Comic books industry,pt. Marvel Comics,DC Comics,Dark Horse si multe altele din USA,in general pictam coperti la reviste,dar si ilustram interiorul.

Ne-am cunoscut intr-o zi la Muzeu,cum se spune,love at first sight.
Dupa o luna s-a mutat in apt. meu din Brooklyn,unde locuiam atunci,ea locuia in un apt. in Chinatown.
Sa-ti spun sincer nu s-a gandit niciunul din noi la o alegere cand ne-am gasit unul pe altul.A fost scris asa si nici nu ne-am gandit real la ce ne va aduce viitorul,pur si simplu am fost fericiti ca suntem impreuna,lucru ce si azi il facem.

de fapt am plecat amindoi de la zero,eu cand am venit in America cu 23 ani in urma eram sub zero absolut.
Tu faci cum iti spune sufletul si lasa dragostea sa aleaga in tine pt. tine,lucrurile vor veni si se vor aseza de la sine.
Formalitati si altele nu ar trebui sa fie prima ta grija,ele se vor rezolva,iubeste doar, asta e important si daca nu e de pe meleaguri mioritice,nu are importanta,te duci acolo unde dragostea te cheama,restul va veni de la sine.

Eu am intrat intr-o familie de italieni-americani prin sotia mea.
La nunta au fost 64 invitati din care 55 rudele ei,9 fiind prietenii nostri cei mai apropiati,si desigur si fratele meu indian Vern.
Am avut nunta la cort pe proprietatea cumnatei mele,sora mai mare a lui marilyn.Cu Minister,nu am fost la biserica,a venit el acolo si am avut casatoria langa swimming pool.Pot sa-ti spun ca ma cam apucase somnul...Ha!
De fapt eram fascinat de o balena din plastic(a nepotului nostru Alex)care plutea in piscina,ma uitam la ea mereu cat preotul vorbea.
Alex apoi(avea 5 ani atunci)a adus verighetele pe o pernita,le-a dat prietenului meu(aici se numeste best man)si el apoi preotului .Apoi el ni le-a pus pe degete.

Dupa aceea am avut masa,catering de la o firma mare,cu ospatari si muzica de camera,mai tarziu,am pus muzica italiana si am dansat cu Marilyn pe faimosul cantec din "Godfather",primul cu Brando.
Apoi cativa din unchii si verii ei au avut ghitari si au cantat in italiana cantonete napolitane.A fost frumos.Potrivit traditiei,mama fetei casatorite plateste cheltuielile nuntii.Tatal lui Marilyn a decedat de cancer in 1986,deci nu l-am cunoscut,mama ei nu s-a recasatorit,asa ca la nunta cumnatul meu a tinut locul lui si a adus-o pe Marilyn la mine si preot.

Asta a fost nunta noastra,pe f. scurt.Am primit bani de la toti,cred ca vreo 8000$ si cu jumate am plecat in luna de miere in Italia,la Napoli la matusile lui Marilyn,apoi am mers in Firenze unde are un var ce este profesor emerit in fizica nucleara,apoi 3 zile la Venetia si apoi 3 sapt. am fost in Ro.la rudele mele,de fapt au fost 2 luni de miere.
A fost prima oara cand am revenit in Ro.de cand am plecat ca refugiat politic si cu pasaport fara cetatenie.
Asta a fost in Aug-Sep 1990.Am zis cand am plecat ca nu voi veni in Ro. cat traieste Ceausescu si este un regim comunist.A fost deci dupa 9 ani de la plecarea mea,si eram deja cetatean american de 3 ani.

Deci tu sa faci asa cum iti spune sufletul,gandeste la iubire doar,celelalte vor veni de la sine,am sa ma gandesc la tine si ma voi ruga sa-ti implinesti visele si drumul tau in dragoste doar.

Te iubesc mult,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)






























































pãciuiala si alte nuvele - de AlexM la: 31/07/2004 01:00:21
(la: Imnul national)
Florin zise:
--------------------------------------------------------------------
Incearca sa vezi nu numai punctul tau de vedere...nu este vorba de grade sau rau.
Nu m-am suparat deloc.
--------------------------------------------------------------------

ma bucur ca nu te-ai suparat Florine. Vreau sa-ti mai spun ceva. Sa stii ca eu observatiile care le fac nu le fac ca tin cu tot dinadinsul sa corectez pe cineva. Insasi modul meu de exprimare lasa enorm de dorit si fac greseli cu ghiotura. Aparent problema sint eu. Pacat ca nu poti vorbi cu sotia mea sa-ti spuna. Problema mea este ca sint.. spus pe romaneste, sint pus pe shotii. Ma amuz din toate cele si râd de numa numa fara sa o fac cu rautate. Daca m-ai auzi life sint sigur ca ai vedea altfel lucrurile. Dar inteleg aici si care este problema ta. Prin faptul ca ai cautat sa devii un englez si ca ai taiat pentru o perioada de timp tsâtsâna prin care curgea uleiul românesc, acum ai oarece probleme si datorita cutiei sociale in care te bagi singur, ti-i jena de anumite lucruri care nu ai dori sa se intample. Fii pe pace, eu unul nu vad deloc lucrurile asa in negru si nici nu te condamn pentru asta. Din contra. Admir ca incerci sa refaci legatura si doresti sa faci totul cat mai bine.
Cat despre mine, ia-ma asa cum sint. Un mucalit, un de nimic, daca fac o gluma si-ti place , râzi, daca nu-ti place baga-ma undeva si uita de ea. Nu ma supar.

AlexM
#18656 (raspuns la: #18649) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniela Fefelina - de LMC la: 22/10/2004 18:42:03
(la: Trancaneala Aristocrata)
Sarmale este singura mincare care eu nu stiu sa fac. Mai bine zis, eu nu am facut niciodata. Motivul fiind ca odata cind m-a pus mamica sa impaturesc sarmalele, nu am reusit nici cum sa le impatur. De atunci mie teama sa ma apuc de ele ca sa nu fac vreo prostie. Am sa-mi iau inima in dinti, si am sa iau riscul totusi sa o intreb pe mamica cum le face ea. Zic ca iau "risc" pentru ca daca o intreb o sa inceapa sa rida de mine, pentru ca stie clar ca eu nu fac sarmale, iar chestia cu intrebatul o sa-i porneasca alarmele in cap.

Dar pina o intreb eu pe ea, hai sa-ti spun ce-mi mai aduc eu aminte despre cum facea ea sarmale.

Deci, la compozitie ea amesteca carne de porc cu carne de vita. Intr-o vreme nu punea porc de loc pentru ca eu eram alergica la porc. Nu ma intreba cum face compozitia pentru ca nu sint sigura de ea.

Apoi pe fundul oalei (preferabil oala de tuci --Belle vezi ca acuma stiu cei aia tuci) punea un strat de varza murata taiata foarte marunt. Si aseza sarmalele frumos ca pe sardine in conserva. Deasupra mai punea un strat de varza murata si punea apa cam 3 sferturi din oala, in alte cuvinte sa nu acopere sarmalele. Oala o acoperea cu capacul si o punea ori in cuptor, ori pe aragaz, dar la foc mic. Sarmalele ies cele mai bune daca le faci incet. Adica tre sa le tii pe foc citeva ore. Mamica mi se pare ca le tinea doua ore jumate pina dadea clocot. Dupa aceea lua citeva paturi si prosoape si invelea oala si o lasa asa inca vreo doua ore. Asta facea in fiecare Duminica dimineata. Si-acuma imi aduc aminte ca primul lucru la care ne gindeam cind ne trezeam era sarmale, pentru ca mirosul lor ne gidila pe la nari si asa ne sculam noi Duminica dimineata sa mergem la biserica. Pe cind ne intorceam de la biserica sarmalele erau numai bune de mincat. Mie imi placea alea de deasupra pentru ca peste alea punea o conserva mica de sos de rosii, si eram moarta dupa gustul ala combinat cu gustul sarmalelor. Ti se topeau in gura nu altceva. Si mamica le facea si asa mici de tot cam cit degetul mic de la mina, ca iti intra una in gura. Oricum, eu cred ca secretul se afla in faptul ca ea le fierbea asa mult timp. Dar cred ca mai este un secret, si ala se pare ca este referitor la varza. Nu stiu exact ce facea ea cu varza, dar am sa-ti spun odata ce aflu de la ea.
#25968 (raspuns la: #25904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...nu numai al literaturii - de catcri la: 02/11/2004 17:55:55
(la: Mircea Cartarescu: "Climatul vetust al literaturii de azi")
Da, d-nule Racovitan, aveti dreptate sa pariati pt. ca veti cistiga cu siguranta.
Din pacate cultura romana lasa mult de dorit. Mai bine zis “manageriatul” ei.
Anul acesta am venit in Romania, dupa 4 ani, dornica de “a-mi face plinul” de cultura romanesca contemporana.
Am cumparat multe carti (numai autori romani, ultimele scrieri, dar f. tineri... putini), am hoinarit prin galeriile de arta si mai ales am vazut multe spectacole de teatru.
Si aici vine marea mea dezamagire.
Ramasesem cu o imagine a teatrului romanesc undeva pe piscuri; spectacole bune, puneri in scena splendite si interpretari magnifice.
Stiti ce am gasit?
In primul rind o enorma discrepanta intre arta interpretarii teatrale a “vechilor” actori si noua generatie (cei sub 30 ani). Generatia tinara nu-i la inaltimea teatrului cu care eram obisnuiti.
Multe spectacole comerciale pt. un public sau mai bine zis marea lui majoritate, din pacate, nepregatit cultural, ignorant si snob.
Un alt aspect care m-a revoltat e faptul ca biletele la un spectacol teatral costa cit un bilet la un film, la o multiplex. Poate e bine in asa fel este incurajat publicul care atunci cind alege intre teatru si film sa opteze pt. teatru. Dar vazind publicul care vine azi la teatru tind sa afirm caustic:“Ducati-va mai bine la film.”
Ca o paranteza zilele acestea Bulandra e cu Titus la Milano (la Piccolo). Sper cronici bune salile stiu ca vor fi pline.
O mare satisfactie tinind cont ca trupa implicata in spectacol e relativ tinara, incepind cu al sau director-regizor Darie.
Intorcindu-ma la subiectul discutiei noastre am costatat ca editurile dau putin spatiu literaturii nostre contemporane. La un moment dat ma intrebam daca ea esista cu adevarat.
Editurile traduc mult, asta e bine, dar calitatea textelor e de cele mai multe ori derizorie. Si ceea ce m-a surprins e ca ac. maculatura se cumpara chiar daca nu are un pret f. accesibil.
Dar poate...
"Fara infruntarea zadarniciei nu exista, probabil, grandoare."
O. Paler
Concluziile mele- raport de cercetare - de Hypatia la: 16/11/2004 18:59:25
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
MASTER PSIHOLOGIE SOCIALA
MODULUL : ANALIZA SI INTERVENTIA IN GRUPURI SI ORGANIZATII
PSIHOLOGIA REZOLVARII CONFLICTULUI
CONFERENTIAR DR. ANA STOICA-CONSTANTIN
STUDENT: PLAESU TEODORA
ANUL II SEMESTRUL I




CONFLICTUL RELIGIOS PE INTERNET


Lumea internetului, relativ nouă mai ales pentru cetăţenii planetari care trăiesc in România, aduce cu sine o problematica aparte: comunicarea în mediul virtual.
Psihologia confictului în mediul virtual pune în discuţie problematica legată de grup si de conflict, în contextul comunicării la distanţă şi/sau prin intermediul internetului. Scopul cercetării este de a pune în evidenţă modul în care au loc interacţiunile din cadrul grupului constituit prin intermediul internetului, precum şi dobândirea informaţiilor necesare prevenirii şi/sau rezolvării conflictelor pe teme religioase care apar în mediul virtual.
Pentru început, mă voi referi la “grup” si la “conflict”, în încercarea de a fixa cadrul teoretic al cercetării, prin apelul la studiile existente. Ulterior, voi descrie cercetarea întreprinsă în mediul virtual şi apoi voi prezenta rezultatele cercetării.
Plecăm de la considerarea grupului ca fiind “constituit dintr-un
ansamblu de persoane dependente unele de altele în realizarea propriilor
scopuri.” Starea de conflictualitate (intrapsihică, între grupuri sau
subgrupuri, între persoane) este parte integrantă din structura
grupurilor. Raporturile care se dezvoltă aici vor fi în acelaşi timp
fundamental complementare şi conflictuale . Situaţiile de grup
reactivează în special conflictele în raport cu identitatea. Aceasta este unică şi colectivă în acelaşi timp. Dezvoltarea identităţii s-a efectuat, după cum indică S. Freud, prin identificare: “Fiecare individ face parte din mai multe grupuri şi, cu ajutorul identificărilor celor mai variate, s-a orientat prin aceste legături, în multiple direcţii şi şi-a construit idealul Eului propus după modelele cele mai diverse.” Pluralitatea identificărilor posibile şi a imaginilor reflectate de privirea altora face ca fiecare să se confrunte cu propriile sale reprezentări diferite sau cu diversele părţi ale lui însuşi. O referinţă unificatoare se poate găsi doar ca o “verigă dintr-un lanţ”, după expresia lui S. H. Foulkes, în identitatea familială trecută şi prezentă. Aceasta se află la originea legăturilor sociale şi permite situarea şi plasarea în cadrul interacţiunilor ce dau naştere respectivului grup nou. Este vorba, de fapt, nu numai despre o referinţă la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei părţi din acest teritoriu familiar, adică a unei părţi din sine, fiecare încercând să structureze realitatea acestei noi situaţii plecând de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi de la personajele interne. Dacă şi alte apartenenţe sunt menţionate (profesională, religioasă, politică...), acestea sunt în mod frecvent subordonate cauzalităţii raporturilor familiale: cariera profesională, alegerea religioasă sau politică sunt explicate în termenii unei investiţii sau a unei contra-investiţii legate de moştenirea familială pe care fiecare o poartă în sine.
Din perspectiva psihologiei sociale, organizaţiile sunt grupuri de persoane care interacţionează în baza unor reguli sau norme şi care au o identitate colectivă. Eficienţa grupurilor este apreciată în lumina conceptelor de influenţă socială, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. Integrarea problematicii grupului social în context organizaţional este mai evidentă în domeniul comportamentului grupului în relaţie cu alte grupuri. Tipologia comportamentului grupurilor ori strategiile de management al comportamentului grupurilor sunt tratate din perspectiva interveniei organizaţionale.
GRUPUL ELECTRONIC este grupul ai cărui membrii sunt legaţi între ei prin reţea electronică şi nu dispun de interacţiuni de tip “faţă în faţă”. In mod tipic, grupurile electronice interacţionează prin reţeaua de poşta electronică, trimiţând mesaje. Astfel de grupuri găsim şi în cadrul forumurilor de pe cele mai diverse site-uri (situri). Organizarea acestora este în principal aceeaşi, diferenţele constând în tematicile propuse de administratorii forumurilor sau în chestiuni legate de modalitatea de accesare a sitului. Spre exemplu, pe pagina www.itemsoft.ro , forumul este orientat pe teme de psihologie şi se adresează mai ales psihologilor, studenţilor si profesorilor universitari de la Facultăţile de Psihologie. www.crestini.ro este situl care propune forum pentru cei preocupaţi de problemele religioase şi se adresează în primul rând creştinilor, iar www.poezie.ro este un sit pentru poeţii contemporani şi pentru iubitorii de poezie.
www.Cafeneaua.com este un forum complex prin diversitatea temelor abordate, adresânsu-se tuturor românilor din lume. Aici, fiecare utilizator înregistrat- cu numele real sau pseudonim- are posibilitatea să citească şi să posteze mesaje şi chiar conferinţe pe cele mai diverse teme. “Cafeneaua” este uşor de accesat şi chiar şi un începător al utilizării reţelei electronice de tip internet, poate citi şi scrie foarte uşor. Dezavantajul constă în faptul că utilizatorii- de sex, vârstă şi pregătire diferită-formează un grup foarte mare, neomogen, cu interese foarte diferite.
“Compararea grupurilor electronice cu cele “faţă în faţă” evidenţiază câţiva factori care pot afecta deciziile electronice. In primul rând, membrii au posibilitatea să introducă informaţiile anonim. Şi chiar dacă contribuţiile nu sunt anonime, oamenii se pot simţi oarecum mai anonimi decât într-un grup “faţă în faţă”. In al doilea rând, lipsesc sursele de informare vizuală despre ceea ce simt altii, constând în limbajul corpului şi tonul vocii. In fine, în grupurile electronice pot mai mulţi inşi o dată. După cum vom vedea, aceste diferenţe influentează structura socială a grupurilor şi, în consecinţă, procesul decizional.”
2.CONFLICTUL, aşa cum este definit de Mayer, “este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, inclusiv comunicarea)”. In forma sa clasică, un conflict implică atitudini şi comportamente antagonice. In ce priveşte atitudinile, părţile în conflict îşi cultivă antipatia reciprocă, se consideră reciporc nerezonabile şi dezvoltă stereotipuri negative despre oponenţi. Comportamentele antagonice includ porecle insultătoare, sabotajul sau agresiunea fizică. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund in relaţiile dintre grupuri:
a.interdependenţa , atunci când persoanele dintr-un grup/organizaţie sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, există potenţial pentru conflict.Interdependenţa necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. Conflictele nu apar dacă fiecare “se descurcă singur”. Apoi, interdependenţa inseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentu una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism.
b.diferenţele de putere, statut şi cultură; conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere, statut şi cultură. Dacă dependenţa nu este reciprocă ci unidirecţionată, creşte potenţialul de conflict. Diferenţele de statut impulsionează conflictul atunci când activitatea într-un grup/organizaţie decurge astfel încât să fie cazul ca oameni care, tehnic vorbind, au un statut inferior şi sunt puşi în situaţia de a lua decizii, de a da ordine sau de a controla pe cei cu statut superior. Când două sau mai multe culturi foarte diferite se dezvoltă într-o organizaţie, ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis.
c.ambiguitatea. Scopurile, jurisdicţiile şi criteriile de performanţă ambigue sunt sursă de conflict. In ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. In plus, este greu să împarţi laude şi critici în cnformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde.
d.resurse insuficiente: diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Asta nu se întâmplă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor. Insuficienţa resurselor are capacitatea de a transforma conflictele mascate sau lente în conflicte deschise şi acute.
e.identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri. Identificarea cu un grup sau clasă de oameni pregateşte terenul pentru conflictul organizaţional. Ei au tendinţa de a dezvolta păreri mai bune despre membrii grupului “lor” şi păreri mai proaste despre grupurile ai căror membri nu sunt. Această parţialitate este legată de buna părere despre sine şi este un factor esenţial. Identificarea cu succesele grupului propriu şi disocierea de eşecurile celor din afară încurajează stima faţă de sine şi oferă sentimente plăcute de solidaritate socială. Atribuirea comportamentului pozitiv propriului grup de lucru contribuie in mod normal la buna părere despre sine. Există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale, tipul de funcţie sau nivelul funcţiei şi, de aceea, prevalenţa parţialităţii intergrupuri sugerează că organizaţiile vor trebui să acorde o atenţie specială modului în care tratează relţiile între aceste grupuri.
Sursele conflictului pot fi:
a) diferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane;
b) nevoi/interese umane;
c) comunicarea defectuoasă sau absentă;
d) lezarea stima de sine ;
e) valorile persoanelor;
f) nerespectarea normelor explicite sau implicite;
g) comportamente neadecvate;
h) agresivitatea;
i) competenţele sociale;
j) cadrul extern;
k) statutul, puterea, prestigiul, “principiile”; utilizarea şi comunicarea culturii şi a informaţiilor.
Tipuri de conflicte: după intensitate,
-disconfortul, adică sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu se poate preciza ce anume;
-incidentul, adica fapte minore, care întristează sau irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate;
-neînţelegerea, care are la bază concluzii eronate în legătură cu o situaţie, datorată comunicării neclare sau lipsei de legături dintre preopinenţi. Uneori neînţelegerea survine pentru că situaţia provoacă irascibilitate cuiva. Gândul îi revine obsedant la acelaşi lucru şi perceptiile asupra problemei sunt alterate.
-tensiunea, simptom evident al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi aproape tote acţiunile aceleia. Relaţia este afectată de atitudini negative şi opinii fixe, iar sentimentele pe care le are faţă de cealaltă persoană se înrăutăţesc semnificativ. Relaţia devine o sursă de îngrijorare permanentă;
-criza este cel mai evident simptom al conflictului. Este momentul în care se întrerupe o relaţie, când apare violenţa, când cearta se înfierbântă, iar oamenii se lasă dominaţi de sentimente, e momentul când se plănuiesc şi se săvârşesc acte necugetate.
Cele mai multe conflicte se reduc la câteva tipuri de bază sau combinaţii ale acestora:
disputele asupra obiectivelor,
disputele asupra faptelor,
disputele asupra procedurilor, se concentreză în general asupra aşteptărilor cuiva legate de comportamentul partenerului.Sunt alimentate de chestiunile de etică, onestitate şi respectarea ierarhiei şi statutului social şi organizaţional.
Conştientizarea acestor diferite tipuri de conflict ne atrag atenţia asupra nevoii de a înţelege exact ce este de fat un episod conflictual. De exemplu, diferenţele fundamentale de obiective nu se rezolvă obligatoriu prin clarificarea disputei asupra faptelor. Se poate produce şi suprapunerea domeniilor. Un conflict factual poate duce la conflict procedural, dacă una din părţi este percepută ca sabotândmunca celeilalte. Când se întâmplă aşa, adevărata rezolvare a conflictului are loc atunci când sunt tratate toate aspectele. In căutarea rezolvării este bine să avem în vedere categoriile de referinţă ale oponentului. Organizaţiile sunt comunităţi umane care se comportă ca oricare alte comunităţi. In interiorul lor, oamenii concurează pentru putere şi resurse; există diferenţe de opinii şi valori, conflicte de priorităţi şi de scopuri; există confruntarea dintre cei care vor să schimbe lucrurile şi cei care doresc să ducă o viaţă liniştită în organizaţie; există grupuri de presiune, clici şi cabale, rivalităţi şi contestări, incompabilităţi între caractere şi alianţe. Diferenţele pot fi necesare, pentru ca o organizaţie să se poată adapta la o lume înconjurătoare în continuă schimbare. Ele alcătuiesc “varietatea necesară” receptarii complexitaţii acestei lumi. Sarcina liderului este să capteze aceste energii şi să folosească difrenţele din interiorul organizaţiei, pentru dezvoltarea ei.Rezolvarea conflictelor presupune şi adoptarea unui stil de management al conflictului corespunzător situaţiei:
-Dacă intervine ceva neînsemnat sau lipseşte informaţia, oamenii trebuie calmaţi, iar dacă oponentul este foarte puternic şi foarte ostil, ocolirea conflictului poate fi un răspuns înţelept -stilul ocolitor;
-In cazul unor greşeli intervenite în managementul conflictului, cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu, este semnul distinctiv al stilului îndatoritor, foarte eficace pentru a construi o relaţie de bunăvoinţă.
-Stilul competitiv maximizează impunerea interesului propriu şi minimizează cooperarea. De aceea, specialiştii recomandă adoptării acestui stil atunci când suntem siguri de realitatea faptelor, într-o situaţie de tipul câştig/pierdere sau când nu mai avem de a face cu oponentul în viitor.
-stilul concesiv sau compromisul între competiţia pură şi curtenia pură nu dă conflictului răspunsul cel mai creativ, dar este o reacţie înţeleaptă la conflictele rezultate din insuficienţa resurselor şi o bună poziţie de retragere când alte strategii eşuează.
-In stilul colaborativ, atât impunerea interesului propriu cât şi cooperarea sunt maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi. Accentul se pune pe o solutie tip câştig/câştig, în care se presupunerea că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o situaţie mai bună.
Gary Johns şi alţi cercători (Helena Cornelius şi Shoshana Faire) vorbesc despre conflictul pozitiv şi conflictul negativ, în sensul că în grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii, este de dorit prezenţa unui conflict care să ducă la identificarea erorilor, la sufocarea ideilor ilogice, prevenirea gândirii de grup şi buna informare a managerilor, la motivarea oamenilor să accepte competiţia şi schimbarea. In astfel de cazuri, conflictul este o circumstanţă naturală în organizaţii şi nu ia totdeauna o formă deschisă şi extremă. Insă, pentru grupurile care sunt centrate pe relaţiile dintre membrii, competiţia nu este lucrul cel mai indicat, iar pentru a transforma certurile în distracţie, pentru a învăţa că certurile noastre şi diferenţele individuale fac parte din viaţă, că şi pentru anticiparea conflictului potenţial şi tratarea sa în mod constructiv, avem nevoie de pregătire specială. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor.Vorbim despre conflictul negativ, pentru că de cele mai multe ori, “în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.” Abandonul, reprimarea, adoptarea stilului victorie/înfrângere şi compromisul sunt tot atâtea exemple pentru conflictul negativ, pentru că este blocată flexibilitatea, apar dificultăţi, în special atunci când perseverăm în încercarea de a demonstra punctul nostru de vedere, în loc să calmăm lucrurile, sau când pretindem ca totul să fie perfect. Confruntarea cu problema poate fi traumatizantă pentru cei implicaţi în conflict. Uneori ne definim valorile prin semenii şi problemele faţă de care ne opunem; furia şi jignirea sunt cele doua feţe ale medaliei, indiferent dacă sunt sau nu exprimate.
“Voinţa de a soluţiona conflictul este un factor-cheie în rezolvarea conflictelor”, spun cercetătoarele mai sus citate, iar aceasta este suficientă, uneori, căci acolo unde există dorinţă, există şi posibilitatea realizării sale în fapt. “Este incitant să ai această disponibilitate şi totodată să-i ajuţi şi pe alţii să şi-o cultive.” Dar ce-i împiedică pe oameni să dorească rezolvarea conflictelor? Specialiştii au identificat opt atitudini care pot fi răspunsurile la această întrebare: necinstea, stima de sine/orgoliul, nevoia de scuze, dorinţa de răzbunare, lezarea, supărarea, resentimentul, “eu am avut dreptate, tu nu ai avut”.
Dezvoltarea dorinţei de a rezolva problema presupune să se schimbe ceva în interiorul nostru, să ne întoarcem la priorităţi. Atunci când cineva doreşte să rezolve situaţia problematică, nu înseamnă că acea persoană este cea vinovată, ci înseamnă că a renunţat să-l învinuiască pe celălalt, luând-o de la capăt, înseamnă că recunoaşte că satisfacţia pe care i-o oferă o bună relaţie este mai importantă decât aceea de a-şi demonstra punctul de vedere. Pentru a rezolva un conflict în mod civilizat trebuie ca toţi participanţii să dorească soluţionarea lui. Este important să formulăm problema în termeni largi, să identificăm cine sunt persoanele (părţile) implicate în conflict şi să aflăm care sunt nevoile şi temerile importante, care au semnificaţie pentru problema aflată în discuţie, după care urmeaă proiectarea variantelor de soluţionare a conflictului, în trei etape:
generarea soluţiilor;
alegerea soluţiilor
transpunerea in practică a variantelor selectate.
Morton Deutsch vorbeşte despre trei tipuri de bază ale orientării motivaţionale faţă de un conflict: de cooperare- partea are un interes pozitiv pentru binele celuilalt, precum şi pentru al său; individualistă- patea are interes să facă tot posibilul pentru sine şi nu este preocupată de celălalt; şi competitivă- partea are interes să reuşească mai bine decât celălalt şi în acelaşi timp să facă totul pentru sine. Iar “legea simplă a lui Deutsch despre relatiile sociale” indică faptul că: “procesele si efectele caracteristice provocate de un tip dat de relaţii sociale (de exemplu, de cooperare sau de competitivitate) tind să provoace la rândul lor acel tip de relaţie socială”. Inţelegerea condiţiilor care dau naştere la procesele sociale de cooperare şi de competitivitate, precum şi caracteristicile lor, este esenţială pentru înţelegerea circumstanţelor care dau naştere proceselor constructive sau distructive în cadrul soluţionării conflictelor. Un proces constructiv de soluţionare a conflictelor este, în esenţa sa, similar unui proces de interacţiune competitivă. Din moment ce se cunosc o mulţime de date despre natura proceselor de cooperare si de competitivitate si despre condiţiile ce dau naştere la fiecare, multe din aceste cunoştinţe pot fi aplicate pentru înţelegerea factorilor care hotărăsc dacă un conflict va lua un curs constructiv sau unul distructiv.




Tema cercetării a fost aleasă tocmai datorită interacţiunilor de tip internet în domeniul religios pe care le-am putut surprinde mai bine de un an pe forumurile românesti. Am constatat că multe conferinţe erau închise de administratorii sitului pentru că cel mai adesea dezbaterea degenera în conflict. Astfel, mi-am propus să verific ce determină conflictele şi dacă discursul utilizatorilor forumurilor se schimbă o dată cu adoptarea unei comunicări pozitive, plecând de la ipoteza că participanţii la dezbaterile din mediul virtual vor intra mai puţin în conflict dacă vor conştientiza conflictul şi consecinţele sale.
Inţelegem prin “mai puţin” conflicte mai rare şi de intensiune mai scăzută decât cele care sunt acum în forum.
Am formulat următoarele obiective:
1.Chestionarea utilizatorilor unui site, www.Cafeneaua.com, despre modul în care este perceput conflictul şi rezolvarea sa în spaţiul virtual.
2.Identificarea modului în care poate fi evitat/rezolvat conflictul în spaţiul virtual.
Ca metodă, am ales brainstormingul, prin care să colectez de la utilizatori informaţii despre conflict şi ideile lor în legătură cu posibilităţile de prevenire şi de rezolvare a conflictelor. Astfel, am deschis o conferinţă cu titlul “CONFLICTUL;vă rog să mă ajutaţi!” şi în deschidere le-am prezentat celorlalţi participanţi la dezbatere problema aşa cum o văd eu:
“Am constatat de multe ori că dezbaterile din conferinţele Cafenelei se soldează cu conflicte. Pentru că mă preocupă foarte tare acest fenomen, vă propun să-l cercetăm împreună. Pentru început, vreau să ştiu ce credeţi D-voastră despre conflictele din Cafenea. De ce credeţi că apar? De ce sunt "predispuse" conflictului anumite teme? Care sunt aceste teme?
Cum credeţi că ar trebui gestionate conflictele? Vă rog tare mult să mă ajutaţi să facem această cercetare, pentru a evita pe viitor situaţiile conflictuale, pentru a învăţa împreună cum să le rezolvăm, să ajungem la acea parere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni. Mulţumesc tuturor celor ce vor colabora! La urma urmei, suntem o comunitate. După cum unii deja bănuiesc, cercetarea aceasta o fac în calitate de student în ştiinţele sociale.”
Deşi conferinţa este publică şi orice utilizator şi vizitator al Cafenelei are posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu conflictele din conferinţele Cafenelei, am trimis invitaţii personale, prin mesageria privată, mai multor utilizatori despre care ştiam că se află în conflict cu una sau mai multe persoane, iar aceştia au răspuns invitaţiilor mele.
Am ales ca metodă brainstormingul pentru că şi în mediu virtual, această metodă se foloseşte pentru a atinge aceleaşi obiective ca si metoda tradiţională: generarea de idei noi, fără evaluare. Cercetarea de faţă demonstrează încă o dată studiile efectuate despre grupurile electronice: “Dacă au mai mult de doi membri, grupurile acestea sunt mai performante în brainstorming decât cele tradiţionale, atât în calitate cât şi în cantitate. Pe măsură ce grupurile electronice devin mai mari, ele tind să producă mai multe idei, dar raportul idei/persoană rămâne constant. In contrast, când grupurile “faţă în faţă” se măresc, sunt generate din ce în ce mai putine idei de persoană. Ce explică succesul tehnici electronice? Reducerea inhibării legate de participare şi posibilitatea de a comunica ideile fără a-i mai aştepta pe alţii par să fie motivele principale.”
Statistic, după două săptămâni de la deschiderea conferinţei, situaţia se prezenta astfel:
sunt 2612 afisari, 198 de comentarii, făcute de 39 de utilizatori ai Cafenelei, 12 femei si 27 bărbaţi. Din cei 39 de utilizatori, 19 sunt români stabiliţi peste hotare, 11 s-au prezentat ca români rezidenţi în România, iar despre ceilalţi nu putem spune de unde sunt, întrucât nu şi-au dat datele lor personale.
Dezbaterea despre conflict s-a dovedit o ocazie de a răbufni in conflict, pentru membrii Cafenelei care s-au certat de-a lungul timpului, s-au între care s-a adunat mai multă tensiune, prin imposibilitatea exprimarii unor puncte de vedere la un moment dat. Astfel, după primele două mesaje, pline de idei şi încurajările venite din partea gadzei, au urmat alte şapte mesaje, în care participanţii şi-au expus părerile lor. Au urmat apoi trei mesaje din partea gazdei prin care s-a întărit disponibilitatea unora mai timizi de a-si exprima punctul de vedere. Urmează alte sapte mesaje orientate spre aducerea câtor mai multe idei despre conflict, însă apar şi primele nemulţumiri în legătură cu dorinta gazdei de a ajunge la un punct de vedere comun faţă de tratarea conflictelor şi mai ales faţă de prevenirea lor. Işi face loc şi primul conflict, între doi adversari declaraţi: Jimmy_Cecilia şi Anita47: dacă la început fiecare îsi exprima nemulţumirea faţă de temele care ne aduc în conflict, în cearta lor intervine un al treilea participant, AlexM, supărat pe atitudinea poliţienească a lui Anita47 şi postează un mesaj extrem de dur la adresa etniei evreieşti. Conflictul se derulează apoi între cei din urmă şi un alt participant, Axel, încearcă “să liniştească” atmosfera, fără succes. Intervenţia gazdei nu a fost eficientă pentru a opri atacul lui Anita 47. Fiindcă a intervenit şi un alt adversar declarat al său, SB, inflamând şi mai mult atmosfera, unul dintre administratori decide închiderea temporară a conferinţei. Discuţiile purtate pe cale particulară între gazda conferinţei şi celălalt administrator au avut sorţi de izbândă si după apoximativ 24 de ore, conferinţa s-a redeschis, cu eliminarea celui găsit vinovat de starea de conflict: AlexM. Această decizie a fost contestată. In primul rând de Axel, unul dintre artizanii stării de conflict. Anita 47 îl atacă din nou pe SB şi, treptat şi alţi participanţi încep să-şi exprime nemulţumirea faţă de eliminarea lui AlexM, ceea ce determină replici tăioase din partea aceluiaşi Anita47, care îşi îndreaptă furia către unul dintre cei care cereau revenirea lui AlexM, Florin şi atât. Conflictul ia amploare prin intrarea în conflict a unui alt participant, Destin, adversar al lui Anita47. Pentru că administratorii iau dreptul de publicare lui Anita47, conflictul se poartă între ceilalţi doi protagonişti. Incep să intervenă şi alţi participanţi, în încercarea de a linişti spiritele. Interventiile gazdei şi ale altor participanţi duc dezbaterea mai departe, dar şi conflictul. Astfel, Florin şi atât continuă conflictul cu gazda, acuzând-o de intoleranţă. Lui i se alătură Gabi Boldiş, care alimentează conflictul religios, care se va transfoma într-un conflict personal cu Hypatia, gazda conferinţei. Revin Anita47 şi SB, mai calmi, cu câte un banc, menite să relaxeze dezbaterea, dar intervenţia lui Ikoflexer îl aduce în conflict cu Anita47, moment în care Anita 47 este considerat troll de majoritatea participanţilor. “Trollul” este participantul care blochează cu bună intenţie discuţiile, abătându-le de la subiect şi luând la atac persoanele participante. Acum Anita47 este în conflict cu SB, Ikoflexer, Păianjenul şi Adrian Marchidan. Ideea gazdei de a discuta conform unor reguli, anunţate şi ele, a fost foarte rău primită, drept pentru care gazda a fost înfruntată de mai mulţi participanţi. Un alt motiv de conflict cu gazda, a fost neînţelegerea unei alte propuneri din partea gazdei: abordarea problemelor sau subiectelor de dezbatere ca dileme, iar al treilea motiv de conflict a fost prezentarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care interzice anumite abordări legate de chestiunea evreiască. E momentul în care conflictele dintre ceilalţi membrii se conservă, iar gazda devine vinovatul numărul 1 pentru starea de conflict. Are un singur susţinător: SB.
Participanţii la dezbatere au indicat drept cauze ale conflictului în mediu virtual urmatoarele:
-educaţia si autoeducaţia (Axel, 24835)
-diferenţele dintre oameni, greşelile de interpretare (Daniela Manolescu, 25398)
-anonimatul utilizatorilor (Daniel Racoviţan, 24810)
-ideile preconcepute si răutatea (Sonia, 24866)
-atitudinea comentatorilor (Desdemona, 25398)
-aţâţarea din partea unora şi activitatea trollilor (SB, 25313) -“trollii” sunt persoanele care deturnează dezbaterea spre ceartă, de dragul contrazicerii şi de a face şicanii celorlalţi)
-Anita47 ( mai mulţi utilizatori au indicat această persoană ca fiind provocatoare de tensiuni şi conflicte)
-lipsa ruşinii faţa de Dumnezeu şi de semeni (Carapiscum, 25164)
-orgoliul (LCM, 25211)
-subiectele de actualitate (Jimmy_Cecilia, 24969)
-discuţiile despre istorie, religie, politică (Florin şi atât 25213)
-subiecte fără zona de mijloc, de armistiţiu
-dogme diferite
-ambianţa NET: fără frică, fără respect (anonim, 25222)
-natura virtuală (Păianjenul)
-evitarea monotoniei (Daniela Manolescu)
-Oamenii îşi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc (AndreiS, 25598)
-intoleranţa (Adela, 25424)

Ca forme sau tipuri ale conflictului sunt enumerate: dezbaterea de idei, pe care unii o identifică cu conflictul, neînţelegerile, criticile.
Nivelurile atinse de intensitate a conflictului sunt sesizate ca : jigniri, insulte, calomnii, ameninţări, certuri, atacuri la persoană.

Comportamente în conflict: defularea, “tonul” ridicat, replici tăioase, hazul de necaz. De la un timp, şi-au făcut loc în variante diferite şi asumarea responsabilităţii pentru conflict şi, pe alocuri, încercări de a se scuza, ceea ce a condus la atitudini mai apropiate de împăciuire, pe de o
parte, dar şi la escaladarea virulenţei mesajelor, pe de altă parte.

Părţi implicate:
mai intâi persoanele implicate în conflict din alte conferinţe, e.g. Anita- Jimmy_Cecilia, Anita-SB, Hypatia-Gabi.Boldiş;
apoi participanţii la această conferinţă, e.g. Destin- Florin şi atât, Anita-AlexM,
urmând ca tensiunea să crească între gadza conferinţei si participanţii nemultumiţi de ideea şi de soluţiile avansate până aici, e.g.: Hypatia-Gabi.Boldis, Mary, Florin şi atât.

Posibile rezolvări:
-recunoaşterea conflictelor existente, SB 25721, Ikoflexer 25642, Anita 25734, Gabi.Boldiş 25723
-renunţarea la controversă, Păianjenul, 25649
-banarea producătorilor de conflict (mai mulţi utilizatori)
-limbaj civilizat şi bun simţ, Sanjuro 24955
-negociere după plan, Hypatia 25402
-hazul si ironia: Axel, Daniela Manolescu.

Deşi participanţii la brainstorming au avansat idei valoroase, atât cantitativ cât şi calitativ, pot spune că rezolvarea conflictelor în mediul virtual şi prevenirea lor a rămas o problemă de cercetat in continuare, pentru că soluţiile propuse au fost aspru criticate şi respinse de participanţi. Cercetările studiate arată că “grupurile electronice înclină să fie mai echilibrate decât cele “faţă în faţă”. Barierile de statut tind să dispară şi participarea este mai uniform distribuită între membri”, pe de o parte, însă “comunicarea electronică a încurajat mesajele impulsive, dure şi exprimarea unor păreri extremiste ()”. Fiind un grup constituit ad-hoc, în care unii participanţi sunt membri mai vechi, iar alţii sunt membri mai noi în “Cafenea”, conferinţa nu s-a soldat cu rezultate mulţumitoare, care să poată fi folosite. “Interacţiunea electronică încetineşte invariabil procesul şi duce la dificultăţi în privinţa atingerii consensului. poate fi o explicaţie parţială, dar lipsa semnalelor verbale şi nonverbale face dificilă recunoaşterea tendinţelor subtile pentru ajungerea la consens. Aceasta sugerează nevoia pentru o versiune electronică a abilităţilor de lider de discuţie” care să conducă grupul ca în maniera tradiţională:
-El este cel care convoacă grupul şi conduce discuţiile;
-pune problema într-o manieră nondefensivă, obiectivă, fără a sugera soluţii sau preferinţe;
-lucrează cu toţi membrii; previne dominarea de către o singură persoană şi protejează membrii grupului de atacuri sau critici severe;
-furnizează date concrete, esenţiale şi clarifică orice restricţii asupra soluţiilor;
-nu face sugestii şi nu pune întrebări care să orienteze discuţia într-un
anume sens;
-pune întrebări stimulative, care să facă discuţia să înainteze;
-rezumă şi clarifică problematica, în câteva puncte, pentru a marca
progresul dezbaterii;
-dispune de răbdare când apar pauze.
Analizând din această perspectivă problema conflictului în mediul virtual,
consider că unele din intervenţiile avute în cadrul conferinţei, au fost
greşite, sporind procesul de “inflamare” a participanţilor. Astfel, planul
sugerat de Hypatia este o astfel de greşeală, care a adus-o în conflict cu Gabi.Boldiş, Florin şi atât, Mary.
Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că mulţi utilizatori consideră că pentru Cafenea, conflictul este calea către progres, confundând conflictul cu controversa, şi, de aceea, s-au opus cu vehemenţă încercărilor de rezolvare a conflictului în general, prin practicarea trollării utilizatorilor şi mai ales, a gazdei conferinţei despre conflict, Hypatia.
Ce a determinat pe participanţii la conferinţă să intre în conflict cu gazda?
A fost o întrebare care m-a frământat mai mult timp. Din analiza mesajelor postate, se pot identifica trei aspecte:
1.Dorinţa Hypatiei de a ajunge la un punct de referinţă comun tuturor utilizatorilor “Cafenelei” şi implicit, a conflictelor. Se pare că “acea părere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni”, a fost interpretat ca o încercare de uniformizare a opiniilor despre conflict -aspectul manifest- şi refuzul declarat faţă de evitarea, respectiv rezolvarea conflictelor- aspectul latent, la început. Ulterior, aspectul latent iese la suprafaţă, demonstrând rezistenţa la schimbare a mentalităţii participanţilor.
2.Apelul la respectarea regulilor şi a legii, în genere, a displăcut total participanţilor, care au criticat şi regulile şi legea, considerând că dacă sunt imperfecte, nu sunt obligaţi să le respecte.
3.Disponibilitatea diferită de înţelegere şi de acceptare a problemei şi respectiv a soluţiilor, pot fi tot atâtea motive.
Incercarea noastră practică de a dezamorsa conflictul dintre diferiţii utilizatori ai Cafenelei, a evidentiat faptul că oamenii conştientizează conflictul. Problema pusă în termeni de nevoi a reusit să-i transforme pe protagonişti în parteneri, cel puţin pentru un scurt timp. Ei au identificat corect cauzele care i-au adus în conflict şi au căutat să indice şi posibile căi de rezolvare, chiar dacă nu toţi participanţii doresc rezolvarea lui. Proiectarea demersului practic pentru schimbarea atitudinilor în procesul comunicării dintre membrii grupului, a fost sortit eşecului, pentru că unii paticipanţi au simţit noi relaţii de autoritate cu propunătorul şi nu sunt pregătiţi să-şi asume noi responsabilităţi, declarându-se pro comportamentului liber şi neîngrădit de reguli, în care fiecare să-şi exprime personalitatea aşa cum consideră de cuviinţă. In timpul brainstormingului, unii participanţi au reacţionat critic faţă de ideile deja avansate, neacceptând unele dintre idei din pricina prejudecăţilor cărora le sunt tributari. Cercetarea s-a oprit în stadiul alegerii soluţiilor, căci participanţii au refuzat punerea în acord cu privire la rolul conflictului în cadrul grupului. Teama de uniformizare, teama faţă de instalarea gândirii de grup, a determinat pe mulţi să considere că starea conflictuală alungă monotonia, indiferent de costuri. Se pare că lipsa de practicare a deprinderii de a aborda conflictul în maniera victorie/victorie, face ca partenerii de conflict să propună şi să accepte stilul victorie/ înfrângere, în maniera “cui nu-i place ce se discută, să se mute la o altă conferinţă”, făcând abstracţie de faptul că în acest fel de abordare a conflictului, disconfortul pricinuit de reprimarea propriilor opinii faţă de un subiect sau altul, va spori tensiunea între membrii grupului; neînţelegerea provenită din întelegerea greşită a mesajelor şi a adevăratelor intenţii ale partenerului de dialog nu fac altceva decât să sporeasca tensiunea şi să apară situaţiile de criză, de agresivitate verbală, când “comportamentul normal zboară pe fereastră”, aşa cum a fost cazul lui AlexM şi al lui Anita47. Soluţiile, de tipul banării unuia sau altuia dintre participanţi, ignorarea, demonstrează cum un incident greşit perceput, poate fi escaladat.
Incă o data, dacă mai era nevoie, cercetarea noastră a pus în evidenţă faptul că “părţile implicate într-un conflict se angajează adesea în perpetuarea conflictului prin investiţiile pe care le-au făcut în desfăşurarea conflictului; de asemenea, cei ce au căpătat puteri speciale, profit, prestigiu, slujbe, cunoştinţe sau abilităţi pe parcursul conflictului se pot simţi ameninţaţi de diminuarea sau încetarea conflictului.” Perceperea inexistenţei unor alternative sau substitute satisfăcătoare pentru realizarea intereselor aflate în joc în cadrul conflictului determină rigiditatea problemei. “Uneori, limitările motivaţionale şi intelectuale pot face ca părţile să perceapă problemele într-un mod mai rigid decât dictează realitatea, astfel încât ele îngheaţă pe ”.

CONCLUZII
Cercetarea noastră şi-a atins parţial scopul: putem spune că mediul virtual este un cadru propice pentru aparţia conflictelor şi oamenii conştientizează acest lucru, însă în cultura românească se impune o nouă dimensiune a educaţiei, şi anume, educaţia pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor, de la o vârstă cât mai fragedă. Conflictul poate fi o ocazie minunată pentru întărirea relaţiilor interumane, însă numai atunci când partenerii de conflict au abilitatea de a-l fructifica în sens constructiv. Specialiştii ne spun că nu înţeleg o societate fără conflicte, în care viaţa s-ar desfăşura ca în “Minunile Sfântului Sisoe”, a lui Topârceanu: ‘îngerii serafici se întrec în politeţuri şi în fapte bune, sufocând pe bietul muritor!’ “Din păcate, credem că nu putem ignora potenţialul de agresiune şi chiar violenţă ce caracterizează indivizii şi grupurile în societatea actuală. Dar sperăm să-i ajutăm să-şi evalueze corect atitudinile în cazul unor situaţii conflictuale şi să-i consiliem în efortul lor de controlare a unor asemenea conflicte. Conflictul bine gestionat poate deveni factor de progres şi angajament, pe când conflictul stihinic, dezorganizat, are efect devastator, aruncă în hăul arbitrajului oamenii şi grupurile.”





BIBLIOGRAFIE:
1.Chirică, Sofia, 1996, “Psihologie organizaţională; modele de diagnoză şi intervenţie”,Casa de Editură şi Consutanţă, Cluj-Napoca.
2.Cornelius,Helena şi Faire,Shoshana, 1996, “Stiinţa rezolvării
conflictelor”, Editura Stiinţă şi Tehnică, Bucuresti.
3.Deutsch, M, 1998, “Soluţionarea conflictelor constructive, Principii,
instruire şi cercetare”, în volumul “Psihologia rezolvării conflictelor”,
Polirom, Iaşi.
4.Johns, Gary,1998, “Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti.
5.Rouchy, Jean-Claude, 2000, “Grupul- spaţiu analitic”, Polirom,Iasi
6. Stoica-Constantin, Ana, 2004, “Conflictul interpersonal”,Polirom, Iasi
7. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, 1998, Prefaţă la “Psihologia
rezolvării conflictului”, Polirom, Iasi.

Hypatia
pentru Lidia Z - de Dr Evil la: 12/03/2005 18:47:16
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Draga doamna Lidia Z,

Desi mi se pare neobisnuit ca v-ati adresat la persoana a II-a, o sa fac la fel pentru a nu parea nepoliticos.
Romanii si Romania, ca popor nu sint cu nimic inferiori celorlalte natii din Europa. Multumita sistemului de educatie avem oameni capabili si copii nostri inca ma cistiga olimpiade internationale de fizica si matematica. Daca majoritatea celor care pleaca din Romania reusesc si vor reusi in strainatate este pentru ca sint inteligenti si au o baza de cunostinte adecvata.

Tinarul pe care l-ati numit "naiv" pentru ca a spus ca sintem cea mai inteligenta natie de pe pamint, poate exagera!... dar sint sigur ca a spus-o din patriotism si nu din ingimfare.

De exemplu, tarile pe care le enumerati:

Ungaria - in congresul american sint 9 senatori de origine ungureasca, plus ca este tara catolica.

Polonia - fonfaitul si paralizatul de la Vatican este de origine Poloneza. Cu influenta lui Polonia a fost iertata de $20 miliarde, datorii externe, si a fost prima tara fosta comunista primita in NATO si EU.

Cehia - este tara catolica si tara de origine a lui madam Albright, a primit foarte multe ajutoare. De ce Slovachia este ramasa in urma Cehiei???

Croatia - a fost ajutata de Germania si Franta sa se rupa de Yugoslavia si pe urma hranita la piept, plus ca este tara catolica.

Dintre fostele republici sovietice cele cu religie catolica au fost luate imbrate de Europa si America.
Celelate?!... nimic.
Acum s-au trezit Americanii sa se dea de partea Ucrainei dar numai ca sa o scoata de sub influenta Rusiei si sa slabeasca Rusia... nu ca le pasa lor de democratie Ucraina.

Care dintre tarile ortodoxe au fost ajutate sa se ridice? Nici una. Dimpotriva, au fost izolate, jefuite si impinse in jos.
Asta nu inseamna ca nu sint si multe cauze interne.
Politicieni incapabili si corupti. Un sistem politic si administrativ de "cacao" si asa mai departe...
Toate pleaca de la patriotism si solidaritate. Din nefericire la noi aceste cuvinte si-au pierdut intelesul si puterea pentru ca au fost folosite de propaganda comunista si noi sarim foarte usor de la o extrema la alta.

Dar cum este cum nu este... Romania este tara noastra si daca nu putem face nimic sa o ajutam cel putin sa nu o vorbim de rau.

***Fara sa intindem aratatorul catre altii ar trebui sa-l intoarcem catre noi si sa vrem sa schimbam in tara Romaneasca, coruptia, tradarea, lipsa de solidaritate, compasiunea fata de cei care trec pe linga noi si care sint in mizerie, vointa de a ajuta fara sa se astepte ciubuc, lipsa de etica profesionala (la medici, politicieni, profesori, avocati etc), respectul fata de fiinta umana ...***

E usor sa criticam si sa ne scuzam nu putem face nimic. Nu putem compara Romania cu Elvetia, in care traiti.
Elvetia, printr-o minune pe care nu trebuie sa o mai discutam, a fost protejata in cel de-al doilea razboi si acolo s-au pus la adapost toate averile din Europa... si inca se mai pun. In timp ce Romania a fost supta la singe de toti si in toate timpurile.
Nimic nu se face fara bani! Cultura, educatie, civilizatie, sisteme legislative si sistemele pentru respectarea legilor ... toate se fac cu bani!

**
si poate citeva picaturi de cultura generala !!!!***

Nu stiu la ce va referiti, in particular, prin cultura generala... dar daca va referiti la "cultura general in adevaratul sens al cuvintului"?... din asta avem din belsug!
Si banuiesc ca "picaturile de cultura generala" pe care le etalati le-ati acumulat de fapt tot in Romania.

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#39256 (raspuns la: #38860) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am voie? - de popix la: 10/04/2005 17:53:08
(la: Sindromul emigratiei si romanul.)
in primul rand as dori sa cunosc etatea ta.asta ca sa-ti pot raspunde la intrebarea:"de ce nu vor unii romani sa emigreze?" eu nu o vad pe mama la 70 ani sa-si faca valizele si papornitele si sa se care in "lume" visand la un viitor mai "bogat"; sunt convins ca la varsta dumneaei nu mai aspira la bunuri materiale si se gandeste in primul rand la sanatate si copii+ nepoti(sau stranepoti-are deja!).bun, aici cred ca suntem lamuriti.

spui matale ca esti de trei ani prin occident sau pe unde esti.sincer te felicit (daca e adevarat ce spui in privinta "realizarilor" tale intr-un asa scurt timp...) pentru faptul ca deja te-ai acomodat integral in noua societate si ca nu-ti mai lipseste nimic.io sunt plecat de mai multi ani ca tine in occident si nu am reusit sa fiu 100% occidental(salariu, limba si mod de viata..).esti de-a dreptul de invidiat.


nu toata lumea care emigreaza are facultati ca tine (mai ales cu 9.80).iar in treaba cu "prostii in functiile inalte" te contrazic daca e nevoie pana in panzele albe!si in occident clasa care domina politic si economic lasa mult de dorit, si aici exista "nepotism" poate mai abitir ca la noi.si aici lumea are datorii si isi dramuieste ultimul banutz pana la viitorul salariu sau pensie.e drept ca procentul de "saracie" e mai scazut ca la noi, insa fii un pic mai obiectiva.


mai observ ca cei trei ani ai tai au fost extrem de "plini", in sensul ca ai facut multe munci de "jos" cum le numesti tu.asta fac 80% din emigrantii romani in occident fara sa "strambe" din nas.cred ca si in Romania felul de a vedea acest fapt incepe sa se schimbe, "majoritatea aia care stramba din nas" e pe cale de disparitie.


si zici ca nu-ti lipseste chiar nimic...hm, aici cred ca ai dat frau liber entuziasmului tau. caci mi-e totusi greu sa cred ca dupa 3 (trei) ani de emigranta tu ai reusit asa...pleosc! sa iti schimbi nivelul de trai si sa-ti poti permite chiar orice...am impresia ca ai cam umflat datele problemei, zau.daca tot ce ai scris e adevarat, jur ca te apreciez si-ti urez mult succes in continuare.dar permite-mi sa am unele dubii pana la proba contrarie.o curiozitate pliz, ai reusit singura sau te-ai logodit cu vreun influent?te intreb serios.
iar chestia cu "fimiturile" pe care le mai "arunci " din cand in cand denota o mica doza de aroganta.
scuze ca ti-am scris in acest mod si am folosit acest ton cu tine, sper sa nu mi-o iei in nume de rau.numai bine in continuare!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...