comentarii

Suflă în fluier


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Crisa si papagalul care fluiera - de AlexM la: 31/08/2004 23:08:32
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
al meu nu fluiera dar boloboroseste. Nu stiu ce viseaza el ca zice acolo dar are cate o faza unde ai senzatia ca se umfla vinul in tocitoare si face niste zgomote imposibil de reprodus decat ca o "bolboroseala".
A propos iepurii.. cand am ajuns pe aici si i-am vazut cum erau prin orash peste tot, mi-am zis ca de murit de foame nu o sa mor. E drept, sint mai mici decat iepurii nostrii , nu au prea multa carne pe ei, dar ar fi suficient unu la 2 zile:-)
Ganduri de emigrant & lebedele la austrieci?:-))))))

AlexM
#20737 (raspuns la: #20291) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de alex andra la: 28/11/2006 22:45:43
(la: DUPLICITATEA)
Fluieratul in oglinda l-ai mentionat.
Ai uitat de fluieratul bovin, ca si cum bovinele n-ar fi tot copiii tai:(
Tata ingrat ce esti:(
Sau esti un biet tata duplicitar, cand cu unii copii, cand cu ceilalti, dupa cum sufla vantul prin paginile site-ului.

Lost without music in a world of noises
#160221 (raspuns la: #160110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vintul sufla rece,ranile ma d - de munteanu rodica la: 04/01/2007 18:24:03
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Vintul sufla rece,ranile ma dor...
........................................
Fata(rodica) se intoarce si din cornu-i suna.
Oaste sa zdrobita de prin vai(sa fie cafenea?) aduna.
Lupta iar incepe.
Dusmanii(???) zdrobiti,
Cad ca niste spice de un zeu loviti.
#166410 (raspuns la: #166408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
OPTIMISM - de Areal la: 06/12/2008 10:44:25
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Unii oameni sunt nemultumiti ca trandafirii au spini; eu sunt fericit ca trandafirul cu spini are flori asa de frumoase.

Optimistul gaseste o ocazie in fiecare situatie dificila.Pesimistul gaseste ceva dificil in orice ocazie.

Un pesimist este unul care, atunci cand trebuie sa aleaga dintre doua lucruri rele, le alege pe ... amandoua!

Un manager destept angajeaza optimisti ca vanzatori si pesimisti la departamentul de credit.

Daca si tu iti pierzi increderea in tine, votul va fi in sfarsit unanim.

Nefericirea n-a inventat niciodata nimic.

Sunt oameni care Il critica pe Dumnezeu pentru ca a pus spini pe tulpina trandafirilor; altii Ii multumesc ca a pus trandafirii pe ramurile cu spini.

Optimistul zise: "La anul vom cersi cu totii."Pesimistul ii raspunse: "De la cine?"

Optimistul rade ca sa uite; pesimistul uita sa rada!

Un pesimist tanjeste dupa ziua de maine ca sa poata s-o regrete pe cea de azi!

Cel mai exagerat dintre optimisti crede ca traim timpuri extraordinar de frumoase. Pesimistul se teme ca s-ar putea sa fie adevarat.

Iata un punct in care optimismtul si pesimistul se intalnesc: optimistul se bucura ca traieste in cea mai buna lume cu putinta, pesimistul se teme ca ... asa este.

Cand miroase florile, pesimistul se uita in jur dupa o inmormantare!

Nu te teme niciodata de umbre; ele arata ca undeva straluceste o ... lumina!

Pesimistul sufera de rau de mare in toata calatoria vietii.

Nu fii prea optimist! Este imposibil sa zambesti si sa fluieri in acelasi timp.

Un pesimist n-are motor, un optimist n-are frana. Un om de succes are motorul unui optimist si frana de mana a unui pesimist.

Pesimistul sufla in lumanare ca sa vada cat de intunerec este.

Sunt oameni care se pregatesc atat de minutios pentru zilele ploioase ca nici nu se pot bucura de zilele senine.

Exista doua feluri de oameni: cei care cred ca exista doua feluri de oameni si cei care cred ca ... nu este chiar asa de simplu.

Nu exista doi oameni la fel; si fiecare din ei se bucura de aceasta.

Privind la focul care-i mistuia laboratorul in valoare de cateva milioane de dolari, Thomas Edison a murmurat spre un angajat de langa el: "Este ceva bun si in asta. A disparut urma atator experiente nereusite!"
#369987 (raspuns la: #369507) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De fluier - de Cartoon Killer la: 22/09/2009 13:41:13
(la: Accelerari zadarnice)
Maan, pentru tine doar de fluier.
#484156 (raspuns la: #484146) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
juli - de munteanu rodica la: 04/10/2009 10:15:01
(la: Trancaneala 11)
nu sunt o sentimentala sau nostalgica dar azi parca este o zi cu iz special.
Mi-am adus aminte si de citeva rinduri primite pe mail cu ceva timp
în urma.sper să nu mă beştelească nimeni ca le pun si aici



" 1. ADUSI DE BARZA.

N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi..
Am trait.
Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele, printre gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa.
Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de carucioare.
Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care ne-a fost dat sa ne nastem.
Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma "Tipi-Tip"...
Citeam pe ascuns "Elevul Dima dintr-a saptea" si "Boccaccio", iar la vedere "Ciresarii" si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. "Mama lu'
Cutaaaare. Il lasati pe Cutare afara?"


Jucam "Tara, tara , vrem ostasi", "Flori, fete sau baieti" si de-a "v-ati-ascunselea".
Saream elasticul si sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului.

2. RATIA DE FERICIRE.

Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari lipite.
Aveam papusi fara sex, ca ingerii, si bara de batut covoare de langa bloc, unde fetele faceau "exercitii la paralele", imitand-o pe Nadia Comaneci. Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul de la ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi.
Nu aveam Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de
canale de televiziune prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe internet.
Dar aveam prieteni.
Verile noastre aveau miros de brifcor si gust de susan.
Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe pontonul nici unei sperante.
Luam "Pepsi" pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, "inaintasii" care tin randul, stateam in
frig, stateam pe intuneric si aveam cartele pt.zahar si ulei. Dar nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne luam ratia de fericire.
Cate-o portie mica de fiecare, sa ajunga la toata lumea.

3. DESENE..

Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete.
Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea curentul, umbrele mainilor inchipuiau animale la lumina lampii
cu gaz.
Jucam "fazanul" si construiam masini si palate din placutele metalice de la "Mecano "
Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam la "Mihaela si Azorel", alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar.
Am supravietuit serialului " Dallas " si-am inventat un joc in care numaram in engleza: "Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/ Si Bobby nu o lasa/ca este prea frumoasa".
Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu fotbalisti de la "Turbo ".

Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu biscuiti "Voinicel".
Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile. Nu luam niciodata "foarte bine" la scoala, dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite roz...

4. MAJORATE.

N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la filme ca sa vedem "Liceeni" sau "Declaratie de dragoste".
Ascultam muzica la maguri si casuri aduse de la rusi si inregistram melodii straine de la "Vocea Americii ".
Noi, unbelievable, n-am avut manele. Si nu ne faceam dedicatii muzicale in direct,
Primeam/trimiteam bilete in care ni se cerea/ceream
prietenia.
Noi n-aveam bloguri pe net, completam oracole pline de
poze decupate din almanahul "Cinema" si scriam in loc de
mail-uri lungi scrisori de dragoste.
Adidasii "originali" aveau trei dungi laterale, iar scurtele evadari, miros de tigara de la polonezi si de nechezol.
Singura casa de moda renumita era solarul de la mare,
unde veneau bisnitarii.
Noi nu ne-am dat niciodata beep-uri, aveam la colt de
strada telefoane cu fise, cu receptoare prinse-n furca.
Ne faceam majoratele si mixam Depeche Mode si CC Catch cu bluzurile de la Modern Talking.
Eram imperbi si trimbulinzi, fara sa stim prea bine ce inseamna asta.
Eram misto si faini, niciodata cool.





Noi n-am trait mai bine sau mai rau,
Am trait!


#487318 (raspuns la: #487316) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
8 - de Tot Areal la: 31/12/2011 14:40:45
(la: Apartamentul)
-Stai numai liniştită, o forţează el să rămână în pat. Rămâi aici, nu plec decât dincolo.
Trecând dincolo, Ştefan se repede la geam. Îl deschide şi se uită spre camera misterioasă, dar nu vede nimic. Întuneric şi linişte. Îşi duce mâinile la faţă în încercarea de a alunga acest coşmar, de a şterge imaginea ce o simte în minte.
Afară, vântul sufla cu putere suierând sinistru, mai ale prins în în capcana de caramidă a curţii. Face câţiva paşi spre uşa ce dă pe holul întunecat, dar nu are putere să deschidă uşa. Consideră că e mai bine s-o lase aşa. Las’ că vine dimineaţa şi va rezolva el problema, gândeşte punându-şi mecanic un pahar de apă. De dincolo o aude pe Carmen cum se foieşte în pat. Îşi prinde fruntea în mână, deşi nu-l doare capul, dar aşa nu mai merge. De continuă cu frica asta, îşi va pierde minţiile La urma urmei nu e decât o casă veche, deci e normal să pocnească din toate încheieturile şi să se audă tot felul de sunete. E o casă goala, ce naiba. Orice zgomot , chiar din vecini poate fi amplificat între aceste spaţii mari libere. Dă pe gât fără poftă paharul de apă şi se reîntorce în pat cu sufletul uşor. Se aşează lângă ea întinzându-se cât e de lung. Carmen se joacă mângâindu-i bărbia ţepoasă, apoi îl priveşte blând zâmbind oarecum forţat.
-Vreau să plecăm de aici. E întradevăr o casă mare, nu plătim nimic, dar nu-mi place locul. Poate dacă mai erau şi alţii în casa asta, mai zic, dar aşa, şi cu toate ciudăţenile astea... Vreau să merge la un hotel motel ce-o fi, oriunde găsim loc, măcar astea două zile să le stăm liniştiţi.
-Hai să-ţi spun, se răsuceşte el spre ea cuprinzând-o cu braţul peste mijloc. De fapt nu este nimic aici. Gândeşte-te că dacă cineva, vre-un vecin, din casa alăturată ar bate la el în casă, aici s-ar auzi la fel, căci e mult spaţiu gol, înţelegi?! E ecoul... Acum ai văzut şi tu că nici în camera aia nu e nimic. Suntem oameni maturi, doar nu ne speriem de aşa ceva, unde mai pui că stăm tot timpul cu lumina aprinsă.
-Atunci cum îţi explici?
-Crezi că-mi mai bat capul cu asta? Nuu, nu mă mai interesează. Mi-e greu să dau o explicaţie logică şi exactă, aşa că mai bine nu-mi mai bat capul şi gata.
-Bună gândire ai. Eu sincer cam îmi fac griji. N-am venit aici să vânez fantome, ci ca să mă simt bine, doar că ... În fine, s-o lăsăm moartă. Ai făcut cafea?
-Nu. N-am mai avut chef. E prea frig acolo.
-Fac eu. Acum că mi-a trecut somnul chiar am chef de o cafea caldă, sare ea peste el şi îmbrăcându-şi la repezeală, înfrigurată hainele ce zăceau azvârlite pe jos.
Ştefan îi urmăreşte paşii unduitori fluierând admirativ după ea, apoi râzând îşi trage pătura peste cap să nu-i vadă reacţia.
Focul ardea încetişor sub ibricul în care apa începuse să se încreţească mărunt. Carmen îşi strânse mâinile la piept să se mai încălzească. Se învârte prin bucătărie şi încearcă cu disperare să nu se uite pe geam, cu toate că o atrage ca un magnet. Cedează ispitei şi aruncă o scurtă privire pe furiş. Nu vede decât întunecimea nopţii. Se întoarce cu spatele gândind la cele spuse de Ştefan. E oare poşibil ca ea, om normal şi cu mintea întreagă să cedeze în faţa unei asemenea idei absurde. Îşi zâmbeşte. Se uită iar pe geam. Îi vine să strige sus şi tare că nu-i e frică... Cafeaua se umflă în ibric şi cât p-aci să de-a pe-afară. O i-a de pe foc învârtind cu o lingură. Aburii calzi şi plăcut mirositori împânzesc aerul în ambele camere.
-Miam , miam, ce bine miroase, strigă Ştefan din vârful patului.
-Vrei?!
-Păi, normal! La cum miroase...
-Stai că-ţi pun să se răcească puţin, zice ea turnându-i într-o cană apoi deschide larg geamul punând cana pe pervaz în bătaia vântului rece. În două minute se răceşte şi-i aduc.
-Chiar te rog!
Ochii ei se plimbă prin curtea măturată de rafalelel vântului. Îşi imaginează că ar fi chiar frumos aici dacă cineva ar avea grijă şi ar amenaja locul. Clădirea nu-i chiar urâtă, doar că nu e întreţinută. Privirea i se urcă de-a lungul pereţilor scorojiţi. Toate încăperile sunt cufundate într-un întuneric greu şi tăcut. Învârte uşor în cana lui Ştefan. Inevitabil privirea îi alunecă spre camera învecinată.
Ochii i se măresc de groază, buzele i se contractă iar inima încetează o clipă să-i mai bată, şocul smugându-i un spasm, cana cu cafeaua aburândă răsturnându-se peste geam, căzu în curte. Din spatele geamului, o arătare o privea direct, cu faţa semadă lipită de geam. Părul cărunt împrăştiat îi cădea peste umeri, faţa osoază, alb-cenuşie, cadaverică, cu ochii mari înfundaţi în orbite o fixau demonic. O pelerină
#626574 (raspuns la: #626573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un coup de main! (?) - de Alice la: 13/10/2003 05:39:22
(la: De ce nu 120 de ani??? sau sa imbatranim intinerind?,, :-)))
"métalangage", adicatalea "langue qui pred pour objet une autre langue et qui la formalise":)
Desi eu stiu ce gust bun are-o salata de papadie facuta cu simtul raspunderii, ma incapatanez (asharnamente, dupa cum clar se vede!) repetand o litanie-jelanie catre Nimeni: "fa-ma o samanta inaripata, de papadie sau de-orice, sa cresc intr-o poiana de mana cu muntii bunici. Hai, fa-ma papadie, iti zic...si sufle catra mine cu putere vantul razbunarii, daca asta-i pretul pentru zbor!"
PS. E clar ca baba n-avea minte ca manca prost da’ bun. Da’ de ce-o-ngropara cu teoriile n-am inteles, atata vreme cat ma-piedicai aici de fo doua...:)
Alt PS., de data asta-n serios: Ca limbi diferite vorbim, oameni buni!
#1136 (raspuns la: #1133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din Valurile Vremii - de ninel la: 13/10/2003 11:56:21
(la: Dragoste)
Din Valurile Vremii
de Mihai Eminescu

Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu braţele de marmur, cu părul lung bălai
Şi faţa străvezie ca faţa albei cer
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce, tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea intre femei,
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng.

Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Şi faţa mea in lacrimi pe faţa ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec
Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape - mai aproape, pe inima-mi s-o ţin.

Dar vai, un chip aievea nu eşti astfel de treci
Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
În trista amintire a visului frumos!
Zadarnic după umbra ta dulce le întind,
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.
Toamna - de Coralie la: 23/10/2003 13:58:26
(la: A venit toamna...)
imi place mult toamna, natura este atat de frumoasa, in Alpii de Sud, muntii Coastei de Azur, sunt toate nuantele de culori:
rosu aprins (frunzele de sumac), galben

stransul strugurilor (este o regiune viticola, are si 2 AOC), bautul mustului in pivnita productorului, scoaterea vinului cu reuniuni imense, toti prietenii se aduna la productor, in plus de familie
se termina cu cina, gratar (câte un purcelus salbatic vânat) si cantece multe, mai ales de vânatoare, ca mai toti sunt vanatori in regiune..

Marea ia o culoare de toamna, speciala, sa vad valurile caare se sparg, pe mare nu mai este aglomeratie..
toate barcile si "barcutele" turistilor au parasit-o...

Un pic ca si cum totul se odihneste, isi reia suflul dupa vara..
si chiar daca ploua cate o data, cerul devine azur repede..
si apoi? vara si primavara este in suflet
...vad - de Alice la: 28/10/2003 03:13:30
(la: o poveste...)
un motan negru si gras facand curte dispera(n)ta unei pisici invizibile, probabil alba.
Si, atunci cand ar fi nimerit sa ma intreb de ce vad mai curand motanul negru decat pisica alba, vantul magar imi sufla-n lumanare, ca semn ca, poate-i cazul sa ma culc.
Asa ca ma indrept cu pasi de puf pe scari in sus, spre odaitza, ca-n brate calde nu aud pisici.
2300 - Tolanici - de SB la: 28/10/2003 04:02:38
(la: duplicitatea francezilor)
Tolanici, hai sa-ti explic niste treburi pe care nu le vei intelege nici-odata( de...asa e omul...trebuie intii s-o patzeasca singur)
...dar poate la un pahar-odata- ce vreau sa-ti explic eu seamana (putin cam exagerat, de acord) cu holocaustul care e jenant de-adevarat..atit de real si absurd ca dupa atita timp nimeni nu mai crede. A fost...si ce vrei acum? NIMIC!
Eu nu am avut problema cu gasirea unui job; am avut problema sa primesc jobul gasit ptr. ca asa sint legile scrise si mai ales nescrise! Sigur ca nu stiam limba f. bine ( in afara de asta in care-ti scriu si cea pe care ar fi trebuit s-o stiu, mai puteam ginguri inca in vreo doua), dar in technica trebuie sa stii technica in primul rind; te asigur ca scoala romaneasca a fost scoala ( pe cea de-acum n-o stiu)Cit despre calificare...ce intelegi prin mult mai calificat? Am prieteni medici ( din RO...desigur nu asa de calificati ca cei de aici...de, noi venim din...OST/ EST...romani, rusi..tot un drac)care lucreaza in azile de batrini munci necalificate( si nu ptr. ca nu stiu limba) ingineri de toate soiurile care AU AVUT VOIE sa lucreze( si asta timp de 9 ani) numai schimb de noapte munci necalificate, sau administrator de bloc etc. sau suflau cu trompeta cind trecea tramvaiul( se reparau sinele) Mai vrei exemple de egalitate?

Fostii mei colegi din RO ma invidiau ca sint aici, eu ii invidiam ca au ramas.
Pe urma e de stiut ca "integrare" inseamna in primul rind sa fii lasat sa te integrezi! Dar tu nu poti intelege asta! Nici oamenii cumsecade de pe-aici, si nici cei veniti pe baza de origine sau dupa '90 "griincardisti" sau cum s-or mai numi.

Tolanici, ptr. unii libertatea asta a insemnat de fapt ani de prizonierat modern( ptr. mine 10 la numar) unde nu ai voie sa parasesti localitatea etc, etc. NOI NU AM PRIMIT NIMIC. Noua ni s-au luat 10 ani din viata...in schimbul libertatii si al tehnicii moderne pe care o vedem in jurul nostru. O vedem ptr. ca noi ii avem pe cei de-acasa si e de datoria noastra sa nu-i uitam.

...de 5 ani "m-am scos"...sint un realizat! ceace multi din prietenii mei de aici nu au reusit; si nu ptr. ca nu stiu limba sau sint mai necalificati!

I wish you all the best there, Tolanici

sb
#2373 (raspuns la: #2300) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Subiectul nu trebuie mutat ci dezbatut si contra -atacat - de (anonim) la: 29/10/2003 11:35:04
(la: Datorita lui Tolanici)
De ce sa-l muti ?
Problema "miscarii" franceze a suferit-o Forumul tau si acum citiva ani cind era "infectat" de ei si cind tu i-ai banat de pe el.
Atacuri subtile anti-semite,anti-israel si anti-americane si ne-recunoasterea in genaral si cit si in particular in Ro. a atrocitatilor holocostului.
Nimeni dintre acesti "ortaci" ai nostrii romani-francezi nu sufla o vorba despre crimele zilnice ale PLO-ului sau Hamasului,sau cite milioane de Irakieni au murit sub Sadam.
Nu numai atita dar o banda de derbedei legionari in frunte cu Zelea Codreanu este ridicata de ei la rang de eroi nationali desi acasa "miscarea" este interzisa legal .
De ce sa mutam subiectul in alta parte in loc sa-l dezbatem si sa-i punem o data si pentru totdeauna la punct pe acesti propovaduitori falsi !
#2559 (raspuns la: #2529) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ezechiel 22/ 9 - de SB_one la: 15/11/2003 14:18:44
(la: A existat holocaust in Romania?)
9. In tine sint birfitori , ca sa verse singe; in tine se maninca jertfe idolesti pe munti; in mijlocul tau se fac desfrinari.

11. in mijlocul tau, fircare se deda la uriciuni cu nevasta aproapelui sau, fiecare se spurca cu amestecare de singe cu nora-sa, fiecare necinsteste pe soru-sa, pe fiica tatalui sau.

12. in tine, se iau daruri pentru varsare de singe. Tu iei dobinda si camata, jefuiesti cu sila pe aproapele tau, si pe Mine Ma uiti , zice Domnul Dumnezeu

....................................................

15. te voi risipi printe neamuri, te voi raspindi in toate felurite tzarii, si itzi voi nimicii cu desavirsire necuratzenia din mijlocul tau.

18. Fiul omului, casa lui Izrael a ajuns pentru Mine ca niste zgura; totzi sint arama, cositor,...in cuptorul topit.

21. Da, va voi stringe si voi sufla peste voi cu focul miniei mele si va vetzi topi in el.

......................................................

29. poporul din tara se deda la silnicie, fura, asupreste pe cel nenorocit si pe cel lipsit, calca in picioare pe strain impotriva oricarei dreptatzi

.................................................
...................................................

samd

PS sint tentat sa cred ca astea toate sint istorii trecute sau povesti; dar cineva le-a scris iar daca despre poporul roman nu sa scris nimic ptr. ca el a fost acolo tot timpul ( penibil de) cuminte, despre altii sa scris...sa scris ca au "facut ceva" Nu e treaba noastra acum sa stim ce au facut. Dar e treaba lor sa stie ca in lume sau definit niste norme de comportament care ar fi frumos sa nu fie uitate
#4325 (raspuns la: #4186) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sau uite... - de Alice la: 17/11/2003 01:48:41
(la: poezia)
Flori de mac

In frunza de cucuta amara
imi fluier bucuriile-si-o neinteleasa teama
de moarte ma patrunde,
cum va privesc pe malul marii de secara,
flori de mac.

As vrea sa va cuprind,
ca, nu stiu cum, petalele ce le purtati
imi par urzite
din spuma rosie
a unui cald si-nflacarat amurg de vara.

As vrea sa va culeg in brate
feciorelnicul avant,
dar vi-e atat de frageda podoaba,
ca nu-ndraznesc,
o, nici la pieptul gandurilor mele sa va strang.

Si-as vrea sa va strivesc,
ca sunteti rosii, rosii
cum nu au putut sa fie pe pamant
decat aprinsii, mari stropi de sange ce-au cazut
pe stanci
si pe nisip, in Ghetzsemani, de pe fruntea lui Isus,
cand s-a-ngrozit de
moarte.

...de nu-ti plac (poeziile), nu-i nimic, gasim noi ceva de discutat...:))
#4460 (raspuns la: #4459) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
FASHION FROM `89 - de Dinu Lazar la: 19/11/2003 09:44:30
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Da, sigur, fotografia este facuta in august sau in septembrie `89. La ora aceea eu eram angajat fotogaf la revista Femeia si mai ciubuceam pe la UCECOM si la Casa de moda; erau manechine pe acolo nume mari in ziua de azi, Romanitza, Botezatu, Janine, etc. Fotografia asta am facut-o intr-o pauza pe masa de consiliu de la casa de moda; cum necum a ajuns si pe miinile fostei secretare PCR d`acolo care a facut un scandal enorm, ca se fac poze porno cu toarashu si ca de altfel tot ce fac eu e scandalos ca le pun pe fete in pozitii indecente si se vad genunchii.
Cindva o sa-mi rememorez poate intr-o carte de amintiri niste scene, inclusiv de noaptea cind sotia unui mare actual multimilionar in dolari, deci acum luptatoare de seama pe cimpiile democratiei de piata occidentale, dar pe atunci amploaiata la CC UTC, la comandament la Costinesti, in timpul unei sedinte de propaganda despre coceni, capitalismul muribund si ce mai face si zice toarashu` si sinsistra sa sotie, a taiat cu foarfeca 200 de fotografii facute de mine pentru nu mai stiu ce concurs de frumusete organizat la Costinesti, ca sa nu se vada goliciunea la fete, adica fluierul piciorului, sa nu vada toarasha academician si sa se supere.
Ultimul catalog de moda al UCECOM facut in toamna `89 avea citeva zeci de imagini interesante si pe care le arat cu placere si acum, au un farmec aparte. Pacat ca nu s-au tiparit decit citeva semnale, care au fost date la sectia de presa a CC PCR la avizat, in noiembrie 89, si vad ca tirajul nu a fost aprobat pina acum si deci nu prea cred ca o sa mai apara...oricum era cu scandal, cu nuditati obscene, se vedeau genunchii la unele manechine...
#4727 (raspuns la: #4710) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poezie... - de sorin1975 la: 22/11/2003 03:17:04
(la: Cele mai frumoase poezii)
mie mi se pare una dintre cele mai frumoase poezii...
RUGÃCIUNEA UNUI DAC



Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,
Cãci unul erau toate si totul era una;
Pe când pãmântul, cerul, vãzduhul, lumea toatã
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodatã,
Pe-atunci erai Tu singur, îmcât mã-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cãrui plecãm a noastre inemi?



El singur zeu stãtut-au nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dã suflet si lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i,
El este moartea mortii si învierea vietii!



Si el îmi dete ochii sã vãd lumina zilei,
Si inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers,
Si tot pe lângã-acestea cersesc îmc-un adaos:
Sã-ngãduie intrarea-mi în vecinicul repaos!



Sã blesteme pe-oricine de mine-o avea milã,
Sã binecuvinteze pe cel ce mã împilã,
S-asculte orice gurã ce-ar vrea ca sã mã râdã,
Puteri sã puie-n bratul ce-ar sta sã mã ucidã,
S-acela între oameni devinã cel întâi
Ce mi-a rãpi chiar piatra ce-oi pune-o cãpãtâi.



Gonit de toatã lumea prin anii mei sã trec,
Pân’ ce-oi simti cã ochiu-mi de lacrime e sec,
Cã-n orice om din lume un dusman mi se naste,
C-ajung pe mine însumi a nu mã mai cunoaste,
Cãci chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
Cã pot s-mi blestem mama, pe care am iubit-o –
Când ura cea mai crudã mi s-ar pãrea amor...
Poate-oi uita durerea si voi putea sã mor.



Strãin si fãr’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în ulitã l-arunce,
S-aceluia, Pãrinte, sã-i dai coroanã scumpã
Ce-o sã amute cânii, ca inima-mi s-o rumpã,
Iar celui ce cu pietre mã va izbi în fatã,
Îndurã-te, stãpâne, si dã-i pe veci viatã!



Astfel numai, Pãrinte, eu pot sã-ti multumesc,
Cã tu mi-ai dat în lume norocul sã trãiesc.
Sã cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
Spre urã si blestemuri as vrea sã te înduplec,
Sã simt cã de suflarea-ti suflarea mea se curmã
Si-n stingerea eternã dispar fãrã de urmã!

(1879, 1 septembrie)

are publicul sau - de sanjuro la: 24/11/2003 07:18:02
(la: Tudor Gheorghe a plans pe scena)
Am fost la spectacolul cu Tudor Ghorghe intitulat "Iarna Simfonic", vineri 21 noiembrie la Sala Palatului. Nu sunt un fan, dar imi place acest cantautor. Spectacolul a fost unul reusit, in care Tudor Gheorghe a plans intr-adevar in timpul refrenului unui colind.
Atmosfera a fost una de tinuta, Tudor Ghorghe avand publicul sau fidel, care l-a aplaudat la scena deschisa. Un public de un anumit nivel, care n-a urlat, n-a tipat, n-a fluierat, ci doar a aplaudat, (de multe ori in picioare).
A fost acompaniat de Filarmonica din Ploiesti, si de un cor din acelasi oras, care au creat un fundal sonor de exceptie, meritul fiind si al tanarului dirijor de numai 27 de ani, (pacat ca acum numele imi scapa).

Personal gasesc muzica lui Tudor Gheorghe deschisa, ageabila, de atmosfera, in care trebuie sa te implici afectiv ca s-o simti.
Lucru care mie vineri mi-a reusit!
Desi iarna este aproape... - de Ingrid la: 25/11/2003 12:07:03
(la: Cele mai frumoase poezii)
vazand la PROTV International o "pauza" cu imagini din Ceahlau si mi-am amintit de superba poezie a lui Cosbuc:

Vara

Priveam fãrã de tinta-n sus...
Intr-o salbatica splendoare
Vedeam Ceahlaul la apus,
Departe-n zari albastre dus,
Un urias cu fruntea-n soare,
De paza tarii noastre pus.

Si ca o taina calatoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Si n-avea aripi sã mai zboare !

Si tot vazduhul era plin
De cântece ciripitoare.
Privirile de farmec bete
Mi le-am întors catre pãmânt
Iar spicele jucau în vînt,

Ca-n hora dup-un vesel cînt
Copilele cu blonde plete,
Când salta largul lor vestmînt.
In lan erau feciori si fete,
Si ei cântau o doinã-n cor.

Juca viata-n ochii lor
Si vintul le juca prin plete.
Miei albi fugeau cãtrã izvor
Si grauri suri zburau în cete.

Cit de frumoasa te-ai gatit,
Naturo, tu ! Ca o virginã
Cu umblet drag, cu chip iubit !

As vrea sã plâng de fericit,
Ca simt suflarea ta divina,
Ca pot sã vad ce-ai plasmuit !
Mi-e inima de lacrimi plina,

Ca-n ea s-au ingropat mereu
Ai mei, si-o sã mã-ngrop si eu
O mare e, dar mare lina --
Natura, în mormintul meu,
E totul cald, ca e lumina !


Multumesc! - de Madalina la: 26/11/2003 23:04:52
(la: Cele mai frumoase poezii)
Multumesc mult, Ingrid! Mi-ai facut o mare bucurie!

Si uite, ma revansez cu

Daca ...
de Rudyard Kipling

Daca poti sa fii calm cand toti in jurul tau isi pierd capul, acuzandu-te pe tine de acest lucru...
Daca poti sa ai incredere in tine cand toti se indoiesc de puterile tale si de asemenea sa fii cu indulgenta fata de neincrederea lor...
Daca poti sa astepti, dar sa nu fii ostenit asteptand, sau mintit fiind de cei din jur , sa nu te amesteci in minciuna, sau urat fiind de ei, sa nu dai drumul urii tale si totusi sa nu te arati prea bun...
Daca poti sa visezi, dar sa nu iti faci din vise stapan...
Daca poti sa gandesti, dar sa nu iti faci din ganduri o tinta...
Daca poti intalni triumful si dezastrul si sa-i tratezi la fel pe acesti amagitori...
Daca poti sa auzi adevarul rostit de tine, sucit de misei, pentru a face din el o cursa pentru prosti, sau daca vezi lucrurile, carora ti-ai inchinat viata, prabusite, si sa te apleci sa le cladesti din nou cu unelte uzate...
Daca poti sa faci o singura gramada din toate castigurile tale si s-o risti la o singura tura de ruleta si sa pierzi, si niciodata sa nu suflii o singura vorba despre pierderea ta...
Daca poti sili inima, nervii si tendoanele sa te serveasca mult dupa ce s-au consumat, si asa sa continui cand nu este in tine nimica afara de vointa care iti spune: CONTINUA...
Daca poti vorbi multimilor si sa-ti pastrezi demnitatea, sau sa pasesti alaturi de regi, dar sa nu pierzi simpatia fata de cei mici...
Daca nici dusmanii si nici prietenii iubitori nu te pot rani...
Daca pe toti ii pretuiesti, dar pe niciunul prea mult...
Daca poti sa umpli neinduplecatul minut cu valoarea celor 60 de secunde parcurse... Al tau este pamantul si tot ce e in el, ba si ce-i mai mult:
"VEI FI OM, FIUL MEU" !!!

Sper ca ti-am facut si eu cel putin aceeasi bucurie precum tu mie!
#5283 (raspuns la: #5271) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: