comentarii

Soarele oricât este de cald nu încălzeşte pe toată lumea


Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
Belle, pi matalutsa ti mâncã chelea si ma intreb... - de AlexM la: 05/08/2004 22:44:22
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
daca daca numele tau este intradevar din francezul "frumos" sau e o simpla prescurtarea a românescului "belea". Ma rog, ar mai fi posibil si un derivat regresiv dintr-un verb care inseamna sa tragi pielea de pe ceva, de pe un animal in special care este oarecum sinonim cu "a jupui". Sa vezi ce aplic eu acest verb pe structura biologica exteriora a dumitale pentru divulgarea de informatii date in particular:-)))))))))


AlexM
#19130 (raspuns la: #19127) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle transnistreanul - de AlexM la: 05/08/2004 22:59:31
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Belle, stii ceva? Esti transnistrean bre, esti separatist, zvonac si raspandac, si ai noroc ca esti departe si-i prea cald ca sa ma apuc sa te "fac fumoasa" (citeste: jupuit, belit, tras pielea jos, tras in tseapa, uns cu miere si legat la stalp sa te chinuie tsantsarii, mushtele si pacostea, dat cu untura si lasat noaptea legata sa ti cercetetze shobolanii, s.a.m.d:-)

PS: - o fi bun siliconul asta sanitar si pentru altceva? Sa nu ma trezesca ca -mi baga nevasta divorts. Stii mata vorba aia ca rau cu rau dar mai rau fara rau...

AloexM
#19136 (raspuns la: #19132) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Destin - de Little Eagle la: 06/08/2004 07:25:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am mai scris de cateva ori si iar repet pt. ca gandesc o mare intelepciune in cuvintele unui om sarac si simplu,care nu a vrut bogatii nici alte lumi si pamanturi,a ales de multe ori sa se retraga ,sa-si conduca tribul departe de lupte decat sa foloseasca el insusi un mod de a pedepsi pe invadatorii englezi,francezi ori...so called americans!Poate un fel de Mahatma Ghandi inainte ca acesta din urma sa se fi nascut.

Dear Destin,tu esti un om intelept,multi in cercul nostru la cafenea avem o inteligenta mare,nu suntem nici dobitoci nici ramasi in urma,desigur ca ne certam mereu unul cu altul/alta,sau altul cu altii si altii cu altul si in final unii cu toti ceilalti de parca there's no tomorrow!

Nu cred ca este necesar.Nu noi ne certam intre noi(ca suflet)ci lasam frau liber ego-ului sa -si exprime tot ce zace in el selfish si raul iese afara mereu,nu e bine.Daca cineva vorbeste si da ex. legate de Jesus,de ce oare trebuie sa critice pe un altul ca si cum este vinovat si ar merita luat la pietre si de ce nu crucificat...?De ce acela ce critica e mereu nervos si suparat impotriva lumii parca?
Atunci unde este pilda lui Iisus?Ce sfaturi si ce invataminte ar fi dat el discipolilor lui sau tuturor,daca i-ar fi luat la palme verbale si mereu urlat la ei si fiind nervos si suparat?Oare nu exista ceea ce se numeste compasiune si intelegere dar si rabdare pt. orice in viata?

Odata Iisus a mai spus ceva legat cu ...palma data pe un obraz si el ar intoarce pe celalalt....
Acum scriu nu neaparat tie Destin ori Enigmescu ori cine stie cine altcineva ci in marele general.Eu personal real as dori sa cred in Dumnezeu sa fiu ca Iisus de ex. dar stiu ca este mai mult decat f. greu,insa incerc si nu ma voi bate niciodata cu pumnii in piept ca sunt crestin de cutare ordin ori credincios in cutare religie sau credinta.
Pt. ca stiu ca a iubi pe Dumnezeu este aproape imposibil si totusi pt. o mana de oameni in tot acest univers nu a fost ori este nerealizabil,pt. ca daca vrei sa te consideri credincios in Jesus de ex. atunci...neaparat TREBUIE(imi pare rau de majuscule,real am dorit sa subliniez importanta)sa traiesti viata lui.....

Intreb de curiozitate daca cineva cunoaste ori a auzit de astfel de persoana?
De aceea sunt retinut si nu spun ca iubesc real pe Dumnezeu,stiu totusi cine este si invat mereu privind in jurul meu natura in care-l vad si mai greu dar incerc...sa-l vad si in oameni,cel mai greu!Pt. ca trebuie sa fii detasat de orice stare de spirit rea si sarenunti la orice manifestare a ego-ului ...e f. greu!!!!

Dar ,exista lucruri mai simple in drumul de a afla pe Dumnezeu si in fapt ...a-l descoperi in tine insuti.Si ele mereu au fost exprimate ca pt. mintea noastra de avatarii lumii,prin pilde si parabole,ca in trecut cand mintea umana nu era chiar asa de ridicata....dar azi inca nu este decat tare putin...si atunci ce face Dumnezeu?
Se coboara la mintea noastra si ne da ceva de gandit o regula,sa zicem in viata.El NU poate vorbi in limbajul lui real unora ca noi,vasta majoritate pe glob si univers,atunci misiunea lui ca avatar(cuvantul in trad din indiana=incarnare directa a lui Dumnezeu in forma umana)devine acea de dascal si te invata sa intelegi la acea anume viata din timp si istorie a lumii de ce a venit si revine si fiecare,pt. ca fiecare societate are un anume grad si nivel de dezvoltare materiala si spirituala,va avea in concordanta,anumite precepte pt. acea vreme,spuse de avatarul de atunci.

Iisus a fost acum 2000 ani,desigur,azi e alta viata si epoca,dar realul sens si mesaj este si va fi si a fost mereu acelasi spus in diverse forme,dar il vezi la fel si la primul avatar(Abraham),apoi Zoroaster,Rama,Krishna,Buddha ce au fost inaintea lui Iisus,si apoi si la Mohamed si in final Baba .Toti au trait intocmai preceptele sfinte,nu vei gasi niciodata in vietile lor o minciuna sau o greseala,astfel de "oameni" sunt avatarii lumii si ei formeaza un anume ciclu istoric,nimic in univers nu este intamplator!

Este destinat!
Sa fac o analogie simpla,gandeste ca tu esti profesor de facultate,oricare ar fi ea.Acum ai o varsta si o experienta de viata si munca si studii si cultura si intelepciune.Deodata te trezesti in fata unor copilasi de clasaIa primara si trebuie sa-i inveti ceea ce stii tu...oare crezi ca vei putea sa le explici in cuvintele tale si termenii la care ai ajuns in studii?In nici un caz!
Pt. ca NU te vor intelege,e ca si cum Einstein ar explica teoria lui unui copil de 7 ani!
Ce faci atunci sa fii inteles?Te cobori la mintea lui si folosesti....parabole,scurte istorioare,in cateva cuvinte(nu ca mine acum de scriu un roman deja!)sa fie pe intelesul lui si neaparat dai un ex. prin tine insuti altfel,la ce buna e vorba daca nu e sprijinita de fapta?

Si cam asa a fost mereu,mesajul mereu acelasi,f. simplu....dar omenirea nu s-a schimbat deloc!De aceea un avatar sa vina NU e de ajuns...

Vorbim mereu de Dumnezeu la cafenea si ce piosi suntem ori mistocari sau atotcunoscatori in toate....si de fapt inca si azi nu stim habar de nimic.
Eu zic asa: hai sa fim cu totii prieteni,sa ne iubim intre noi(hey!NU va ganditi acum la acel Ozzy din trecut fustangiu,okay?)si sa invatam unii de la altii si restul va veni de la sine.

E oare greu?De ce suparari si suferinte chiar aiurea?Oare merita efortul?Nu cred,ganditi acum ce-i mai important?Sa ne injuram unii pe altii ori sa ne iubim si daca odata soarta va fi sa ne puna fata-n fata pe unii din noi,ce fericire ar fi sa ne luam in brate !!!

NU am scris astea deloc cu idea si la adresa ta Destin ori Enigmescu ori oricine din lumea toata!Imi sunteti frati oricum si a va judeca nu-i bine,dar imi pot spune opinia si cine o accepta e okay.Nu am puterea de a judeca....sunt un nimica in acest univers dar asta sunt si chiar un nimica am dreptul sa vorbesc,dar niciodata ca un avatar!

Sper ca la un moment dat limbajul meu din trecut prin care am ofensat pe f. multi si pareri si opinii ce am avut nu au devenit treptat un mijloc de initiativa de exprimare pt. altii...stiu din experienta inca din...scoala generala...

Hey,acum nu vi-o luati in cap!Inca sunt mare fan al amicului Ozzy,port cele 4 perechi de shades(ochelari de soare pt. cei ce nu stiu slang american)trimise de Sharon,unii f. inchisi de soare puternic,altii albastii,altii purple altii pink.
Depinde cum e vremea ii port mereu,si in casa.
La fel imi place muzica lui,si rock si heavy metal si tech-industry,si desigur si The Doors,Motorhead etc.
Asta nu inseamna ca-s un depravat si drogat si antichrist!I am a free man si vreau in viata asta sa fiu cum sunt,in cea care vine poate voi fi cine stie in ce alta tara si poate femeie,poate saraca,poate f. bogata,doar karma stie si sanskaras,altadata va scriu ce-nseamna sanskaras ori samskaras.

Cert e ca sunt fericit cum ,sunt ca iubesc ca am trait din plin si gustat din multe placeri sexuale ale vietii,am suferit in Ro., am avut si clipe fericite acolo dar nu as mai trai acolo deloc.
Deci brothers and sisters,let's be friends,love is all you need...how right was John Lennon.also a Baba Lover!
De la cine credeti ca au venit ideile lui "give peace a chance"si altele?De la cine credeti ca i-au venit ideile si filosofie si politica lui Mahatma Ghandi?
Cine credeti ca l-a invatat sa-si iubeasca aproapele, sa fie simplu dar puternic in gandire si fapta si mai ales onestitate?Cine credeti ca i-a spus ca unica solutie este rezolvarea oricaror probleme pe cale pasnica si prin .....LOVE&PEACE?

Cum am scris la inceputul romanului meu,e vorba despre aceste cuvinte ce in final sunt rezumatul a tot ce am scris acum.
Din pacate nu simt nevoia sa traduc...sper ca cine stie engleza si toti stiti,sunteti inteligenti,vor accepta asta:

"We do not want churches because they will teach us to quarrel about God,
as the catholics and protestants do.We do not want to learn that.
We may quarrel with men sometimes about things on this earth.But we never
quarrel about God.We do not want to learn that."

Chief Joseph(Nez Perce/1840-1904/Iroquois nations)

Nu stiu de ce am scris atatea cand acest mare intelept indian si mare CHIEF a spus totul in cateva cuvinte?

Destin,stii cum sunt fratii mei?Intelegi ce vor sa spuna doar privindu-te in ochi si la fel ii intelegi si tu...putine vorbe,multe doar prin gesturi.Un european ca noi ori chiar si....asa zis american.,da din gura mereu,ca mine,chestia e ca in prezenta lor sunt f. mut,nu am de ce vorbi cand ne putem intelege perfect prin liniste....a fi tacut...e o arta in final...mai vorbim si nu crede ca te-am criticat,ori pe numeni de altfel,departe de mine!!!

LOVE&PEACE,
Ozzy




































































































#19146 (raspuns la: #19142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Smoke - de Little Eagle la: 07/08/2004 23:17:44
(la: despre tigari:)) diverse)
Iar dau de Cecilia....Helllooo,

Iti spun un lucru cert:azi implinesc 2 luni de cand m-am lasat de fumat,1 luna de cand m-am lasat de bautura si totodata de cocaine si orice alte droguri,si fara de ajutor si mers la centre speciale de recuperare!

Am fumat de la 14 ani deci acum am 48 ,de ...34 ani am fumat in prostie....nu zece-20 tigari pe zi ci 3-4 pachete!
In USA numai Camel,Marlboro si Pall Mall fara filtru..deci si mai nasol)
Desigur ca primele 2-3 sapt. au fost grele deoarece am stopat fumatul"cold Turkey",adica renuntat imediat si direct si fara ajutor.

Ma felicit pt. asta mai ales pt. droguri...e a doua oara insa(recidivist)dar cu ele e alta situatie,doar cei care au fost ori sunt pe drugs stiu ce spun!
Odata era sa mor ...adus la spital de o.d.(overdose).
Nu m-am ingrasat ,reduc din slana,pt. ca de 11 luni sunt vegetarian si deci nu mananc decat de 2 ori pe sapt. peste,dar nu ma ating de orice fel de carne si salamuri etc si branzeturi.

Acum stau bine(knock wood!)cu colesterolul,inima(aveam tensiune f. mare)si ficatul...de fapt ma mir si azi ca am ajuns sa traiesc si sa ating 48 ani...trebuia sa fi fost mort de mult de tot!!!!
Oprirea brusca nu mi-a produs multe,dar destule in organism ,am sangerat din gura,nas ,cur,eram f. nervos si ma luam de Marilyn din senin sa caut cearta!E greu ca org. sa se adapteze brusc de la o extrema la alta...mai ales ca l-am abuzat copios 34 ani prin alcool tare(o sticla de Vodca=1Kg.pe zi+ multe beri,de unde si burta=berea si alcoolul au zahar si drojdie=ingrasa mult),eram constant in stare de betie si mai adaugi si droguri si sex....=nu apuci 30 ani!

Chestia depinde de om si vointa!A exersa e f. bine,as vrea si eu s-o fac..dar de cand am fost operat la genunchi si la la picior...ma simt cam slab in miscari si imi placea sa alerg...deh.

Altii au alte opinii si retete si din nou zic ca depinde si de organism si de metabolismul fiecaruia.Dar si de varsta,cum sunt eu azi ar fi okay,pt. un barbat la 48 ani care inca poarta pe Jimi Hendrix sau Ozzy ca T-shirts pe el are parul lung si in codita stil japonez si ochelari de soare in diverse culori trimise de o femeie colosal de buna si bun suflet,Sharon Osbourne,sotia lui Ozzy.
Cecilia,darling,imi pare rau dar nu sunt tentat la supa de varza...iarta-ma.
Slabesc destul fiind vegetarian si nemaifiind fumator inrait,ma simt f. bine,nu duc lipsa tigarilor,nu voi face nimanui nici o propaganda,sa se lase de fumat ori carne ,ai dreptul sa faci ce vrei cu viata ta.Esti stapan pe ea,nu eu.

Nu m-am referit la tine acum ori la nimeni in particular ci in general.
I love you baby,
LOVE&PEACE,
Ozzy






































#19347 (raspuns la: #19337) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ULTIMUL ROMANTIC - de enigmescu la: 08/08/2004 09:48:15
(la: BULUMACUL LUI FUNDULEA)
Curcubeul marii,
Linistea-nserarii,
S-au oprit o clipa
Pe sub bolta zarii
Si-si intind in pripa
Cate o aripa.

Adierea calda
Pajistea o scalda,
Salbaticele flori
Se intind la sfada
Tremurand usor
Petalele-n culori.

Valurile sparte
De un tarm, departe,
Canta melancolic
Pe un vers de Dante
Si revin metodic
La marsul haotic.

Plaja-nfierbantata
Sufera uscata.
Pe obrazu-i galben
N-are nici o pata,
Fondul ei de ten
Parca-i din polen.

Papagali flecari
Locali si/sau hoinari
Croncane sfatosi
-Ca sunt carturari
Chipesi, inimosi-
Despre mosi-stramosi.

Cateva ferigi
Frunzele-si fac brici
Iar pe sub un tui
Armii de furnici
Cauta hai-hui
Hrana pt. pui.

Un pudel roscat
Este acrobat
Si sare de zor
Dupa un vanat
Ce-l ataca-n zbor
Zumzaind sonor.

Un motan ghidus,
Negru ca de tus,
Se joaca-n nestire
Cu un ghem de plus,
Pisiceasca-i fire
Atragand uimire.

Iata, un mosneag
Chel si cam beteag
Amintiri aduna
Si le face cheag
Ca vrea sa ne spuna
O poveste buna.

Blondul baietel,
Carn si subtirel,
Si-a gasit iubita,
Asa crede el,
Iara cea gasita,
Zice, se marita

Dara vrea ca zestre
Lucruri tot maiestre:
Pantofiori de lac,
Margele albastre,
Rochii de bumbac
Si papusi un sac.

Brazdele de spuma
Rad fatis in gluma
Despre un pescar
Care de o luna
Cearca in zadar
Sa prinda homar.

Dar el innadeste,
Da nada la peste,
Vorbeste cu sine
Sau numai gandeste
Ca trofeul vine
Cand ai stat mai bine.

M-am intins pe jos
Sub un pom scortos
Si ma uit ferice
Cat e de frumos...
Cine poate zice
De-i magie-aice'?
#19357 (raspuns la: #19356) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
my church - de enigmescu la: 09/08/2004 11:44:01
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
da, e a mea si speram sa fie a noastra. dar tu pe cei ce nu te lauda nu-i vezi cu ochi buni, prin urmare nici biserica lor nu e buna.
a iesit la iveala eu-l tau, abia acum ti-ai lepadat masca si-ai aratat cine esti in realitate, domnule pictura rupestra. numai penele sunt de tine si amuletele, in rest nimic nou si interesant sub soare.
zici ca sunt rasist. oi fi, daca zici tu, ca doar cine le cunoaste pe toate mai bine decat tine in cafenea? cine se baga in seama peste tot daca nu acest Creanga modern? dar stii ceva, nu esti decat o creanga modificata genetic, un virus ce se raspandeste mai ceva ca raia, atata tot.
eu sunt plin cu aer, tu nici macar aer nu mai ai de cand ti s-au umflat amigdalitele scotand numai batjocuri din gura. neamul tau tiganesc de care, fie vorba intre noi, esti legat ca si un frate de sange, isi are prin tine un model stralucit in chiar cafenea. zicea bine SB citand, ca va infiltrati peste tot.
mai dragoste&pace, nici limba ta de roman naturalizat american indian nu-ti poate suferi marlanelele tale scrise cu atata migala si mestesug. de aia o sa ti se umfle nu numai gatul si degetele, dar si mintea o sa-ti bubuiasca. deci cand ti-o fata mintea sa-mi trimiti si mie vreun pui ca deschid in curand o expozitie de fosile vii si am nevoie de ceva autentic.
si ma vad nevoit sa ma repet: ai bagat-o pe Alice intr-o treaba fara rost. totusi am s-o intreb daca te-a facut pe tine purtatorul ei de cuvant, mojic sclifosit si plin de naduf ce esti. tu, care te bagi ca o capusa pe sub pielea oamenilor, tu vrei sa dai lectii de morala, de etica? tu, in care samanta putreziciunii sufletesti ti-a gaurit inima incat nu mai esti capabil sa judeci normal, tu vrei sa ne faci sa credem ca stii sa iubesti sau ca esti capabil de pace?
zici ca nu-ti pasa de ce zic ceilalti despre tine... MINCIUNA, fratilor, MINCIUNA sfruntata! daca nu-ti pasa, atunci de ce nu-ti convine cand cineva iti scrie si-ti spune in fata ce gandeste? preferai sa te gadil la o/amorul propriu, sa-ti dau satisfactia de a fi un lingau pe langa tine? ei bine, asta n-o s-o admit.
ti-am zis ca ar fi mai bine sa nu mai continui pe pista pe care ai pornit. nu m-ai ascultat. e mai usor sa continui din greseala in greseala decat sa admiti ca ai gresit, sa recunosti ca ai sarit si calul si capra deodata. dar pt. tine notiunea de greseala e asociata cu aceea de virtute, banuiesc. altfel nu inteleg cum poti sa te lauzi cu o viata ca a ta. incerc sa ma caiesc atata cat pot pt. faradelegile mele, dar tu nu ai nici un fel de cainta pt. vremea petrecuta in ceea ce zici ca a fost viata ta. eu ti-am sups-o mai demult prieteneste: aia n-a fost viata, a fost chin cu fata de placere. la fel ca si fructul din care au mancat Adam si Eva, pt. ca in final asta le-a adus, suferinte. de aia tu suferi acum, insa n-ai sa recunosti asa ceva niciodata fiindca tu crezi in nevinovatia ta. auzi, dupa ce inventeaza acuze se lauda ca s-a masturbat cu gandul la o oarecare femeie crezand ca atrage simpatii... iar aici nu e vorba de Alice, ci de un principiu general. piei din fata noastra, incornoratule si smolitule, du-te in pustia din care ai iesit, scorpie cu fata umana! sa mai vii pe la noi numai dupa ce vei fi trecut prin cateva sedinte de exorcizare.
just me
#19427 (raspuns la: #19412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omulet - de Belle la: 09/08/2004 15:52:28
(la: Preferati muzica)
credeam ca numai eu aveam impresia ca muzica country a inceput sa semene prea mult cu muzica pop, din fericire nu in totalitate insa.... (ewwwww@spears&aguillera&jlo)

cred ca suntem cam de-un leat (desi dupa poza as fi zis ca esti mai tanar decat mine cu 10 ani hehehe), intr-adevar foarte multi am redescoperit muzica folk in acele vremuri si ma refere la adevarata muzica folk (incepand cu "clasicii" vintila, baniciu, socaciu, aldea, etc).

si uite cum din cauza ta acum ascult pe alifantis cu "piata romana nr. 9" fiindca de cand am citit comentariul tau despre cenaclu incepuse sa ma obsedeze "cantec soptit" al lui Poesis, iti mai aduci aminte? suna cam asa:
demult am ucis o vrabie
am tras cu prastia-n ea si-am lovit-o
pe urma o zi si-o noapte intreaga
am tot plans-o si am tot jelit-o
nu m-a batut mama, nu m-a certat
in mana tineam o bucata de paine
"degeaba", mi-a spus, "degeaba mai plangi"
"ce-ai omorat, omorat ramane"
mai tarziu am crescut flacaiandru
m-am indragostit nebuneste de-o fata
si nu stiu de ce, intr-o zi a murit
si-n alta zi a fost ingropata
de mult nu mai trag, cu prastia-n vrabii
de mult nu mai merg la nici o-ngropare
soarele-apune, dupa niste maguri
si rasare in flacari din mare.

na! acum ti-am bagat-o si tie in cap, de ce sa fiu numai eu obsedata.
cred c-am auzit de ada milea, dar fiind cam de multa vreme nu sunt foarte sigura ca nu ma confuzionez iar ;)

hugs back (daca asa-i moda lol)


~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#19439 (raspuns la: #19416) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
N-am disparut, sint inca aici....!!! - de LMC la: 10/08/2004 18:58:20
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Stiu, n-am mai scris de mult. Ce sa fac? Se mai intimpla sa nu-mi gasesc inspiratia sau cheful necesar pentru a pune doua cuvinte intr-o strofa. Acuma scriu pentru ca vreau sa va povestesc minunea de aseara.

Ieri toata ziua ma durut stomacul de n-am mai stiut de mine. Abea am asteptat sa ajung acasa sa ma intind pe jos si sa ma relaxez. Zis si facut. Cum am ajuns acasa mi-am luat pijamaua pe mine, am facut ceva de mincare si m-am intins pe jos la televizor. La noi pe-aici prin America (pentru cei care sint afara din State) exista un canal unde in continu au tot felul de programe de cum sa-ti decorezi in casa, cum sa-ti organizezi casa, cum sa-ti plantezi flori, cum sa-ti faci un decor pentru numai $500 sau $1000, cum sa faci tot felul de obiecte artistice, etc etc. Este canalul meu favorit, asa ca oricind am ocazia stau si ma uit la el in nestir. Totul bine si frumos, dar nimic afara din normal. Nu? Stati asa ca nu s-a sfirsit povestea.

Cum stateam eu pe jos uitindu-ma la televizor si incercind sa uit de durerea de stomac am auzit afara niste ciripituri. Dormitorul nostru are iesire in gradina, si eu statea intinsa linga usa dubla de sticla, asa ca a trebuit numai sa dau unpic perdeaua la oparte sa vad ce se petrece afara. Linga usa avem un copacel cu flori de hibiscus, florile sint mari cit o palma deschisa si de culoarea rosu aprins. Eh, cind m-am uitat afara ce credeti ca am vazut? Doua pasarele Colibri care impreuna se hraneau din nectarul florilor noastre. Nu stiu daca m-au vazut sau nu, dar la un moment dat una dintre ele a venit pina la nivelul ochilor mei la o distanta de citiva centimetri de geamul usii. Doamne ce minunatie sint creatiile astea mititele! Sint asa de micute ca prima data cind le vezi ai impresia ca sint niste muste mai mari, cel putin asta am crezut eu ca sint prima data cind le-am vazut acum vreo 17 ani in urma. Trupul lor nu este mai mare de vreo 5 cm, dar ciocul si codita le face un pic mai mari. Cind le vezi ti se umple inima de bucurie nu altceva.

Toata seara pasarelele colibri au facut parada prin fata usii noastre. Nu stiu care a fost ocazia, dar erau tare fericite si jucause. Eu cel putin m-am vindecat de durere de stomac, probabil cind le-am vazut am uitat ca ma doare stomacul.

Gamalie de cind au dat caldurile este un puturos si jumatate. Nu-l condamn pentru ca si noi sintem la fel. De vreo 3 sau 4 zile avem niste temperaturi de 100+ Fahrenheit. Ce-i bine totusi este ca la noi nu este umiditate, asa ca poti sta afara si nu transpiri de loc. Numai ca daca stai la soare te coci ca in cuptor. Simbata, cica am vrut sa stau si eu la plaja. Mi-am luat costumul de baie si m-am asezat ca o viteaza sa-mi bronzez brinza. Sotul ridea de mine ca de obicei eu nu stau la soare, de fapt nici nu stiu daca m-a vazut vreodata stind intinsa la soare din propria mea initiativa. Oricum tre' sa ma bronzez acuma pentru ca mergem la nunta si nu pot sa ma duc cu brinza la vinzare. Numai ca Simbata n-am rezistat mai mult de 20 de minute, soarele mi-a taiat elanul si m-am dat batuta. Am fugit repede si m-am bagat sub un dus rece ca n-am mai putut de caldura. La umbra era placut, asa ca am stat fain frumos pe terasa si m-am uitat in niste carti care mi le-am cumparat mai devreme. Colectionezi carti de arta si de cite ori gasesc ceva care-mi place si care-i ieftin mi le cumpar. Am o resursa de carti foarte buna, unde gasesc carti de mina a doua. Imi place shopul pentru ca nu vind nimica care sa nu fie in stare buna sau foarte buna. Daca as colectiona carti de prima editie cum fac altii as avea de ales dintr-o mie de carti, toate copertate in piele cu tot felul de imprimeuri pe ele, ce mai, capodopere de carti. Eu inca nu-mi permit sa-mi iau carti din alea. Deocamdata ma satisfac cartile si albumele de arta.

Mama ce mult am mai scris! Imi pusesem in gind sa scriu numai de pasarele si v-am scris un roman. Poate-mi mai vine vreo ideie mai tirziu. Sa vedem daca sinteti cuminti si meritati sa va spun povesti. :)
Misterul ...pentru pisicutza, - de DESTIN la: 12/08/2004 01:31:14
(la: Intre mitul credintei si realitate)
"Unde putem pune bariera intre mit,credinta si realitate?"

La intrebarea ta, imi exprim punctul meu de vedere,nu se vrea un raspuns(nici nu poate fi numit asa)

Misterul înţeles în sensul cel mai bun şi mai nobil al termenului este o construcţie a potenţialului interior al omului, neexprimat încă şi, mai ales, un respect pentru acel secret care înconjoară viaţa şi moartea şi pe care toate tradiţiile religioase, filozofice sau ezoterice l-au cercetat.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

"Cine pe cine schimba ?"pentru Radu Herjeu si noi toti, - de DESTIN la: 12/08/2004 03:27:20
(la: E vina noastra!)
"Exista insa, un paradox al civilizatiei umane. Fiecare societate se schimba prin tinerii sai. Iar acestia sunt produsul implicit al acestei noi constructii sociale. Cine pe cine schimba ? Sau, mai bine spus, cine de la cine trebuie sa astepte un imbold spre evolutie ?"

Putem admite :"Fiecare societate se schimba prin tinerii sai."

Dar ne intrebam cat timp este necesar...?

Materialul prezentat este, gandesc prin el insusi, constructiv, punctand in mare aspectele dureroase ale societatii romanesti.

România se afla într-o situatie dificila si complicata, un adevarat moment de cumpana pentru viitorul ei.

Comunismul devastator, unda de soc a iesirii din celula care a aruncat în aer societatea româneasca amestecând bunele si relele ei.

Apoi o succesiune de guvernari cu putine reusite dar cu foarte multe personaje lipsite de patriotism si competenta, sau chiar dezinteresate si corupte, au facut ca natiunea româna sa fie azi în pericol de a deveni o populatie fara identitate, iar România sa fie o tara înapoiata.


Cu o economie înca majoritara de stat, tinuta astfel pentru a fi jefuita sistematic, cu un sector privat construit în buna parte prin hotie si coruptie, cu o polarizare excesiva si în crestere a banilor, o infractionalitate care se diversifica si se amplifica acoperind ca o pecingine statul si societatea.

Multi români si din pacate multi tineri ...vor orice si oriunde, dezorientarea si deznadejdea lor sunt tot mai mari.

Statul s-a rupt complect de societate,unde este clasa de mijloc?cine si cand trebuia s-o formeze, daca nu statul?

Nu amintesc mai mult,consider ca un alt "coleg de cafenea"Omuletul Goma, a punctat in mare si la obiect.

Vina pentru aceasta situatie apartine celor care au ocupat fraudulos, în politica sau în societatea civila, locurile elitei responsabile de organizarea si conducerea societatii, personaje indiferente la soarta natiunii, sau care chiar o dispretuiesc, si care au functionat adesea deliberat împotriva ei.

Acest lucru a fost posibil pentru ca intelectualitatea, grupul social din care s-au extras aceste personaje, s-a dovedit, pe ansamblu, cu mult mai dezorientata si mai atomizata decât masa însasi, careia, în loc sa-i ofere un sens, i-au sporit dezorientarea, criza de identitate.

Reprezentantii elitei veritabile, preocupati de soarta semenilor lor, de cea a natiunii si statului, care considera criza spirituala si morala drept baza a lipsei de sens a individului si societatii si deci fundament pentru toate celelalte crize, care înteleg apartenenta la elita ca pe o servitute esentiala, a caror viata este caracterizata de exigenta, responsabilitate, eforturi si autodepasire, au fost adesea respinsi, atacati si izolati ca persoane sau mici grupuri fara influenta semnificativa asupra deciziei politice sau administrative si implicit si asupra vietii comunitatilor carora le apartin sau a celei nationale.

Pentru ca starea natiunii sa se schimbe este esential ca noi românii sa ne cunoastem cu bunele si relele noastre, primele pentru a le folosi, ultimele pentru a le elimina.

Sa nu clasificam romanii in:romani din tara si romani din afara(plecati)si mai grav pe cei din urma, lipsiti de respect pentru tara si insemnele ei.

Sa ne identificam marca de unicitate pentru a stii si care este rostul nostru în lume, sa ne întelegem trecutul si sa organizam constructia viitorului, astfel încât, în lumea de azi si de mâine, sa fim un partener sanatos, responsabil si respectat.

Integrarea în N.A.T.O. este un fapt real azi, urmeaza U.E., de exemplu, nu înseamna numai fraternizare si ajutor, ci si competitie pentru intrare si pentru rolul pe care fiecare urmeaza sa îl joace în viitoarea structura comuna, pentru a fi subiect si nu obiect al politicii europene.




Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

iz de lup moralist... - de Jimmy_Cecilia la: 12/08/2004 19:26:40
(la: E vina noastra!)
la comentariul lui Daniel, as mai adauga inca, daca culpabilizi atât, Radu Herjeu, de ce nu te întorci sa încerci sa îndrepti lucrurile???

este usor de criticat, când stai intr-o casa mare, calda, cu tot confortul, cu bani la banca si un salariu decent...

vina noastra?? nu a mea în nici un caz...si nu am intentia sa îndeplinesc rolul de îndrumator...sau de dascal...
dar daca ai aceasta calitate, ce mai astepti???
Mya.. dar tu? - de Jimmy_Cecilia la: 12/08/2004 19:47:04
(la: Va considerati un om implinit/fericit?)
personal, da, ma consider fericita, fac ce vreau, ma duc unde vreau, traiesc cu cine iubesc, lucrez mult dar am si relax -mult, iar munca mea este o adevarata pasiune.
in general un nimic ma poate face fericita : un buchet de flori primit, chiar sa privesc un boboc de trandafir, sau roua dimineatza pe frunze si pe flori, sa vizitez ceva ce nu cunosc, o calatorie, momente petrecute cu prietenii, complicitatea cu cei dragi...sa privesc marea, sa privesc muntii, natura...un rasarit de soare...

pot spune ca eram fericita, chiar si atunci când n-aveam nici bani, nici situatie, la începuturile mele în strainataturi...
ma bucur de ziua de azi si încerc s-o am inca mai buna ziua de mâine...
când sunt în prapastie, privesc in sus spre lumina si încerc s-o ating, câte o data e greu, dar cu ajutorul lui Dumnezeu ajung...

Este adevarat ca intr-un coltz ascuns al inimii am un mic cimitir, dar încerc sa nu-i deschid poarta prea des, iar când o fac, îmi amintesc doar momentele bune, si-mi zic c-asa a fost sa fie...

Ce-mi lipseste, ca sa fiu si mai fericita???
Sa pot re-da viatza celor dragi disparuti...

Dar tu Mya? Esti fericita? Te consideri o persoana îndeplinita?
#19675 (raspuns la: #19526) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alex iepurila - de Jay la: 12/08/2004 20:06:08
(la: Spune-ti of-ul si primeste zeci de sfaturi)
Zici" Io din cate stiu iepuri mei o fac scrut dar nu shi des. "

Eu am vazut o data un iepure care a decedat de la ..pompare.

Ma rog,tu ai pofta si ea mai putina. Parerea mea sincera, e sa citesti o carte de Tao si mai vorbim dupa aia.

Mai spui : insa cand ma gandesc la actul in sine parca nu-i mai vad nici o finalitate.
Esti prea filozof. Si eu ma gandesc ca fumatul e cea mai stupida actiune
posibila.Bagi fum in plamani si-l scoti pe nas sau pe urechi ( oare?)
pe gura :-) Ca sa mori de cancer intr-un sfarsit.
Dar continui sa fumez, mai putin :-) ...daaaaaaaaaaaaar am placere mai mare. Si la sex ,faci mai rar dar sa fie de calitate
buuuuun si relaxant,mult mai bine decat de trei ori pe zi ,rapide si plictisitoare.

Ma gandesc ca ma duc la nevasta-mea si-i zic: Azi nu vad finalitatea
in actul asta de pompare.Si..... direct,doi pumni in ochi iar finalitatea e ochelari de soare natutrali :-))) ...Joe King ( e ceva in asta,barbatul care spune ca el e stapan in casa e pur si simplu ...mincinos)

Jay



Cu stima

Jay
#19678 (raspuns la: #19633) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Crestinismul si Cristos - de AlexM la: 12/08/2004 22:34:37
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Urmaresc discutia voastra, nu mi-am permis sa ma amestec pana acum. Consider ca o discutie despre cristos/crestinism poate fi dusa numai pe doua planuri. Pe plan religios, luand de bun ce s-a lasat sa fie scris in "cartile sfinte" si pe plan stiintific coreland cu ceea ce stim de la autorii "pagani" de dinainte si de dupa cristos.

Cristos a existat ca persoana fizica. Din omul numit Cristos s-a construit un mit care nu a facut altceva decat sa continuie vechile mituri de dinainte de crestinism. Biserica a "distrus" omul real Cristos construind o imagine religioasa pe care astazi o stim ca fiind Cristos. Cred ca pentru un crestin este greu de acceptat ca de fapt crestinismul nu este o religie care a fost acceptata de mii de ani ci o religie care a fost impusa prin constrangere , cu sabia si cu forta in special in perioada medievala, desi ea a fost acceptata deja din sec IV ca religia oficiala a imperiului Roman de catre Constantin cel Mare. Cu ocazia acestui eveniment, acel imparat al Imperiului Roman a batut monede cum era obiceiul pentru orice eveniment importanta. Monezile reprezentau pe avers zeul suprem al populatiei care nu era altul decat soarele. Biserica a incercat sa-si impuna zilele de sarbatoare dar nu a avut succes. Ca atare, o minte luminata a decis ca sa puna zilele de sarbatoare bisericesti in aceleasi zile in care populatia sarbatorea vechile ei sarbatori pagane. Asta a tsinut in timp, putini fiind cei care astazi mai stiu ce se ascunde in spatele unei asa numite sarbatori religioase, inclusiv a celei de Craciun.
Mrrr.... e un subiect amplu si e mult de spus dar pentru cei care sint neincrezatori i-ash sfatui sa caute despre data cand a fost "facuta" sfânta Maica Domnului si mai ales DE CATRE CINE a fost ea facuta sfânta. Ca puncte de reper, dau numai atat: Nicea, Justinian. Pentru un teolog cred ca e arhisuficient. Avand "revelatia" ce e cu o personalitate bisericeasca asa de importanta cum este Maica Domnului si sfintenia ei, ramane la decizia fiecaruia ce face mai departe cu Cristos. Un lucru el e cert. El a existat si a fost un om. Asta ne-o spune cel mai mare istoric al vremi. Punct de reper: Tacitus.
Crestinismul nostru. Crestinismul nostru nu este crestinismul lui Isus sau al crestinilor primordiali. Crestinismul nostru nu este nici macar crestinismul Sf. Petru. El este crestinismul Sf. Pavel ( sau e Paul in Românã?). Este vorba de acel general Roman, Saulus pe nume care shi-a schimbat numele in Paulus dupa revelatia ( epileptica?) avuta, care a fost dus la Roma cu 2 legiuni ca escorta si a carui urma s-a pierdut tot in Roma, aducand aminte de programele moderne de schimbare a identitatii. Ma rog, Paul a avut dispute acerbe cu fratele lui Isus, cu Iacob si pentru ca nu s-au inteles in ceea ce priveste ideile de baza ale noi religii, ei s-au despartit.
Ortodoxia. Dupa nume e credinta dreapta ( orto-doxa), dupa mine e religia crestina care a fost cea mai toleranta, permitand o simbioza intre vechile divinitati si obiceiuri pagane si noul cult. Ramane inca un mister pentru mine de ce au avut loc razboaiele iconclastice pentru ca aparent "inchinatul la icoane" a fost numai un motiv pentru declansarea lor. Nu stiu exact cat de mult au fost implicati locuitorii Nord-Dunareni in aceste razboaie, dar aparent nu chiar asa de mult deoarece ceea ce ne-a ramas de exempl. de la Anna Comnena nu prea spune mult de locuitorii Nord-Dunareni .

Cu stima,

AlexM
#19689 (raspuns la: #19685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un pic de retinere - de AlexM la: 13/08/2004 15:18:15
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
cand vorbim de C. Tacitus va rog. Este unul din cei mai mari istorici si ceea ce a povestit el este considerat a fi foarte acurat. Vreau sa va spun ca Tacitus ura si everii si crestinii, omul fiind un conservativ si un adorator al Romei ca stat. De ce spun asta? Pentru ca se pare ca Dv. nu vretsi sa intelegeti un lucru aici sau nu ati intseles ce vreau eu sa spun.
Tacitus spune de existenta lui Isus si atat. Nu-i da importanta.
Dv va mirati ca istoricii nu au scris 20 de ani despre Isus. Si aici ajungem unde e ceea ce cred eu ca nu intelegeti.
In opinia mea, Isus a existat, a fost un om, a fost un propavaduitor sau ce o fi fost el acolo si atat. In timpul vietii sale si dupa moartea sa, mai mult mai mult de 200 de ani de dupa moartea sa, el era inca un necunoscut pentru marea populatie. El a devenit celebru odata cu adoptarea crestinismului ca religie de stat a imperiului Roman. Prin Imperiul Roman si mai tarziu prin cel Franc, Crestinismul a capatat amploare.
Nu stiu cum sa fiu mai clar. Eu cred ca a existat omul fizic Isus si pentru mine Tacitus este suficient. Eu nu cred in dogma crestina cu Fiul lui Dumnezeu, nashterea din fecioara si alte minunatii. Totusi anumit lucruri apar a fi sigure deoarece in Coran Isus nu este denumit cum e obiceiul in lumea araba ca "Fiu a lu Ion" adica, denumit dupa tata, ci apare ca o mare exceptie ca fiind "Fiu a lu Maria", adica este numit prin mama sa.
Eu ma distantsez de dogmele bisericesti pentru ca ele sint false. Ele au creat o imagine, un cumul de legende, o poveste, propriile ei mituri pentru a avea substanta ca orice alta religie.
Final: a exista omul fizic Isus. Cine a fost el, nu e treaba mea sa o demonstrez. Eu stiu ca religia crestina se bazeaza pe vechile religii, stiu ca multe din povestile din Biblie existau in culturile pagane ( cum ar fi prefacerea apei in vin care este o poveste adaugata in sec IV in Biblie si care are la origine povestea lui Dionisos zeul vinului care a fost prins de niste hoti si carora, pentru a le demonstra cine e el, ca el e zeul vinului, le-a transformat apa in vin.
Nu stiu daca stiti, la noi in Ro, pana in sec. trecut pe crucile de piatra se mai sclupta inca soarele. Care era rolul soarelui in crestinism? Nici unul. Va duc la mine la tsara la cimitir unde din crucile vechi s-a facut o alee ( da, s-a pavat cu ele). Este scris inca cu caractere chirilice si peste tot in partea de sus a crucii, este scluptat soarele si pe unele pasarea sufletului. Simboluri care nu sint de gasit in crestinism dar care sint pe crucile unor crestini. Sin tsimboluri vechi, pagane, de dinainte de crestinism.

AlexM
#19721 (raspuns la: #19714) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
As usual.. - de Little Eagle la: 16/08/2004 06:32:25
(la: De ce nu vrem inapoi, desi ne e dor?)
Jimmy,ai dreptate,
Cand mi-au dat pasaportul de refugiat politic si fara cetatenie romana,nu mi-a pasat ca sunt apatrid ci ca pot scapa de comunism!
Sa ma c...c pe ideologia lor!
Nu mi-am zis sa ma reintorc in Ro. decat dacaBOUL ala de imbecil e mort...si nu mi-a venit sa cred in 1989 in Dec.ca real s-a si petrecut!
Am revenit in 1990 in Ro.cu sotia dupa casatorie la rude,am mai revenit de 2 ori apoi la fiecare 2 ani dar NU mai vreau sa ma reintorc...din pacate poate candva,daca parintii mei vor muri...inaintea mea....!Si daca e scris sa fie asa,atunci trebuie sa revin dar pt. astfel de situatie.

Dar tu ai plecat demult...mereu am o impresie buna despre tine,te vad o femeie calda in suflet dar si puternica,like a stone!De fapt numele tau este
Ynian wynaian,inseamna in Lakota the hard as a rock woman.
You are the stone of abbys,but also the stone of delivery it is red and black in the daytime,but transluscent at night.

People who loves you are not all honest so be aware...!
Be careful about and in relations with your"friends"!It's an advice from me to you and I KNOW!
Sometimes you're mean...and cranky....but your soul is good,you have already 16 feathers in your hair!!!!!!!!You are a brave warrior.You have 16 scars in your life already!
Multi ,si chiar si tu,nu ma vor crede,dar eu stiu!mi-e teama uneori sa vorbesc pt. ca lumea zice ca-s nebun,am simtit sa-ti scriu astea ca si la altii(in particular insa)pt. ca ti-am simtit in mine prezenta.Te-am vazut ca spirit.

Cu astea basta,pt. ca te stiu f. bine.tough woman,hard as a rock!
Be good and do more good,
LOVE&PEACE,
Ozzy











#19848 (raspuns la: #19671) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dualitatea - de AlexM la: 16/08/2004 23:30:05
(la: Mitul dualitatii)
este dupa cum bine spui nea Goma/Gopo, adanc inradacinata in noi, nu e ceva modern , nu e ceva de la inceputul epocii istorice, ea, dualitatea a fost perceputa inca de dinainte de preistorie poate. In perioada preistorica dualitatea este prezenta in tot felul de cupluri cum ar fi cel a lui Castor si Polux, Apollo si Artemis, Cabirii Tracici, Soarele si Luna, Ziua si Noapte, Fartatul si Nefârtatul, viata si moartea. Incercand sa reducem la model matematic cum incerci dumneata, dam de bucluc. Stii de ce spun asta? Pentru ca, daca ne aducem aminte de la shcoala cand am inceput sa invatsam despre numere, pe acea axa a lor, aveam un punct de reper, considerat "origine" si care era notat cum bine spui cu "0". La dreapta aveam + infinit si la stanga - infinit ( stanga si dreapta versus + & - nu au nici o valoare aici, ele fiind pur si simplu orientative.). Acum vine insa buba. Pe pamant , pe o unitate mai mica sau mai mare, putem avea o linie dreapta. In univers insa, nu exista linii drepte. Toate liniile sint curbe. Ori orice linie curba, prelungita cat se poate de mult, se inchide la un moment dat intr-un cerc. Si ce avem? Avem ca + infinitul cu + infinitul la un moment dat devin unul si acelasi punct. Si pentru ca sa nu fie indeajuns, ca o belea nu vine niciodata singura, sa ne aducem aminte ca orice punct de pe cerc, poate fi originea. Acel punct numit "origine", acel "0" este punctul de reper fixat de noi, dar asta este numai si numai arbitrar, ca ajutor de orientare pentru ca pozitia sa pe cerc, nu sintem in stare sa o stabilim, nu stim cum, nu stim altfel decat sa inchidem ochii si sa zicem "aci, iaca, aci, ia-l pe asta ca punct de plecare".
Unde am ajuns? Originea + infinitul - infinitul pot fi identice daca facem abstractie de mijlocul de orientare. Si cum ramane cu dualitatea? Ea ramane in mediul palpabil si nu in cel al matematicii. Dar dualitatea aparent este perceperea simetreii a modului in care sintem construiti.

AlexM
Scuze dar cred ca te inseli! - de (anonim) la: 17/08/2004 13:32:37
(la: Cum ar fi aratat Michael Jackson fara operatii estetice?)
Michael Chiar daca nu il credeti nu a facut operatii pt albirea pielii sau eu stiu ce... Medicii spun ca este absolut imposibil sa schimbi pielea omului in totalitate.O parte pe aici pe acolo, da, se mai poate ,dar nu in totalitate.
Here it's the true! Sufera de o BOALA numita VITILIGO, care cauzeaza depigmentare pielii in totalitate.( E adevarat nu e ceva inventat, am gasit boala si definitia ei in enciclopedi de medicina)De asemenia boala cauzeaza si o mai mare sensibilitate a pielii la soare si creste de asemenia riscul cancerului de piele.( mastile, ochelarii de soare, palaria, va-ti prins,nu?)
Da a facut operatii. El recunoaste ca sut 2:- prima in urma unui accident in timpul repetitiilor cu The Jacksons, cand si-a spart nasul ca urmare la si micsorat(motivele:fratii enervanti si pt. o respiratie mai buna)
- in urma accidentului Pepsi (cand Michael a avut arsuri de gradul 2 si 3 in timpul filmarilor) cand pielea cefei si a capului a avut nevoie de operatie estetica
Cam atat despre acest subiect. Eu una il cred. (Cautati poze mai vech si maritile, priviti atent piela mainii sau bratului, arata de parca ar fi murdar sau ceva de genul... si un megastar cred ca nu se zgarceste sa-si cumpere un sapun!)
Silvia
#19907 (raspuns la: #6911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce au murit SBURATORII???? - de (anonim) la: 18/08/2004 02:01:13
(la: Cele mai frumoase poezii)
Siteul cu ultimul SBURATOR:
http://www.geocities.com/littlegirlsknow/
http://www.geocities.com/littlegirlsknow/sburatoru

Johnny Angel...cel mai iubit dintre ingeri...
e de meserie SBURATOR...el intra noaptea in visele
fet(itz)elor (mari) si le...
le...
le......(visele)...

Tema pentru acasa

Titlu: "Sburatoru'n clasa-ntai"

Motto: "Ionica, baiatule, stau si ma intreb oare ce o sa se aleaga de o puslama ca tine? O sa ajungi in mod sigur, un bagabond, nu vad ce altceva ar putea iesi din tine..." (Tovarasa Invatatoare)


Dimineata ma ridic,
Si ma rad la soare-un pic:
"Hi, hi, hi!" si "Ha, ha, ha!",
Dupa care-o strig pe mama:
"Mami, e gata papa?"

"Cine-i mic si bea laptic,
Si-o sa creasca un voinic?"

Uf, la scoala tre sa merg,
Intarzii si tre s-alerg...
Iara scoala i-asa grea,
Mie nu-mi place de ea...

Iar ghiozdanu-atat de mare,
Iar eu, Doamne-asa de mic,
De-abia pot ca sa-l ridic...

Si tovarasa e rea,
Ma bate cu linia,
Si ma face ...puslama...
Dar tovarasa e sluta,
E batrana si urata.
Si e...nesatisfacuta!
Si se rade pe picioare,
Creca inca-i fata mare...
Pai...nici n-ar fi de mirare!

Ba chiar si fetitele,
Unele este-asa rele...
Ba ma trage de hainuta,
Ba zice ca-s: "Gagauta..."

Insa, altele, e fine...
Se poarte frumos cu mine.
Imi spune ca ma viseaza,
Ca cu mine cum danseaza,
In vartejul...dragostei...
In vartej ametitor,
Soptind soapte de...amor...
Iar eu parca-s...SBURATOR...
Ele-mi zice ca-s:...sensibil...
Nu ca altele: penibil!
Eu le spun ca sunt frumoase,
Feminine, gratioase...
Ca sunt suple si sunt...fine...
Si-s ca niste manechine...


Mama, cate-nvat la scoala:
1, 2, 3, DRAGOSTEA,
A,B,C ...s-apoi: IUBIREA...
Adunari si inmultiri,
Cu scaderi si impartiri...
Cel mai mult insa-mi doresc:
Cu carioci sa mazgalesc!

...iar atunci cand voi fi mare...
ma voi face ...SBURATOR!
...ca sa intr-un vis la fete
si s-aduc in lume...dor...

http://www.geocities.com/littlegirlsknow/clasa_intai

PS.
www.geocities.com/luca_arbore
luca_arbore@yahoo.com
0722585720



Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: