comentarii

Se apropie cu pasi grabiti ziua de nastere a colegului nostru drag Cristy pe 29 Sept


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
un personaj feminin - de Cassandra la: 04/12/2005 15:17:38
(la: sa facem un film!)
Maria se apropia cu pas grabit de locul intilnirii. In sfirsit, urma sa-l revada, dupa atita timp…

“Oare cum o sa fie revederea? O sa ma vada schimbata? In bine?” se intreba in timp ce rememora rapid ultima conversatie telefonica. Alesese pentru ocazie o rochie rosie, care desi nu era noua i se mula perfect pe solduri. In mina dreapta stringea poseta minuscula in care aruncase in graba fotografia lui. Unica amintire care ii ramasese.

“Dar el? S-o fi schmbat mult?”
Incerca sa-si pastreze calmul, dar cu toate astea, gleznele ii tremurau putin. Poate era din cauza pantofilor, nu mai era obisnuita sa poarte tocuri inalte. Dar acum pentru el, vroia sa fie frumoasa. Si chiar arata bine, nu putea sa nu remarce cu placere privirile care se intorceau spre ea.

Ajunsa in fata cafenelei, arunca o privire furisa inauntru – aglomeratie, distractie, fum, pe el nu-l zareste.
“Am ajuns devreme”
Deschide usa usor si intra. Inca o privire imprejur, nici o fatza cunoscuta. In celalalt capat al barului zareste un scaun liber pe care il ocupa stingaci asezind poseta cu grija pe tejghea in pozitie culcata. Barmanul ocupat sa stearga pahare o remarca in cele din urma.

“Ati dori sa serviti ceva, domnisoara?”
“Ce voce placuta, si nu arata rau deloc” se gindi Maria, dar nu putu sa nu-si dea seama ca privirea lui era trista...

PS Cine se ofera sa scrie scena de sex? :)
La Romanica - de Dinu Lazar la: 21/07/2005 10:47:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...si-mi da telefon un foarte bun amic, prieten din tinerete; mai taica, e ziua de nastere a copilului, face douazeci si ceva de ani - ca am uitat sa-l intreb exact citi - as vrea sa-i fac cadou un aparat foto digital. Cam unde gasim si cit ar costa?
I-am spus ca unde gasim e greu de spus; trebuie sa ne rupem picioarele prin Bucuresti; un amic de-al meu care tine un magazinas foto e in concediu luna asta; pe la alt amic nu mai trec de cind m-a pus de am platit de doua ori aceeasi marfa, la o jumatate de an diferenta pentru ca la prima livrare mizind pe relatiile apropiate nu am cerut facturica si nu aveam deci dovada ca am platit din prima; si de pe Internetul romanesc nu poti sa iti faci nici o idee, mama lui de Internet.
Sunt o sumedenie de magazine on line; dar daca nu pipaim aparatul, degeaba, si mai si dureaza si citeva zile.
La magazinele de IT nu e nici o surpriza - ce vezi pe net la ei ca ar fi de fapt nu au, s-a terminat, nu mai e, sau veniti miine.
Firmele mari nu vind direct; la MGT nu am vazut decit o lista de distribuitori. De ce face reclama, pentru distribuitori???
Asa ca am luat-o la plimbare.
Copilu` caruia tre sa-i facem surpriza stie ceva fotografie; deci trebuie un aparat mai evoluat.
Prima oprire; Flamingo de pe fostul 6 martie; magazin mare, civilizat. Aveau un Olympus 7070 care corespundea la ce am fi dorit; reclama din presa si ziare spune ca "Veniti la Flamingo, primiti inapoi un milion de lei pentru orice Olympus"; vai, tocmai pentru 7070 nu e valabila; de ce, nu a putut sa ne spuna nimeni acolo.
Il luam in mina, ne place; grozav aparat; mai aveti unul la tzipla, ca asta e demo? Sigur, zic domnii amabil. Si mai pica privirea amicului pe un Miu digital, ala cu forma de peshte; asta il iau pentru mine, zice amicul. Mai aveti si alte culori? Nu, numai argintiu, zic gorobetii. Accesorii aveti? Sigur, primim asigurari. Spunem mersi si zicem ca mergem la banca sa luam banii si ca ne intoarcem. Hai de fapt la alte magazine sa mai vedem care e starea.
La Bestcomputers, un plictisit ne spune sa ne uitam in vitrina, ca numai aia au; oricum, preturi cu 30% mai mari decit ce mai stiam si eu. Accesorii, nema. Hai la Ultra Pro. Acolo era un Canon A95 la cam douashpe milioane; de tinut minte.
Mie mi-ar fi placut sa vedem si sa pipaim si ceva aparate Panasonic si Sony si Fuji; hai la Unirii. Mergem la etajul trei.
La ALtex, un Panasonic cu zoom Leica de 12x, si stabilizare, grozav ca design; dar, argintiu; negru nu au adus; la ceva pe la 18 milioane; vinzatorul, foarte amabil, dar pe dinafara in materie de foto...
Dam coltul si intram la reprezentanta Panasonic; acolo, fratilor, acelasi aparat, identic, cu 24 de milioane de lei! la nici 50 m distanta. Pasul si milionul... Zicem noi ce si cum, aia nimic, asta e pretul batut in cuie. Aveau un Panasonic negru mai mititel, grozav, compact, interesant, dar 17 milioane... birr. Totul era mai scump acolo cu foarte mult, peste dublu, catre triplu fata de B&H.
Mai mergem zece metri in faimosul etaj trei de la Unirii, unde sunt toate aceste magazine, si intram la Sony; acolo, hopa sa, imi rupe fatza un Sony DSC H1, care tocmai a venit pe lume acum citeva saptamini; am citit citeva review-uri foarte favorabile. Se poate sa-l luam in mina? Se poate. Sa ii dam drumul? Pai nu am baterii, zice vinzatorul. Adica ditamai reprezentanta Sony, si nu aveti doua amarite baterii? Nu, nu avem. Daca il luati sigur desigilez acumulatorii lui, altfel nu. Mai nene, zic, doua baterii, ce naiba? Se chinuie cu doua luate de la o telecomanda, dar aparatul e mort. Pacat. Nu avea decit unul. Altul, in doua saptamini.
Asa, de dixtractie, mai intram la bestcomputers inca o data la capatul etajului... aceeasi servire lejera, preturi mari, servicii nema.
Pai ce facem? Ne intoarcem la Flamingo si luam alea doua aparate.
Acolo, victoriosi cu banii in mina; desi de data asta eram singurii cumparatori in magazin totusi parca nici nu fuseseram inainte cu o ora; nu aveam fatza poate; nu ne-a intrebat nimeni de sanatate decit cind am inceput sa ne agitam; si aflam ca de fapt Olympus 7070 nu mai aveau la tzipla, nedesfacut; erau doua existente in computer dar nu si in realitate; bine, il luam pe ala din vitrina. Memorii? Nu exista; XD numai de 124 MB si CF numai de 256 MB; acumulatori de schimb? Nici vorba, in cam doua luni. Olympus miu? Din cele 5 culori in care e fabricat, nu aveau decit argintiu; acumulatori, nema; reclama e valabila sa dati un milion? Da, la asta da, zice omul. O gentutza pentru aparate? Pentru ala mare gasim ceva, dar scoateti partea de jos, desi trebuie s-o cumparati si pe aia; pentru ala mic, nu avem decit geanta de HP sau Sony. Cu un milion jumate. Ultra scump. Refuzam gentutza, o cirpulica din neopren de fapt.
Bun, zicem mersi, si impachetam. Platim. Mai verificam. Pai incarcatorul de la acumulatorul de la 7070 unde e, zic eu, patit cu comertul romanesc. Pai nu era acolo? Liniste in magazin. Nu e nene, zic eu. Ma rog, fac ei perchezitie, emotii, injuraturi, gasesc ei incarcatorul sub un raft, se jucase unul din ei. Plecam usurati de bani dar fericiti si cu aparatele in pungoace. Traversam bulevardul; vad un magazin Fuji cu un Frontier; aveti memorie CF, intreb eu. Sigur, de pina la 512 MB; luam una sa aiba copilu cum sa declanseze aparatul, si plecam.
Cam 5 ore ne-a luat - dar ce placere, a cumpara un aparat foto la Romanica.
Nu iti trebuie numai bani; trebuie foaaarte multi nervi, noroc, stare, rezistenta la mers pe jos intr-o capitala dogoritoare, rabdare si muulta indulgenta.
#60679 (raspuns la: #60481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o testare de ziua mea de nastere - de daniela_sorina_albeanu la: 09/11/2005 10:32:36
(la: datele de nastere la control!)
Anul trecut, am vrut sa vad, daca nu invit pe nimeni "cu surle si trambite" ,cine isi aduce aminte ca este ziua mea nastere! Mi-am pregatit de toate, dar fara sa fac vreo invitatie, la telefon sau altfel si-am avut o surpriza foarte placuta, de a vedea ca putinii mei prieteni, (sunt foarte zgarcita cu acordarea acestui termen), au venit, sau mi-au telefonat daca erau departe! Ziua mea de nastere este primavara anume 17.04.1963. Desi nu mai ma laud cu tinerete, cred ca am un suflet foarte tanar! Colegii mei de facultate spuneau ca mie mi se potriveste cantecul lui Edith Piaf -"Je ne regrete rien!".Va felicit pentru initiativa acestei conferinte!Daca putem face o bucurie cat de mica cuiva atunci sa o facem!
Ziua de nastere - de Tofan Ana Isabella la: 09/11/2005 15:57:03
(la: datele de nastere la control!)
Vara asta de ziua mea de nastere am fost la Sighisoara,cel mai frumos cadou pe care l-am primit.. insa data e secreta
NInsoare, un pas la 4300 de metri si un lac inselator - de zaraza sc la: 13/06/2014 12:01:13
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/ninsoare-pas-4300m-lac-inselator

"[...]Ajuns in pas, seara se apropie cu pasi repezi si vantul bate din ce in ce mai tare astfel incat grija principala e sa gasesc un loc ferit de pus cortul. Poate la fel de important e sa gasesc si un parau din care sa iau apa caci nu mai am doar cateva guri pe fundul sticlei de cola. La coborare drumul devine mai rupt si dau din nou de nesfarsitele mici incretituri de care m-am tot lovit pana acum, acum in varianta cu foarte mult nisip. Iar acolo unde e foarte mult nisip nu e apa, iar valea larga pe care cobor e incredibil de uscata si nu se vede niciun parau in zare.

Uitandu-ma pe harta se vede un lac la 10 kilometri in fata, asa ca imi pun in minte sa pun cortul pe malul lacului si sa folosesc pentru prima data filtrul pe apa din lac. Zis si facut, doar ca din cauza oboselii si a drumului prost lacul nu mai apare in zare. Cand ajung in cele din urma la el mi se pare putin ciudat ca nu se vede niciun parau care se scurge in el, dar zic totusi sa incerc sa cobor pana la el sa vad cum e apa. Cobor cu bidonul de bicicleta de proba si vars putina apa care e in el pentru a incerca apa din lac. Apa pe care o scuip imediat la loc caci e incredibil de sarata.

Bun, am ramas si fara apa pentru seara asta, si uitandu-ma peste hartile topografice rusesti (lucru pe care ar fi trebuit sa-l fac inainte de pas, dar am fost putin cam gasca si am zis ca peisajul ramane neschimbat) imi dau seama ca situatia nu o sa se schimbe prea mult in fata. Tot o vale uscata si plina de nisip. Ramane a doua problema, respectiv un loc ferit de pus cortul, eventual cu pamant bun pentru a infige cuiele de cort caci vantul pare sa se invarta destul de haotic prin valea asta. Singurul loc cu nisip mai intarit si acoperit de sare e tot pe langa lac, asa ca asez tabara pentru seara asta si ma pregatesc sa intru in cort, cand vad ca se aude a doua masina pe ziua de azi. Imi trece gandul ca poate au o sticla de apa pentru un calator insetat si alerg spre ea, dar aflu cu dezamagire ca nu au nici un pic de apa dupa ei. E normal cand drumul pe care il fac cu masina dureaza probabil doar cateva ore. Oricum de sete nu mi-e prea sete, si cum a apus soarele s-a facut foarte frig, mai ales cand pun si vantul la socoteala, asa ca nu cred ca o sa mi se faca prea multa sete la noapte. Asa ca fara paste si dupa restul ramas prin conserve e timpul pentru somn, caci maine vreau sa ma trezesc devreme pentru a ajunge la primul sat, la 30 de kilometri distanta."

Vremea de dimineata. Drumul insa era curat.
Image and video hosting by TinyPic

Expulzata de ziua ei - de SB_one la: 01/02/2004 13:29:25
(la: Romani in strainatate)
...si iata cum poate arata Vestul Civilizat
Ca ea sint multe cazuri!


Expulzata de ziua ei

Cazul tinerei românce de 18 ani, Alma Stoica, impresioneaza multi oameni din capitala landului Hessen, Wiesbaden. Centrul de copii si tineri din Wiesbaden-Biebrich si Comisia pentru straini încearca, cu o petitie adresata conducerii landului Hessen, sa opreasca expulzarea româncei. Alma locuia în Wiesbaden împreuna cu mama ei si cele doua surori si dorea sa devina absolventa a Scolii Friedrich-Liszt. “Cadoul pentru ziua de nastere a tinerei românce a fost o înstiintare din partea Oficiului pentru straini prin care afla ca trebuie sa paraseasca teritoriul german în termen de doua luni”, a spus Ines Welge, vice-presedinta comisiei pentru straini din Wiesbaden. În cazul în care Alma nu respecta termenul, este amenintata cu expulzarea. Chiar daca tânara nu are nici o ruda în România, ea trebuie sa paraseasca “de bunavoie” teritoriul german pâna la data de 10 ianuarie.

Mama si surorile Almei, dintre care o sora sufera de astma, au voie sa ramâna în Germania. “Tânara ar sta în Romania pe strada, fara o locuinta sau un loc de munca, fara sustinere financiara sau sociala”, este de parere Ines Welge. Avocatul familiei Stoica, Stephen Marquard, a reusit o prelungire a dreptului de sedere pentru Alma de trei luni. Colegii Almei au apelat între timp la politicienii landului si au solicitat pentru ea un drept permanent de sedere. Prin reprezentantul scolii Friedrich-Liszt elevii au depus o plângere în care este mentionat faptul ca Alma nu mai stie limba româna si nu mai are pe nimeni în România. “Nu exista nici un motiv pentru expulzarea Almei, este ca si cum am lua-o dintr-un mediu cunoscut si am arunca-o în apa rece, unde cu siguranta s-ar îneca”, au scris colegii Almei.
(F. G.)

http://www.actualitatea-romaneasca.ro/index.php?_init=art.view&cat_load=NEWS&art_key=362

SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8714 (raspuns la: #8711) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
chiar ma intreb si eu: de ce - de nasi la: 05/09/2004 07:45:52
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
chiar ma intreb si eu: de ce nu vor unii romani sa emigreze? raspunsul e greu de gasit. poate e vorba de greutatile pe care majoritatea se tem sa le infrunte la inceput - or fi oare aceeasi temere si frica pe care comunismul si trepadusii sai ce inca mai conduc tara au reusit sa le-o inoculeze romanului?

eu am emigrat acum 3 ani si pot sa spun sincer ca nu a fost usor. dar stiu mult prea bine de ce am facut pasul asta. "fie piinea cit de rea, tot mai buna-i in tara mea" - prostii! dar daca asa rea cum e, nici farima aceea amarita nu o ai, atunci cu ce zicala inteleapta te mai amagesti? in Romania aveam serviciu foarte bun (ceea ce se chiama un statut social de invidiat) si salariu peste medie, dar in fiecare an imi era groaza de venirea iernii, cind stiam ca ma voi ingloda din nou in datorii pentru ca nu-mi ajungea salariul (acela "bun") sa imi platesc intretinerea la bloc. si nu mai vorbesc de toate cele ELEMENTARE traiului decent.

am terminat facultatea cu media 9,80 (la stat) am muncit pe brinci citiva ani si uite ca tot cu nimic nu m-am ales. ce sa fac intr-o tara in care de regula prostii sint in functii de conducere pe care le apara cu unghiile si cu dintii inconjurindu-se de neamuri la fel de incompetente? ei isi umfla burtile de pe urma muncii mele si a altora ca mine. dar eu? dar voi? si pentru mine a fost destul. am dat tot ce era mai bun in mine unei tari care nu a facut nimic pentru mine in schimb si cu stadiul decrepit in care se afla societatea si politica romaneasca am stiut ca nici in viitor nu avea sa-mi fie mai bine pe plaiurile mioritice. (exceptind cazul in care m-as fi "dat pe brazda" si m-as fi transformat intr-unul din coruptii cu care ai de-a face la tot pasul si as fi acceptat prostitutia morala pe care acestia o propovaduiesc.

astea au fost motivele pentru care am hotarit sa o iau de la inceput. si nu regret. chiar daca a trebuit sa o iau de la pragul de jos al noii societati care m-a primit in rindurile ei.

nu regret faptul ca pentru a-mi cistiga piinea zilnica, la inceput a trebuit sa fiu baby sitter (spune asta unui roman si il vezi cum strimba din nas deh, jobul n-are prestigiu). nu regret faptul ca am facut cleaning in scoli si firme - se increteste nasul romanului mai ceva ca al unui ciine turbat, ce-i aia femeie de serviciu? nu regret faptul ca am fost infirmiera la un azil de batrini - PFUIIIII! "esti spalatoare de cururi la batrini!"

dar daca toate astea sunt atit de dezgustatoare in opinia "societatii romanesti", cum se face atunci ca tuturor le plac copiii si e tam-tam mare cu natalitatea la ora actuala si ii vezi pe tinerii parinti mindri de oracaiturile progeniturilor mai ceva decit daca ar fi primit premiul Nobel. cum se face atunci ca visul tinerelor romance e sa nu trebuiasca sa lucreze si li se pare ca ar fi bine chiar si sa stea acasa sa faca curat toata ziua si sa isi aranjeze cuibul. cum se face ca in ipocrizia lor romanii tipa in stinga si-n dreapta ca "cine nu are batrini sa-si cumpere" (dar stim toti cum ii trateaza atunci cind ii au). mai bine sa fim ipocriti si sa ne amagim cu titluri goale si cu functii importante, doar-doar s-o ivi ocazia sa ne inavutim pe shest si sa pretindem ca am atins standardele de cililizatie occidentala? DA! ASTA E MENTALITATEA MAJORITATII ROMANILOR! si cine spune ca nu-i asa, hm! "lupul moralist".

greu a fost pentru mine in primul an, mai ales cu acomodarea, dar si lupta cu prejudecatile stupide pe care mai toti le avem in bagaj. dar uite ca dupa 3 ani de zile de munca si sacrificii am un serviciu la fel de bun ca in Romania. pentru prima data de cind am parasit bancile facultatii cu visuri mari, citeva le-am realizat deja si stiu ca si restul le pot realiza in tara mea de adoptie. toate eforturile si sacrificiile pe care le-am facut acum 2 ani au meritat, iar acum pot vedea roadele muncii mele (si nu numai in faptul ca nu am grija zile de miine sau ca imi pot permite absolut toate cele de care am nevoie)

eeeei, multe ar mai fi de spus, dar concluzia e ca STRUGURII SUNT ACRI si atunci cind da de greu, romanul cere ajutorul ipocriziei si fricii - aliati traditionali. de ce sa te bucuri pentru cineva care a renuntat la munca de birou si a trecut la pus umarul, atunci cind stii ca prin sacrificiul sau o duce oricum mai bine decit tine? de ce sa te bucuri pentru cineva care a reusit in viata indiferent daca a emigrat sau nu - din pacate asta e un sindrom romanesc (vezi - "sa moara si capra vecinului")? iar cind strugurii sint evident mai dulci, atunci romanul uita peste noapte de orice frica, "da vitejeste ipocrizia la o parte" si... ghici! devine cel mai bun prieten al tau: intotdauna a stiut ca o sa reusesti, iar acum iti ofera sprijinul sau moral neconditionat, aplauze si urale, numai sa-i arunci si tu colo, cite o firmitura de mai bine (poate de craciun, poate de pasti, poate de ziua de nastere, sau cine stie, poate chiar cu o "chemare" in noua ta tara de resedinta - si daca tot iei posibilitatea asta in consideratie, doar n-ai sa fii atit de ingrat incit sa nu ii oferi casa, masa si bani de buzunar pina s-o hotari el sa isi miste posteriorul amortit si sa se mai ajute si singur!

eu continui sa sper ca in Romania va fi mai bine, dar din pacate cred ca trebuie sa asteptam citeva generatii. si cu tristete, imi vad parerea confirmata de fiecare data cind citesc pe net presa romaneasca si aud ce se intimpla in Romania.
eu am emigrat acum 3 ani si p - de nasi la: 05/09/2004 09:30:54
(la: Emigratia spala WC-urile (?))
eu am emigrat acum 3 ani si pot sa spun sincer ca nu a fost usor. dar stiu mult prea bine de ce am facut pasul asta. "fie piinea cit de rea, tot mai buna-i in tara mea" - prostii! dar daca asa rea cum e, nici farima aceea amarita nu o ai, atunci cu ce zicala inteleapta te mai amagesti? in Romania aveam serviciu foarte bun (ceea ce se chiama un statut social de invidiat) si salariu peste medie, dar in fiecare an imi era groaza de venirea iernii, cind stiam ca ma voi ingloda din nou in datorii pentru ca nu-mi ajungea salariul (acela "bun") sa imi platesc intretinerea la bloc. si nu mai vorbesc de toate cele ELEMENTARE traiului decent.

am terminat facultatea cu media 9,80 (la stat) am muncit pe brinci citiva ani si uite ca tot cu nimic nu m-am ales. ce sa fac intr-o tara in care de regula prostii sint in functii de conducere pe care le apara cu unghiile si cu dintii inconjurindu-se de neamuri la fel de incompetente? ei isi umfla burtile de pe urma muncii mele si a altora ca mine. dar eu? dar voi? si pentru mine a fost destul. am dat tot ce era mai bun in mine unei tari care nu a facut nimic pentru mine in schimb si cu stadiul decrepit in care se afla societatea si politica romaneasca am stiut ca nici in viitor nu avea sa-mi fie mai bine pe plaiurile mioritice. (exceptind cazul in care m-as fi "dat pe brazda" si m-as fi transformat intr-unul din coruptii cu care ai de-a face la tot pasul si as fi acceptat prostitutia morala pe care acestia o propovaduiesc.

astea au fost motivele pentru care am hotarit sa o iau de la inceput. si nu regret. chiar daca a trebuit sa o iau de la pragul de jos al noii societati care m-a primit in rindurile ei.

nu regret faptul ca pentru a-mi cistiga piinea zilnica, la inceput a trebuit sa fiu baby sitter (spune asta unui roman si il vezi cum strimba din nas deh, jobul n-are prestigiu). nu regret faptul ca am facut cleaning in scoli si firme - se increteste nasul romanului mai ceva ca al unui ciine turbat, ce-i aia femeie de serviciu? nu regret faptul ca am fost infirmiera la un azil de batrini - PFUIIIII! "esti spalatoare de cururi la batrini!"

dar daca toate astea sunt atit de dezgustatoare in opinia "societatii romanesti", cum se face atunci ca tuturor le plac copiii si e tam-tam mare cu natalitatea la ora actuala si ii vezi pe tinerii parinti mindri de oracaiturile progeniturilor mai ceva decit daca ar fi primit premiul Nobel. cum se face atunci ca visul tinerelor romance e sa nu trebuiasca sa lucreze si li se pare ca ar fi bine chiar si sa stea acasa sa faca curat toata ziua si sa isi aranjeze cuibul. cum se face ca in ipocrizia lor romanii tipa in stinga si-n dreapta ca "cine nu are batrini sa-si cumpere" (dar stim toti cum ii trateaza atunci cind ii au). mai bine sa fim ipocriti si sa ne amagim cu titluri goale si cu functii importante, doar-doar s-o ivi ocazia sa ne inavutim pe shest si sa pretindem ca am atins standardele de cililizatie occidentala? DA! ASTA E MENTALITATEA MAJORITATII ROMANILOR! si cine spune ca nu-i asa, hm! "lupul moralist".

greu a fost pentru mine in primul an, mai ales cu acomodarea, dar si lupta cu prejudecatile stupide pe care mai toti le avem in bagaj. dar uite ca dupa 3 ani de zile de munca si sacrificii am un serviciu la fel de bun ca in Romania. pentru prima data de cind am parasit bancile facultatii cu visuri mari, citeva le-am realizat deja si stiu ca si restul le pot realiza in tara mea de adoptie. toate eforturile si sacrificiile pe care le-am facut acum 2 ani au meritat, iar acum pot vedea roadele muncii mele (si nu numai in faptul ca nu am grija zile de miine sau ca imi pot permite absolut toate cele de care am nevoie)

eeeei, multe ar mai fi de spus, dar concluzia e ca STRUGURII SUNT ACRI si atunci cind da de greu, romanul cere ajutorul ipocriziei si fricii - aliati traditionali. de ce sa te bucuri pentru cineva care a renuntat la munca de birou si a trecut la pus umarul, atunci cind stii ca prin sacrificiul sau o duce oricum mai bine decit tine? de ce sa te bucuri pentru cineva care a reusit in viata indiferent daca a emigrat sau nu - din pacate asta e un sindrom romanesc (vezi - "sa moara si capra vecinului")? iar cind strugurii sint evident mai dulci, atunci romanul uita peste noapte de orice frica, "da vitejeste ipocrizia la o parte" si... ghici! devine cel mai bun prieten al tau: intotdauna a stiut ca o sa reusesti, iar acum iti ofera sprijinul sau moral neconditionat, aplauze si urale, numai sa-i arunci si tu colo, cite o firmitura de mai bine (poate de craciun, poate de pasti, poate de ziua de nastere, sau cine stie, poate chiar cu o "chemare" in noua ta tara de resedinta - si daca tot iei posibilitatea asta in consideratie, doar n-ai sa fii atit de ingrat incit sa nu ii oferi casa, masa si bani de buzunar pina s-o hotari el sa isi miste posteriorul amortit si sa se mai ajute si singur!

eu continui sa sper ca in Romania va fi mai bine, dar din pacate cred ca trebuie sa asteptam citeva generatii. si cu tristete, imi vad parerea confirmata de fiecare data cind citesc pe net presa romaneasca si aud ce se intimpla in Romania.
am citit raspunsul tau si sin - de nasi la: 05/09/2004 10:02:58
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
am citit raspunsul tau si sincer, uite ce cred:

eu am emigrat acum 3 ani si pot sa spun sincer ca nu a fost usor. dar stiu mult prea bine de ce am facut pasul asta. "fie piinea cit de rea, tot mai buna-i in tara mea" - prostii! dar daca asa rea cum e, nici farima aceea amarita nu o ai, atunci cu ce zicala inteleapta te mai amagesti? in Romania aveam serviciu foarte bun (ceea ce se chiama un statut social de invidiat) si salariu peste medie, dar in fiecare an imi era groaza de venirea iernii, cind stiam ca ma voi ingloda din nou in datorii pentru ca nu-mi ajungea salariul (acela "bun") sa imi platesc intretinerea la bloc. si nu mai vorbesc de toate cele ELEMENTARE traiului decent.

am terminat facultatea cu media 9,80 (la stat) am muncit pe brinci citiva ani si uite ca tot cu nimic nu m-am ales. ce sa fac intr-o tara in care de regula prostii sint in functii de conducere pe care le apara cu unghiile si cu dintii inconjurindu-se de neamuri la fel de incompetente? ei isi umfla burtile de pe urma muncii mele si a altora ca mine. dar eu? dar voi? si pentru mine a fost destul. am dat tot ce era mai bun in mine unei tari care nu a facut nimic pentru mine in schimb si cu stadiul decrepit in care se afla societatea si politica romaneasca am stiut ca nici in viitor nu avea sa-mi fie mai bine pe plaiurile mioritice. (exceptind cazul in care m-as fi "dat pe brazda" si m-as fi transformat intr-unul din coruptii cu care ai de-a face la tot pasul si as fi acceptat prostitutia morala pe care acestia o propovaduiesc.

astea au fost motivele pentru care am hotarit sa o iau de la inceput. si nu regret. chiar daca a trebuit sa o iau de la pragul de jos al noii societati care m-a primit in rindurile ei.

nu regret faptul ca pentru a-mi cistiga piinea zilnica, la inceput a trebuit sa fiu baby sitter (spune asta unui roman si il vezi cum strimba din nas deh, jobul n-are prestigiu). nu regret faptul ca am facut cleaning in scoli si firme - se increteste nasul romanului mai ceva ca al unui ciine turbat, ce-i aia femeie de serviciu? nu regret faptul ca am fost infirmiera la un azil de batrini - PFUIIIII! "esti spalatoare de cururi la batrini!"

dar daca toate astea sunt atit de dezgustatoare in opinia "societatii romanesti", cum se face atunci ca tuturor le plac copiii si e tam-tam mare cu natalitatea la ora actuala si ii vezi pe tinerii parinti mindri de oracaiturile progeniturilor mai ceva decit daca ar fi primit premiul Nobel. cum se face atunci ca visul tinerelor romance e sa nu trebuiasca sa lucreze si li se pare ca ar fi bine chiar si sa stea acasa sa faca curat toata ziua si sa isi aranjeze cuibul. cum se face ca in ipocrizia lor romanii tipa in stinga si-n dreapta ca "cine nu are batrini sa-si cumpere" (dar stim toti cum ii trateaza atunci cind ii au). mai bine sa fim ipocriti si sa ne amagim cu titluri goale si cu functii importante, doar-doar s-o ivi ocazia sa ne inavutim pe shest si sa pretindem ca am atins standardele de cililizatie occidentala? DA! ASTA E MENTALITATEA MAJORITATII ROMANILOR! si cine spune ca nu-i asa, hm! "lupul moralist".

greu a fost pentru mine in primul an, mai ales cu acomodarea, dar si lupta cu prejudecatile stupide pe care mai toti le avem in bagaj. dar uite ca dupa 3 ani de zile de munca si sacrificii am un serviciu la fel de bun ca in Romania. pentru prima data de cind am parasit bancile facultatii cu visuri mari, citeva le-am realizat deja si stiu ca si restul le pot realiza in tara mea de adoptie. toate eforturile si sacrificiile pe care le-am facut acum 2 ani au meritat, iar acum pot vedea roadele muncii mele (si nu numai in faptul ca nu am grija zile de miine sau ca imi pot permite absolut toate cele de care am nevoie)

eeeei, multe ar mai fi de spus, dar concluzia e ca STRUGURII SUNT ACRI si atunci cind da de greu, romanul cere ajutorul ipocriziei si fricii - aliati traditionali. de ce sa te bucuri pentru cineva care a renuntat la munca de birou si a trecut la pus umarul, atunci cind stii ca prin sacrificiul sau o duce oricum mai bine decit tine? de ce sa te bucuri pentru cineva care a reusit in viata indiferent daca a emigrat sau nu - din pacate asta e un sindrom romanesc (vezi - "sa moara si capra vecinului")? iar cind strugurii sint evident mai dulci, atunci romanul uita peste noapte de orice frica, "da vitejeste ipocrizia la o parte" si... ghici! devine cel mai bun prieten al tau: intotdauna a stiut ca o sa reusesti, iar acum iti ofera sprijinul sau moral neconditionat, aplauze si urale, numai sa-i arunci si tu colo, cite o firmitura de mai bine (poate de craciun, poate de pasti, poate de ziua de nastere, sau cine stie, poate chiar cu o "chemare" in noua ta tara de resedinta - si daca tot iei posibilitatea asta in consideratie, doar n-ai sa fii atit de ingrat incit sa nu ii oferi casa, masa si bani de buzunar pina s-o hotari el sa isi miste posteriorul amortit si sa se mai ajute si singur!

eu continui sa sper ca in Romania va fi mai bine, dar din pacate cred ca trebuie sa asteptam citeva generatii. si cu tristete, imi vad parerea confirmata de fiecare data cind citesc pe net presa romaneasca si aud ce se intimpla in Romania.
#21075 (raspuns la: #20368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ipocrizie - de nasi la: 07/09/2004 04:10:09
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Ce intelegi tu prin iubitul tarii? si-apoi "tara" nu inseamna oamenii? uite exemplu:

eu am emigrat acum 3 ani si pot sa spun sincer ca nu a fost usor. dar stiu mult prea bine de ce am facut pasul asta. "fie piinea cit de rea, tot mai buna-i in tara mea" - prostii! dar daca asa rea cum e, nici farima aceea amarita nu o ai, atunci cu ce zicala inteleapta te mai amagesti? in Romania aveam serviciu foarte bun (ceea ce se chiama un statut social de invidiat) si salariu peste medie, dar in fiecare an imi era groaza de venirea iernii, cind stiam ca ma voi ingloda din nou in datorii pentru ca nu-mi ajungea salariul (acela "bun") sa imi platesc intretinerea la bloc. si nu mai vorbesc de toate cele ELEMENTARE traiului decent (vezi tu, oamenii fac tara).

am terminat facultatea cu media 9,80 (la stat) am muncit pe brinci citiva ani si uite ca tot cu nimic nu m-am ales. ce sa fac intr-o tara in care de regula prostii sint in functii de conducere pe care le apara cu unghiile si cu dintii inconjurindu-se de neamuri la fel de incompetente? ei isi umfla burtile de pe urma muncii mele si a altora ca mine. dar eu? dar voi? si pentru mine a fost destul. am dat tot ce era mai bun in mine unei tari care nu a facut nimic pentru mine in schimb si cu stadiul decrepit in care se afla societatea si politica romaneasca am stiut ca nici in viitor nu avea sa-mi fie mai bine pe plaiurile mioritice. (exceptind cazul in care m-as fi "dat pe brazda" si m-as fi transformat intr-unul din coruptii cu care ai de-a face la tot pasul si as fi acceptat prostitutia morala pe care acestia o propovaduiesc (si tot oamenii fac tara).

astea au fost motivele pentru care am hotarit sa o iau de la inceput. si nu regret. chiar daca a trebuit sa o iau de la pragul de jos al noii societati care m-a primit in rindurile ei.

nu regret faptul ca pentru a-mi cistiga piinea zilnica, la inceput a trebuit sa fiu baby sitter (spune asta unui roman si il vezi cum strimba din nas deh, jobul n-are prestigiu). nu regret faptul ca am facut cleaning in scoli si firme - se increteste nasul romanului mai ceva ca al unui ciine turbat, ce-i aia femeie de serviciu? nu regret faptul ca am fost infirmiera la un azil de batrini - PFUIIIII! "esti spalatoare de cururi la batrini!"

dar daca toate astea sunt atit de dezgustatoare in opinia "societatii romanesti", cum se face atunci ca tuturor le plac copiii si e tam-tam mare cu natalitatea la ora actuala si ii vezi pe tinerii parinti mindri de oracaiturile progeniturilor mai ceva decit daca ar fi primit premiul Nobel. cum se face atunci ca visul tinerelor romance e sa nu trebuiasca sa lucreze si li se pare ca ar fi bine chiar si sa stea acasa sa faca curat toata ziua si sa isi aranjeze cuibul. cum se face ca in ipocrizia lor romanii tipa in stinga si-n dreapta ca "cine nu are batrini sa-si cumpere" (dar stim toti cum ii trateaza atunci cind ii au). mai bine sa fim ipocriti si sa ne amagim cu titluri goale si cu functii importante, doar-doar s-o ivi ocazia sa ne inavutim pe shest si sa pretindem ca am atins standardele de cililizatie occidentala? DA! ASTA E MENTALITATEA MAJORITATII ROMANILOR! si cine spune ca nu-i asa, hm! "lupul moralist" (pai nu ziceam ca oamenii fac tara?).

greu a fost pentru mine in primul an, mai ales cu acomodarea, dar si lupta cu prejudecatile stupide pe care mai toti le avem in bagaj. dar uite ca dupa 3 ani de zile de munca si sacrificii am un serviciu la fel de bun ca in Romania. pentru prima data de cind am parasit bancile facultatii cu visuri mari, citeva le-am realizat deja si stiu ca si restul le pot realiza in tara mea de adoptie. toate eforturile si sacrificiile pe care le-am facut acum 2 ani au meritat, iar acum pot vedea roadele muncii mele (si nu numai in faptul ca nu am grija zile de miine sau ca imi pot permite absolut toate cele de care am nevoie)

eeeei, multe ar mai fi de spus, dar concluzia e ca STRUGURII SUNT ACRI si atunci cind da de greu, romanul cere ajutorul ipocriziei si fricii - aliati traditionali. de ce sa te bucuri pentru cineva care a renuntat la munca de birou si a trecut la pus umarul, atunci cind stii ca prin sacrificiul sau o duce oricum mai bine decit tine? de ce sa te bucuri pentru cineva care a reusit in viata indiferent daca a emigrat sau nu - din pacate asta e un sindrom romanesc (vezi - "sa moara si capra vecinului")? iar cind strugurii sint evident mai dulci, atunci romanul uita peste noapte de orice frica, "da vitejeste ipocrizia la o parte" si... ghici! devine cel mai bun prieten al tau: intotdauna a stiut ca o sa reusesti, iar acum iti ofera sprijinul sau moral neconditionat, aplauze si urale, numai sa-i arunci si tu colo, cite o firmitura de mai bine (poate de craciun, poate de pasti, poate de ziua de nastere, sau cine stie, poate chiar cu o "chemare" in noua ta tara de resedinta - si daca tot iei posibilitatea asta in consideratie, doar n-ai sa fii atit de ingrat incit sa nu ii oferi casa, masa si bani de buzunar pina s-o hotari el sa isi miste posteriorul amortit si sa se mai ajute si singur! DA, OAMENII FAC TARA, si din nefericire exemplarele mentionate mai sus constituie majoritatea.

eu continui sa sper ca in Romania va fi mai bine, dar din pacate cred ca trebuie sa asteptam citeva generatii. si cu tristete, imi vad parerea confirmata de fiecare data cind citesc pe net presa romaneasca si aud ce se intimpla in Romania si cum mai sunt oamenii pe acolo. respectele mele.
#21190 (raspuns la: #8542) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zi de nastere.... - de Andre29 la: 09/11/2005 09:07:15
(la: datele de nastere la control!)
Eu una anul acesta nu am vrut sa-mi serbez ziua de nastere, ma simteam obosita dinainte de tot festivismul ipocrit cu care se asociaza aceasta zi... nu aveam chef sa imi pun fata zambitoare doar pentru ca in buletin scria ca in ziua aceea anume faceam o varsta anume, o varsta oarecum rotunda careia in mod normal i se asociaza tot felul de conotatii... Am zis nu... si nu am facut nimic, putin si-au adus aminte de ziua respectiva, m-am bucurat pentru acei cativa sinceri care au fost si gata... la o luna dupa aceea insa m-a apucat un chef nebun de sarbatorire si am iesi in oras cu prietenii si a fost excelent.

Ce vreau sa spun cu toate acestea: cred ca mai important este cum te simti, ce varsta simti ca ai, iar daca este de cadouri (in special cele nemateriale.. sau mai bine zis... mai ales cele nemateriale) .. cred ca orice zi in care soarele straluceste poate fi un pretext la fel de bun pentru a oferi un cadou cuiva drag, cu conditia sa nu-l uiti ca exista pentru tine si existi pentru el...

continuare... - de anisia la: 04/12/2005 21:31:40
(la: sa facem un film!)
in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...


...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
statea pe trotuarul acela, inmarmurit. figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu mii si milioane in buzunar.."; de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata...

___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
va trimit aici ce s-a scris p - de anisia la: 05/12/2005 23:50:56
(la: sa facem un film!)
va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
bravo thebrightside ! - de Rachel_cheli_01 la: 27/12/2005 19:14:23
(la: Nasterea Domnului sau Craciun?)
Profesorul tau ar trebui felicitat, caci a reusit in primul rind sa-ti
trezeasca interesul !
Postul este o stare de spirit, mai mult ca un act cu o zi in care te privezi de
mincare (insa asta vad ca ai inteles-o !!!)
Postul este observat de toate religiile, ritualisat, impus sau sfatuit.
Este o imbogatire trupeasca, sufleteasca si duhovniceasca, caci inlocuim
mincarea care ne hraneste trupul cu cea care ne hraneste sufletul si duhul
(rugaciune, cititul cartilor sfinte, cintari si reculegere)
Postul este un act simbolic, deci persoanele care au probleme de sanatate, sau care
pur si simplu nu pot sa se priveze de mincare, pot sa puna ziua respectiva « deoparte »
avind o atitudine care se apropie de post.
In ceea ce priveste ziua de Craciun, as spune ca este o zi de bucurie caci sarbatorim
ziua de nastere, sau aniversarea Domnului nostru Isus. Postul l-as avea mai curind inaintea Craciunului, la fel postim in saptamina inaitea Pastelui (vinerea) iar dumineca ne bucuram
cu toata familia, sarbatorind ziua invierii.
Totul este personal… in orice caz, te felicit pentru preocuparile si maturitatea ta !
vezi, - de anisia la: 08/08/2006 00:13:28
(la: The Ball Room)
deja aud pasi grabiti in foaier... sa fie doamnele revenite de la ceaiul oferit de Cri Cri -ul? sau domnii ce tocmai au incheiat de urmarit partida de sah dintre Pasagerul si Mr Six?

sa ne continuam nocturna... noaptea e inca tanara, asemeni si sufletele noastre. intoarce obrazul. un tzuc pentru prietenie, altul pentru starea de bine. ochisorii imi stralucesc... pentru ca dincolo de clapele albe si negre, se ascund nesoptite ganduri. piciorusele imi danseaza pe pedalele pianului cu coada, sub rochia cu crinolina si volanase de dantela. iti plac perlutzele in forma de ghetzar, ce cu eleganta isi schimba nuanta, dupa unduielile taliei? se potrivesc de minune cu diadema primita in dar de ziua mea, nu?
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#137921 (raspuns la: #137913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

"Crezi ca "impreuna tacerea" nu poate fi la fel de provocatoare de neintelegeri ca si impreuna grairea?"

Nu, nu poate. Nu poate pentru ca nu are pretentia ca ar aduce impreuna intelegeri. Iar daca aduce totusi, aceste sunt lipsite de orgoliu si de certitudini. Le acumulezi asa cum acumulezi un zbor de fluture cand esti mic si cu ochi larg deschisi. Le percepi in puterea ta de a vedea miracole. Pentru ca e un miracol sa nu intelegi intelegand o tacere. Si daca nu ai inteles cu o intelegere golita de pretentii e poate mai bine sa nu intelegi deloc. Acum sunt pe muchia alcatuirii unui sofism:) Totusi nu este un sofism pentru ca la nivel apofatic nu poti vorbi decat antinomic. Deci, ca sa imi explic mie, este necesara o intelegere a realitatii care are doar reziduuri in notiune, fiinta acestei realitati depasind notiunea, intrand oarecum in transcendent, daca acest transcendent este posibil in oameni de pamant. Si el este posibil din moment ce este posibila intrebarea. Nu stiu in ce masura este posibil raspunsul, dar el nu aduce plinatate si viu decat daca isi cunoaste intrebarea ca scop. In acest fel de a vedea lucrurile nu numai intrebarea face pasi grabiti spre raspuns ci si raspunsul isi cauta intrebarea. Daca se vor intalni va fi o impreuna tacere nu o graire.
O neintelegere muta va incepe sa vorbeasca tocmai pentru ca nu a inteles. Si astfel se va da de gol. In cazul tacerii nu e nevoie de iluzii pentru ca nu cauti sa intelegi evidenta ci incerci sa te raportezi la ea. Da, cred ca asta este. O sa ma mai gandesc si revin cu altele daca mai am.
#172841 (raspuns la: #172809) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da, si mie-mi place - de Bucu la: 17/01/2009 18:51:13
(la: colectia halita)
ce mai stii de Ilie Stepan de la Pro Musica?

hai sa-ti dau o poveste de citit, o gasesti aici:

http://www.stepanproject.com/biografie-inceput.html


"Eu sunt nascut in 24 noiembrie 1953 la Caransebes ... primul impact puternic cu ghitara a fost dupa ce am vazut aici, aproape, la fostul cinematograf Victoria, filmul "Tinerii" cu Cliff Richards si The Shadows .. ala a fost "declickul" .. asta era prin 1963 cred .. '62 - '63 .. cam acolo.

Atunci am stiut ca vreau sa invat sa cant la ghitara, si dupa scurta vreme parintii mei mi-au adus primul meu profesor de ghitara, Adrian Popescu. Totdeauna vorbesc despre el cu ganduri bune; este omul care mi-a pus instrumentul in mana .. mai are elevi cu care se mnadreste: Nicu Covaci a facut cu el, Dan Ionescu (chitaristul de jazz care canta acum prin Canada) are cativa elevi cunoscuti chitaristi ..

Cu profesorul Popescu am facut 1 an jumatatea ghitara cu pana, deci am invatat sa cant la ghitara cu pana, tehnica asta care se foloseste si in rock ... Apoi, dupa un an jumatate, le-a zis parintilor ca nu mai are ce sa ma invete .. ca am invatat multe de la el ... repet foarte bun pedagog si dascal pentru ceea ce se face la inceput la ghitara ..

Ghitara clasica am inceput sa o invat singur pentru ca nu existau forme institutionalizate de invatat. Mi-am facut rost de niste carti, am citit partituri, am studiat niste metode, iar apoi, cand am stiut sa cant la ghitara clasica .. am avut bucuria vietii mele sa il intalnesc pe profesorul Eduard Pamfil, care este si a fost o mare personalitate a culturii si a vietii medicale.

Mi-a placut sa cred ca este un renascentist intarziat (profesor doctor, eminent psihiatru, a creat Scoala de Psihiatrie la Cluj). In '56, la revolutie, a cantat in balconul casei in care locuia studentilor care s-au revoltat; l-au deposedat de titlu ... a ajuns la Timisoara ca simplu medic. Aici a reurcat pasii carierei in psihiatrie, a fost un eminent spihiatru, a ajuns sef de clinica ... A studiat ghitara clasica la Paris, la Conservator, in perioada interbelica alaturi de Emilio Pujol (un mare compozitor si pedagog) ... era chitarist, muzician, poet, eseist, pictor foarte bun .. deci tot ce era in domeniul artei ii era cunoscut. Un adevarat om al Renasterii in plin sec XX.

Cu dumnealui am avut bucuria sa invat niste lucruri foarte importante despre ghitara si muzica .. in perioada asta in 1967 mi-am infiintat prima formatie .. la scoala generala era asta .. formatia "MARTIENII" .. apoi in liceu (bacovian petru mine, ca un cimitir a fost, si liceul ... si comunistmul) in clasa a IX-a am infiintat trupa "RIVOLI GRUP 4" cu care cantam muzici experimentale .. cantam si la reuniuni .. interesant e ca nu cantam cover versions, cantam compozitii .. lumea mai dansa pe compozitii .. era o atmosfera foarte "hippiota" daca stau sa ma gandesc.

1972 .. stai sa imi amintesc exact .. mai '72 .. am inceput sa ma gandesc intens la un grup pe care sa il infiintez asa dupa toate regulile infiintarii unui grup .. in toamna m-am gandit tare si am inceput sa lucram .. toamna '72. Numele trupei era Pro Muzica (un Sprite cald. Nu este? Un pepsi cald - n-ea intrerupt ospatarul n.a.) ...intr-o ora de chimie se intampla asta .. mi-a venit ideea de trupa .. era numele mai lung (deh, teribilismul varstei) .. "PRO MUSICA EXPERIMENTAL SUPER GRUP" .. dupa cateva saptamani a ramas PRO MUSICA

Am inceput sa repetam si primul concert a fost pe 15 ianuarie 1973 .. de fapt eu asa am oferit informatia, ca data infiintarii coincide cu primul concert. A fost la sala festiva a Liceului Eftimie Murgu (Carmen Sylva, Liceul Pedagogic). 15 ianuarie e ziua de nastere a lui Mihai Eminescu .. PRO MUSICA avea piese in concert numai pe versurile lui Eminescu.

Muzicienii care au fost pe scena: Doru Iosif ("Castravete"), Doru Apreotesei a fost la pian atunci, Liviu Butoi la oboi si flaut si alti colegi de generatie ..."

#392781 (raspuns la: #392571) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de INSULA ALTUIA la: 07/02/2010 13:59:49
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
De ziua de nastere, boierii ii fac lui Vlad Tepes o surpriza, asezandu-i in fata ferestrei trei turci trasi in teapa. Dimineata, Tepes se trezeste, priveste cu placere darurile boierilor, dar observa ca unul dintre turci bolboroseste ceva. Se apropie si asculta ce ii sopteste acesta:
- La multi ani!
"casa an flacari" - de Intruder la: 15/03/2010 22:31:52 Modificat la: 15/03/2010 22:32:38
(la: "Va spun voua...")
gaselnite:

soarele ardea mocnit prin aer raspandind culoarea ruginie pe smocurile de iarba./

eu nu stiu a scrie. nu am stiut niciodata, dar am furat si eu idei...da, da, si eu, si tu, si toata lumea nu?¿parerea mea este ca lumea-i o plagiatura continua cu presarari personale ale personalitatii,gandirii etc maselor umane, mai cunoscute, mai bagate dupa

salut daniel si numai bine in "casa noua" si poate domnul te va feri de data asta de lichele../ cum a fost in vacantza??/

o prietena din romania a mostenit casa bunicilor,imi spunea ca a scos din casa toate mobilele vechi, ca le-a vandut aproape pe mai nimic si ca si-a cumparat mobile noi, moderne

satisfactii depline!

dor de casa ma cuprinde/ În ajun de anul nou/ trimitând pe cai de unde/ prietenilor un cadou./ un cadou ce-i o urare/ pentru pace si dreptate,/ pentru fericire mare,/ pentru a lor libertate./ cu zâmbet si voie buna/ ma gândesc la tara mea,/

crema: galbenusele + 8 linguri de zahar + 2linguri de lapte sau apa se pun pe foa pana se ingroasa compozitia.

e apropie pastile, sarbatoarea care a dat nastere unei religii: crestinismul.../ departe de casa, fiecare emigrant o serbeaza mai mult cu lacrimi de dor.../ tuturor romanilor, oriunde va aflati, din canada bc, hristos a inviat!

casa parasita/ -fragment-/ / picaturi de ploaie se scurg lenes pe fereastra in lumina orbitor de aurie a crepusculului.curcubee jucause, incredibil de mobile tremura ametior si haotic pe imobiltatea greoaie a mobilei din sufragerie…afara e totul proaspat

nu stiu despre voi, dar pe mine ma incearca de multe ori tot soiul de stari sufletesi...in afara de iubire, ura sau pur si simplu indiferenta.aseara spre exemplu m-a cuprins un dor nebun de casa, de patul din camera mea,

isi permit tinerii din ziua de azi sa isi cumpere o casa a lor??

mi-am dezmorţit picioarele, mi-am frecat uşor braţele, şi dintr-o scurtă privire mi-am dat seama de câtă dreptate avea puriu: mânecile îmi erau prea lungi, pantalonii prea largi, arătam ca un pui de bogdaproste,


si-am incalecat pe-o maturica...

#531222 (raspuns la: #531216) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa-mi fac semn sa nu uit..... - de just.a.touch la: 24/03/2010 12:23:17
(la: Femei vs femei)
i se apropie ziua ei de nastere, coincide cu ziua de nastere a Bucului din cafenea.:P Misto subiectul topicului.... BM. Mai ales ca ma provoaca sa gandesc. ;)))))))))))))))))))))))))))
#532609 (raspuns la: #532603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...