TACERE TAINICA

Frunza

Nu ma -ntreba nimica-n noaptea asta
Nici cit e ceasul nici ce ginduri am
Mai bine lasa-ma sa-nchid fereastra
Sa n-aud frunzele cum cad din ram.

Fa focul si preumbla-te prin casa
Fara sa spui nimic nici un cuvint
Vreau sa ma simt la tine ca acasa
Sa n-aud frunzele cum zboara-n vint.

Invaluita-n straie de culcare
Aseaza-mi-te alaturea in gind
Si deapana mereu fara-ncetare
Sa n-aud frunzele sub pasi cum gem.

Pazeste-ma in calea ta de vasta
Urgie a toamnei care bintuie
Si nu ma-ntreba in noaptea asta
De ce ma inspaiminta frunzele.

Iubito, in noaptea asta-mparateasca
Numai tacerea las-o sa vorbeasca.

Hypatia,
deschiderea acestui subiect este vina mea, pentru care imi cer scuze. Eu am avut nevoie de niste lamuriri, le-am primit, am trecut pe privat, asa ca acum e... tacere. Pentru ca practic nu e nimic de comentat, subiectul n-are ...subiect.
Cu bine, Georgiana.

"Tacere placuta in continuare..."

Nu vezi ca au ramas muti de admiratie? :)
Vrei sa-ti sperii fanii? :))

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"

Hai sa sparg tot eu zidul tacerii si sa revenim la subiectul propus. Cum stiti sint de "dreapta" si tin foarte mult cu Bush. Cei care-l invinuiesc inca nu m-au putut convinge sa-mi schimb parerile, nu pentru ca nu am o minte deschisa, ci pentru ca argumentele au fost prezentate intr-un fel care nu au nici o fundatie si nu sint "backed up" de evidenta. Ipoteze si interpretari nu pot inlocui "hard core evidence". O bucatica de adevar nu constituie adevarul total. Dar vorbesc de una singura. Cei care si-au format o ideie anume n-au sa si-o schimbe decit poate dupa ani de zile dupa ce secretele de stat vor fi dezvaluite, asa cum secretele USSR-ului au fost descoperite recent. Am sa revin dupa alegeri si-am sa dezbat mai departe politica lui GWB si al GOP-ului. Pina atunci W '04.

"Daca numai pentru un cuvint atita neiertaciune, ce sa ma mai mir DE CE se intimpla in mijlociul Orient...."

1. Vorba-i de argint , Tacerea-i de aur .
2. Ce parere ai sa schimbi argintul pe aur ?
3. Se pare ca cearta asta iti face bine , altminteri nu ai porni-o iar .
Si la o adica , mata traiesti in Orientul Mijlociu ?
Daca nu , vezi aliniatul 2 .
4. Intzeleg ca domnia ta nu esti evreica de aceea eu fac un titlu de
onoare din faptul ca nu te-ai simtit jignita ca ai fost numita "jidauca" .


In general spus , toata chestia devine cam obositoare .La urma urmei sunt chestiuni care nu pot fi tratate cu oricine .

ti-am spus ca nu-i usor. si-ti inteleg tacerea...

gandesti sau doar renuntzi?

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!

taceri
,,Omul este un tot plin de sentimente.Daca nu te apuci sa-l
judeci prea tare si cauti sa-l intelegi asa cum este...vei simti
cit de mult isi doreste o lumea a lui in care nimeni sa nu mai intre.
Poate numai Dumnezeu si ingerii lui."

Ea, dupa o lunga tacere,:
- Dragule , nu crezi ca ar fi timpul sa tacem despre altceva?"

ce tacere !!!
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"
Descartes

chiar asa ... a incercat cineva sa taca si sa asculte ... si doar atit...
sa asculte tacerea sa fie constient de tacere si de sine si doar atit ...
a incercat cineva ?

--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com

> In orice caz, pe conferinta asta banuiesc ca raspunsurile vor fi mult mai reduse

Ai dreptate :-) dar, un alt topic, zice: Tacerea nu-i de aur :-)

Si pentru cei care vorbesc cand nu trebuie.
Trebuie sa stii cand sa taci. E si asta o arta.
Ei doi se cearta. Pai decat sa se jigneasca inutil, mai bine tac!
Se racoresc putin, apoi discuta calm si rational problema. Nu?

Seful face pe nebunul?! Astept pana are un moment liber si dispozitia necesara, navalesc la el in birou si il intreb care e problema. Nu ma asculta?! Se mai intampla. Nu ma asculta indiferent de ce am spus?!Arrivederci, n-am ce cauta acolo.

Subscriu majoritatii - tacerea e de aur!

In alta ordine de idei, exista oameni care nu stiu sa-si sustina si apere punctele de vedere. Asta e nasol. Au nevoie fie de un psiholog, fie de orine altcineva care sa le insufle un pic de incredere in sine.

tacerea e de aur, asa cum vorbele sunt miere, daca stii cum se folosesc.

cred ca esti cel mai aproape de adevar.Oare in care din situatii e intr-adevar de aur tacerea?Aici intervine discutabilul "depinde", plin de subiectivisme.Si acest "depinde" depinde in mare masura de cel in fata caruia afisezi sau nu tacerea...Si atunci fiecare stie cel mai bine pentru el cand e de aur si cand nu, in functie de experienta umana, de situatiile prin care i-a fost dat sa treaca...

doctors, si tacerea este parte din comunicare. daca vrei sa comunici eficient cu cineva trebuie sa sti cand sa vorbesti si cand sa taci (mai ales cand partenerul de discutie vorbeste... ;)...)

iar proverbele citate cu - "tacerea e de aur", "daca taceai filozof ramaneai" se refera la cei ce vorbesc aiurea (poate fiindca nu au tacut atunci cand trebuiau sa asculte si nu au inteles despre ce era vorba).
==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "

Tocmai sunt in situatia de a aprecia valoarea tacerii. Am un coleg care din varii motive e suparat pe firma si pe conducerea firmei, dar se cearta cu colegii si nu cu sefii. Face sicane celorlalti, foloseste un limbaj grobian, e agresiv si violent in exprimare. Am observat ca explicatiile nu tin, nu le accepta/intelege, avand impresia ca e in centrul unei conspiratii generale. Asa ca eu am ales sa tac in fata avalansei frustrarilor lui. Daca la replica reactioneaza dur, in fata tacerii se retrage. Cred ca e o strategie buna. Desi cea mai buna, probabil, ar fi sa plece din institutie. Ar fi benefic atat pentru el, cat si pentru cei din jur.

Nu, tacerea nu-i de aur, am simtit asta din proprie experienta ....Cred ca e bine sa ne exprimam nemultumirile,propriile idei si sentimente,dar , asa cum spunea cineva pe forum ,trebuie sa spui toate astea celor care te asculta si celor care au nevoie ,altfel e "vorbarie stearpa"!

Nu am citit toate raspunsurile si imi cer scuze daca repet idei deja expuse dar cred ca e destul de evident ca nimic nu e abslolut si ca intelepciunea adevarata este sa stii cind sa taci si cind sa vorbesti; cum de altfel nici minciuna nu este in mod consistent ceva negativ desi cind am fost copii cu totii am fost invatati sa nu mintim; tacerea poate fi foarte multe: pastrarea unui secret, discretie, ascunderea adevarului, ascunderea nesigurantei de sine, teama de a nu jigni sau a trece o limita pe care o intuiesti ca exista, nepasare...muuulte. Cu filozofia: "daca taceai filozof ramineai' nu stiu daca sint neaparat de acord; bineinteles ca e preferabil sa gindesti de 3 ori si sa te exprimi odata dar a nu vorbi de teama impresiei pe care o poti face mi se pare un orgoliu aiurea, si dupa cum inteleg eu expresia, sensul este ca vorbind poti sa-ti arati ignoranta; cred ca una din greselile mari in relatiile interumane este sa faci presupuneri. Comunicarea adevarata cu expunerea clara a punctelor de vedere este singura cale de crestere si de intelegere a celorlalti , restul nu poate fi decit presupunere. Taci cind nu vrei lumea sa stie ce gindesti dar cind vrei sa clarifici ceva trebuie sa te exprimi deschis ; bineinteles ca exista putin si reversul medaliei la a fi prea deschis depinzind de calitatea interlocutorului care poate sa trivializeze sinceritatea ta dar cum am spus la inceput totul e arta de a stii cind si cum.

Ne invaluim iubirea in tacere pt k tinem la orgoliul nostru k suntem in stare sa iubim kiar si cand circumstantele ne sunt adverse (sau cel putin traim cu impresia k ne sunt adverse), k avem capacitatea de a suferi din si pentru iubire, k putem "arde" neconditionat, gratuit, indiferent de reciprocitatea sentimentelor. Pe scurt, cautam o arta de a iubi care sa ne innobileze prin faptul k e dezinteresata, care sa ne permita idealizarea propriei noastre persoane si sa ne imbogateasca viata cu trairile intense pe care le visam si pe care le investim intr-un obiect intangibil tocmai pentru a putea sa visam la experimentarea lor mai departe.De fapt, tot acest martiraj al pastrarii secretului, al indoielilor legate de mutualitate si al nesfarsitelor sperante pe care ni le facem in legatura cu persoana niciodata abordata e o inventie a crestinismului (vezi persecutiile care au incercat sa anihileze crestinismul din fasa, dar care, in calitate de obstacol, l-au incitat sa le depaseasca)- ne place sa pozam pt noi insine in sfinti ispasitori, avem voluptataea masochista a suferintei doin care speram sa renastem complet schimbati la fata. Ne place sa fim misteriosi, sa hranim inn piepturile noastre o iubire tainuita ( tocmai pt k nu are sanse de a fi impartasita) care sa ne dea un aer aparte, precum cel al cucoanelor lui Dostoievski, emanat de tragismul existentei lor.

2na "iubim in tacere" atunci cand stim ca pacatuim sau mai bine zis nu trebuie sa iubim aceea persoana , din mai multe motive :ori tu esti casatorit(a) ori el(ea)