comentarii

Si Dumnezeu ne-a iertat pe noi si a spus urmatorul lucru: “Iarta cel putin de sapte ori cate sapte daca vrei sa fii si tu iertat la randul tau” Uneori e


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
DA - de cosmacpan la: 17/08/2007 10:45:38
(la: Vrei sa schimbi lumea?)
Poveste (de pe net):
"A fost odata un baiat, care la varsta de 20 de ani si-a propus sa schimbe lumea. A zis ca este in stare sa faca lumea mai buna, toleranta si plina de veselie… Chiar de a doua zi a inceput sa trudeasca cu mare tragere de inima. A muncit si a facut tot ce i-a stat in puteri, iar munca depusa de el a fost cu adevarat titanica, el trezindu-se cu noaptea in cap si ajungand seara frant de oboseala… Cand a implinit 40 de ani, fiind mult mai obosit si mai putin optimist, baiatul nostru, care era acum un barbat in toata firea a zis ca nu mai are suficient timp pentru a schimba intreaga lume si ca este mult mai bine sa se rezume la tara in care traia. Si a inceput iar… aceiasi munca… zile istovitoare de dimineata pana seara… munca si munca… Timpul trecea… indiferent de rezultatele muncii lui … si astfel a ajuns baiatul de alta data sa fie un barbat de 60 de ani… Nu stim cu exactitate care era speranta de viata in tara de unde era barbatul respectiv, insa el… disperat fiind de rezultatele muncii lui de o viata, care, sincer sa fim, erau absolut nesemnificative si-a zis cam asa: „Nu… nu mai am timp pentru toata tara, este prea mult de facut si prea putin timp mi-a mai ramas…. Ma voi rezuma doar la localitate in care traiesc… caci nu sunt foarte multi locuitori… doar 5.000 si cu siguranta voi reusi… ” Au trecut anii si ca orice om a ajuns si baiatul nostru de alta data pe patul de moarte. Si-a chemat rudele si le-a spus urmatorul lucru: „Ani de zile am muncit sa schimb lumea in care traim, ani de zile m-am chinuit sa transform tara in care m-am nascut, am ajuns sa muncesc zi de zi pentru a schimba localitatea asta mica… insa nu am reusit… am vazut si am invatat multe lucruri de-a lungul vietii mele… nu am realizat decat acum, cand este mult prea tarziu… Am inteles ca lumea ne este data de la Dumnezeu si formata de noi, cu viziunile noastre, dorintele fiecaruia de a se afirma, razboaiele pe care tot noi le cream si le sustinem, toate acestea trebuie sa le primim ca atare…. Ce nu am inteles eu, este ca in loc sa-mi irosesc viata incercand sa schimb lumea, trebuia sa incep cu a ma schimba pe mine, cu a ma face sa pot accepta lumea asa cum este ea…”
DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU(3) - de Tot Areal la: 08/09/2009 12:13:11
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Si el în loc să sară să-l scoată pe acela, a dat un bici în boi si a zis: "Asa îti trebuie, cine te-a băgat acolo". Si acela s-a mai luptat oleacă cu apa si s-a înecat. Săracul acesta avea multe fapte bune, dar pentru acel păcat, că n-a sărit să-l scoată pe acela din apă, se ducea în iad. Si lui Dumnezeu i-a fost milă si a vrut să-i plătească în lumea aceasta, pentru că a avut greseala aceea din tinerete, când nu a vrut să-l scoată pe acela din apă. El l-a omorât pe acela că nu l-a scos din apă atunci, si acum l-a omorât pe el nevinovat boierul ăsta. Dumnezeu a făcut foarte bine, că prin moartea asta, îl duce la bucurie si la rai în vecii vecilor pe sărac.
- Dar boierul?
- L-ai văzut pe boier cum se bătea cu palma peste cap? Mai încolo l-a mustrat cugetul că l-a omorât pe bătrân. A întâlnit un om si i-a dat calul de pomană, si a întâlnit altul si i-a dat hainele lui si a luat niste haine vechi de la un om si s-a dus la o mănăstire să se facă călugăr. Si după 40 de ani cât o să se pocăiască acolo, o să-l ierte Dumnezeu că a omorât un om nevinovat. Si cu ocazia asta si boierul se mărturiseste si face canon si se mântuieste.
Si tu ai zis că la fântâna asta s-au făcut trei lucruri nedrepte, dar Dumnezeu a făcut trei lucruri drepte si bune. Că judecătile lui Dumnezeu nu sunt ajunse de mintea omenească.
N-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe cât este mai înalt cerul decât pământul, pe cât este mai departe răsăritul de apus, pe atât sunt mai departe judecătile Mele de judecătile voastre si gândurile Mele de gândurile voastre, fiii oamenilor.
N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele decât tine, nu le ridica si pe cele mai adânci decât tine, nu le cerca, ca să nu mori!
N-ai auzit pe David Proorocul care zice: Judecătile Domnului sunt adânc mult?
Cum ai îndrăznit tu un om, să stii judecătile lui Dumnezeu, pe care nici îngerii, nici serafimii, nici heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu m-a trimis pe mine, părinte, să-ti arăt că judecătile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor.
Si tu ai judecat ceva, dar judecătile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, că ele au fost bune foarte! Deci de acum înainte să nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea să zici: Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judecătile Tale!
Dar, fiindcă esti om, Dumnezeu te-a iertat, însă m-a trimis să te înteleptesc să nu mai îndrăznesti să iscodesti judecătile Lui, că judecătile lui Dumnezeu sunt adânc mult si nu le poate sti nimeni, nici îngerii din ceruri.
*
Asadar să tinem minte din această povestire, că tot ce ni se pare nouă în lumea asta că-i strâmb si rău, de multe ori ne înselăm! Că nu cunoastem jude-cătile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse.
Nu cerca cele necercate si nu voi să ajungi cele neajunse! Amin.
#479435 (raspuns la: #479434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nu pot sa spun ca am invatat lectiile despre Dumnezeu - de sorin_1967 la: 19/11/2003 14:29:11
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Da, e trist cand vezi copii in asemenea situatii. E chiar usor sa iti pierzi bruma de credinta pe care o ai in asemenea situatii. Eu personal continui in bruma mea de credinta sa cred ca exista un motiv rational, pentru Care Dumnezeu ingaduie asta, dar asa cum am mai spus, nu ai toate datele ca sa judeci asta. Da, si Dumnezeu poate mai mult, asa ca cei care vedeti asta, rugati-va neincetat, postiti si poate dupa ani de zile veti primi raspuns la intrebari, daca nu va dati seama pina atunci. Legat de lauda cu Domnul, toti suntem binecuvantati, trebuie sa ne dam seama doar de asta. Fiecare are un dar, fiecare e unic in felul lui, fiecare e frumos in felul lui, cam asta e parerea mea. Daca m-am laudat imi cer scuze, nu am avut intentia, pe undeva scrie : "unii se lauda cu carutele lor iar noi de laudam cu numele Domnului Dumnezeului nostru" ,asa ca nu prea imi fac mari probleme daca se pare ca ma laud cu numele Domnului nostru, atita timp cat nu consider ca ma ajuta doar pe mine, ceea ce nici nu incerc sa fac.
Ca sa revin la Dumnezeu, da, imi este de ajuns Dumnezeu, fiindca asta cuprinde totul. Ca sa vad mai mult, ca sa simt mai mult, trebuie sa dau mai mult si voi primi mai mult. E ca si dragostea: din ce dai, din ce ai mai multa. Asa e cu Dumnezeu dupa parerea mea si nu numai. Da ca sa iti arat ca nu sunt in contradictie nici cu tine si nici cu Cioran, pot sa iti spun, da vreau mai mult decat Dumnezeu: vreau pe Dumnezeu la propria lui putere. "Cine are urechi de auzit sa auda" .
Ma intreb ca prostul daca a ajuns cineva sa il cunoasca pe Dumnezeu in viata asta ca sa poata sa spuna ca vrea mai mult. Desigur sunt constient ca este un joc de cuvinte la Cioran, cam asta fac filozofii.

Regards,

Sorin
#4750 (raspuns la: #4659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
domnitorul stefan - de (anonim) la: 10/07/2004 18:31:27
(la: Stefan cel Mare si... Sfant)
Interviu cu Inalt Prea Sfintia Sa Pimen, Arhiepiscopul Bucovinei

Anul Domnitorului Stefan Cel Mare si Sfint

Pe Arhiepiscopul Pimen l-am intilnit prima data in vara lui 1991, in timp ce era cocotat pe un acoperis. Venisem impreuna cu profesorul de teologie si preotul Constantin Hrehor la Suceava, din parohia sa, Granicesti, apartinind judetului sucevean, ca sa vad eforturile de construire a primului azil de batrini finantat de catre biserica ortodoxa româna.

Sus acolo, pe acoperisul locuintelor pentru batrini, in constructie, I. P. Sfintia Sa aruncase un halat colbuit peste sutana preoteasca si cu doua cuie infipte la briu, se muncea sa bata pe un al treilea cu un ciocan, in tigla noua, cot la cot cu muncitorii tocmiti sa construiasca azilul. Acest azil este construit in stil brincovenesc, cu o splendida capela bizantina in centru, cu peretii de var, noi, albi ca neaua si ingrijeste deja pe cei batrini si ramasi fara suport, la scurta distanta de chiar cetatea lui Stefan.

O data cu planificarea Jubileului Domnitorului Stefan cel Mare si Sfint de la Putna, pe 2 iulie a.c., am intocmit cu parintele Hrehor urmatoarele intrebari, la care I. P. Sfintia Sa a avut bunavointa sa ne raspunda.

intrebare: Sfintia Voastra, sinteti pastorul sufletesc si un bun patriot al Sucevei si al Radautului. Sub patronajul dumneavoastra si al Bisericii Ortodoxe Românesti se va organiza in luna iulie a.c., in Bucovina, un eveniment important pentru neamul, cultura, istoria si biserica româneasca, si care are si importanta europeana: Sarbatoarea dedicata Voievodului Sfint Stefan cel Mare. Va invitam sa rostiti un cuvint, in acest sens, pentru cititorii români din America, si din restul lumii, mai ales ca in activitatea monahala din tinerete ati servit si ca ghid al Manastirii Putnei! De asemenea, va rugam sa ne spuneti cum prevedeti ca se va desfasura acest eveniment, si din punct de vedere bisericesc si din punct de vedere laic!

I. P. S. Sa Pimen: Stefan cel Mare este prezent in inima fiecarui român. Stefan cel Mare a fost, in mod ecumenic, chiar aparatorul catolicilor, in lupta sa contra paginilor, fiind numit atit de catre Papa de la Roma cit si de catre cronicarii straini "atletul lui Christos". Domnitorul a avut o asprime foarte mare fata de invadatori, trecindu-i prin ascutisul sabiei, si care a dus, la multi români slabi, sa se intrebe de ce a trebuit sa fie atit de aspru cu localnicii tradatori si cu strainii invadatori. Acesti oameni insa au uitat sa (si sa-si) aminteasca de patimile poporului român suferite din cauza acestor tradari si invazii. Stefan cel Mare nu lua prizonieri si asta se datora nu atit razbunarii, cit factorilor de inspaimintare a dusmanilor, dar si factorilor economici, de a nu trebui sa ia din soldatii de pe front ca sa-i transforme in gardieni de prizonieri.

Sa nu uitam, de asemenea, ca Voievodul lupta cu invadatori care l-au atacat, citeodata, chiar simultan, din 3 parti si au fost veniti de la 7 natiuni, ca sa atace pe pamintenii români din Moldova. insa Stefan cel Mare n-a facut moarte de oameni nevinovati si nici n-a fost un sadic; folosea executarea invadatorilor si pe a tradatorilor ca arma de aparare si atit. Stefan s-a luptat si cu boierii mai slabi, care cereau predarea Tarii strainilor in schimbul mentinerii confortului si a privilegiilor lor, insa poporul in mare, l-a judecat prin prisma luminii crestine si Biserica l-a declarat Sfint din motive bine intemeiate, atit istoric cit si spiritual. Desigur ca si Stefan cel Mare a gresit, ca om, citeodata, insa ca Voievod si ca Aparator al neamului românesc n-a gresit niciodata! in privinta greselilor omenesti Dumnezeu l-a iertat; in privinta meritelor ca domnitor si crestin, poporul românesc si Biserica l-au sanctificat.

Maria Sa a dus si o viata predominant religioasa si crestineasca de-a lungul intregii sale vieti. Acesta este Voievodul Sfint Stefan cel Mare: OM credincios, OM milostiv, OM postitor, OM rugator, neintrecut patriot român.

Românii l-au simtit ca pe un parinte, si cind si-a dat obstescul sfirsit, a fost doliu national, dupa cum bine spun si versurile: "Plinge dealul, plinge valea, pling padurile batrine, si poporul - in hohot plinge, «Cui ne lasi pe noi stapine?»".

Paradoxul este ca in ciuda numeroaselor lupte duse contra invadatorilor de-a lungul deceniilor sale de domnie, arta pictoriala sacra, metalurgia, textilele, si arhitectura, au fost dezvoltate de românii din Moldova la culmi care mai inspira si astazi lumea intreaga si care a dus ani de-a rindul la obtinerea a prestigioase premii acordate de diferite state europene, cit si de catre organisme americane, in particular minastirilor si bisericilor din Bucovina. De fapt, arta bisericeasca româneasca a avut o "renastere" pe timpul marelui domnitor, pentru ca portretele sfintilor parinti, ascetici in arta anterioara, medievala, au dat loc in biserici portretelor frumoase de oameni reali, in costume folclorice românesti, in cadre românesti si pedepsind pe adevaratii tartori ai timpului, turcii, chiar in ilustrarea bisericilor. Astfel, de la notiuni mai abstracte, atit biblice cit si filozofice, cu care credinciosii se conectau mai greu, s-a trecut in ilustratia bisericilor românesti, la notiuni reale, nationaliste si autohtone, de prezentare a oamenilor si a sufletului românesc crestin, in toata frumusetea si meritele lor. Biserica Româneasca a continuat sa inspire crestinii, insa de asta data in mod indulcit, mai pozitiv si mai in ton cu spiritul neamului. Voievodul Stefan cel Mare si Sfint este, pur si simplu, unul dintre MARII OAMENI AI LUMII.

intrebare: Ati reusit sa condensati 500 de ani românesti in acest tribut miscator inchinat Marelui Domnitor Viteaz si Sfint. La poarta acestui jubileu, cum vedeti, in contemporaneitatea noastra, fenomenul Stefan cel Mare si Sfint, reflectat in realitatea noastra ?

I. P. S. Sa Pimen: in ziua de 2 iulie a.c., va veni multa lume la Putna ca sa-i aduca un bine-meritat omagiu Domnitorului Stefan cel Mare. in primul rind, va veni marea masa a oamenilor care l-au inteles si il iubesc pe marele nostru sfint. Acestia sint constienti de enormul aport al Voievodului Stefan cel Mare la istoria neamului românesc. Vom avea o rememorare a cine a fost si ce a fost fenomenul Stefan cel Mare si Sfint, si vom inalta rugi pentru intercesiunea acestuia in favoarea mult patimitului neam românesc. Vor veni si fratii si surorile noastre de neam din Nordul Bucovinei si Basarabia, compatrioti români carora li se spune in secolul XXI ca sint un alt neam si ca vorbesc o alta limba decit neamul si limba României. Vor veni si oameni care vor incerca sa cistige capital politic prin asocierea lor cu asemenea eveniment, desi altfel, poate lucreaza si gindesc contra intereselor neamului românesc.

Sigur ca va veni si clasa politica, guvernul, Parlamentul, presedintele. Sint bineveniti. Pe acestia insa ii consideram datornici lui Stefan cel Mare. Ei trebuie sa-si ceara iertare Domnitorului ca n-au facut ceea ce ar fi trebuit sa faca, adica unificarea completa a neamului si ingrijirea potrivita a bunurilor manastiresti lasate de Stefan cel Mare posteritatii. Bunurile bisericesti, de exemplu, paduri si ogoare, furate de comunisti in 1945, nu ne-au fost retrocedate nici pina in ziua de azi; in schimb, sint folosite in chip mafiotic s-au lasate in depravare, de catre comunistii de "ieri", care sint occidentalii de "azi" de la putere.

Incheiere: Prea Sfintia voastra, va multumim pentru candidul si miscatorul interviu! Mult succes la aniversarea domnitorului Stefan cel Mare si Sfint de la Putna!

Gabriel Gherasim, New York
#17612 (raspuns la: #9415) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stefan cel Mare - de (anonim) la: 10/07/2004 18:32:30
(la: Stefan cel Mare si... Sfant)
Interviu cu Inalt Prea Sfintia Sa Pimen, Arhiepiscopul Bucovinei

Anul Domnitorului Stefan Cel Mare si Sfint

Pe Arhiepiscopul Pimen l-am intilnit prima data in vara lui 1991, in timp ce era cocotat pe un acoperis. Venisem impreuna cu profesorul de teologie si preotul Constantin Hrehor la Suceava, din parohia sa, Granicesti, apartinind judetului sucevean, ca sa vad eforturile de construire a primului azil de batrini finantat de catre biserica ortodoxa româna.

Sus acolo, pe acoperisul locuintelor pentru batrini, in constructie, I. P. Sfintia Sa aruncase un halat colbuit peste sutana preoteasca si cu doua cuie infipte la briu, se muncea sa bata pe un al treilea cu un ciocan, in tigla noua, cot la cot cu muncitorii tocmiti sa construiasca azilul. Acest azil este construit in stil brincovenesc, cu o splendida capela bizantina in centru, cu peretii de var, noi, albi ca neaua si ingrijeste deja pe cei batrini si ramasi fara suport, la scurta distanta de chiar cetatea lui Stefan.

O data cu planificarea Jubileului Domnitorului Stefan cel Mare si Sfint de la Putna, pe 2 iulie a.c., am intocmit cu parintele Hrehor urmatoarele intrebari, la care I. P. Sfintia Sa a avut bunavointa sa ne raspunda.

intrebare: Sfintia Voastra, sinteti pastorul sufletesc si un bun patriot al Sucevei si al Radautului. Sub patronajul dumneavoastra si al Bisericii Ortodoxe Românesti se va organiza in luna iulie a.c., in Bucovina, un eveniment important pentru neamul, cultura, istoria si biserica româneasca, si care are si importanta europeana: Sarbatoarea dedicata Voievodului Sfint Stefan cel Mare. Va invitam sa rostiti un cuvint, in acest sens, pentru cititorii români din America, si din restul lumii, mai ales ca in activitatea monahala din tinerete ati servit si ca ghid al Manastirii Putnei! De asemenea, va rugam sa ne spuneti cum prevedeti ca se va desfasura acest eveniment, si din punct de vedere bisericesc si din punct de vedere laic!

I. P. S. Sa Pimen: Stefan cel Mare este prezent in inima fiecarui român. Stefan cel Mare a fost, in mod ecumenic, chiar aparatorul catolicilor, in lupta sa contra paginilor, fiind numit atit de catre Papa de la Roma cit si de catre cronicarii straini "atletul lui Christos". Domnitorul a avut o asprime foarte mare fata de invadatori, trecindu-i prin ascutisul sabiei, si care a dus, la multi români slabi, sa se intrebe de ce a trebuit sa fie atit de aspru cu localnicii tradatori si cu strainii invadatori. Acesti oameni insa au uitat sa (si sa-si) aminteasca de patimile poporului român suferite din cauza acestor tradari si invazii. Stefan cel Mare nu lua prizonieri si asta se datora nu atit razbunarii, cit factorilor de inspaimintare a dusmanilor, dar si factorilor economici, de a nu trebui sa ia din soldatii de pe front ca sa-i transforme in gardieni de prizonieri.

Sa nu uitam, de asemenea, ca Voievodul lupta cu invadatori care l-au atacat, citeodata, chiar simultan, din 3 parti si au fost veniti de la 7 natiuni, ca sa atace pe pamintenii români din Moldova. insa Stefan cel Mare n-a facut moarte de oameni nevinovati si nici n-a fost un sadic; folosea executarea invadatorilor si pe a tradatorilor ca arma de aparare si atit. Stefan s-a luptat si cu boierii mai slabi, care cereau predarea Tarii strainilor in schimbul mentinerii confortului si a privilegiilor lor, insa poporul in mare, l-a judecat prin prisma luminii crestine si Biserica l-a declarat Sfint din motive bine intemeiate, atit istoric cit si spiritual. Desigur ca si Stefan cel Mare a gresit, ca om, citeodata, insa ca Voievod si ca Aparator al neamului românesc n-a gresit niciodata! in privinta greselilor omenesti Dumnezeu l-a iertat; in privinta meritelor ca domnitor si crestin, poporul românesc si Biserica l-au sanctificat.

Maria Sa a dus si o viata predominant religioasa si crestineasca de-a lungul intregii sale vieti. Acesta este Voievodul Sfint Stefan cel Mare: OM credincios, OM milostiv, OM postitor, OM rugator, neintrecut patriot român.

Românii l-au simtit ca pe un parinte, si cind si-a dat obstescul sfirsit, a fost doliu national, dupa cum bine spun si versurile: "Plinge dealul, plinge valea, pling padurile batrine, si poporul - in hohot plinge, «Cui ne lasi pe noi stapine?»".

Paradoxul este ca in ciuda numeroaselor lupte duse contra invadatorilor de-a lungul deceniilor sale de domnie, arta pictoriala sacra, metalurgia, textilele, si arhitectura, au fost dezvoltate de românii din Moldova la culmi care mai inspira si astazi lumea intreaga si care a dus ani de-a rindul la obtinerea a prestigioase premii acordate de diferite state europene, cit si de catre organisme americane, in particular minastirilor si bisericilor din Bucovina. De fapt, arta bisericeasca româneasca a avut o "renastere" pe timpul marelui domnitor, pentru ca portretele sfintilor parinti, ascetici in arta anterioara, medievala, au dat loc in biserici portretelor frumoase de oameni reali, in costume folclorice românesti, in cadre românesti si pedepsind pe adevaratii tartori ai timpului, turcii, chiar in ilustrarea bisericilor. Astfel, de la notiuni mai abstracte, atit biblice cit si filozofice, cu care credinciosii se conectau mai greu, s-a trecut in ilustratia bisericilor românesti, la notiuni reale, nationaliste si autohtone, de prezentare a oamenilor si a sufletului românesc crestin, in toata frumusetea si meritele lor. Biserica Româneasca a continuat sa inspire crestinii, insa de asta data in mod indulcit, mai pozitiv si mai in ton cu spiritul neamului. Voievodul Stefan cel Mare si Sfint este, pur si simplu, unul dintre MARII OAMENI AI LUMII.

intrebare: Ati reusit sa condensati 500 de ani românesti in acest tribut miscator inchinat Marelui Domnitor Viteaz si Sfint. La poarta acestui jubileu, cum vedeti, in contemporaneitatea noastra, fenomenul Stefan cel Mare si Sfint, reflectat in realitatea noastra ?

I. P. S. Sa Pimen: in ziua de 2 iulie a.c., va veni multa lume la Putna ca sa-i aduca un bine-meritat omagiu Domnitorului Stefan cel Mare. in primul rind, va veni marea masa a oamenilor care l-au inteles si il iubesc pe marele nostru sfint. Acestia sint constienti de enormul aport al Voievodului Stefan cel Mare la istoria neamului românesc. Vom avea o rememorare a cine a fost si ce a fost fenomenul Stefan cel Mare si Sfint, si vom inalta rugi pentru intercesiunea acestuia in favoarea mult patimitului neam românesc. Vor veni si fratii si surorile noastre de neam din Nordul Bucovinei si Basarabia, compatrioti români carora li se spune in secolul XXI ca sint un alt neam si ca vorbesc o alta limba decit neamul si limba României. Vor veni si oameni care vor incerca sa cistige capital politic prin asocierea lor cu asemenea eveniment, desi altfel, poate lucreaza si gindesc contra intereselor neamului românesc.

Sigur ca va veni si clasa politica, guvernul, Parlamentul, presedintele. Sint bineveniti. Pe acestia insa ii consideram datornici lui Stefan cel Mare. Ei trebuie sa-si ceara iertare Domnitorului ca n-au facut ceea ce ar fi trebuit sa faca, adica unificarea completa a neamului si ingrijirea potrivita a bunurilor manastiresti lasate de Stefan cel Mare posteritatii. Bunurile bisericesti, de exemplu, paduri si ogoare, furate de comunisti in 1945, nu ne-au fost retrocedate nici pina in ziua de azi; in schimb, sint folosite in chip mafiotic s-au lasate in depravare, de catre comunistii de "ieri", care sint occidentalii de "azi" de la putere.

Incheiere: Prea Sfintia voastra, va multumim pentru candidul si miscatorul interviu! Mult succes la aniversarea domnitorului Stefan cel Mare si Sfint de la Putna!

Gabriel Gherasim, New York





In ultimile 30 zile In ultimile 90 zile In ultimile 180 zile In ultimile 365 zile ---------- In 2004 ---------- In toate numerele
[ Optiuni ]




Arhiva

Redactia

Link-uri

#17613 (raspuns la: #8637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Elena - de carapiscum la: 08/10/2004 15:33:22
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Nu inteleg prea bine, ce sfaturi ceri sa-ti dam noi? Si de unde gandul asta fara pic de nadejde? Din ce ai scris tu, fara a vrea sa te laud cu nimic, esti mai crestina decat multi dintre noi, ca in timp ce noi ne chinuim sa descoperim noi taine si cunostinte despre Dumnezeu, tu, chiar si nesupravegheata de nimeni, te caznesti singura sa patrunzi in iubirea divina fara ipocrizie, fara prejudecati- asta dupa o viata atee, ceea ce e mai mult decat de admirat, este aproape o minune (o fi acesta rezultatul iubirii de mama si al rugaciunilor ei).

Intrebi de vreo terapie... Pai tocmai ai inceput-o si vad ca da roade. Stiu cat iti este de greu, stiu cat de mult te certi cu sinea ta si poate chiar cu Dumnezeu, stiu prin ce stari confuze treci uneori cand te simti mai aproape de El si ceva din afara vine si te indeparteaza automat... Asta e lupta cea mare pe care trebuie s-o duci fiindca dupa ce atata vreme diavolul ti-a tinut ascuns adevarul despre Dumnezeu, cand ti s-a desteptat constiinta el simte ca te poate pierde si atunci vine cu si mai multa forta sa te determine sa cedezi si sa revii la starea dinainte. Numai ca el nu stie ca tu acuma Il ai pe Dumnezeu de partea ta, adica stie dar iti sopteste pe la urechile simtirii ca te-a uitat si ca nu tine cont de tine fiindca esti pierduta dupa o viata dusa in afara Lui. Ceea ce-i total gresit, tocmai acum Il ai mai aproape de tine pe Dumnezeu si mai departe pe vrajmas.

De ce ti se pare aproape imposibil sa faci legatura directa si imediata cu divinitatea?! Fiindca esti la inceput de drum. Inchipuie-ti ca esti data afara dintr-o slujba si esti nevoita sa te reprofilezi. Cum crezi ca te simti intr-un astfel de caz, neputincioasa poate?... E ceva normal, orice inceput este cat se poate de greu. Dar sa vezi pe urma ce satisfactii o sa ai! Oricum e bine de stiut ca in drumul acesta al mantuirii exista mai multe trepte si fiecare in parte trebuie parcursa intr-un anumit fel si timp. Ai nevoie de f. multa rabdare, in primul rand, si sa fii incredintata ca ceea ce faci nu este in zadar, ca daca ai facut o fapta buna fata chiar de tine insati inseamna ca l-ai indatorat pe Dumnezeu, iar El nu ramane dator niciodata nimanui.

Am sa-ti scriu in cele ce urmeaza o intamplare f. veche pe care n-o stiu intocmai si cu lux de amanunte, insa i-am retinut pilda.

Cica trei copii au scapat dintr-un naufragiu pe mare si valurile i-au dus pana la tarmul unei f. mici insule inca necunoscuta de oameni. Acolo si-au petrecut multi ani pana au ajuns maturi. Ce era de remarcat ca toti trei, la o anumita ora din zi se strangeau si rosteau ceea ce pt. ei era o rugaciune mai mult decat simpla, o rugaciune aproape fara sens pt. un om modern (nu-mi amintesc acea rugaciune dar stiu ca era un joc de cuvinte f. interesant- sper sa ma jute cineva sa mi-o amintesc). In fine, intr-una din zile aparu la tarmul insulei lor o corabie de pe care coborara diferiti oameni printre care si cativa calugari ce cautau noi vanari de suflete. Si asa aflara acesti slujitori ca tinerii erau de f. multi ani acolo si ca n-aveau habar nici macar de notiunile elementare ale credintei crestine. Asa ca au inceput a-i invata toate fiindca auzisera rugaciunea lor precrestina si li se paruse puerila- si le-au predat rugaciunea Domneasca, "Tatal Nostru". Cand s-a apropiat ziua plecarii in larg a corabiei, tinerii au fost intrebati daca vor sa paraseasca insula si sa se intoarca in lumea din care plecasera candva impreuna cu parintii lor. Raspunsul lor a fost ferm: NU. La sorocul hotarat corabia a ridicat ancora si s-a indepartat de la tarm. Era exact vremea la care tinerii obisnuiau sa-si spuna rugaciunea. Numai ca dupa un timp calugarii de pe nava au ramas incremeniti vazandu-i pe cei trei tineri agitati cum gesticulau si alergau desculti pe apa ca si pe uscat dupa corabie. Cand in sfarsit au ajuns pe punte, toti i-au intrebat: ce s-a intamplat si cum de au putut ei alerga pe mare? La care ei au raspuns asa: - Noi oricand putem alerga pe mare daca vrem, dar acum s-a intamplat ca am uitat o parte din rugaciunea pe care ne-ati invatat si am alergat dupa voi ca sa ne-o mai spuneti odata si sa n-o mai uitam! La care calugarii au zis la randul lor: - Nu va mai trebuieste nici o alta rugaciune, spuneti-o in continuare pe cea pe care o stiti voi, ca noi, cu toata stiinta si priceperea noastra in ale teologiei, cu toate rugaciunile ce le rostim pe de rost ore in sir, de am fi pasit pe apa ne-am fi innecat de la primul pas! Nu voi aveati trebuinta sa fiti invatati credinta, ci noi.

Sper sa-ti fie de folos vreun cuvant ceva, dar si mai mult sper sa nu te dai batuta. Ai sa vezi tu pe parcurs ce de bucurii duhovnicesti vei avea. Si sa stii ca nu vorbesc de o bucurie asemanatoare cu aceea la implinirea vreunui gand de-al nostru lumesc, nu, eu vorbesc de o bucurie ce o vei simti izvorand din tine si revarsandu-se-n cascade peste toti ceilalti. Gustul biruintei asupra raului, placerea de a sta alaturi de oameni simpli dar onesti cum sunt majoritatea crestinilor, pacea care se va cobora ca o adiere sfanta peste inclusiv lucrul mainilor tale..., toate acestea iti vor aduce mai devreme sau mai tarziu pasiunea adevarata pt. Dumnezeu. Si cand ai sa-L gusti prima data n-ai sa-L mai uiti si n-ai sa mai vrei sa mananci altceva. Atat sa-ti mai amintesti in timp ce ai inceput sa alergi pe mare: "de cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui"!!! Asta a spus-o Hristos, "Dumnezeul necunoscut" pe care L-a predicat Ap. Pavel in Areopag. Si inca ceva, si cu asta inchei: "cui i s-a iertat mult, mult iubeste; dar cui i s-a iertat putin, putin iubeste". Tu iubesti fara sa-ti dai seama, si nu multe au fost femeile mironosite sau o Maria Egipteanca. Important e ca te afli pe un drum bun, al intoarcerii la Dumnezeu si al neintoarcerii la cele dinainte.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24475 (raspuns la: #24367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Interviu cu Dumnezeu, de Octavian Paler - de rac la: 16/12/2005 08:06:47
(la: PARADOXUL VREMURILOR NOASTRE)
- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci...zise Dumnezeu.

- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...iar apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani...iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii tai?
- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inim! a celor pe care îi iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva, ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna.
OM: Creator diferit de Dumnezeu - de dorinteodor la: 21/12/2005 11:02:07
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
OM-ule, eu nu am spus ca Creatorul este diderit de dumnezeu. Nu mai citi pe diagonala. Eu am spus DACA exista un Creator atunci el este cel descris in Biblie sub numele de Dumnezeu? AM INTREBAT DOAR.

Daca as fi crescut in mediul islamic as avea alt punct de vedere despre Creator (daca in Koran nu scrie atunci Alah considera ca nu trebuie sa stim), daca m-as fi nascut in mediul cultural dominat de filozofia Taoista atunci as considera ca personificarea Creatorului ar fi o stupizenie, etc. Asa ca intrebarea este justificata si daca sti sa raspunzi la ea te rog sa raspunzi. Dar asa cum am mai spus, argumentele din Biblie nu se iau in consideratie asa cum nu se iau in consideratie argumentele nici unei alte religii deoarece ele nu fac decit sa AUTO-sustina propria religie.
Dorinteodor
#96201 (raspuns la: #96013) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce credem in Dumnezeu. - de Militaru Victorel la: 03/03/2006 21:41:03
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Cauta-L si Il vei gasi.Nu-ti poate spune nimeni o reteta de al gasi ,de a-L simti pe Dumnezeu.Mai devreme sau mai tirziu El va arata fiecaruia calea cea dreapta.Trebuie doar sa-L cauti si sa vrei sa-L gasesti.
#109437 (raspuns la: #109419) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
credinta si mod de manifestare - de petru teodor la: 26/05/2006 22:47:47
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Dragii mei cititori, va numesc asa pentru ca am convingerea ca unii dintre cei care deschid acest sait vor citi comentariul meu pe aceasta tema.
De la inceput fac urmatoarea afirmatie nu sint o bigota care la cei 37 de ani ai mei nu are altceva mai bun de facut,dar.....
Credinta mea in Dumnezeu este de nezdruncinat mai ales ca cea mai mare dorinta din viata mea s-a implinit :nasterea unui copil Atunci cind imi pierdusem orice speranta de a avea un copil, aceasta s-a implinit . De ce spun ca imi pierdusem speranta? pai ani de tratament si chin nu au dat nici un rezultat . Imi ramasese doar gindul ca poate intr-o zi Bunul Dumnezeu se va indura de mine si imi va ierta greselile pe care ca orice om le-am facut in viata (consideram ca nu ramin insarcinata deoarece atunci cind acest dar mi-a fost dat l-am refuzat facind avort si acum plateam pretul nechibzuintei mele ).Si minunea s-a mplinit. Cind am avut certitudinea ca sint insarcinata am spus ca Dumnezeu m-a iertat si imi mai da o sansa. Si asa au trecut noua luni, timp in care am tremurat zi de zi pentru viata mica ce crestea in mine.Si ca minunea sa fie completa puiul me s-a nascut pe data de 19 martie 2005 in ziua Sfintului mucenic TEODOR, mentionez ca prenumele puiutului meu PETRU TEODOR au fost alese inca inainte de a se naste. TEODOR ca semnificatie :" Daruit de Dumnezeu ".
Poate am fost putin cam incoerenta in exprimare ,imi cer Scuze voua cititorilor dar de fiecare data cind scriu sau vorbesc despre cum am ajuns sa am minunea mea mica in brate, emotiile ma coplesesc. cu drag mama lui PETRU TEODOR - CORINA
Alexandra - de cattallin2002 la: 29/06/2006 21:46:48
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Cu ocazia asta o sa dau un raspuns mai larg. La ortodocsi exista si Sfinta Traditie pe linga Biblie. Nu e vorba de datinile si obiceiurile oamenilor, ci de ceea ce s-a pastrat din generatie in generatie. Nu vreau sa scriu multe despre asta pentru ca nu cunosc foarte multe. De exemplu am vazut referiri la Hronograful caldeean, care contine date in plus fata de Biblie. Vedem in Biblie ca este prezentata si o cronologie a evreilor, in afara de cea relevata. La Discovery s-a studiat intr-un documentar traditia, legendele diferitelor popoare ce si-au pastrat specificul: aborigenii din Australia, aztecii (din scrieri pastrate pe timpul cuceririi), etc. la toate acestea aparea potopul, iar in privinta crearii omului erau unele similitudini (nu imi mai aduc aminte exact). Totusi, si in Hronograf nu se pomeneste cred decit ceea ce stia omul, de la Adam incolo, fara crearea lumii. Ceea ce i-a descoperit Dumnezeu lui Moise.
Asadar, legat de ceea ce zici tu, se considera ca fii lui Adam si-au luat sotii pe surorile lor. De altfel si Eva se considera ca a fost creata din Adam. In Biblie scrie ca au avut fii si fice (Din surse ortodoxe, in jur de 100). Tot in Vechiul Testament vedem ca barbatii aveau mai multe sotii, tot diferit de azi.
Legat de alte aspecte. La inceput scrie ca Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa. Nu se refera la asemanarea fizica, numai mormonii cred ca Dumnezeu e ca si un om. L-a facut pe om cu viata vesnica, caderea in pacat prin neascultare i-a adus moartea fizica.
Vedem apoi ca oamenii aveau dialog direct cu Dumnezeu. La un moment dat scrie ca oamenii au pierdut aceasta legatura si trebuiau sa cheme numele Domnului.
Legat de pacat si ce este el: vedem ca de exemplu Moise doar pentru ca s-a indoit ca poate scoate apa din stinca a fost pedepsit sa nu vada tara promisa. David a suferit pentru pacate ce ni se par banale azi. Se spune ca Dumnezeu e bun, dar si drept. Nu este o forta pozitiva ca in cazul diferitelor religii.
De asemenea, se mai spune ca plata pacatului este moartea, orice mic pacat tot pacat se considera. Dar Dumnezeu este indurator si nu pedepseste pe loc. De exemplu cu Iona la Ninive, desi voia sa distruga cetatea, Dumnezeu i-a iertat, pentru ca s-au pocait.
Asadar, din cauza inmultirii pacatelor, la un moment dat a venit potopul in care au murit toti oamenii in afara de Noe si familia lui.
Moise primeste cele 10 porunci si scrie cele 5 carti dictate de Dumnezeu acum 3400 de ani aproximativ. In Egipt, la unul din semne, mor toti intii nascuti ai egiptenilor, in afara de evrei.
Poruncile s-au dat pentru a se pastra curat poporul ales de Dumnezeu, sa nu adere la alte credinte ce l-ar fi afectat dramatic. Adica sa se indeparteze de Dumnezeu si de ordinea stabilita (din stiinta sau nestiinta) si sa aiba de suferit dupa aceea. Totodata, cum vedem, la unii regi, scire ca a fost trecut in cartea vietii. La crestini se spune ca Mintuitorul a mers in Iad si i-a luat pe toti cei ce fusesera trecuti la plus.
La evrei, ca si la crestini, Sf Ilie e unul din cei mai mari. Stiu ca la ortodocsi e facut sfint (la catolici nu stiu). Scrie totusi ca era un om aprig. In vremea lui evreii se indepartasera de Dumnezeu si aderasera la religiile popoarelor din jur. De exemplu isi omorau primul nascut. Sf. Ilie il cunostea pe adevaratul Dumnezeu si era foarte revoltat pe poporul sau.
El a spus ca nu va ploua decit la cuvintul lui. Din cauza secetei au murit multi oameni (vedem si la exemplul cu vaduva). A adunat poporul impreuna cu slujitorii la idolii Baal si Astarte si a facut demonstratia cu jertfa, pentru a arata cine e adevaratul Dumnezeu. Apoi scrie ca impreuna cu poporul i-a omorit pe toti cei 850 de conducatori religiosi pentru a nu se pastra in continuare aceste credinte gresite. Ce sa-i faci, erau mai intoleranti pe vremea aceea. Si la sfintii crestini, citim ca de exemplu ii ardeau in foc, iar focul ii ardea pe cei care ii bagasera in foc si stateau pe margine. Sf Ilie si cu Enoh au fost singurii care nu au murit in VT.
Asa cum scria in VT, a fost trimis Fiul lui Dumnezeu pentru ca oamenii sa recapete slava pierduta prin Adam. Adica sa devina dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Acum nu se mai punea accentul neaparat prin mintuirea prin neam, ca la evrei. Legea a fost imbunatatita, iar eu m-am plictisit sa mai scriu.
Pentru ca eu incerc sa nu insult nu pot purta un dialog cu cei ce fac asta. De aceea nu vreau raspuns, pentru ca nu am de gind sa explic toata Biblia.



cattallin2002@yahoo.com
#130775 (raspuns la: #130551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
.. - de kroko la: 12/11/2006 15:04:41
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
„Ce anume te determina pe tine sa crezi ca o forta supranaturala care a creat lumea (Dumnezeul tau) este interesat de soarta ta si te-a creat cu un scop ? „

La prima parte a intrebari si anume; de ce cred eu ca Dumnezeu este unul personal, se poate raspunde din mai multe perspective si anume:
• luand latura scripturala, biblica, vedem ca Dumnezeu este personal. El se adreseaza de exemplu lui Moise, Avram, intervine in unele evenimente la cererea unor oameni care au bineplacut Lui. Prin acestea si nu numai, vedem ca Dumnezeu are atributele unei persoane. O persoana care se intereseaza de creatia ei, care intervine in creatie si care se intrupeaza in forma creatiei Lui cu un scop, iar acest scop are la baza iubirea. Aceste argumente au la baza insa certitudinea ca Biblia, Sf. Traditie este de inspiratie divina.
........................

_____________________________________________________

In primul rand , referitor la ceea ce zici tu de Moise si Avraam , daca Dumnezeul tau , e atotputernic , atotstiutor etc atunci nu vad rostul testarii lui Avraam ; ce vad in toata chestia asta e doar o pilda deformata cu caracter persuasiv . Un Dumnzeu care "sta de vorba" cu creatia lui , care da "extemporale" elevilor si care le spune ce sa faca ca sa scape de potop (pe care tot El l-a trimis) mi se pare mult mai uman decat ai vrea tu sa recunosti . Daca tot e sa luam "scriptural" , in Iov se spune ca acestuia i-a fost testata credinta , ca Dumnezeu l-a lasat pe diavol sa se atinga de el , i-a ucis familia , i-a luat casa , l-a umplut de bube si l-a lasat la marginea orasului , la groapa de gunoi . Si acesta ma gandesc ca i-a placut lui Dumnezeu , care de asemenea are caracter persuasiv . Astfel incat , daca patesti lucruri rele si te rogi , crezi in Dumnezeu explicatia data de "teologi" , "crestini" e : "Iti este testata credinta . Fii tare!" , iar daca patesti lucruri bune , iti merg toate bine "Dumnezeu e cu tine si te iubeste!".
Se poate observa umanizarea acestui Dumnezeu din Noul Testament fata de Vechiul Testament , in care Dumnezeu era pedepsitor , aspru , judecator si Dumnezeul Noului Testament , Dumnezeu milostivul , prietenul , iertatorul , inarmat cu iubire .
Ex : "Ochi pentru ochi , dinte pentru dinte" transformat in - "Cand primesti o palma intoarce si celalalt obraz" .

Ai mai spus : "Aceste argumente au la baza insa certitudinea ca Biblia, Sf. Traditie este de inspiratie divina." Certitudine bazata pe credinta , nedemonstrabila .

Totusi , nu putem merge nici din cauza in cauza si din cauza in efect la infinit, ci trebuie sa ne oprim undeva, la o prima cauza, care nu mai presupune alta si a carei existenta apare ca o necesitate. Aceasta cauza primordiala o numim Dumnezeu.

- De fapt , putem merge din cauza in cauza si din efect in efect , nu ne opreste nimic sau nimeni . Ca tu vrei sa numesti prima cauza Dumnezeu , asta e altceva . Folosind rationamentul tau , la fel de bine ridica intrebarea "Cine l-a creat pe Dumnezeu ?" .

Daca El nu ar fi o fiinta personala, atunci noi nu am puta sta in legatura cu El, nu l-ar fi descoperit nimeni, deci religia nu ar putea sa existe, decat ca iluzie. Asta insa,ar face ca Dumnezeu sa fie inferior omului, El nemaiputand fii cea ce este, adica Dumnezeu.

Daca El nu ar fi o fiinta personala, atunci noi nu am puta sta in legatura cu El .

- Pornesti de la premisa gresita ca poti sta in legatura cu el .

deci religia nu ar putea sa existe, decat ca iluzie.

- alta concluzie gresita , care porneste din start de la faptul ca admiti religia ca nefiind o iluzie .

Asta insa,ar face ca Dumnezeu sa fie inferior omului, El nemaiputand fii cea ce este, adica Dumnezeu.
- aici imi vine sa rad . care este premisa de la care ai plecat cand ai spus ca l-ar face pe dumnezeu sa fie inferior omului ? poate inexistent nu inferior ...

____________________________________________________

Raspunsul se afla in insasi intrebarea ta. Daca Iisus Hristos este de natura divina, mai concret Fiul lui Dumnezeu, iar Fiul lui Dumnezeu este o persoana a Sfintei Treimi, participand la viata Sfintei Treimi, iar noi crestinii avem la baza credinta in Sfanta Treime, in Dumnezeu care ne-a creat pe noi si tot ceea ce exista, nu este oare firesc sa credem si ca, Iisus Hristos avand o dubla natura, aceea de Dumnezeu si om , este superior tuturor oamenilor?

- Din moment ce afirmi ca este de natura divina , si cel mai intelept etc dintre oameni , dai verdictul unei lumi intregi cum ca nu se va mai putea naste cineva mai sau la fel de intelept . Asta inseamna ca ar trebui sa ne luam dupa aceleasi legi vechi de 2000+ de ani pentru totdeauna, ceea ce inseamna inadaptabilitate la orice urmeaza , precum si limitare . Vad in legile astea doar lanturi .
De asemenea eticheta de divinitate a lui Isus Hristos nu a fost pusa in unanimitate , din moment ce iarasi apare credinta cum ca ar fi de natura divina . Iar aici daca vei veni sa imi argumentezi cu minunile facute de el , apeland la scrierile biblice , care desigur puteau fi falsificate , denaturate etc , ajungem iarasi la credinta precum si la o discutie lunga teologia cu privire la originea evangheliilor , discutie care nu isi merita atentia aici .

______________________________________________________

la restu m-am convins , daca pot sa zic asa ;-)

#156685 (raspuns la: #156428) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga Kroko - de wp la: 13/11/2006 09:11:16
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"In primul rand , referitor la ceea ce zici tu de Moise si Avraam , daca Dumnezeul tau , e atotputernic , atotstiutor etc atunci nu vad rostul testarii lui Avraam ; ce vad in toata chestia asta e doar o pilda deformata cu caracter persuasiv . Un Dumnzeu care "sta de vorba" cu creatia lui , care da "extemporale" elevilor si care le spune ce sa faca ca sa scape de potop (pe care tot El l-a trimis) mi se pare mult mai uman decat ai vrea tu sa recunosti . Daca tot e sa luam "scriptural" , in Iov se spune ca acestuia i-a fost testata credinta , ca Dumnezeu l-a lasat pe diavol sa se atinga de el , i-a ucis familia , i-a luat casa , l-a umplut de bube si l-a lasat la marginea orasului , la groapa de gunoi . Si acesta ma gandesc ca i-a placut lui Dumnezeu , care de asemenea are caracter persuasiv . Astfel incat , daca patesti lucruri rele si te rogi , crezi in Dumnezeu explicatia data de "teologi" , "crestini" e : "Iti este testata credinta . Fii tare!" , iar daca patesti lucruri bune , iti merg toate bine "Dumnezeu e cu tine si te iubeste!"."

Constructia ta de mai sus nu are insemnatate din punct de vedere crestin. Ai inteles ceva, de undeva, insa "talcuirea" este altfel.

Se poate observa umanizarea acestui Dumnezeu din Noul Testament fata de Vechiul Testament , in care Dumnezeu era pedepsitor , aspru , judecator si Dumnezeul Noului Testament , Dumnezeu milostivul , prietenul , iertatorul , inarmat cu iubire .
Ex : "Ochi pentru ochi , dinte pentru dinte" transformat in - "Cand primesti o palma intoarce si celalalt obraz" .

Aceasta este cu totul alta discutie...
_____________________________________________________________________________

"De fapt , putem merge din cauza in cauza si din efect in efect , nu ne opreste nimic sau nimeni . Ca tu vrei sa numesti prima cauza Dumnezeu , asta e altceva . Folosind rationamentul tau , la fel de bine ridica intrebarea "Cine l-a creat pe Dumnezeu ?" .

Eu cred ca, facand afirmatia de mai sus bravezi. De ce? Pentru ca te consideri un om rational, iar rationalismul nu poate fi in concordanta cu o explicatie de acest gen. Poate daca inclini spre filosofie as putea sa cred ca ai vorbit din convingere.

_____________________________________________________________________________


"Daca El nu ar fi o fiinta personala, atunci noi nu am puta sta in legatura cu El . "

"- Pornesti de la premisa gresita ca poti sta in legatura cu el . "

Aceasta nu este o premisa gresita. Ca asa o consideri tu este altceva.
Ca nu toti putem sta in legatura cu El, iarasi este adevarat, dar asta nu tine de El, ci de vointa noastra.

"deci religia nu ar putea sa existe, decat ca iluzie. "

"- alta concluzie gresita , care porneste din start de la faptul ca admiti religia ca nefiind o iluzie "

Nu consider ca am raspuns gresit, pentru ca intrebarile tale au fost puse catre mine, iar eu nu am afirmat ca nu cred in Dumnezeu.

_____________________________________________________________________________

"Asta insa,ar face ca Dumnezeu sa fie inferior omului, El nemaiputand fii cea ce este, adica Dumnezeu.
- aici imi vine sa rad . care este premisa de la care ai plecat cand ai spus ca l-ar face pe dumnezeu sa fie inferior omului ? poate inexistent nu inferior ..."

Premisa de la care am plecat, pornind de la intrebarea ta despre un Dumnezeu personal, era ca, sunt multi oameni care, cred intr-un Dumnezeu nepersonal, o "forta" sau numeste-o cum doresti si care ar fi creat totul, insa nu intervine in creatia sa, deoace ori nu doreste, ori nu poate. La aceasta ultima situatie am facut referire, fara insa sa o mentionez. Mea culpa..

_____________________________________________________________________________

"Din moment ce afirmi ca este de natura divina , si cel mai intelept etc dintre oameni , dai verdictul unei lumi intregi cum ca nu se va mai putea naste cineva mai sau la fel de intelept . Asta inseamna ca ar trebui sa ne luam dupa aceleasi legi vechi de 2000+ de ani pentru totdeauna, ceea ce inseamna inadaptabilitate la orice urmeaza , precum si limitare . Vad in legile astea doar lanturi .

Draga Kroko, eu am raspuns la intrebarea ta, iar tu ai pomenit de un Iisus Hristos de natura divina. Nu ai intrebat de ce consider sau daca consider ca este de natura divina.
Referitor la lanturi ...Pai sunt lanturi..Doar se afirma indirect asta si in Scripturi.
Inadaptabilitate? Limitare? La ce anume...?
Insa in rest tot lanturi sunt. De alta natura, insa tot lanturi. Si la asta se face afirmatie indirect in Scriptura. Diferenta consta pe care dintre aceste lanturi vrem sa le purtam.

De asemenea eticheta de divinitate a lui Isus Hristos nu a fost pusa in unanimitate , din moment ce iarasi apare credinta cum ca ar fi de natura divina . Iar aici daca vei veni sa imi argumentezi cu minunile facute de el , apeland la scrierile biblice , care desigur puteau fi falsificate , denaturate etc , ajungem iarasi la credinta precum si la o discutie lunga teologia cu privire la originea evangheliilor , discutie care nu isi merita atentia aici

Indoiala asupra divinitatii lui Iisus Hristos a fost pusa inca din timpul vietii Lui. Nu vad de ce astazi ar fi altfel, cand suntem la o buna distanta de vremurile in care a trait El. Pana si apostoli sau indoit de El. Cel mai bun exemplu este Toma. Deci nu vad de ce oameni de astazi nu s-ar indoi.
Mai interesant cred ca ar fi intrebarea - de ce mai cred unii ca ar fi fost de natura divina? -)
Despre minuni si legat de afirmatia ta despre acest subiect; orice, oricand poate fi falsificat, denaturat. Deci nu mai credem nimic? Sau credem doar ce vedem? In vremea Lui au vazut si tot nu au crezut.
Unde este limita intre a crede si a nu crede?

Nici nu am de gand sa discut despre originea evangheliilor. Intr-o lume in care evangheliile se rescriu dupa National Geographic si ...Dan Brown, eu unul nu mai am ce comenta...
_____________________________________________________________________________


la restu m-am convins , daca pot sa zic asa ;-)

Nici nu mi-am pus problema ca "nu te vei convinge".
Erai convins dinainte, iar eu nu ti-am raspuns din dorinta de a te convinge. Nimeni si nimic nu poate convinge pe cineva, sa creada. Iar asta nu o spun nici din filosofie, nici din stiinta si nici din Scripturi, ci din propria mea experienta.

wp sau paul
#156761 (raspuns la: #156685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Interviu cu Dumnezeu (Octavian Paler) - de Areal la: 10/07/2008 16:30:20
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
- Ai vrea sã îmi iei un interviu, deci…, zise Dumnezeu.
- Dacã ai timp, i-am raspuns.
Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este etemitatea… Ce întrebari ai vrea sã îmi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a rãspuns:
- Faptul cã se plictisesc de copilãrie, se grãbesc sã creascã, iar apoi tânjesc sã fie din nou copii; cã îsi pierd sãnãtatea pentru a face bani, iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recãpãta sãnãtatea. Faptul cã se gândesc cu teamã la viitor si uitã prezentul, iar astfel nu trãiesc nici prezentul, nici viitorul; cã trãiesc ca si cum nu ar muri niciodatã si mor ca si cum nu ar fi trãit.
Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tãcuti un timp. Apoi am întrebat:
- Ca pãrinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viatã pe care ai dori sã le învete copiii tãi?
- Sã învete cã dureazã doar câteva secunde sã deschidã rãni profunde în inima celor pe care îi iubesc si cã dureazã mai multi ani pentru ca acestea sã se vindece; sã învete cã un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sã învete cã existã oameni care îi iubesc, dar pur si simplu nu stiu încã sã îsi exprime sentimentele; sã învete cã doi oameni se pot uita la acelasi lucru si cã pot sã îl vadã în mod diferit; sã învete cã nu este suficient sã îi ierte pe ceilalti si cã, de asemenea, trebuie sã se ierte pe ei însisi.
- Multumesc pentru timpul acordat…, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sã stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul cã sunt aici, întotdeauna…
Fara titlu - de Areal la: 29/07/2008 15:38:50
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Avva Isaac Tebanul, s-a dus odata la chinovie, a vazut un frate gresind...si l-a osandit. Cand a plecat in pustie, un inger al Domnului a venit la el, s-a pus in fata usii de la chilie si cand acesta s-a intors, i-a zis: " Nu te las sa intri!". Batranul intreaba atunci: " Ce inseamna aceasta?" Ingerul a zis: " Dumnezeu m-a trimis sa te intreb: Unde-mi poruncesti sa-l arunc pe fratele acesta pe care l-ai osandit?" Batranul a inteles, si s-a pocait pe data si a zis: " Am gresit, iarta-ma!" Ingerul i-a zis: " Ridica-te! Dumnezeu te-a iertat. Dar...pazeste-te de acum sa mai judeci pe cineva, inainte de a-l judeca Dumnezeu."

#330082 (raspuns la: #329748) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Linistea sufleteasca - de Areal la: 17/10/2008 14:15:01
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
La un dineu, se găsea, printre musafiri, şi un ateu - om rău, lipsit de credinţă - care l-a întrebat, la un moment dat, pe creştinul de alături:
- De unde ştii tu că Dumnezeu te-a iertat pentru păcatele tale sau că îţi ascultă rugăciunile, când, de fapt, nu vezi nimic din toate acestea?
- Dar tu, îl întrebă la rândul său creştinul, de unde ştii dacă este zahăr în ceaiul pe care îl bei acum?
- Cum de unde? Simt gustul zahărului.
- Deci, ştii că este zahăr în ceaiul tău, chiar dacă nu-l vezi. Ei, tot aşa simt şi eu dragostea lui Dumnezeu în inima mea. Sufletul meu îngreunat de păcate se simte izbăvit prin puterea Sfanţului Duh. Sfânta Liturghie, Sfânta Spovedanie, rugăciunile îmi înalţă sufletul ce nu-şi găseşte liniştea decât la Dumnezeu.
Dragostea nu o vezi cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului.

"Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu." (Sfântul Isaac Sirul)
#352592 (raspuns la: #352133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Monologul lui Dumnezeu - de Tot Areal la: 23/06/2009 09:55:30
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata.
Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi.
Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.
Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat.
Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tin cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.
Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.
Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat.
Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat.
Doream atat de mult sa-Mi vorbesti.Oricum ziua era, inca, lunga!
Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat.
Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.
Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna.
Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat…
Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine.Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata..
Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau.
Te iubesc atat de mult incat te voi rabda.
Acum esti pe punctul de a te trezi din nou.
Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie.
Iti doresc o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos !

Al tau Tata, Dumnezeu.
#454242 (raspuns la: #452407) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de zaraza sc la: 13/06/2013 11:13:36
(la: Nassim Haramein - o altfel de fizică)
Atunci se deschide o gaură în pământ şi îşi face apariţia un demon foarte puternic, venit ca să şi-l adjudece pe Amantes. Demonul îi spune că a fost trimis să-l ia în iad cu toate onorurile, drept răsplată pentru numărul considerabil de crime comise. Amantes, cu mâna pe sabie şi cu un curaj fără margini, îi răspunde: „Să nu crezi ca o să aveţi o soartă uşoară cu mine, jos acolo. O să fac din oasele demonilor regelui tău palat.”
În acel moment apare şi îngerul luminii şi grăieşte către îngerul întunericului: „Nu este al vostru! Acest suflet a făcut în ultimii ani atâta bine încât a depăşit răul făcut în restul vieţii lui, iar Dumnezeu l-a iertat de toate păcatele. Va veni la noi în rai.” Dar îngerul întunericului se împotriveşte; şi amândoi îngerii scot săbiile.

Spre înfricoşarea acestora, exact în acea clipă se înfăţişează un personaj despre care îngerii ştiau, dar nu-l văzuseră niciodată. Conform scrierilor din Codex Lugubrum, doar două entităţi îl mai văzuseră înainte - Dumnezeu şi Lucifer - numai o singură dată. Acesta este Il Separatio, îmbrăcat într-o mantie cu glugă, de sub care nu i se zăreşte nici faţa, nici mâinile ori picioarele; legat la brâu cu o sfoară. Il Separatio face un singur semn şi pe loc cei doi îngeri se cutremură de spaimă. El le spune: „Greşiţi amândoi. Acest om a făcut atâta bine cât şi rău. Aşa că acum balanţa e echilibrată - nu-l veţi avea niciunul.”
Puterea absolută a lui Il Separatio face ca îngerii să dispară instantaneu. Acestea fiind spuse, i se adresează cavalerului cu următorul mesaj: „Ridică-te, căci nu mai ai nicio rană. Tu vei trăi cât vrei. Dacă ai să faci rău, nu contează. Balanţa se va compensa, căci se vor naşte alţii care vor face bine. Dacă vei decide să faci bine, tot nu contează, pentru că se vor naşte alţii care vor face rău. Tu nu mai exişti pentru acest univers. Trăieşte pe pământ cât vrei, până când această specie va dispărea. Te poţi muta oriunde vrei cu puterea minţii, chiar şi in locuri care nu există pe acest pământ. Când te vei sătura de tot, chiar şi după milioane de ani, cheamă-mă şi am să-ţi explic care este rostul nostru.”

Il Separatio s-a făcut atunci nevăzut şi, conform legendei, cavalerul trăieşte şi acum printre noi, încercând să înţeleagă mai departe ce e bine, ce e rău şi de ce.
Aceasta e marea întrebare a cărţii: de ce.

Am intalnit la un moment dat - de (anonim) la: 23/10/2003 13:14:27
(la: Oameni cu insusiri paranormale)
Am intalnit la un moment dat persoane care practicau Hata-Yoga si puteau sa imi dea anumite senzatii energetice, nu am avut personal experiente paranormale prea multe, sau mie nu mi se mai par paranormale. Deci energia sau chi-ul sau prana, sau cum vreti sa-i ziceti eset un fapt clar, ea exista si pesonal consider ca din acest punct de vedere cei mai avansati sunt practicantii avansati de chi-gong,, respectiv am vazut(si cred-fiindca este doar o chestiune de practica asidua) demonstratii de chi-qong in care un maestru care practicase cam 40 de ani chi-gong(apropos, pentru unele tehnici trebuie sa te scoli noaptea la 3) si care era in stare sa aprinda o torta la cativa metri buni. Si exemplele pot continua. Am practicat si eu o vreme chi-gong si aveam senzatii energetice, dar la ora actuala daca e sa ma scol la 3 noaptea mai bine citesc niste rugaciuni sau practic o rugaciune sincera. Cred ca imi este mai de folos pina la urma. Desigur, nu neg importanta si ajutorul bioenegiei in sanatate, mai ales in diagnosticare si am o parere buna in general despre bioenergeticienii romani, ba chiar cred ca sunt mai avansati decat multi din lume. Insa bionergia este o stiinta inca la inceputrile ei in vest si a o practica inseamna a te aventura pe un tarim delicat. Orice eset posibil prin antrenament dar nu totul eset de folos. In vest in ultima vreme sau inmultit la TV filmele si mai rau si desenele animate care tind sa promoveze ideea de paraanormal, de oameni cu insusiri deosebite , mutanti X-men, vrajitori, toate prostiile posibile, care se vaand laa biata populatie si ne iaa din timpul maantuirii, adica in loc sa ne gandim la Dumnezeu si sa cautam sa fiim normali, suntem imbibati cu paaranormal. Repet exista si am intalnit oameni cu insusiri deosebite, am vazut experti de arte martiale care te-ar fi putut lichida in mai putin de o secunda sau care ar fi putut face fata atacurilor a 30 de persoane inarmate, am inatlnit programtori cu coeficient de inteligenta deosebit, sau fizicieni care putea sa joace sah cu saptele la tine si sa tebata rusinos de repede, dar nimeni nu m-a impresionat in viata asta ca un calugar de la o manastire din Romania sau din aalta parte. De ce ? Pentru ca am citit pe undeva prin Biblie sau prin Cartile Sfinte , nu imi mai aamnitesc acum exact unde, ca "cel care isi vede pacatul sau este mai mare decat cel care muta muntii" . Si intr-adevar asa este . Mai greu este sa te apropii de Dumnezeu decat sa aprinzi focul de la distanta, ba s-ar putea sa fie si incompatibile.
Dar raspunsul este : Da am intalnit persoane cu insusiri paranormale, dar inatlnesc din ce in ce mai putine persoane normale :)

Pentru cei ce nu merg la Biserica si nu postesc sau nu se roaga, fara nici un fel de desconsiderare sau nuanta de ironie, din experienta personala, daca vreti sa incercati cu adevarat niste experiente paranormale faceti urmatorul lucru:
Chiar inainte de Post, incepeti sa va duceti la Biserica in fiecare Duminica si tineti Postul si rugati-va zilnic, macaar un sfert de ora pe zi. Orice: Tatal Nostru, Psalmi, Acatistul Maicii Domnului,Parclisul, orice, dar faceti-o cu perseverenta si seriozitate.Mai ales metanii. Repet, numai pentru cei ce nu fac asta deja , pentru cei care se roaga deja zilnic nu este nevoie ca stiu deja. O sa vedeti acolo experiente paranormale care o sa va ridice parul pe ceafa. O sa va dati seama ca existe cineva caruia nu-i place sa faceti asta. Trebuie apoi sa luati legatura imediat cu un Duhovnic si sa cereti sfatul. Este foarte important daca faceti experienta sa va duceti imediat la Preot si sa vi-l faceti duhovnic, altfel nu o sa ma puteti ierta si mai bine nu faceti experienta.

Asta pentru cei care vor experiente Paranormale.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...