comentarii

Starile de spirit a eului liric din ultima strofa a poeziei " însemnari" de George Meniuc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
stare de spirit - de sarmi la: 26/11/2003 10:01:40
(la: Feng Shui sau armonia la domiciliu.)
Feng Sue este o stare de spirit.
Am citit citeva carti despre Feng Sue.Este un curent de armonizare de mii de ani, dar nu este aplicabil numai la exterioare.Armonia trebuie sa vina din interior.
Va spun asta pentru-ca am experimentat efectul Feng Sue pe pielea mea.de exemplu, oficiul meu este orientat N/W - foarte propice calculat in functie de tipul de persoana(apa) care sunt.de asemenea stiu ca a neavind un zid in spatele tau cind stai la birou confera instabilitate si nesiguranta.Multe elemente Feng Sue, cind aplicate cu inteligenta si armonizate cu vibrarea interioara pot determina o dezvoltare a nivelului de viata al individului.
Sunt multe de spus si multe de citit.

Dar in toate cazurile trebuie sa se tine cont te faptul ca, daca peroana nu exerseaza o armonie interioara, aranjamentul extern este inutil.
Am un exemplu: un prieten - intotdeuana am crezut ca putina cunoastere este periculoasa- a inceput sa compileze elemente Feng Sue in speranta ca il vor ajuta sa treaca peste deceptii sentimentale.Well, trebuie sa spun ca atita timp cit nu s-a spalat de mizeria interna , Feng Sue nu a avut nici cel mai mic efect pozitiv asupra lui.


o stare de spirit, nu o meserie - de argint viu la: 13/07/2006 19:19:15
(la: A fi sau a nu fi jurnalist?)
Ok. Nu credeam ca o sa am ocazia sa fac imediat un comentariu atat de personal, povestind atatea despre mine, cate o sa povestesc in urmatoarele minute.

Sunt romanca, si am plecat in 1991 in Franta unde am facut facultatea de jurnalism de la Bordeaux. Desi plecasem doar ca sa-mi fac studiile, si eram convinsa ca ma voi intoarce imediat dupa, pe parcursul studiilor am inceput sa nu mai gandesc asa. Si nu de alta, dar veneam des in Romania, si vedeam ca ceea ce invat eu la scoala nu se poate aplica in presa romana, ca sunt doua lucruri prea diferite. Ceea ce faceam si invatam, imi placea, devenise pasiune, nu meserie. Si realizam ca nu se putea aplica in Romania, si ca nici in viitorul apropiat nu s-ar putea aplica. Mai ales ca scoala de jurnalism asa cum am facut-o eu la Bordeaux, mi-a dat ocazia sa petrec mult timp in redactii, si nu la o "practica" din aceea cu numele, nu in stagiu de observatie, ci muncind cu adevarat, cot la cot cu ziaristii confirmati. Ceea ce-mi dadea ocazia sa vad adevarul profesiei, nu era o iluzie sau o imagine facuta din povesti.
Veneam in Romania foarte des (in primii sapte ani de 42 de ori), dar Romania devenea din ce in ce mai mult o tara in care veneam sa imi vad familia si prietenii, care-mi era draga, dar in care nu se potrivea meseria pe care incepusem s-o iubesc.
Dupa facultate, am lucrat 6 ani in presa franceza.
In toamna lui 2000, un accident petrecut in Romania in familie, m-a determinat sa vin. Naiva cum eram, credeam ca vin pentru cateva luni, rezolv problema, si plec. N-a fost sa fie asa. Problema s-a prelungit, pe scurt, a trebuit sa incep sa ma gandesc ca trebuie sa muncesc (chestie care nici nu-mi trecuse prin cap revenind). Cum singurul lucru pe care credeam ca stiu sa-l fac este jurnalismul, spre asta m-am indreptat. Prima experienta a fost dureroasa.... atat de diferita fata de ce iubeam eu, incat sincer, parca era alta meserie, de-a dreptul. Si atentie! n-am avut niciodata pretentia sa compar, n-am avut niciodata pretentia sa-i invat pe ceilalti cum trebuie sa faca, sunt de acord cu diferentele de cultura, de tara, de nivel, nu incerc sa impun altceva, nu mi se pare ca am mereu dreptate, sau ca sunt mai desteapta decat toata lumea. Sunt foarte flexibila si maleabila, si totusi era ceva aiurea rau.
Si nu vorbesc numai de chestiile pur materiale, de diferenta financiara enorma... Ci de chestii de esenta si de deontologie, de miezul profesiei.

ma rog... dupa acea prima experienta stranie, am persistat. Am cunoscut locuri si bune si rele, si mai bune, si mai apropiate de presa occidentala. Acum sunt departe de a face presa ca cea pe care o faceam in sudul Frantei, dar nu sunt nici foarte rau. Pentru mine profesia este importanta, esentiala, iar echilibrul meu ca individ tine mult de cariera. Deci n-as putea trai intr-un dezacord teribil cu ceea ce fac in viata profesionala, va spun astea ca sa intelegeti ca era vital sa ajung la un sentiment de implinire profesionala.

De fapt acum pot spune ca abia de cateva luni pot cu adevarat sa influentez ceva: sunt redactor sef al unei reviste. Incerc sa-mi fac meseria cel mai bine posibil, cel mai cinstit si mai apropiat de standardul pe care l-am vazut, incercand totusi sa adaptez ce stiu la particularitatile romanesti (nu e nici un sistem perfect, dar unele sunt bune si merg).
Cam asta e in cateva cuvinte, putem dezvolta, Jolie, daca vrei.

Morala: cred ca poti sa fii ziarist, daca in esenta esti ziarist. Tine de persoana. Daca nu, degeaba.
Si ca sa-l citez pe unul din indrumatorii mei spirituali: "aceasta profesie nu are orare. Daca esti jurnalist, esti jurnalist zi si noapte, nu esti de la 9 la 18."
As adauga: sa fii ziarist e o stare de spirit, nu o meserie.

p.s. si totusi, sa va mai impartasesc un secret: nu vreau sa ies la pensie din Romania.

"On ne peut être normal et vivant à la fois." Cioran
stare de spirit - de Ioana Alina la: 24/01/2007 20:06:48
(la: De ce atata ura ?)
Nu am avut niciodata pretentia ca as fi poet. Pana la urma am incercat sa transmit o stare de spirit. A mea. Si poate am reusit. Nu stiu, pentru ca ce am scris au ramas pana acum intr-un caiet. Din punctul tau de vedere, probabil era mai bine sa ramana acolo. E riscul meu, si criticile le accept. Doar ca nu sunt de acord cu sarcasmul.
#171017 (raspuns la: #170615) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stare de spirit / trasatura de caracter? - de ioana86 la: 25/04/2007 12:46:49
(la: parfumuri)
nu as merge asa departe, cred ca-i numai chimie; de exemplu ce trasaturi de caracter sau stare de spirit ai avea daca-ti plac, de exemplu, parfumurile monoflorale?

iar alocarea pe zodii ma enerveaza, ca nu ma nimeresc niciodata - mie imi iesea cum ca ar trebui sa-mi placa Dune de la Dior sau Pleasures de la Estee Lauder - bineinteles ca nu mi s-a parut fain nici unul

sunt faine multe dintre parfumurile lui Serge Lutens: Un Lys, Chene, Tubereuse Criminelle, Encens et Lavande

al'cafegiu - de maan la: 03/01/2008 16:57:40 Modificat la: 03/01/2008 16:58:54
(la: Sorin Cerin - opera filosofica)
Mi-a ridicat mult starea de spirit mai ales ca in ultima vreme am avut mult de lucru
ah, d-aia ej matale-asa scrobit.
muncesti mult!
si zi asa, ti-a ridicat starea de spirit ...muahaha! te felicit!

sfatul meu ii ca daca vrei sa ramaie la fel de ridicata, sa accepti nikurili di la MAO.
are unul zdravan, cu muschi.
desi-i posibil ca ala sa n-aiba stare!
de la hormonii de crestere...
#270230 (raspuns la: #270228) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de Giordano Bruno la: 31/05/2008 14:49:07 Modificat la: 31/05/2008 15:10:39
(la: Viaţa şi dansul apatic - formal)
Asa! cu mine tre sa adopti o filozofie inversa... si anume: Bruno, sa nu te puna pacatele sa citesti ceva! :)
Acuma pe bune.. am in plan sa-i citesc de-a maruntul pe astia mari. Pai uite... am inceput sa citesc asa grait-a Zarathustra si dupa 10 pagini am inceput sa injur... cand am vazut infatuarea lui Nietzsche. Daca era cartea mea o aruncam in foc... asa ca m-am limitat la trantirea ei pe masa.
hmmm... ultima strofa din poezia aceasta trage spre el... nu-i bine! :)
si totusi este un fapt incontestabil in proportie foarte ridicata (acest nihilism) insa la el era o negatie totala ajungand la absurd.
M-am linistit... la mine este particularizat nihilismul nu absolutizat. huh!
#314643 (raspuns la: #314641) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de amarut la: 20/01/2009 09:29:35
(la: “Învingătorii aparţin prăzii”)
''Si-n ultima sclipire-a vietii-n prada
Cand zorii bezna haituieste-n lunci
Ciuta priveste fiara-n ochi si-ntreaba:
"De n-as fi eu, tu ce-ai sa mai mananci?" ''


uite, mi se pare un raspuns potrivit.
este ultima strofa din poezia ''o vanatoare de noapte'' publicata pe cafenea de monte_oro in 25.03.2008
Tocmai pentru ca este o stare - de (anonim) la: 28/11/2003 11:46:14
(la: Feng Shui sau armonia la domiciliu.)
Tocmai pentru ca este o stare de spirit, cel care apeleaza la acest mod de a se cunoaste si de a gasi prin cunoastere si meditatie, linistea interioara, spera ca mediul, vibratiile exterioare, plasarea unor obiecte in spatiu, culorile folosite etc. , sa poata influenta si rezona cu spiritul sau interior . Cam greu de crezut, dar este o ipoteza pe care a dat-o toata filosofia taoista si mai da si rezultate. Depinde si de om. Personal cred ca adevarul este la mijloc, daca nu esti sensibil si nu te lasi sensibilizat de astfel de lucruri, daca nu crezi in ele si nu ai speranta unei vindecari prin acest mod nu are nici un efect asupra armoniei tale interioare, pe de alta parte cred ca exista o influenta cat de mica benefica, chiar daca suntem uneori inconstienti de ea.
#5471 (raspuns la: #5263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
-A fi blonda e o stare de spi - de SB_one la: 23/02/2004 15:33:26
(la: Femeia)
-A fi blonda e o stare de spirit!


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10393 (raspuns la: #10392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata si frica de moarte - de desdemona la: 18/05/2004 05:06:20
(la: Trecut si viitor, amintiri si lacrimi)
Cunosc multi oameni carora nu le e frica de moarte (honestly, deloc). Dar pentru a avea aceasta stare de spirit trebuie sa fii un om ceva mai special. Trebuie sa te cunosti si intelegi, si sa vezi naturaletea acestor doua stari (caci se cunoaste din vechime ca tot ce se naste trebuie sa moara). Trebuie sa-ti accepti conditia cu seninatate, si sa profiti de viata pe care o traiesti, sa te bucuri si sa creezi ceva frumos, durabil, sau placut pentru altii. Cand eram mai mica (pe la 12-13 ani) ma tulbura gandul la efemerul fiintei umane, si nu puteam concepe aceasta realitate a mortii. Ma intrebam: care e folosul sa traiesti si sa creezi daca dupa un timp de toate se alege ... praful. Raspunsul mi l-a dat plopul din fata blocului meu, care crestea chiar sub fereastra mea: an de an ii vazusem frunzele inmugurind, cantandu-si verdeata in lumina soarelui si racoarea noptii, si cazand, galbene, sub frigul toamnei. Efemera e viata frunzelor ! Dar toate, prin existenta lor, hraneau copacul, care a crescut, an de an, de a ajuns mai inalt decat blocul (era un plop, si blocul are 4 etaje). Totul are un sens; daca o viata izolata nu inseamna nimic, viata si cultura unei comunitati (popor sau omenire) creste prin toti membrii ei, trecuti si prezenti.
Intr-o zi, plopul a fost taiat (crescuse mai mare decat permiteau standardele primariei). Am fost cam trista (era un copac-filozof, care ma invatase tainele mortii).
Dar (desi instinctul de conservare ma indeamna sa am grija, sa ma protejez si sa imi respect viata) in clipa cand mi se va spune sa 'ma pregatesc pentru ultima calatorie' voi fi gata, fara teama si fara regrete. De asemenea, as vrea ca la moartea mea, nimeni sa nu planga si nimeni sa nu-mi regrete disparitia, amintindu-si mai bine toti anii minunati pe care i-am trait, prietenii si bucuria care m-a insotit tot timpul. Caci si eu ca si altii sunt un val pe oceanul vietii si cand ajung la liman, alte valuri se nasc undeva pe acest mare ocean.

___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
Istoriei si controversatul 23 August, - de DESTIN la: 28/08/2004 19:48:36
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Destul de curios si controversat destin a avut in rastimpul acestor sase decenii actul de la 23 August 1944!

Numit pe rand:
cand ?mareata noastra sarbatoare nationala?;

cand ?prologul rusificarii Romaniei?;

cand ?fapt energic,de vointa al intregului popor?;

cand ?ziua unei odioase lovituri de palat?.

Actul de la 23 August isi asteapta inca o analiza documentata,atenta, riguroasa si mai cu seama,nepartinitoare,care sa-i defineasca locul si sa-i descifreze semnificatiile profunde si complexe in istoria neamului, ca si in viata politica internationala.

Cert este,insa,un singur lucru:

indiferent de caracterul partizanal al interpretarilor si omeneste vorbind, limitat si subiectiv al documentului memorialistic, el ramane un eveniment de importanta deosebita.

Tocmai de aceea, din sirul lung de posibile definitii pe care le-a primit si le va mai primi actul de la 23 August, putem retine cu certitudine aceasta formulare a istoricului englez John Erickson :

"?23 August 1944 s-a dovedit a fi una dintre zilele decisive ale intregului razboi?."

Oare numai,ale intregului razboi???!!!

O prima problema este cea legata de motivele intrarii, participarii, dar si ale iesirii Romaniei din alianta de razboi cu Germania fascista.

Astazi nu mai este un secret pentru nimeni, ba este un adevar qvasiunanim-acceptat de istorici si politicieni, faptul ca Antonescu s-a angajat in acest razboi si a angajat armata si tara insasi in conflagratie nutrind increderea nestramutata ca, dupa castigarea razboiului de catre germani, Romania, ca aliat, isi va recapata teritoriile strabune rapite prin Dictatul de la Viena si respectiv,prin ultimatumul lui Stalin.

Asa se si explica de ce la inceput a existat un larg si cuprinzator caracter de masa, de entuziasta si sincera sustinere populara, care, insa, pe parcursul razboiului, dar in mod inexorabil dupa victoriile URSS si ale aliatilor, cand victoria germana parea tot mai indepartata si mai incerta, aceasta stare de spirit colectiva a inceput sa se diminueze, ajungand la sentimente diametral opuse. De disperare,refuz de a lupta, mergand pana la impotrivire fatisa.

Il putem denumi ca:un prim avrtisment al istoriei...

Poporul imbratiseaza cu entuziasm si spirit de daruire o cauza,este dispus sa mearga pana la sacrificiul suprem,dar cu o conditie decisiva - sa i se ofere o motivatie clara luptei sale,sa i se spuna cinstit pretul pe care trebuie sa-l plateasca,dar si scadenta ferma a actiunii.

In nici un caz el nu va accepta la nesfarsit demagogia, minciuna, promisiunea neonorata. O cauza,oricat de generoasa ar fi ea initial,daca nu este acoperita de rezultate, sfarseste prin a fi urata si tradata chiar de cei mai infocati sustinatori.

Un alt avertisment al istoriei il avem dat de modul in care partide politice,in primul rand cele astazi definite cu un termen generic si cam vag,partide istorice?, scoase de Carol al II-lea prin ?lovitura de palat? in afara vietii politice,dar mentinute si de regimul Antonescu in aceeasi situatie,au reusit sa catalizeze protestul societatii civile,al maselor nemultumite.

Deci: adevarul, dreptatea sociala, cauza nationala nu pot fi infrante si nu mor; mai mult, ele pot si trebuie sa invie din propria cenuse.

In fine, dar nu si in ultimul rand, actul istoric de la 23 August 1944 a fost, prin complexitatea si profunzimea implicatiilor sale, o foarte sugestiva ilustrare a raporturilor reale dintre politica interna si politica externa intr-un stat national si suveran.

Cu titlu de exemplu, desi Romania era, teoretic, aliata,deci egala cu Germania,in realitate,autoritatile Wermachtului,dar in primul rand, ambasadorul Killingger,dar si trupele germane,se comportau fata de autoritatile romanesti si fata de societatea civila ca niste adevarate autoritati si forte de ocupatie.

Aceasta a si facut ca, pe fondul ororilor razboiului,a pierderilor de vieti omenesti,sacrificiile si privatiunile de tot felul sa se acumuleze crescand si sa ia forma unei revolte antihitleriste de masa,cu un tot mai pronuntat caracter politic.

Nu este mai putin adevarat ca, in pofida tuturor asigurarilor date inca de la 2 aprilie 1944 de catre V.M. Molotov, (si anume ca guvernul sovietic ?nu urmareste scopuri de dobandire a vreunor parti a teritoriului romanesc, sau schimbarea regimului social din Romania si ca intrarea armatelor sovietice pe teritoriul Romaniei este dictata exclusiv de necesitatile si de continuarea rezistentei de catre armatele adversarului?) in aprilie 1945, cu prilejul unei discutii cu o delegatie iugoslava condusa de Iosif Broz Tito, I.V. Stalin avea sa declare fara echivoc:

"Acest razboi nu este ca acela din trecut. Oricine ocupa un teritoriu, impune si propriul sau sistem social".

Ceea ce nu face decat sa intareasca,fara nici o putinta de tagada, istoricul ?pumn in masa? trantit de A.I. Vasinski direct in fata Regelui Mihai I,atunci cand acesta incerca sa se apere,citand in mod iluzoriu ?Declaratia privind Europa eliberata? adoptata la Conferinta de la Yalta din 4-11 februarie 1945: ?

"Yalta sunt eu!?."

Bibliograph:

Marturisiri ale istoricului englez John Erickson;
Istoricul Florin Constantiniu;
WilhelimTaciturnul;
Dr.FI Dworschak.

Cu bine,
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20562 (raspuns la: #20475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
era pe cand nu o vedeam.... - de cosmacpan la: 24/09/2004 22:51:36
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Am picat ca “Neo” urmarind “the white rabbit” in tot acest amalgam si stau si ma intreb : pe ce lume sunt?
Din cate stiu eu ai doua posibilitati: sa mori traind in trecut sau sa traiesti murind in fiecare zi ; caci numai atunci cand vei trai fiecare zi ca pe o noua zi, ca pe un dar, vei intelege ce inseamna viata. Imi pare rau de toti cei care incepand cu Arlekyn au crezut ca El Dorado se afla la poalele Ceahlaului sau ale Feleacul ui. (fac o paranteza amintind tuturor ca Romania nu este nici cea din descrierea Arlekinului si nici nu este Elvetia, este o tara la fel de saraca sau de bogata ca multe tari care au traversat comunismul, ca stare si mentalitate, deci este tara care ne merita si pe care o meritam). Imi pare rau si pentru cei care inca mai cred ca « imi trimit copilul la facultate sa invete si nu sa cheltuiasca banuu pe …ce mai conteaza ». Mi-am trimis copila la facultate pentru ca acolo se putea pregati pentru ceea ce-i place ei (nu ceea ce-mi place mie). Am inteles ca, si a inteles si ea ca, facultatea este doar o treapta din lunga scara numita « viata ». La scoala si la facultate profesorii nu te invata sa stii ce inseamna viata, te invata sa fii doar un bun angajat si daca se poate fara pretentii prea mari. Dar este sufient sa inveti ce sa cauti si unde sa cauti (lucruri ce se pot invata si de unul singur, dar mai greu). A fi student inseamna o treapta in dezvoltarea ta si se poate spune ca de fapt nu inveti nimic - inveti sa te cunosti, inveti sa cauti, inveti gustul nedefinit al libertatii, caci studentia este o stare de spirit.
Revenind la intrebarile puse, ce inseamna « o forta » ? societatea romaneasca intre cele doua razboaie era o forta, un clocot, o rabufnire. De ce trebuie sa fie studentimea o forta ? poate fi mai bine « un motor » care sa traga sau sa impinga dar intrebarea care ramane este ce sa traga ? ce sa impinga ? Dupa momentul « mineriada 90 » ramai cu un gust amar de-a dreptul cand te gandesti ca niste oameni pot bate, schilodi sau ucide un tanar pentru ca studiaza. (mai poate fi vorba de « o forta » ?). Cum te simti cand gasesti laboratoarele sau amfiteatrele sfaramate si zdrobite cu bate ? Mesajele subliminale sunt terifiante pentru ca sunt ascunse ca sa poata manipula. Bata este terifianta pentru ca ea distruge pentru a manipula. De ce oare imi amintesc de speech-ul lui Al Pacino din Parfum de femeie (vis a vis de educatie?). De ce imi vine in minte oare atitudinea profesorului (Robin Williams) din « cercul poetilor disparuti » ? de ce viata trebuie sa o ia inaintea filmului sau vice versa ? Ce ne lipseste pentru a oferi cu DRAGOSTE ceea ce stim ceea ce detinem ? (ma refer la profesori) De ce trebuie sa asteptam ca « studentimea sa devina o forta ? » si facem ceva noi insine pentru a le fi exemplu si pilda ? Sa fie oare vorba de lasitate, comoditate, oboseala ? ce ne trebuie ca sa-i intelegem (pe ei, pe studenti, pe co[pii nostri ?) ce le trebuie ca sa ne inteleaga ei pe noi ? de ce trebuie sa ne oprim mereu in acel prag al « generatiilor » ca intelegere? Atata timp cat fiecare om este unic este clar ca fiecare are ceva de oferit. Deci valori au fost si or fi inca….indiferent daca le vom agrea, accepta sau distruge. Din cate stiu un lider nu se creeaza el se recreaza se naste si renaste. Un conducator spune « du-te » ! un leader spune « urmeaza-ma » ! intrebare » unde ? catre ce ? ce li se ofera ? cata intelegere ? cati dintre noi este mandru ca niste tineri au avut curajul sa experimenteze lansarea unei rachete in poligionul de la Midia ? si in antiteza cati dintre noi cei de atunci se bucurau cand vedeau studenti de la Arhitectura sau Universitate cu capetele sparte si cu spinarile zdrentuite ? A venit cineva sa-si ceara scuze in public pentru acest lucru ? A venit cineva sa le explice studentilor de ce vor gasi numai « porti si usi » inchise, la care vor bate pana cand vor renunta si vor pleca catre alte zari ca pasarile calatoare ? Durerea este ca nimeni « nu-i vrea » pe studenti si atata timp cat nu esti iubit nu ai de ce sa-ti para rau ca pleci.
Si sufla vantul rece,
Imprastiind cenusa,
Si iesi stingand lumina,
Si pleci inchizand usa…..
(inainte de 89 se spunea ca ultimul care va pleca din tara sa nu uite sa stinga lumina….)
va veni oare si clipa asta ?
Daniela - de carapiscum la: 16/10/2004 10:24:59
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Nts, m-ai facut sa rad, zau asa. Nu numai ca nu m-ai contrazis in nici o privinta, dar vrei pe deasupra sa-mi cauti nod in papura ca sa te poti tu simti confortabila si fara muste care sa te sacaie pe la cele extremitati. In loc sa vii sa ma contrazici cu ceva concret, tu-mi intinzi o lista la care trebuie sa bifez "wrong" ori "true" and "how many times". MA distreaza si mai tare fiindca seamana cu un test din ala psihologic dintre care candva am mai rezolvat eu. Una peste alta tin neaparat sa te incredintez ca nu m-am oparit deloc, raspunsul meu n-a venit pe nici un fond nervos. Asa ca nu e nici pe departe vorba de scuzare, mai draga. Iar faza cu distrarea forumului..., sa avem pardon, nu esti tu in masura sa judeci pt. toti laolalta.

Acuma revenind la ultimul tau mesaj, cu toate ca n-am sa fac decat sa-ti dau apa la moara, am sa-ti raspund la fiecare intrebare.

1. O data pe saptamana, in fiecare saptamana.
2. De tot atatea ori.
3. De cate ori se umple galeata/sacul de plastic.
4. In treaba ei nu ma amestec, daca vrea sa faca ceva n-o incurc (asta e intelegerea); pe de alta parte tin sa precizez ca am stat destui ani singur ca sa stiu sa fac de mancare si sa nu murim de foame. In orice caz aici am si eu o intrebare pt. tine: de cate ori se intampla sa nu mai apuci sa faci tu de mancare din cauza timpului extrem de scurt ce-ti ramane dupa orele de lucru?
5. Nu ma omor cu spalatul vaselor la mana, ca asta o face masina de vase; recunosc totusi ca este unul dintre lucrurile pe care nu le ador- insa nevoia il invata pe om si-l obliga.
6. De destule ori; nu in fiecare zi, desigur, dar sunt zile si zile. La tine nu-i la fel?
7. De obicei eu o strang.
8. Nu ma laud dar am spalat bulendre cat poate n-ai spalat tu la viata ta - si manual, nu cu masina de spalat. DAr acum e mai bine, ca le invarte rotativa de le umple de draci.
9. Cateodata. Depinde de starea de spirit... ;}
10. Pai daca le strang le si impaturesc; principiul meu este de a nu pune mana de mai multe ori pe acelasi lucru, ca sa nu trebuiasca sa faci de doua ori aceeasi treaba.
11. Daca vrei pot sa ingrijesc si de ai tai desi, culmea, nu am copii (inca). Asta nu inseamna ca n-am experienta- dar n-are rost sa vin aici cu ex.
12. Inca de la mama acasa am invatat sa curat eu geamurile. E drept insa ca m-am cam lenevit in ultima vreme.

Normal si etic ar fi fost ca mai intai sa iti raspunzi tu intrebarilor ce mi le-ai adresat, ca o comparatie. Apropo, stii cumva cam cat din castigul ei cheltuie o femeie "moderna" pt. ea singura? Si cam cat cheltuie pt. el un barbat "ramas roman"?

Dincolo de toate astea iti mai zic un singur lucru: ce am scris mai sus nu ma face nici modern si nici invechit, nici bun nici rau, nici nebun/prost nici destept/cuminte. Sunt unul din barbatii normali, consider eu. Dar poate ca e bine de amintit faptul ca ceea ce e normal pt. unii, e anormal pt. altii. Depinde de gusturile si deprinderile fiecaruia, depinde de gradul de smerenie pe care o dobandim in virtutea iubirii si a intelegerii pe care ne-o dorim. Si ca un ultim aspect, cred ca dintre toate virtutile intr-o casnicie, cel mai mult trebuie cultivat respectul reciproc. Fara asa ceva nu prea exista dragoste adevarata.

Sper ca ti-am raspuns suficient de obiectiv.
P.S. Tot nu mi-ai raspuns la unele intrebari pe care ti le-am adresat in mesajul anterior; ce faci, ocolesti, te codesti...?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25253 (raspuns la: #25246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Societati secrete si spirit... - de ampop la: 01/04/2005 07:39:24
(la: pendulul lui foucault)
Draga Alex
Vorbesti de societati secrete si templieri. Acestea au existat din cele mai vechi timpuri, de la arhitectul templului lui Solomon, Hiram pana in zilele noastre. Dar sa nu-ti inchipui ca aceste societati sunt doar intrunirile unor batranei cu sortulete, spade si manusi albe. Asta-i pentru cei cu IQ 100. Masoneria este mai degraba o stare de spirit, hai sa-i zicem o "masonerie a spiritului" ce nu poate fi monitorizata practic de nici un sistem. Pai daca ar fi doar lojile inregistrate la TMB, ar fi absolut hilara denumirea de "societate secreta", care este impanzita de agenti si colaboratori ai serviciilor speciale romanesti, care beau Chivas Royal si povestesc aventurile cu "fetite". .
De multe ori se intalnesc oameni cu trecut si origini diferite (sociale, etnice, rasiale etc) care "vibreaza" pe aceeasi frecventa, gandesc similar, au puncte de vedere comune. Vezi...ei fac parte din aceeasi "loja". Adevarata, spirituala...si sa-i zicem in gen high-tech "virtuala". Loja pe care nimeni nu poate s-o "tina in frau" sau s-o "dea pe brazda", dupa interesele de moment ale sistemului.
Jaques de Molay a putut fi ars pe rug de Philip dar spiritul lui a mers la Creator...
Mario
Tehnica shuterizeaza si arta decedeaza - de Dinu Lazar la: 06/07/2005 11:17:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Exista pe spatiul virtual romanesc un numar de liste de discutii si forumuri in care fotografia este la ea acasa; cine vrea, poate citi si vedea lucruri interesante la galeria foto, fotogigital.ro, computer games forum, badorgood, photomagazine, fotomagazin, si la softpedia - in acest din urma spatiu fiind si cel mai animat loc.
La softpedia se discuta tot felul de lucruri interesante; printre alte discutii, la
http://forum.softpedia.com/index.php?s=ef54a7701f9d906ea9ac8b385f5a8b27&showtopic=65543
exista o interesanta manusa aruncata, in sensul unei invitatii la o discutie foto legata de ipoteza, desigur adevarata, ca sa se analizeze si lucrari mai slabe facute de fotografi mai avansati; ca exemplu sunt date lucrarile lui Bumbutz facute la ultima expozitie, niste portrete alb negru, si imaginile facute de mine la o filmare recenta.
Aici ar fi prima mica problema; nu poti compara niste lucrari elaborate, unitare, adica portrete lucrate la meserie intr-o unitate de spatiu si timp, cu o lucrare utilitara facuta cu un scop exact si cu jdemii de complexati care te gonesc din cadru, de prosti care se enerveaza si de nebuni care se cearta pe cap; e ca si cum ai compara mere cu pere sau si mai si, compot meserias de mere mincat in studio boiereste cu pere acre mincate pe frig si zoaie, daca nu le uita productia.
Bun, trecind peste primele consideratii, sa citim o fraza a celui care a invitat oamenii sa discute:
"De multe ori am vazut ca sunt apreciate fotografii mai degraba mediocre doar pentru ca au fost postate de fotografi (amatori sau pro) care si-au facut deja un nume. "
Aici cred ca exista o mica problema care se poate transforma prin omisiunea analizei intr-o capcana.
Adica, fotografia nu este numai o aplicare a unor cunostinte sumare de compozitie, care si aia e crezuta de multi subinteleasa, si o folosire a unor aparate care stiu singure sa expuna si sa realizeze o poza buna;
uitam ca unii folosesc mijloacele fotografice pentru a realiza - atit cit se poate - o opera de arta.
O imagine nu inseamna numai elementele de baza, ci si un mijloc de comunicare a unor stari, senzatii, credinte, frici, sentimente.
Diferenta dintre o imagine perfecta, care are de toate, dar care nu spune nimic pentru ca nu are ce, si o imagine care schioapata tehnic, dar din care curge plinsul, risul, durerea sau speranta, este ca diferenta dintre ceva care orice ai face e mort si ceva care traieste.
Este adevarat ca pentru a face o poza buna trebuie mestesug; dar mestesugul nu e arta si nu pot fi analizate la o imagine atributele artistice folosind cunostintele relative despre expunere, perspectiva si cadru.
Pina una alta, nu cred ca trebuie sa ne intoarcem la antichitate, unde arta era socotita ca mimesis, o imitare a realitatii - adica ala care face o poza mov e timpit, ca nu asa se fac pozele.
De mult timp, in fotografie cam de la inceputul secolului trecut ( 1900...) accentul s-a deplasat treptat in fotografie de la perfectie catre expresiv, de la cautarea frumusetii clasice bine compuse, la expresiv, la ceea ce pune in efervescenta intreaga afirmare pasionala a tumultului sufletesc, si ma gindesc cind scriu aceste cuvinte, de exemplu, la imaginile Alinei Andrei, aflate atit de departe de abordarea clasica si tocmai de aceea atit de incarcate de o vibranta stare de continua cautare.
Esential, cind cineva analizeaza o imagine, este sa nu uite ca in afara caramizilor de baza, in afara elementelor componente, care si ele necesita multa munca si efort pentru a fi cunoscute ( nu poti sa pui mina pe un aparat si sa faci "instinctiv" niste poze si sa ii intrebi pe ceilalti ce parere au decit daca iti lipseste cu desavirsire o minima cultura vizuala, si nu poti raspunde unei astfel de intrebari decit daca nu ai ce face) - exista o relatie, o structura artistica; mesajul transmis prin comunicare artistica trebuie sa fie elaborat pe baza aceluiasi cod, cunoscut de ambii factori ai comunicarii.
Dar, acest cod nu include bastonasele si cercurile desenate in clasa intii, dupa care nu pot fi analizate poeziile unor poeti; ca sa intregesc comparatia, oricui aflat in primele faze ale descoperirii scrisului i se va parea stupida orice poezie scrisa de mina de un poet, care dezordonat si dezlinat, pe un servetzel, poate foarte bine sa compuna un catren altfel nemuritor.
In acest sens, mi se pare interesant si cred ca e un punct de plecare titlul discutiei de la Softpedia: "Fotografii...nu asa bune, si artistii au zile mai proaste" - eroarea de baza fiind deci ca nu putem analiza o imagine numai dupa culoare si elemente sumare de compozitie.
O imagine care incearca sa exprime o stare poate fi oricum, si chiar este asa de multe ori; importanta este starea si puterea de a comunica starea, si asta, repet, nu se face cu notiuni scolastice si din pacate adesea elementar intelese, legate de perspectiva, cadraj si cromatica.
La sfirsitul discutiei (#50) este intrebata lumea ce parere are de o imagine a lui Bumbut, la care o voce din public spune ca "Sa vanam poze proaste e prea usor, nimeni nu poate sa faca numai poze bune. "
Parerea mea este cu trebuie sa ne avintam sa analizam ceea ce e evident de neinteles pentru cel care nu isi pune problema exprimarii eului ci a aplicatiei scolastice a unor notiuni elementare de cadraj si de tehnica fotografica, si aia dobindita comic de la niste inculti care ar trebui amendati sau arestati de Academie, daca asa ceva ar exista, pentru delictul de omor la popor, cu cuvinte ca viufinder, shuterizare, apertura, lentila, etc., omor care se face permanent in articolele dedicate fotografiei in revistele de IT si chiar de fotografie care apar in limba romana.
Ca sa revenim la imaginea lui Bumbutz din #50, mie imi place foarte mult; are stare, are glagorie, are un algoritm trist si e o poezie frumoasa; asa mi se pare mie; altuia i se poate parea desigur o prostie; dar in analiza unei opere de arta, a unei poezii, nu trebuie sa facem neaparat apel la marca pixului cu care a fost scrisa sau la egalitatea literelor ori la alinierea strofelor la linia caietului de dictando.
Parerea mea...
#58180 (raspuns la: #58156) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mda - de muselk la: 07/02/2006 19:34:39
(la: Resemnare)
...ultima faza a oricarui apus e resemnarea,foarte corect ai specificat.Doar ca ,ma intreb,ai simtit vreodata "cadere libera",pe care ai si repetat-o?Is foarte curios de starea ta,daca,in timp ce cuvintele haotic intelese la un moment dat,ti-au dat o stare de spirit specifica...?
logica vazuta ca dialectica - de maan la: 11/03/2006 11:15:43
(la: Despre agresivitate)
Cu agresivii manusile nu cred ca servesc la ceva.
… daca raspunzi cu agresivitate unui gest furios, cu ce esti mai buna ca atacatorul?
Stiu, ai sa zici ca la tine-i autoaparare, numai ca am sa te-ntreb imediat cine esti tu ca sa decizi care-s atitudinile agresive caroara merita sa le raspunzi cu pumnul?

‘agresivitatea’-i un concept subiectiv a carui definite depinde exclusiv de cel care-l analizeaza.
De ce?
Fiindca o resimtim diferit, in functie de temperament, educatie, context.
Mai mult, nu-s de-acord cu afirmatia conform careia lipsa educatiei e trasatura definitorie oamenilor violenti, din simplul motiv ca agresivitatea nu se limiteaza doar la pumni si injurii, ci imbraca pe-alocuri forme mult mai laborioase, cand se conjuga frumusel cu uratenia sufletului si rautatea, avand finalitati clare de distrugere.
Ultimele –uratenia si rautatea - concepte cu grad identic de relativitate.

Nu ele ma intriga sau nu lipsa educatiei, ci ipocrizia.
Acea trasatura profound umana care vede buba doar la ceilalti, care se lamenteaza de nimicnicia lumii-n care traim si care, de pe pozitia de victima, agreseaza mediul inconjurator mai rau decat ar face-o acela care – de exemplu! – din postura unui om onest, refuza-n mod brutal sa socializeze.

Si- apoi, lipsa totala a agresivitatii-mi sugereaza o fiinta tarata, un inadaptat.

De-aceea “hai sa vorbim despre cat de agresivi suntem si de ce” – ar fi trebuit sa fie subiectul, iar autoarea ar fi trebuit sa-nceapa cu sine.
“unii sunt”, “cativa de pe forum” ma agreseaza la fel de mult ca un raspuns pe de-alaturi, de pe pozitia cunoscatorului, la o-ntrebare pe care-n mod evident n-ai inteles-o.

Prefer asadar sa vad nume si linkuri ilustrative, in asa fel incat sa stabilesc modul care interlocutorul judeca faptele, ca sa-l pot mai apoi combate sau aproba in cunostinta de cauza.

Altfel, vorbim mereu ‘despre altii’, nu evoluam decat in steril si nu schimbam in ceilalti decat stari de spirit.

#110786 (raspuns la: #110326) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scuze.Lexis! - de DINU IONESCU la: 21/07/2006 21:26:58
(la: Muzica Rock!)
Scuze, pentru incercarea de a te desfiinta! Dar duritatea si caracterul marginit al interventiei tale anterioare, nu erau catusi de putin feminine(cred, ca in alte vieti ai fost mereu barbat!).
Iar chestia cu "generatiile apuse", vezi ca "batranetea este o boala molipsítoare"! Cand o vei avea si tu , vei intelege ca varsta nu este data de numarul anilor , ci de starea de spirit, sau si mai bine spus: sufletul nu imabtraneste niciodata, pentru ca el este nemuritor.Numai ca , la anumiti oameni, cu o evolutie mai inceata, sufletul "simte" varsta corpului, ceeace este contra naturii...
Oricum cunosc tineri-batrani si foarte multi batrani-tineri,ceeace mi se pare normal(ma refer , la ultimii!)...
Dar , iata ca am luat-o pe aratura. Alta era tema!Scuze tatiku!
SAM.
#134467 (raspuns la: #134355) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dizertatie asupra fenomenului "rap" - de vogelfrei la: 17/11/2006 21:16:02
(la: Underground (Curicculum Vitae in grafitti...))
Un fenomen cultural presupune trecerea unei particele din realitate prin prisma eului. Rezultatul acestui proces se numeste creatia artistica. Daca orice curent artistic "priveste" realitatea printr-o fereastra", despre rap putem spune ca "priveste prin gaura cheii" (si aceea de cele mai multe ori este infundata cu hartie igienica).
Fara indoiala ca o piesa rap presupune oarecare dexteritate verbala oarecare inspiratie dar temele pe care trupele de gen le abordeaza sunt extrem de limitate, de cele mai multe ori saturand o anumita idee (ca sa nu mai vorbim de forma puerila in care problemele sunt puse). Viata nu inseamna doar "sa ti-o bagi si sa ti-o scoti", indiferent de cat de rau se poarta sistemul cu tine. Despre partea sonora ce se poate spune? practic este inexistenta. Rapul este un fel de poezie spusa pe ritm, nu se poate numi muzica o insiruire de beat-uri obsesiv-repetitiva. Problema este insa ca acest curent muzical actioneaza extrem de puternic asupra ascultatorilor: repetitia obsedanta a negativelor functioneaza asemenea unei "mantre", pe fundalul careia sunt insiruite intr-o continuitate monotona mesaje violente. Individul, este astfel supus unui proces aproape subliminal care ii deformeaza si mai mult personalitatea acestuia (care in general este destul de indoielnica).
Despre grafitti se poate spune cam acelasi lucru: culorile extrem de tari, formele dezechilibrate transmit un mesaj agresiv (chiar daca textul nu este neaaparat unul violent).Prezenta desenelor tip grafitti in locurile publice este astfel extrem de nociva pentru starea de spirit a socialului.
Cultura rap este una a grotescului, a mizeriei, a diformitatii avand ca principala caracteristica agresivitatea.(tin sa specific: aceste idei vin din partea unuia care a umplut zidurile de tag-uri si care a ascultat zeci de albume rap)
........ - de Lady Allia la: 10/01/2007 10:29:07
(la: colindul sufletului)
Cand scriu o fac deoarece simt sa scriu..., simt sa imi astern pe hartie o stare de spirit, un sentiment anume..., o frustrare sau o lacrima...Nu am avut pretentia nici o clipa sa fiu declarata "poet"...Sunt doar la stadiul de amator..., stadiu in care uneori nu stii unde incepe cuvantul si unde se termina ceea ce simti..., dar mi-ar fi placut sa primesc niste sfaturi, niste critici constructive care sa ma ajute...
Pana in acest moment in absolut nici o critica primita critica nu s-a adresat direct poeziei ci...s-a adresat sentimentelor mele! Nici unul nu mi-ati criticat din punct de vedere calitativ si obiectiv poezia. Aveti destule instrumente in limba si literatura romana ca sa faceti acest lucru si totusi ati preferat sa creati o atmosfera de...cacealma intelectuala...Pacat! Mi-ar fi placut sa stiu unde gresesc atunci cand scriu ca sa pot sa nu repet greseala..., dar stau si citesc, recitesc ceea ce se numeste "punct de vedere" si constat cu stupoare ca adevaratii taietei cu varza sunt de fapt tocmai aceste "puncte de vedere" ale voastre !
Cand am intrat pe acest forum am decis sa raman pentru ca am gasit aici o atmosfera deosebita, pentru ca aici am gasit cu adevarat calitate intelectuala si umana, pentru ca m-am putut cufunda in sute de creatii adevarate si...nu am mai vrut sa plec, dar...in ultima vreme intrand la "activitatea pe subiectele mele" ma intristez... Replicile voastre dragilor nu mai au nimic in comun cu creatia, cu critica...sunt doar schimburi de cuvinte la nivel de taraba intelectuala...nu am ce sa invat din ele...
Poeziile mele sunt jalnice? Posibil! Dar si criticile voastre sunt pe masura!
Prefer sa imi mananc taieteii mei cu varza decat sa stau in fata cu o farfurie goala!
Pacat...ca atmosfera de odinioara s-a transformat intr-una de balci..., dar oricum...multumesc.

cu stima pentru timpul in care va citeam...
acum doar va rasfoiesc... :(


#167571 (raspuns la: #165139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...