comentarii

Suita


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Interesanta 'suita' de nume - de rembrandt la: 11/01/2006 00:43:38
(la: cuprins in loc de deznodamant?)

Interesanta 'suita' de numere de la sfarsit. Am inceput cu ea si pe ea am ramas.
a, en passant... m-andeamna-ul din ultima strofa nu se scrie asa.


________
t'es tellement tellement tellement belle
Adaug cu mult drag,sper sa placa! - de Alexia la: 17/10/2003 07:16:53
(la: Cele mai frumoase poezii)
"FLACARI"
Virgil Carianopol

Sunt flacara, sunt jar, sunt para,
Merg printre oameni luminand.
Sunt ca o stea ce straluceste,
Dar nimeni nu ma vede-arzand.

Ard ca un codru ce nu piere
Sub flacarile ce-l incing,
Un codru care arde-ntr-una
Dar flacarile nu-l ating

Si ard, si ard, asa de-a randul,
Ca mii si mii de stele.
Ii luminez pe cei din preajma
Arzandu-mi visurile mele.

Stiu, se va stinge crud odata
Aceasta flacara, stindard
Da-mi pare rau ca se va stinge
Fiindca traiesc numai cat ard...


"TARE-AM FOST"...
Virgil Carianopol

Tarea-am fost, un om ca nimeni altul,
Un sucit mereu, un stramba-drum,
Mi-am dorit, cand eram jos, cu-naltul,
Iar de-acolo,unde sint acum.

Toata viata mi-o traii bolnava.
Am fost mare, atat cat eram mic.
Am suit cand am cazut din slava
Si-am cazut voind sa ma ridic.

N-am cerul la nimeni niciodata,
Chiar de-a fost sa rabd, in viata mea.
Am dat totul fara nici o plata,
Nevoind nimic sa mi se dea.

N-am lovit in nimeni.Mai-nainte
Am izbit in mine pentru-a sti
Cat ar fi durerea de fierbinte
Pentru-acel pe care l-as lovi

Am trecut prin toate totdeauna
Ne-nsemnat, mereu un suferind,
Un vulcan, afara stins intr-una,
Inauntru, insa, clocotind


#1537 (raspuns la: #1167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intrebarea mea: campania sistematica impotriva Romaniei - de Daniel Racovitan la: 09/11/2003 15:34:01
(la: Michel Marguier: primul invitat al Lunetei.)
ei hai, uite ca sunt deja doua intrebari si cu a mea vor fi trei :)

De patru ani de cand sunt in Franta urmaresc stirile TV aproape zilnic. Ata eu cat si alti romani au remarcat o obstinenta in a prezenta Romania intr-o imagine negativa si socanta. Maniera tendentioasa in care realitatea e deformata sistematic i-a facut pe romanii care traiesc in Franta sa trimita scrisori de protest la mai toate televiziunile. Aproape toti romanii din diaspora cu care am discutat mi-au spus acelasi lucru: ca au toti impresia ca televiziunile franceze s-au coalizat si ca aparent exista un plan sistematic de denigrare si distrugere a imaginii Romaniei. Cateva exemple: repetarea obsesiva si la ore de maxima audienta a imaginilor cu cainii lui Brigitte Bardot; repetarea obsesiva a imaginilor cu tiganii de origine romana de le Chiosi-le-Roi; repetarea sistematica a relatarilor despre raufacatorii romani din Paris (de parca raufacatori bulgari, arabi sau nigerieni n-or exita, ci numai romani), generand o opinie publica nemeritata si eronata asupra intregii comunitati romanesti formata in majoritate din oameni onesti. Chiar si un banal documentar despre turismul in Romania se transforma intr-o suita de imagini cu niste gunoaie de la margine de oras. Este ca si cum un documentar turistic despre Paris ar contine numai imagini cu gunoaiele si darapanaturile imonde din cartierul Barbes-Rochechuart, sau cu cité-urile din Evry, cu dealeri cagulati...
La un moment dat, in preajma ultimelor prezidentiale aveam impresia ca in Franta infractiunile sunt comise numai si numai de catre romani.

Gasesc ca televiziunile cele mai tendentioase sunt FR3 si M6. La un moment dat am refuzat sa le mai urmaresc jurnalele, nedorind sa ma enervez inutil ascultand cum ne este ponegrita imaginea.

Singurul documentar cat de cat corect despre Romania l-am urmarit la emisiunea "Des racines et des ailes", de pe FR3. Singurul in 4 ani de zile.

Aceasta atitudine regretabila a masmedia franceza a generat o contra-reactie, facandu-i pe multi romani sa isi domoleasca pornirile filo-franceze, incepand sa-i caracterizeze pe francezi de "duplicitari, ipocriti si mincinosi".

As dori sa stiu cam care ar fi parerea lui despre aceasta problema.
#3799 (raspuns la: #3783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zici: "poate nu suntem noi aceia care sa ridicam valul"... - de Alice la: 13/11/2003 11:13:29
(la: Simplu...traieste!!!)
Culmile mari sunt suite-n branci de cei nechemati sa le urce, zic eu.
Iar de-aici toata suferinta.

N-am simtit prea des nevoia de-a fi admirata (mi-ar fi penibil daca TOATA lumea ar face-o!) mi-e bine insa intre oameni ca mine. Si-atunci ii caut. Ca ei sa ma gaseasca, incerc sa comunic...cand firul meu si-al lor se leaga, ma apropii mai mult de mine.

Toata lumea are masti.
Nici aici, in spatele nick-urilor, nu putem fi noi insine!
Depindem unii de ceilalti si asta ni se pare infricosator.
Tu, de exemplu,de ce vii aici?
Sa suferi?
Sa-i vezi pe altii suferind?
Nu!
Sa gasesti pe cineva care sa te priceapa!
Na ca te pricepe careva!Dar uite ca durerea nu trece! Si tot nu-i de-ajuns!
Si-atuncea? Chestie de "igiena" sufleteasca...
Mineriade - de Dinu Lazar la: 16/11/2003 15:37:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Despre mineriade sau despre alte momente interesante ale istoriei recente de la noi cred ca abia in 2-3 generatii se va putea vorbi deschis...
Deci in cazuri de genul asta eu m-am descurcat asa si asa; la mineriada din iunie `90 nu eram in tzara, si daca as fi fost cred ca poate nu mai stateam de vorba aici; la un foarte bun prieten de al meu, fotograf in acea vreme la Romania Libera - si anume Mihai Popescu Stoenesti, au venit minerii drept acasa cu ecsiva sa caute negative de la mineriada si de la revolutie... omul s-a suit batut in masina si drept in Belgia a ajuns, fara escala, unde e si acum.
Cum au aflat cei din abatajul 345 din Lupeni unde statea conu` Stoienesti, mister pina acum...
La celelalte mineriade am incercat ori sa ma amestec ca un cameleon printre trecatori, ori chiar printre mineri, nebarbierit si imbracat cu o salopeta si un aparat Zorki pe care nu- duceam la ochi... sau cind nu mergea asa ma dadeam si eu fotograf de presa in spatele cordonului de jandarmi... dupa caz. Am scapat ieftin, nu am luat decit un baston pe spate, si nu am avut decit o rollcaseta de film disparuta din buzunar - ca de, trebuia sa vada ce poze fac cine trebuie.
Dar nu problema securitatii personale e importanta, ci efortul de a incerca sa vezi ce se intimpla de fapt, dincolo de ce vezi la prima impresie.
In astfel de cazuri un fotograf trebuie sa se gindeasca intii la ce asista; cine trage sforile; ce se intimpla si cine pierde si cine cistiga; cine sunt jucatorii din fata si cine cei din umbra.
In afara de asta, multimea reactioneaza absolut imprevizibil si e de ajuns un mic catalizator ca sa sara pe tine la distractie o gashca si sa vada daca se poate juca fotbal cu aparatul ala de 3000$; asta nu numai la mineriadele din Ro, dar la evenimentele de acum o decada din Los Angeles sau la orice manifestatie din lume s-au vazut lucruri cumplite, nu mai zic de iesirile de la meciuri de oriunde sau de momentul Tirgu Mures, ca sa nu dau decit citeva exemple. Apropo de acesta din urma, operatorii si fotografii se suisera la hotel la caldurica si filmau fara sa stie ce, ceea ce mie mi se pare o blasfemie, o lipsa de profesionalism totala; cel care a dat stirea cu ungurul batut care era roman de fapt ar fi trebuit sa se lase de meserie, si cind colo cred ca a fost premiat.
Asa ca e mult de discutat pe tema asta... esential insa este pentru un fotograf sa vada ce se intimpla pe ansamblu, lucru mai greu decit ar parea. Cele mai bune fotoreportaje din Vietnam sau de pe toate teatrele de razboi sau de la orice manifestatii le-au facut in general oameni care au inteles ce se intimpla si care si-au redat creativ parerea si starea si povestea cu aparatul foto...
In astfel de cazuri, este din pacate extrem de usor sa manipulezi. Sa transformi victima in erou si invers. Nu ma refer desigur la reportajele de la noi din presa, care reportaje nu prea au existat, si in continuare nu exista si care atunci cind sunt nu se pot compara cu ce se face in lume.
aaa...ca sa fie clar... numesc reportaj o poveste, o descriere facuta in imagini, cu inceput, cuprins si sfirsit.
La un eveniment e relativ simplu de facut o poza de exceptie, dar e infinit de greu sa povestesti ce este de fapt acolo.
Si se mai si poate ca ce faci sa nu convina sau sa nu placa sefilor si deci nu apare in veci... cam asa merg lucrurile de fapt...
Eu imaginile cu mineri de pe situl meu le-am facut ca un eseu de imagine; recunosc ca nu stiu ce s-a intimplat de fapt nici acum si ca nu aveam o parere clara despre ce se intimpla. Dar am cautat sa fac citeva poze care sa descrie pentru timp cite ceva...
#4448 (raspuns la: #4402) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Testamentul lui Arghezi...intreg - de Madalina la: 22/11/2003 20:45:05
(la: Poezii !!)
Poezia se numeste "Testament" si este intr-adevar superba! Asa incit, iat-o intreaga...cu toata placerea!

Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
In seara razvratita care vine
De la strabunii mei pana la tine,
Prin rapi si gropi adanci
Suite de batranii mei pe brinci
Si care, tinar, sã le urci te-asteapta
Cartea mea-i, fiule, o treapta.

Aseaz-o cu credinta capatai.
Ea e hrisovul vostru cel dintai.
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele varsate-n mine.

Ca sã schimoam, acum, intaia oara
Sapa-n condei si brazda-n calimara
Batranii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leagane urmasilor stapani.
Si, framantate mii de saptamani
Le-am prefecut în versuri si-n icoane,
Facui din zdrente muguri si coroane.
Veninul strans l-am preschimbat în miere,
Lasand intreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, si torcand usure
Am pus-o când sã-mbie, când sã-njure.
Am luat cenusa mortilor din vatra
Si am fãcut-o Dumnezeu de piatra,
Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,
Pazand în piscul datoriei tale.

Durerea noastra surda si amara
O gramadii pe-o singura vioara,
Pe care ascultand-o a jucat
Stapanul, ca un tap Injunghiat.
Din bube, mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Biciul rabdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbaveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptatirea ramurei obscure
lesita la lumina din padure
Si dand în varf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii intregi.

Intinsa lenesa pe canapea,
Domnita sufera în cartea mea.
Slova de foc si slova faurita
Imparechiate-n carte se marita,
Ca fierul cald imbratisat în cleste.
Robul a scris-o, Domnul o citeste,
Far-a cunoaste ca-n adancul ei
Zace mania bunilor mei.

#4953 (raspuns la: #4935) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ElectoralTV - de Radu Herjeu la: 03/12/2003 08:13:03
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Va fi o mare problema pentru televiziuni. Pe de o parte, interesele materiale le solicita un atasament pentru partidul la putere in timp ce interesele patronilor le-ar dicta alta linie. Oricum, pentru toate televiziunile campania electorala e prilej de a face o gramada de bani. Cu cat sunt mai multe partide si mai multi candidati, cu atat mai bine pentru televiziuni. Probabil la TVR vom urmari aceeasi suita superplicticoasa de studiouri electorale la care tot felul de mitici de prin toate partidele vor veni si-si vor citi lectia de pe hartiute. Din pacate, TVR este obligata sa-i gazduiasca pe toti.
Antena 1 va face tot posibilul pentru a se uita ca partidul patronului acestui post a fost pana de curand aliatul PSD la guvernare. Prin urmare, este de asteptat de la ea aceeasi atitudine ca a PROului in 2000. Acesta, acum, trebuie sa fie bland ca un mielusel pentru ca si acest guvern, ca toate cele din urma, a tot reesalonat datoriile imense ale acestui post. Va dati seama ce-ar insemna o scadenta de plata fix in mijlocul campaniei. In plus, "obiectivii" moderatori antiPSD au zburat catre Antena 1.
PRIMA este condusa de un apropiat al PSD. Dar, asa cum s-a vazut si la ziua nationala a Romaniei, n-are nici o treaba cu nimic. In afara Carcotasilor, nu misca nimic acolo. Iar ei misca exact asa cum e nevoie. National... un post nou dar in spate cu un imperiu comercial plin de datorii. La stat.
Realitatea. Fara nici un pic de influenta reala pe piata tv, cu un moderator care repede reprezentantii puterii si curata de scame opozitia, n-are sanse sa insemne ceva in campanie.
Mai e cineva ? Tele 7, B1 au audiente microscopice, asa ca nu conteaza.
Probabil, pana atunci, vor mai aparea cateva posturi. Universul TV va sluji partidul care-i va oferi dlui Becali un loc in fruntea listei electorale. Posturile ziarelor Ziua si Romania Libera vor urma politica cunoscuta.
Din pacate, asa cum vad eu lucrurile, singura televiziune care ar utea face campanie electorala echilibrata (TVR) va fi sufocata de partidulete si cadindati si, ca si in 2000, va apela, probabail, la moderatori care nu vor gasi alta olutie de a tine emisiunea in mana decat s-o intrerupa.
#5910 (raspuns la: #5715) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poveste de iarna - de Dinu Lazar la: 24/12/2003 05:46:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Povestea porcului

Ce se intimpla; intr-o toamna rubinie si neasteptat de calda un mare nume in publicistica europeana, editor la o mare revista foarte citita in Europa da un mail unui fotograf roman; dom`le, platesc atit, poti sa-mi faci un program sa vad si eu tara sa scriu citeva pagini? Si sa-mi faci si niste poze sa ilustram.
Romanu` raspunde ca da, si se apuca de lucru; editorul venea prin noiembrie, dar era o toamna frumoasa, asa ca aranjaza sa-l duca pe editor la un peste la protzap in delta, apoi prin nordul Moldovei la manastiri; da telefoane, aranjaza cazari si mese, ca la fetze simandicoase.
Vizita editorului dura o saptamina fix; e luat de la Aeroportul Otopeni, dus la Tulcea, suit pe bampor, dat drumu` la taraf si pescarie, plimbat, Dunare frumoasa si vin roshu; apoi e dus la Agapia, chef, maici, picturi de Grigorescu, si tot asa, Arbore, Sucevitza, Moldovitza, poale in briu, urda, mamaliga, slujbe, discutii, tochitura moldoveneasca, sarmale si bulz. Trece saptamina si cu greutate se extrage editorul din frumusetea tarii ca sa se suie in avion.
Mission accompli, cum s-ar spune pentru fotograful care este.
Trec zilele, trec citeva saptamini, si prin decembrie apare in revista cu pricina, aia independenta si europeana, un articol pe citeva pagini, bogat ilustrat, despre tzigani si copii strazii din Bcuresti, prin care oras editorul nici nu trecuse, ilustrat cu pozele fotografului, care ... aaa... nu le facuse de fapt niciodata.
Cam asa se scrie istoria, si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa.
Si mai am povesti, dar o sa le spun data aviatoare, daca va exista interes...
#7211 (raspuns la: #7196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nostalgia.mie mi se pare - de mapopescu la: 08/02/2004 17:49:13
(la: Literatura postdecembrista?)
nostalgia.

mie mi se pare ca multe din celelalte scrieri (de proza) ale lui cartarescu sunt continute in aceasta "carte", cel putin intr-o forma primara.

dintre poezii (sau mai bine versuri) Levantul mi se pare extraordinara, atit forma cit si continutul. si nu sunt un afficionado al poeziei !

suita "orbitor" nu o recomand decit celor siguri pe sine (si nu numai in cele ale literaturii). primele doua volume "aripa stinga" si "corpul" le-am gasit (adesea nejustificat de) grele.
#9152 (raspuns la: #9014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lecturi pentru Postul Mare - de pr Iulian Nistea la: 02/03/2004 08:19:34
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Lecturi pentru Postul Mare:

1. Ioan Gânsca - Costumul lui Adam tesut de Dumnezeu (tâlciure la Duminica
lasatului secului, prin prisma iconografica) -- http://www.nistea.com/adam.htm

2. Atmosfera si starea sufleteasca în Postului Mare (pr. Iulian Nistea)
-- http://www.nistea.com/postulmare.htm

3. CANONUL cel MARE al Sfântului Pãrintelui nostru Andrei Criteanul --
http://www.nistea.com/canonul_mare.htm

4. Olivier Clement - Tâlcuirea Rugãciunii Sfântului Efrem Sirul --
http://www.nistea.com/clement_efrem.htm

5. Ioan Gânsca - SUITI-VA, FRATILOR, SUITI-VA! (tâlciure
la Duminica Sf. Ioan Scararul, prin prisma iconografica) --
http://www.nistea.com/scararu_ro.htm

6. VIATA SFINTEI MAICII NOASTRE MARIA EGIPTEANCA - Scrisã de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului -- http://www.nistea.com/maria_egipt.htm

7. ÎNTÂMPINÃRI - Interviuri cu Pãrintele Teofil Pãrãian, realizate de Sabin Vodã
PARTEA A II-A: Postul Mare -- http://www.nistea.com/Intampin2.htm
- Despre Canonul cel Mare
- Despre Liturghia Darurilor mai înainte sfintite
- Slujbele Sãptãmânii Mari
- Sãptãmâna Mare în constiinta noastrã
- Semnificatia zilelor din Sãptãmâna Mare


_____________________________________

père Iulian Nistea

9bis, rue Jean de Beauvais
75005 - Paris

Tel.: 06-033.18.033
Fax: 01-43.54.67.47

Email 1: inistea@yahoo.com
Email 2: inistea@free.fr
Webpages:
- http://www.nistea.com
- http://www.orthodoxesaparis.org
- http://www.egliseroumaine.com
#11118 (raspuns la: #9714) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
derivatele FSN - de mapopescu la: 02/03/2004 16:04:15
(la: Cit de uniti sunt romanii (d)in Romania?)
suntem un popor foarte compact

eh, nu e grav ca 70% din romani voteaza derivate din FSN-ul anilor 90, e grav ca aceste derivate propun un program de guvernare (domnilor, doamnelor, sa fim decenti!), dar in momentul in care ajung la putere fac toti cam acelasi lucru ... produc hirtii si haos.

faptul ca in multe state din vest se voteaza 30-40% cu doua partide nu insemna ca respectivele popoare sunt compacte, ci doar ca au ajuns sa elimine o suita de alternative si se concentreaza pe 2-3 care au fost/sint sau par rentabile pentru viitor.

noi inca sintem inca in faza de alegere a apelor.
#11161 (raspuns la: #10946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Crestinii protestanti au exista inca din vremea papilor... - de (anonim) la: 11/05/2004 17:58:47
(la: Neocrestinii)
1. Religia nu indeamna pe nimeni la fanatism fata de oameni, asa cum se pare ca tu crezi; e adevarat ca potrivit SF.APOSTOL PAVEL , oamenii crestini sunt chemati sa isi serveasca stapanii pamantesti ca pe DUMNEZEU, iar nu ca si cum ar trebui sa placa oamenilor. Dar ce vezi tu aiurea in asta? Ar trebui sa fim lenesi? Asa ,niste rataciti ca si Cioran?
2. Ce vrei sa spui, adica papa nu ar manca la fel, sau crezi cumva ca el zamisleste ca si SF. DUH? DIFERENTA ESTE CA ACESTI CRESTINI ,POCAITI CUM LE SPUI TU SI MAJORITATEA IGNORANTILOR, FARA SA CUNOASA SEMNIFICATIA CUVANTULUI RESPECTIV, acesti oameni fac toate acestea spre lauda LUI DUMNEZEU. Iar daca ai vazut si oameni cazuti, sa fii sigur ca DUMNEZEU ii va ridica...
3. Nu e de mirare ca nu ai avut nici o revelatie privitoare la conceptiile filozofice ale crestinilor, pentru ca filozofii au fost cei care L-au respins pe ISUS, asa ca de ce i-am urma noi pe ei? A existat macar un singur filozof care sa nu se fi intors in tarana? La ce i-a folosit filozofia sa? A fost ca si in cazul lui DARWIN ,care a lasat ratacitilor o piedica in plus in calea cunoasterii...
4. Crestin ascet exista doar in imaginatia bolnava a unui pagan, sa stii ca ISUS a cerut discipolilor nu sa se duca in munti, sa isi lase barbi si sa isi puna haine negre, ci sa se duca in mijlocul multimilor, asa cum oaia intra in gura lupului, pentru ca doar asa poate fi EL propavaduit ... Ai auzit tu ca ISUS ar fi fost ascet? S-ar fi suit pe "muntele lui ATHOS" si ar fi stat acolo pana l-au gasit fariseii? Pai daca facea asa , nu mai deranja el pe farisei, nici crestinii pe tine, dar vezi tu, fariseii au admis sa cada sangele LUI asupra lor. Poti duce tu povara asta?
5. DIN PACATE PENTRU MAJORITATEA OAMENILOR, DUMNEZEU A TRIMIS DEJA "PIATRA DE POTICNIRE", EA ESTE ISUS CRISTOS, numai ca vezi tu, in timp ce unii s-au poticnit in acea piatra, altii au pastrat-o ca pe un bun de pret si si-au pus-o la temelia casei (a se citi " credintei" ) lor: ei au fost numiti in ANTIOHIA pentru prima data "crestini".
6. Sa stii ca drama ta cea mai mare este ca desi se pare ca ai fost in BISERICA, nu te-ai intalnit cu DUMNEZEU, ci cu niste oameni, dar nici pe aceia nu ai fost in stare sa ii intelegi, sa stii ca fondurile alea sunt inregistrate si impozabile, ba mai mult, Biserica protestanta isi plateste propriul pastor, nu intinde mana asa , ortodox, la mila publica...Vezi CATEDRALA MANTUIRII nu stiu cui...
7.Sa stii ca ISUS a spus ca nu conteaza unde te rogi, ci CUM te rogi, deci parabola aia cu muntele lui ATHOS e teatru ieftin, cu multe fonduri, intr-adevar neimpozitate...
8.Nu poti sa incadrezi intr-un sistem logic , pentru ca logica ta e prea stramta pentru a explica faptele de credinta. Apropo, sa stii ca daca crezi ca 2 si cu 2 fac 4 in aritmetica, nu inseamna ca ai credinta ,ci cunostiinte matematice... A, daca ai crede ca plantezi o samanta si prin durerea ei provocata de insamantare vei culege un rod puternic, atunci, da, ai crezut in ceva . Ma tem insa ca aceasta pilda e prea tare pentru tine...
9. Pacatul lumii acesteia nu e "ca fumeaza si bea alcool",ci ca se inchina oricui altcuiva , numai lui DUMNEZEU nu...
10.Crestinii pun in centrul existentei lor pe DUMNEZEU, nu pe alti oameni, indiferent cum se numesc ei, si tocmai acest lucru ii deosebeste de necredinciosi. Din pacate pentru tine, nu poti vorbi despre universul lor , pentru ca nu e acelasi cu cel uman, al tau...
In rest, asa cum spunea si SF. APOSTOL PAVEL ,BISERICA nu este iubitoare de galceava, chiar daca cruciadele si Inchizitia au fost indreptate tocmai impotriva celor ce cunosteau si respectau Cuvantul lui DUMNEZEU. Iti doresc ca odata sa ajungi sa IL cunosti pe DUMNEZEU si sa intelegi ca ISUS a murit si pentru pacatele tale si poti sa fii sigur ca DUMNEZEU iti va cere socoteala pentru fiecare suspin al LUI ISUS...
DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE...

Cenzura e constitutionala fratilor - de Dinu Lazar la: 02/07/2004 07:28:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cea mai tare chestie a acestor zile este ca cenzura - care este - a devenit constitutionala. La americani, ca la noi e de mult. As zice astfel chiar: cu cit e libertatea mai trimbitzata cu atit e cenzura mai mare.

New York Upholds Ban On Cameras In The Courtroom

The Appellate Division, Supreme Court, First Judicial Department of New York has voted 5-0 in favor of upholding a ban on cameras in New York courtrooms, saying the ban is Constitutional. The ruling, made June 22, was the result of an appeal by Courtroom Television Network (Court TV) in its suit against the State of New York. Court TV brought the original lower court case on September 5, 2001 hoping to have the ban overturned by seeking a declaration that Section 52 of the state's civil rights law was unconstitutional under both the New York and U.S. Constitutions.

The National Press Photographers Association, through its lawyers, submitted an Amicus Curiae (friend of the court) brief on March 19 supporting Court TV's challenge and joining in the call to overturn the ban.

Please read the full story at http://www.nppa.org


#17175 (raspuns la: #17151) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dublu portret sau alter-egoul lui Alice:) - de alma la: 02/07/2004 13:59:23
(la: poezie light)
alice are o suita de cuvinte
carora le-a promis
loc de cinste in poeziile ei.
favoritul curtii ei este pronumele
cat mai personal,
castelul ei are o camera pentru tacere si una pentru sunet,
camera copiilor, pentru cuvinte mici “dar ale ei”,
bucataria, pentru elidari delicioase de vocale,
baia, pentru imersiuni indelungi in apa tulbure a sensurilor,
alice are o suita de cuvinte
de care se tot plange si care o tot obosesc
cu insistenta lor
dar daca sunt ale ei, ce sa-i faci?
ea le-a facut, ea trebuie sa le ingrijeasca:)

din bucatele colorate de cuvinte – lego
si-a facut un alter – ego
i-a dat un pantof roz
un zambet hazliu si
un caine mic, caramiziu,
si acum, in mana cu un pumn de linte
urmeaza cararea galbena de cuvinte
care duce spre Oz.
#17190 (raspuns la: #17178) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anita, tu care le stii pe toa - de SB_one la: 07/08/2004 18:03:19
(la: Ion Antonescu - erou sau criminal de razboi)
Anita, tu care le stii pe toate (in directia asta) inca nu ai reusit sa dai de "sursa"?

Tip: e o carte; colonel; fost in suita generalului Antonescu. Daca ghicesti ai premiul 1...cu coronitza.


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#19297 (raspuns la: #19285) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle,BEEEELLLLEEE!Stelllaaaaaaaaaaaaaaaaa! - de Little Eagle la: 07/08/2004 21:22:51
(la: Preferati muzica)
Dear one,
in primul rand cred ca faci confuzie intre Bob Dylan si ..Bb Marley...cel din urma inovator jamican al stilului raggae(se pare ca a murit in circumstante ciudate si CIA ar fi planuit asasinarea lui).
Cu toate ca stii ca Ozzy Osbourne e favoritul meu ca muzician inca de cand era cu Black Sabbath,deci un mare fan al lor si lui din 1970,am si alte gusturi muzicale si variate,de la clasic la tech-industry music.

Daca ai fi in casa noastra vei vedea o mare colectie de cd-uri de la Edith Piaf la Moby sau Tool.Nu-mi place si nu mi-a placut insa stilul pop,disco si de plangareala,in special anii 80 tampiti,plini de porcarii gen Abba,Bee Gees,Boney M si altii care au disparut la fel cum au venit...pe nevazute,doar marii muzicieni inca si azi produc si sunt mereu mari.

Jackson?Nu mi-a placut niciodata ca muzician.Bob Dylan? avem 3 cd-uri cu el si desigur ca-l iubim mult si la fel muzica lui inovativa si poezia cuvinteleo(doar Jim Morrison l-a putut egala).
Muzica country?Ce faci fara Johnny Cash?Ori Loretta Lynn,sau Dolly Parton?Ea...mai ce focoasa e!Sa ai sex cu ea...nu ai nevoie de mancare si nimic, te tine toata ziua si noaptea....nu pot vorbi multe...nu am chef de law suit!In fine.
Joan Baez a cantat cantecele lui Dylan,Jimi Hendrix la fel,Beatles,The Stones,omul e un mega monster in music.100% talent si geniu!

Imi aduc aminte de cenaclul lui Paunescu.Odata am fost la polivalenta pt. ca aveam un f. bun amic(azi de 24 ani in Elvetia),muzician(chitarist)ce era prieten cu Dan Andrei Aldea de la Sfinx...pt. cei mai batranei ca mine si stiu ce scriu acum.
Era si Phoenix atunci cu Tandarica la tobe(desigur)Ovidiu Lipan si Baniciu(mai tarziu devenit solo folk-ist dupa ce restul grupului au roit-o spre taramuri vestice),si multi altii ca Valeriu Sterian.

Cantau la cenaclu Dylan in prostie,dar boul de Paunica se baga ca un idiot mereu traducand in romaneste din Dylan ceea ce nu-i chiar usor sa-i gasesti un context sa rimeze ori sa exprime ceea ce el a scris in..engleza!

Am apucat cenaclul cand a inceput prima oara,era interesant si mai tarziu mi-am dat seama ca era o simpla manevra comunista de a face pe tineri sa vada ca Ceausescu nu era chiar..."rau".A devenit o propaganda si poetul curtii regale(Paunica) trebuia sa traga sforile si sa -si bage nasul si mai mult in curul murdar de cacat al partidului si ...idolului sau...!

I like your last words Belle,sounds almost like something Ozzy would say.
He used to say in the 80's:"Am I going craaazyyy?Am I going insasaaane?
I enjoy every second of madness that runs thru my veins."
O zicala buna ce o simt si eu in mine deseori,adica de ce-s un Ozzy fan?

LOVE&PEACE,
Ozzy






































#19329 (raspuns la: #19178) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. anonim #18748, on Sun, 01/08/2004 - 23:51 - de Paianjenul la: 19/08/2004 11:57:50 Modificat la: 25/05/2009 04:54:58
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
1. Dintre cele citeva sute de denominatiuni care se declara crestine se pare ca Martorii lui Iehova sint cei mai convinsi ca ei detin "monopolul" interpretarii corecte a Sfintei Scripturi. Realitatea este ca,

a. toate denominatiunile pot sa aiba parti din adevar, dar numai una poate sa aiba tot adevarul;

b. indiferent daca acea una este denominatiunea "Martorii lui Iehova" sau oricare alta, respectiva denominatiune nu va reusi niciodata sa demonstreze celorlalte ca ea detine acest monopol al interpretarii corecte, deoarece

_Biblia este interpretabila

iar oamenii care au IQ-uri diferite, atitudini diferite, etc...

_gindesc diferit - percep diferit anumite idei/concepte/filozofii/etc...


2. Privitor la inchinarea la Isus Hristos afirmi:

"Isus nu a spus niciodata ca este Dumnezeu din contra a invatat pe toti apostolii si discipolii sa se inchine nu la El ci la Dumnezeu, Tatal sau..."

Oare?...

a. Daca Isus Hristos nu este (si El) Dumnezeu, atunci la cine se refera profetul Isaia cind zice:

"Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: 'Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii'." ? Isaia 9:6,7

Cum e posibil ca, unei fiinte create sa i se atribuie titlul de "Dumnezeu (tare)" ?!

b. Pe ce chestie isi permite acest Isus creat sa accepte inchinarea care i se cuvine numai Dumnezeului creator?!...

"S-a aruncat cu fata la pamint la picioarele lui Isus, si I-a multumit. Era Samaritean." Luca 17:16

c. Din Apocalipsa 22:8,9 aflam ca ingerii creati nu accepta inchinare:

"Eu, Ioan, am auzit si am vazut lucrurile acestea. Si dupa ce le-am auzit si le-am vazut, m-am aruncat la picioarele ingerului, care mi le arata, ca sa ma inchin lui.
Dar el mi-a zis: "Fereste-te sa faci una ca aceasta! Eu sunt un impreuna slujitor cu tine, si cu fratii tai, proorocii, si cu cei ce pazesc cuvintele din cartea aceasta. Inchina-te lui Dumnezeu." Apocalipsa 22:8,9,

...si totusi, un anume "Ingerul Domnului" care afirma ca numele sau este minunat, nu-i admonesteaza deloc pe parintii lui Samson cind acestia se ofera sa-i aduca inchinare:

"Si Manoah a zis Ingerului Domnului: 'Care-Ti este numele, ca sa-Ti aducem slava, cind se va implini cuvintul Tau?'
Ingerul Domnului i-a raspuns: 'Pentru ce Imi ceri Numele? El este minunat.'
Manoah a luat iedul si darul de mincare, si a adus jertfa Domnului pe stinca. S-a facut o minune, in timp ce Manoah si nevasta-sa priveau.
Pe cind flacara se suia de pe altar spre cer, Ingerul Domnului S-a suit in flacara altarului. Vazind lucrul acesta, Manoah si nevasta-sa au cazut cu fata la pamint.
Ingerul Domnului nu S-a mai aratat lui Manoah si nevestei lui. Atunci Manoah a inteles ca este Ingerul Domnului, si a zis nevestei sale: 'Vom muri, caci am vazut pe Dumnezeu.'"

Cum e deci cu inchinarea?! Unii ingeri creati nici nu concep s-o accepte... altii o accepta ca pe ceva foarte natural?... (In nici-una din instantele de mai sus nu pare sa fie vorba de ingeri cazuti...)...

#19967 (raspuns la: #18748) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
digital vs analog - de Dinu Lazar la: 25/08/2004 00:51:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Buzoianu are perfecta dreptate.
Ce ma mira pe mine este atitudinea unor confrati aflati pe orbita prin jurul fotografiei, care cred ca dind bani multi pe scula lu peshte vor face poze mai bune, si care cred ca digitalu`, pentru ca pare simplu si ieftin, permite mai multor suflete sa acceada la maiestria in fotografie.
Mie mi se pare incredibil.
Asistam pe de o parte la o usurinta incredibila de a obtine imagini tehnic relativ corecte, si pe de alta parte la o incredibila avalansa a neprofesionalismului, prostului gust, kitsch-ului si lipsei de valoare in imaginea fotografica editoriala, clasica si utilitara - cel putin la noi in tara.
Ar fi mai multe de discutat...
La noi in tara taxele sunt foarte mari; la aparate foto, ele fac sa se dubleze pretul fata de Europa, si sa se tripleze fata de SUA; cine a facut magaria?
Alesii.
E democratie?
Cica este...
Atunci ce face romanul?
In loc sa se adune, sa faca miscari de protest si sa convinga clasa politica de ineptia asta, cei mai multi cumpara aparate furate, la mina a doua sau aduse eludind legea vamala si distrugind afacerile ce s-ar putea crea.
La noi se vind legal la ora asta de 5 ori mai putine aparate digitale decit in Ungaria, care are de aproape 3 ori mai putina populatie!
Tot asa, toti fericitii aici vorbitori de ieftinaciune digitala nici nu se gindesc sa dea 39 de milioane de lei pe suita Photoshop CS sau macar citeva milioane pe Windows - si atunci sigur, e eftin sa faci poze digitale.
Si ar mai fi si alte aspecte...
Uitam cumplit ca toate ustensilele, softurile, accesoriile, sunt elemente perene si neimportante pe linga intelegerea actului plastic, al mesajului imaginii, pe linga elevatul amestec de lumini si umbre care fac o imagine buna, si care amestec nu il face aparatul oricare ar fi el ci ochiul care a vazut multa pictura si fotografie si mina care a dat mii de pagini... fotografia este totusi un act cultural si nu o frecare a unui aparat sau a altuia...
Dar stiu maimulti fotografi dimbovitzeni care nu au citit niciodata nici o carte, cu exceptia celor de vizita... si atunci ce sa vrem...
#20299 (raspuns la: #20221) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lazare,Lazare - de Dinu Lazar la: 25/08/2004 20:25:24
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Domnu` Jay, nu ma pricep la psihanaliza sau la boli psihice, dar in mod sigur o vizita la psihiatru v-ar ajuta mult si ne-ar mai scuti sa dam scroll ca sa sarim peste productiile matale aflate la o prima analiza sub orice limita a oricarei incurcaturi neuronale.
Nu citeste nimeni dejectiile matale si poate ne mai lasi, e pacat de mediul de aici de la cafenea si de mirosul de cafea si de momentele cind chiar am putea invata ceva unul de la altul.
Am un amic, acum editor la o revista de IT, care mi-a spus cindva ca nu e bine sa te pui cu nebunii pe liste, ca ei au mintea mereu proaspata, fiind vidata si curatata de natura in mod optim. Dar eu fac gresala sa incerc sa va spun ca ar trebui sa mergeti sa vedeti ce nu e bine cu Dvs.
Nu pricepi domnu` Jay ca acilea e cafenea, ca incercam sa ne aciuim cind putem ca sa bem o cafea si sa mai schimbam o vorba, nu sa ne balacarim si sa ascultam bilbiielile unuia care mai face economie sa mearga la doctor si se mai scapa pe aici cu o suita de fraze scapate din intunecimi pe care nu le pricep, ca nu sunt doctor, domnu`.
Dar poate sunt doctori pe aici si pot ei sa spuna gratis si patriotic exact ce aveti ca sa rezolvati problema cu pastile si fara sa ne omoriti in continuare cu frazele astea pe care daca le-ati citi cu atentie peste o saptamina mare rusine si dureri de cap v-ar produce, daca ati avea cit de cit glagorie, caci cu discernamintul e clar.
Pe bune, mai mergeti si cintati la alte mese, ati convins aici total si definitiv si pe vecie, aici deranjati cam mult ambientul care era grozav pina sa apareti, care este.
Ce blestem pe capul nostru... nu e posibil in spatiul romanesc virtual sa discutam civilizat sau sa incercam sa invatam unul de la altul, sa schimbam o idee, ca apare cite unu cu cearceafu` dupa el si varsa cafeaua si strica giulumeaua.
Tragic...ce blestem adica...
Asta e ca in bancul cu chirurgu`...

Deja celebrul doctor Jay intra in operatie.
In sala, el, anestezistul si asistenta .
O intreaba pe asistenta :

- Mai Geta, asta a dat ceva ?
- A dat o p**a, dom ' doctor !
- Pai sa o impartim la trei !



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...