|
te provoaca sa gandesti
Science fiction
Topic Science Fiction/editia cu ARTE MARTIALE
- de
Ovidiu Bufnila
la: 28/08/2004 12:24:12
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa) M-am dus sa vad Mortal Kombat carandu-l dupa mine pe copilul Ovidiu Bufnila! Mishto film, a zis copilul Ovidiu Bufnila frecandu-si monturile de chelia adultului scriitor SF Ovidiu Bufnila. Am citit Artele Martiale Moderne scrise de prietenul meu, talentatul scriitor Alexandru Ungureanu. Povestirea asta a spart tampeala comunista a SF-ului romanesc pe vremuri si ne-a facut sa ne schimbam conceptiile despre cafteala fictionala. M-am dus sa vad Matrix. Interesant, a zis adultul scriitor SF Ovidiu Bufnila. Cred ca este o legatura miraculoasa si tainica intre Filozofia Artelor Martiale si Filozofia Science Fiction.
N-au fost carti, dupa cum bine stim, ci comic-books.
Nu ne-au "marcat" existenta, e-adevarat. Dar pentru unii au reprezentat practic unica "fereastra" catre lumea "de dincolo", din spatele cortinei, precun si cel mai drag dictionar de franceza. O lume intrezarita, mai mult ghicita si ce parea atat de fabuloasa (mi-amintesc de o reclama la un concurs rezervat - cat am urat cuvantul asta! - a la France Metropolitaine, unde premiul era un voyaj la proaspat-inauguratul Disneyland din Florida...) O lume plina de culoare, de umor bun si jocuri de cuvinte (Supermatou), uneori sec (Gay-Luron, Hercule), de eroi nobili (Rahan, Dr. Justice, Robin des bois), science-fiction si ironie puerila sau chiar si fina insa niciodata rautacioasa, indecenta sau meschina. O lume-n care mi-amintesc ca plonjam de pe la sapte ani fara sa stiu sa-not, in speranta ca n-am sa mai emerg niciodata...nu-l citeam, Pif-ul, ci il sorbeam pur si simplu, traducandu-mi cand nu mi-era prea lene si mai adesea doar imaginandu-mi traducerea. In Bucuresti fiind, un timp s-au mai gasit prin anticariate si stiu ca-mi adunam banii necheltuiti pe Eugenii, pana la suma de cinci lei, pretul fericirii absolute: Pif-ul. ca sa discutam acceptabil despre acest film ar trebui sa-l fi vazut ceva mai recent, desigur nu l-am uitat si l-am vazut si de citeva ori inca de prin anii 80 , dar au trecut anii si chiar daca nu sufar de alzeimer, unele detalii mai imi scapa acum; cu batista aia pe care o tot arunca peste cap si o pornea s-o gaseasca din nou, cu ochiurile acelea de apa limpezi in care se distingeau tot felul de obiecte ciudate, ceasuri, siringi, suruburi, finalul in care paharele incep sa danseze pe masa sub privirea fetitei, ehei, acesta este un film de imagine, de simbolistica si metafora, destul de diferit de roman care nu s-a dorit si a iesit in sciitura decit decit un science -fiction mai special.
Un interviu cu Lucian Boia
- de
Filip Antonio
la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava) Interviu cu istoricul Lucian Boia
Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră? Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie. SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi? LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti. SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României? LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România? SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului? LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez. SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii? LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant. SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră? LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu! Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală. Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“. Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent! Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită. La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede! SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei? LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit). SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră? LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională. SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia? LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900! http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
cateva remarci (fireste incomplete)
- de
(anonim)
la: 19/04/2004 00:49:26
(la: Cum ati defini kitsch-ul?) Kitschul e recunoscut inainte de a putea fi definit.
Cateva incercari de remarci: Kitschul este previzibil acolo unde imprevizibilul era asteptat. Adica: valoarea (artistica) produce sentimentul "A, ma asteptam sa fie mai putin". Pe cand kitschul produce sentimentul "A, doar atita? ma asteptam la mai mult" (Vezi banalitatea versurilor de manele). Daca kitschul consta in lipsa de originalitate, observa ca lipsa de originalitate este relativa la ceea ce deja este acceptat si a fost candva original. Asa cum exista taceri expresive, kitschul este zgomotul care nu spune nimic. Observa insa ca si a alerga dupa originalitate cu orice pret este o atitudine kitsch. Precum ipocrizia este supremul compliment pe care viciul il face virtutii, tot asa Kitschul este supremul compliment facut valorii. (Se poate spune asa?) Fiindca kitschul mimeaza valoarea. (Cineva mi-a spus ca manelele se canta la instrumente care pot fi folosit in muzica de calitate, nu stiu daca e adevarat sau nu) Recunosc insa ca nu toate exemplele date mai sus mi se par convingatoare. De pilda, "american pie" a madonei imi place. Kitschul este de asemenea incoerent. De ce? Elementele kitschului nu se leaga unele de altele, nu au o logica interna. Dimpotriva, ele se leaga de lumea non-kitschului, de lumea lucrurilor originale. Exemple de comportament kitsch: Ageamiul tipic din zilele noastre care citeste zilnic horoscopul si isi planifica viata in fuctie de horoscoape nu e neaparat kitsch - la urma urmei, astrologia a fost o chestiune foarte serioasa pana acum cateva secole, chiar daca hososcoapele de acum sunt forma degradata a astrologiei serioase de din renastere. Dar daca un asemenea se mai si duce la biserica si se inchina la icoane, atunci este kitsch. Un inginer care se pricepe doar la lucruri ingineresti nu e neaparat kitsch si nu e in nici un caz de dispretuit, chiar daca nivelul lui artistic nu trece adeseori dincolo de romanele si filmele science-fiction. (Observatia mea personala este ca inginerii de obicei nu pot aprecia in arta mai mult decat science-fiction). Dar daca mai incepe si sa citeze din dostoievski sau tolstoi, atunci este kitsch rau. Modul general de argumentare al omului kitsch: "Pai asa se face, deci asa fac si eu". Asa cum vad eu, kitschul este legat de snobism si de spiritul rudimentar. Caci snobii se recruteaza adeseori din randul oamenilor rudimentari, obsedati sa isi depaseasca in aparenta conditia. Caci oamenii kitsch, la fel ca oamenii rudimentari si oamenii snobi, nu chestioneaza valorile autentice, ci doar le imita forma. Cel putin asta imi evoca mie kitschul.
Revista non-liniara, valurita
- de
Ovidiu Bufnila
la: 31/08/2004 14:05:24
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa) Revista non-liniara, valurita si interactiva Topic Science Fiction
http://groups.yahoo.com/group/Topic_Science_Fiction/ INSCRIERE: http://groups.yahoo.com/group/Topic_Science_Fiction/
Cum sa ajungi la Biserica?...
- de
homeless
la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Sarut mana, parinte!
Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc! Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor. Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun. Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte. Crede-ma ca se poate si altfel! Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce. Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase. Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc. Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat. Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip... Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios... Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea. O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început". Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav! Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze. Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el". Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic. Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti. Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire. Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet. Apoi am cazut iar. De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata. Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru". Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!" Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin. Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele. În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica. M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Omul VALURIT
- de
Ovidiu Bufnila
la: 08/09/2004 10:29:55
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa) Omul VALURIT
eseu de Ovidiu Bufnila O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile MOTTO: Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti. Si-l ai tot timpul cu tine. Mihaela BUFNILA PREMIZE Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ? Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala? Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte. [1] Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica. Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura. Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului. [2] Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient. Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul. De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber. Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine. Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat. Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens. Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta. [3] Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila. Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind. Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal. Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens. In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat. Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune. Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei. Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana. Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat. Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului. Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi? Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi. Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume. Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau. [4] Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie. Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati. Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor. Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat. Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens? Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.
Literatura sau Fictiunea: marea provocare in Era Complexitatii
- de
Ovidiu Bufnila
la: 14/09/2004 08:48:49
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa) Literatura sau Fictiunea: marea provocare in Era Complexitatii
eseu de Ovidiu Bufnila Postmodernismul a murit. Moartea lui pune o intrebare: Literatura sau Fictiunea? O intrebare complicata. Sigur ca un text ne poate parea literar dar multe texte NU SUNT LITERARE. Realitatea asa cum incercam sa o intelegem este un TEXT. Una e Scriitorul de LITERATURA alta e Constructorul de FICTIUNI. Literatura este un biet artificiu pe cand Fictiunea este un proces, o profunzime. Ani de-a randul am incercat sa fac delimitarile si, de exemplu, atunci cand am scris despre alti scriitori, cand am dat note de zece in ateliere literare sau cenacluri sau cand am laudat in mesaje de email sau la telefon, sau cand am ascuns dragostea mea pentru scriitorii SF din Romania in conflicte bizare si imposibile CONSTRUITE pe riscul meu, am luat cu asalt FICTIUNEA. Avem nevoie de un nou CONCEPT SCIENCE FICTION. Cred ca sunteti teribil de talentati si de motivati si de pasionati ca sa descoperiti in felul fiecaruia, original si riscant, se intelege, drumul catre un nou concept SF. Sfaramarea liniaritatii, fie ea si LITERARA, e abia la inceput. In multe din TEXTELE construite de voi sunt dovezi clare de FICTIUNE. A fi Constructor de fictiuni inseamna a-ti asuma riscuri inimaginabile. Literatura e o croaziera nevinovata si un artificiu pe cand Constructia Fictiunii e insurgenta, e zbatere nebuna, sansa, haos si semantica perversa si nu numai atat...e viata. Prabusirea Vechilor Canoane ii orbeste pe multi cu praful injghebarilor desuete care lasa lumina noilor adevaruri sa patrunda. Voi aveti tarnacopul si bagheta magica. Vechile canoane ? Astazi vorbim despre o hyper-fiintare sau o hyper-functionare noi nestiind daca suntem fiinte sau suntem fiinte-in-functiune, pe potriva faptului ca viata ar fi fie autoorganizata fie un construct. Ne zbatem intre doua mari idei astfel. Dar hyper este un alt drum. De la hyper-textualitatea cautata a postmodernismului la descoperirea unei noi functionari/fiintari a unui black hole, totul anunta moartea liniaritatii, a Big Bangului! Daca dintr-un black hole putem totusi extrage o Informatie atunci poate ca acea categorie filosofica de NIMIC este de fapt un ptroducator de realitate. Din ce extragem realul? Din ce vin toata instructiunile de consistenta a Viului? Iar Viul este intr-adevar Viu sau este o Ipostaza Dinamica pe care, popular sau vulgar o numim o Aparenta? Ai dreptate, pentru cei ce nu au trait cosmarul comunist, Orwell poate fi inclus in science fiction. Si totusi, cat de genial a putut fi sa poata prezice cu exactitate viatza din comunism!!
The things that come to those who wait are what's left behind by those who got there first. Exista o mare diferenta intre povestire si film. Povestirea fratilor Strugatsky e mult mai complexa si reda o atmosfera specific americana. Probabil lipsa de fonduri a rusilor si-a pus amprenta, ei insistand in imagine pe caracterul mai mult artistic decat pe science-fiction, obsesie specifica scolii de cinematografie ruse, in timp ce un regizor american ar fi preferat latura comerciala si efectele speciale. Acestea ar fi redat cu mult mai amplu "Zona", relatiile dintre personaje, si lucrurile stranii ce se petrec in interiorul acelei zone interzise. Aparent, fenomenele nu pot fi explicate in mod logic ele depasind cu mult tehnologia momentului si intelegerea umana. Asa ca acea "Calauza" isi risca viata aducand din zona, in care s-a presupus ca ar fi aterizat extraterestrii, obiecte lasate acolo de vizitatori. Este un gest riscant pentru care si plateste un pret-infestarea propriilor descendenti. Deasemenea, chiar daca aceasta actiune este justificata financiar ( obiectele necunoscute se vand pe bani grei tocmai pentru ca nu se cunosc de ajuns fenomenele pe care le genereaza) riscul ca acestea sa afecteze, mai devreme sau mai tarziu omenirea, este extrem de ridicat.
Daca am privi astazi filmul, dupa ce am vizionat atatea filme structurate pe efecte speciale, nu am aprecia cum se cuvine aceasta "borna" de pionierat a cinematografiei ruse care, dupa 1990, nu a mai avut resursele necesare sa-si dezvolte structurile. Totusi a fost o incercare frumoasa, laudabila, dar, din pacate limitata. LUCIUS am avansat si eu ca pozitie si responsabilitati. am viata mai usoara si-mi aleg ce vreau sa fac. ce n-am chef mai trimit la subcontracting.
si acuma e un proiect in curs cu cateva pisici muribunde din cauza unor specificatii cu prea multe procente de science fiction la care am refuzat sa lucrez asa ca un subcontractor face bani buni. daca nu iese o luam de la inceput da cum vreau eu. incerc si eu sa-i mai aduc pe pamant pe de-o parte si caut cai alternative sa rezolv problemele ca sa iasa toti multumiti pe de alta. am cateva idei pe le servesc cu lingurita. :) cico, peste tot se face politica. chestia cu pasatul pisicii nu prea merge la firma noastra ca e mica. se mai intampla la scara redusa. "Creationistii au contribuit la imprastierea ideii ca toate rezultatele stiintifice in acest sens sint gresite, ca lipsa momentana de raspunsuri este echivalenta cu lipsa de valabilitate, in definitiv ca evolutia nu exista, ceea ce este usor de crezut pentru cei cu o cultura limitata in domeniu cum este cazul majoritatii oamenilor."
Fals, cat se poate de fals. Creationistii nu sunt deloc impotriva stiintei. Subliniez, nu sunt impotriva stiintei veritabile, nu a caricaturilor de stiinta. "Cultura limitata in domeniu." Fain. Altii i-au zis ignoranta. Si mai fain. Iata deci cum isi permit unele persoane sa-i numeasca inculti (sau ignoranti) pe Mendel, Pasteur, Newton, Morse, Lister, Boyle, Davy, Einstein si inca o gramada de talia lor, care, fapt cunoscut , erau creationisti. Cu ce s-au impotrivit ei, oare, stiintei? Exista si azi destui oameni de stiinta de valoare care nu cred in evolutie, si asta nu din convingeri religioase, ci din realism. Nu exista dovezi incontestabile, totul e speculatie (o forma de fantezie care se greveaza pe cunostinte stiintifice si se bazeaza pe speculatii e definitia pentru science fiction). Evident, nici creationismul nu poate fi numit stiinta, dar poate fi abordat din punct de vedere stiintific, ca si evolutionismul de altfel, dar asta e cu totul altceva. Ele in sine sunt doar ipoteze. Faptul ca Hitler s-a folosit de Dumnezeu in lucrarea sa nu il face nici crestin, nici creationist. Cuvintele sunt doar masca, dar atitudinea poti si singura sa iti dai seama ca nu isi are aici radacinile. La fel ca inchizitia, cruciadele, etc. Faimos scriitor american de modern science fiction (actualmente traieste in Vancouver).
"Pattern Recognition" si "Neuromancer" merita citite. Iluzoria "The future is already here; it's just unevenly distributed" Foarte interesant acest exercitiu de imaginatie. S-ar putea ajunge la science-fiction sau fantezii !.
nu te condamn; probabil ca WC-ul e locul cel mai potripit pt acesta lectura.
Belle, s-f zici tu, ca in ' science fiction'? mai degraba s-f ca in ' stupid fiction' :)
Eu ma uit la stiri la FoxNews
- de
mya
la: 15/12/2005 03:52:37
(la: Post de tv preferat sau emisiune de tv preferata.) Eu ma uit la stiri la FoxNews, emisiunea mea preferata e "Bill O'Reilly" insa imi iau informatiile zilnic mai mult de pe bloguri apoi la filme la SciFi (Science Fiction) si in rest la History Channel si uneori la Travel Channel. Cam astea sunt. Rar cand ma uit la vreun film la tv, prefer comediile si filmele istorice.
parerea mea
- de
cuget
la: 20/01/2006 20:09:58
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?) Eu si vin sa spun niste lucruri logice:
exista 2 sexe, adica 2 aparate, sisteme...cum vreti sa le ziceti special create anatomic si functional cu un rol clar definit : reproducerea speciei la care se mai adauga si un imens numar de factori, care ajuta fiinta umana de la primul pas (atractia) pana la ultimul (noua fiinta) si apoi deloc de neglijat cresterea noii fiinte. Altfel, poate ca ar fi existat alt sistem de inmultire, pe baza de un singur sex dar cu alta maniera de a face acest lucru. Science fiction. Acum, ca intervine placerea, bucuria, implinirea, fericirea pe parcursul acestor etape din viata omului,ne conduce la concluzia ca avem nevoie de toate aceste lucruri ca sa fim fericiti si sanatosi sufleteste si trupeste. Eu zic ca nu e tot una sa ai familie normala (femeie – barbat), si altceva este sa fie 2 femei sau 2 barbati. Eu cred intre homosexuali este vorba despre alt fel de atractie... nu-mi pot inchipui pentru ca nu stiu. Dar nici homosexualii nu pot sa-i inteleaga pe cei hetero pentru ca nu sunt. Deci greu sa ne intelegem unii pe altii pentru ca nu simtim la fel. Dar nu trebui nimeni judecat si condamnat. Evident. Ideea acestor discutii este tocmai sa ne putem intelege unii pe altii. Parerea mea este ca homosexualitatea este un accident nefericit in viata individului. Cred ca ei se simt frustrati si complexati ca indivizi . Totusi ce trebuie spus este ca normala este iubirea, atractia fizica , sexul... etc intre cele 2 sexe , pentru ca asa suntem facuti. Eu am si o vaga idee ca si homosexualii realizeaza ca ceva nu este in regula cu ceea ce sunt, si simt, dar schimbarea se pare ca e un drum greu, si de aceea ei nu se prefera asa ceva. Mai usor le este sa ceara sa fie acceptati , sa ceara drepturi si chiar sa ceara sa fie chiar incurajati. Toate argumentele lor sunt in sprijinirea unei astfel de optici, tocmai pentru a evita ceea ce e greu. Intrebarile privind cauzele , de ce exista ei, de cand, cum, cat, cati, etc nu sunt asa importante .important este ca ei exista . E clar. Si sigur ca nu poti sa-i condamni. Totusi eu zic ca daca ei spun ca nu se mai pot schimba, macar sa accepte ideea ca nu traiesc in normalitate. Si sa mai accepte ideea ca daca ar fi avut o indrumare, intr-o etapa de viata, poate nu ar fi ramas asa, deci sa-i incutajeze pe tineri spre normalitate. Spre o viata de familie, chiar si daca vor mai ramane vise homosexuale, in schimb se vor consola cu alte bucurii ale vietii. Cu mult mai implinite si linistite. Cred ca acest exemplu incadreaza celebrul "versus" in categoria "fatza in fata", "comparativ cu" etc. Presupun ca BBC-ul mai stie ceva engleza... ;)
==================================================
|
 loading... loading...cautari recente
"Contacta"
"frazeologisme cu cuvintul goglgotha golgotha" "echivalentul expresiei "si-au gasit rostul"" "asigura-te" "INSULA ALTUIA" "a roi cu sens propriu" "comparati pentru ideea zilele senine ale copilariei" "par inpletit" "a dura" "Sa o ploua sau sa o ploaie" "iam iam ce bun o fii" "fericirea concreta" "leacuri de suflet pentru fete si femei" "carte CATIA V5 GRATIS" "omonim pt cuv protestant" "sugestille" "despartirea cuvantului Bucuresti" "te rog sa vi" "l'éducation a des racines amères mais ses fruits sont doux" "scopul plecarii" "cartofi la cuptor" "omonim pentru cuvantul slova" "saituri cu femei usoare" "plansa masonica" "nea" "hodoronc-tronc" "invitatiile" "epilarea masculina" "prezentatoarea" "adjective vazduh" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
27 august 2004
Topic Science Fiction este o revista interactiva, non-liniara si
valurita care apare in forumurile oceanului virtual.
Editiile revistei Topic Science Fiction sunt independente una de
alta si reflecta lumea fara cenzura.
Ovidiu Bufnila
Editor Sef
Topic Science Fiction
e-group atasat proiectului
http://groups.yahoo.com/group/Topic_Science_Fiction/
TOPIC SCIENCE FICTION:
editiile pivot in limba romana
http://forum.mateidonea.ro/viewtopic.php?t=70
http://forum.profm.ro/viewtopic.php?t=2116
http://www.adacademy.ro/forum/viewtopic.php?t=651
http://www.aer.ro/ro/forum.asp?mid=26
http://www.manga-anime.ro/forum_viewtopic.php?28.7436
http://www.cdradio.ro/forum/viewtopic.php?t=39
http://forum.acasa.ro/showthread.php?s=33291db248f7070fa446596736f39aa4&threadid=671
http://www.allonline.ro/board/showthread.php?s=515641f17495327294292c2501901421&threadid=173
http://www.andreigheorghe.ro/forum/index.php
http://www.anticipatia.ro/forum/viewtopic.php?t=56
http://forum.apropo.ro/viewtopic.php?t=3482
http://bx.clickmedia.ro/forum/viewtopic.php?t=647
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=3168&hist=0
http://www.clubafaceri.ro/forum_list_messages/id/1254/
http://members.lycos.co.uk/clubuldeliteratura/viewtopic.php?t=40
http://www.computergames.ro/forum/showthread.php?t=84350
http://www.dbrom.ro/fo/viewtopic.php?t=174&sid=7bc97f8e90b93f4b5ab0c785d3d5e427
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=22856
http://deva.misalpina.com/modules.php?name=Forums&file=viewtopic&t=23
http://www.edituradacia.ro/forum/display_topic_threads.asp?ForumID=18&TopicID=11&PagePosition=1
http://www.femeia.ro/forum/forum_posts.asp?TID=17&PN=1
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=ST&t=4278&
http://www.home.ro/forum/showthread.php?s=6769828448722a6cf46a22ac23336b61&threadid=10111
http://www.index2000.ro/xmb/viewthread.php?tid=364
http://forum.itbox.ro/viewtopic.php?t=483
http://www.jucaushii.ro/forum/viewtopic.php?t=1075
http://forum.jurnalul.ro/viewtopic.php?t=765
http://www.level.ro/phpBB2/viewtopic.php?t=18710
http://www.lovetime.ro/index.php?topic=822.0
http://www.markmedia.ro/forum/viewtopic.php?t=53
http://www.onlinesport.ro/forum/showthread.php?t=4010
http://www.pcworld.ro/forum/viewtopic.php?t=48
http://www.pixelrage.ro/forum/showthread.php?t=2150
http://www.rhc.ro/forumrhc2/index.php?act=ST&f=13&t=2847&
http://www.roportal.ro/discutii/ftopic112.html
http://forum.softpedia.com/showthread.php?s=b968ef5c961a1b6863aa4a70f1547ea5&threadid=32588
http://forum.studentclub.ro/ShowPost.aspx?PostID=160
http://www.tucashow.ro/forum/thread.php?threadid=119&boardid=4&styleid=&page=1
http://www.tufaciviitorul.ro/forum/shwmessage.aspx?forumid=21&messageid=21667
http://www.viva.ro/forum/viewtopic.php?t=101
http://www.webbox.as.ro/forum/viewtopic.php?t=67
http://www.psycomix.dap.ro/forum/viewtopic.php?t=99
http://www.xsportsnet.org/forum/display_topic_threads.asp?ForumID=18&TopicID=185&PagePosition=1
http://www.xtrempc.ro/forum/viewtopic.php?t=22260
http://forum.acasatv.ro/viewtopic.php?t=5118
http://learn.reflex.ro/topic-science-fictioneditia-learnreflex-topic.html
http://www.clujeanul.ro/forum/view_reply_topic.php?messageId=2329
http://www.observatorcultural.ro/forum/viewtopic.php?t=25
http://www.timpul.ro/forum/viewtopic.php?t=36&sid=7459d817772eab13770283dcb4f13448
http://www.abatia.com/forum/forum.php
http://www.olimpiadelecomunicarii.ro/forum/viewforum.php?f=13&sid=4ce716a90eae158aa9a8e45f369ebcc5
Topic Science Fiction:
Editiile pivot in limba engleza:
http://outminds.com/common/forum_message.cfm?mid=226035&days=2000&loc=1
http://retortmagazine.proboards15.com/index.cgi?board=general&action=display&num=1092388238
http://universalwar.pixelrage.ro/forum/viewtopic.php?t=333
http://www.bellaonline.com/code/ubb/noncgi/ultimatebb.php?ubb=get_topic;f=68;t=000052
http://www.dosgames.com/forum/viewtopic-nc-t-3820.html
Topic Science Fiction/ Dezbaterea despre MADIA MANGALENA:
http://forum.mateidonea.ro/viewtopic.php?t=69
http://forum.pixelrage.ro/showthread.php?p=33151#post33151
http://observatorcultural.ro/forum/viewtopic.php?t=26
http://www.pcworld.ro/forum/viewtopic.php?t=170
http://www.anchete.ro/forum/YaBB.pl?board=fav;action=display;num=1093329568
http://www.anchete.ro/forum/YaBB.pl?board=fav;action=display;num=1093329568
http://www.anticipatia.ro/forum/viewtopic.php?t=61
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31167
http://www.dbrom.ro/fo/viewtopic.php?t=209&sid=37e5ae37f02c50131b4a8f4e151acc76
http://www.taclale.net/pseudocafenea/viewtopic.php?t=5100
Topic Science Fiction/ dezbaterea despre IMAGINE
http://forum.itbox.ro/viewtopic.php?t=365
http://forum.lungescu.ro/viewforum.php?f=4
http://forum.mateidonea.ro/viewtopic.php?t=43
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27892
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27892
http://www.edituradacia.ro/forum/display_topic_threads.asp?ForumID=18&TopicID=6&PagePosition=1
http://www.muresonline.ro/forum/forum.asp?FORUM_ID=20
http://www.xtrempc.ro/forum/viewtopic.php?t=21819
http://www.dbrom.ro/fo/viewtopic.php?t=159&sid=6b11452248e5619c0d4db75136b2a2f4
Topic Science Fiction/dezbaterea despre DINOZAURI
http://forum.jurnalul.ro/viewtopic.php?t=958
http://forum.mateidonea.ro/viewtopic.php?t=73
http://www.xtrempc.ro/forum/viewtopic.php?t=27137
Topic Science Fiction/dezbaterea despre HIPERSPATIU
http://forum.mateidonea.ro/viewtopic.php?t=71
Topic Science Fiction/dezbaterea despre VIATA
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=26535
Topic Science Fiction/dezbaterea despre muzica din filmul SF
http://forum.itbox.ro/viewtopic.php?t=766
http://forum.jurnalul.ro/viewtopic.php?t=1340
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=4352&hist=0
http://www.pcworld.ro/forum/viewtopic.php?t=171
Topic Science Fiction/editia cu BD
http://forum.itbox.ro/viewtopic.php?t=767
http://www.anticipatia.ro/forum/viewtopic.php?t=62
http://www.pcworld.ro/forum/viewtopic.php?t=172
Topic Science Fiction/editia cu MUZICA
http://forum.itbox.ro/viewtopic.php?t=769
http://forum.jurnalul.ro/viewtopic.php?t=1347
http://www.pcworld.ro/forum/viewtopic.php?t=174
http://www.phoenix.ro/forum/viewtopic.php?t=277
Topic Science Fiction/editia despre Noua Generatie SF
http://www.xtrempc.ro/forum/viewtopic.php?t=23830
http://www.dbrom.ro/fo/viewtopic.php?t=131&sid=6b11452248e5619c0d4db75136b2a2f4
Topic Science Fiction/in dezbatere: Lucian Dragos Bogdan
http://forum.itbox.ro/viewtopic.php?t=768
http://forum.jurnalul.ro/viewtopic.php?t=1343
http://www.anticipatia.ro/forum/viewtopic.php?t=63
Topic Science Fiction/editia SEXI
http://forum.itbox.ro/viewtopic.php?t=759
http://www.taclale.net/pseudocafenea/viewtopic.php?t=5044
Topic Science Fiction/editia de PUBLICITATE
http://forum.pixelrage.ro/showthread.php?t=2236
http://www.anticipatia.ro/forum/viewtopic.php?t=65
http://www.rhc.ro/forumrhc2/index.php?act=ST&f=11&t=2956&
http://www.xtrempc.ro/forum/viewtopic.php?t=28423
Echipajul Editorilor Navigatori:
Ovidiu Bufnila, editor sef, Dan-Marius, Vera Bouchard,
Roxana Brinceanu, Marius Damian, Marian Mirescu,
Michael Haulica, Traian Badulescu
Ben Ami, Mugur Cornila, Bogdan Gheorghiu,
AT Tezeu, George Olah
Topic Science Fiction
e-groupul atasat proiectului
http://groups.yahoo.com/group/Topic_Science_Fiction/