comentarii

Tentatiile adolescentului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cand eram eu adolescenta, par - de Berkana la: 15/08/2004 14:40:04
(la: Tinerii de azi)
Cand eram eu adolescenta, parintii mei ziceau ca noi nu suntem ca tinerii de ieri, adica ei. Probabil cand ei erau tineri, bunicii mei ziceau la fel. Dar trebuie sa-ti dau dreptate in ceea ce priveste majoritatea tinerilor de azi. Democratia si nivelul de trai occidental i-a invatat ca pot trai fara sa munceasca sau sa studieze pentru ca vor primi ajutor de la stat. Tineretul occidental in majoritate intelege ca poate face tot ce doreste, ca este liber s-o faca, sa se drogheze, sa bea, sa fumeze, sa practice sex cu cine-i place, sa aiba relatii homosexuale si bisexuale, totul ii este permis in numele drepturilor omului si democratiei. Din nefericire o data cu intrarea democratiei in tara noastra au intrat si pornografia, drogurile si mentalitatea ca numai banul conteaza, cine are bani este admirat fiindca e destept, fie ca-i un mafiot de tigan ca acesti Camataru. Tavalugul a pornit, mafiile lucreaza din plin si parintii au o sarcina foarte grea in a reusi sa-si educe copiii de asa maniera incât sa fie mens sana in corpore sano, sa aiba principii sanatoase si sa reziste tentatiilor de "a-si trai viata". A imparti casa cu altii este un calvar. Iti doresc sa scapi cat mai curand.
Cu deosebita placere descopar - de dogmatic la: 20/10/2003 05:57:20
(la: Viata gay...romaneasca!)
Cu deosebita placere descopar, pentru prima oara in viata, ca nu sunt singurul care am adoptat increderea in oameni 100%, de la bun inceput! Eram tentat sa-i judec la o prima azvarlire a privirii ... si rau faceam! In fine...ce nu inteleg este de ce particularizam discutia intr-o directie strict masculina?! Nu este deloc corect! De ce unei femei iar sta mai bine cu una-n pat decat unui barbat cu altul?! Oare patriarhatul de care femeile doresc atat de mult sa scape nu se mai supune admiratiei si nevoilor lor? Culmea este ca, transexualii despre care pomenesti, au un rating al dracului de mare in randul ambelor sexe! Statisticile confirma asta. Hmmm daca este sa disecam "indatoririle conjugale", multi vor fi surprinsi sa afle ca si barbatii sunt suflete ce au nevoie de un pic de tandrete si uneori supunere. Educatia ambelor sexe mioritice nelasand loc de tagada in ceea ce priveste fantezia. Iata asadar, prin opozitia dintre "sacru" si "profan" al acestui subiect, am înteles mai ales saracirea adusa "institutiei" numita familie, realizata de secularizarea unui comportament religios sau al unei doze de bun simt prost intelese. Scopul nostru este insa sa definim trasaturile specifice ale acestui tip de comportament, chiar si prin prisma experientei religioase, si nu sa ne oprim asupra numeroaselor ei variatii si diferente determinate de nevroze si idei preconcepute. Mi se pare absolut normal sa ajut pe cei care ajung la demersuri deseori disperate, datorate acestei vanatori homofobice. Chiar si datorita unor proaste "obiceiuri" dobandite in timp, guralivi ce reclama ar trebui sa se gandesca de doua ori inainte. De ce? Aici voi face apel la o, deja, celebra replica " Esecul tau in viata este datorat, esecului meu ... ca tata!" Responsabilitatea ii este pusa in carca numai individului...dar ceea ce acesta ascunde in trecutul sau nimeni nu se intreaba! Asta ar trebui sa "stupefieze" intai, nicidecum procentele de nefericiti. In micimea noastra judecam si condamnam efectul dar de cauza toti se fac ca ploua! Adolescentii...hmmm ei bine, nu de putine ori acestia reprimand instincte ce ii bantuie, ajung mai tarziu sa cada in crunte depresii ratandu-si viata. Reprimand creezi o forta ce izbucneste mai tarziu cu putere mai mare . Suicidul fiind insusi un efect! In cazuri ceva mai fericite, acestia creaza o familie si in cele din urma o desfac lasand in urma alte 2-3 vieti distruse, practic. Ce preferi? Fericirea ta ca mama vazandu-ti progenitura inhamat la o sharada ce dureaza cativa ani sau implinirea sufleteasca si lipsa de remuscari? Cat priveste de "baietii rai"...asta nu depinde de sexualitate, cherry! ESte un naiv acela ce crede ca romanii sunt mai rai decat francezii sau nemtzii. "Oameni intre oameni" este de capatai in acest caz.
#1704 (raspuns la: #1695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
pentru ozzy si altii ca el... - de (anonim) la: 04/03/2004 16:00:38
(la: Droguri)
ce ma deranjeaza pe mine cel mai mult e ca aici pe acest forum de discutii pot intra si copii, tineri, adolescenti...care citind aberatiile despre cit de placut si cit de extraordinar e sa folosesti droguri (oricare ar fi ele) incep a crede si ei si sint tentati a le incerca.
E clar ca cei ce au scris ca folosesc droguri pentru ...nici nu stiu pentru ce...(ii consider nefericiti), nu au copii. Ozzy a spus ca nu are, celalalt adept al drogurilor..banuiesc ca nu are...
Eu ca parinte, citesc ce ati scris aici si ma crucesc...O sa mi se spuna probabil ca nu tin pasul cu evolutia in bine a omenirii..or cine stie ce alte bazaconii....
Ozzy darling, spui ca te lupti sa muncesti ca sa mai stringi cite ceva pentru a nu o lasa pe sotie doar cu .."vila"..oare nu ar fi fost bine daca ai fi putut sa-ti faci planuri ca traiesti inca 40 de ani de acum incolo si ca te bucuri impreuna cu sotia de acea vila?? De ce trebuie sa ridicati in slavi ce ati facut sau ce faceti...????
E adevarat, e asa cum spui tu..fiecare face ce doreste, dar revin la ce am spus la inceputul acestui mesaj si anume, sint multi tineri care citesc ce ai scris tu care inca nu stiu ce e bun si ce nu e bun pentru ei, si care vor fi poate tentati sa incerce ...uffff
Chiar ma intreb de ce iti spun toate astea..oricum nu o sa ajute..dar imi spun si eu parerea..
Mi-ar place sa apara mesajul asta, chiar daca apare a fi de la un "anonim"...Am sa ma inregistrez ca utilizator in urmatorele minute, dar sincer..am fost atit de intrigata de ce am citit incit nu am avut rabdare sa ma inregistrez.

By the way, traiesc in North America, intr0un loc unde drogurile sunt interzise, unde am vazut enorm de multe familii nenorocite din cauza drogurilor. Tineri din familii de emigranti, care au avut nenorocul sa discute cu unul ca Ozzy sau ca cealalta persoana de foloseste canabis, si care au fost prinsi de ideea: "ce minunata ar fi viata, daca as folosi droguri, as avea niste ani de glorie....apoi mi-as reveni...as pune stop atunci cind vreau...si mai apoi la 49 de ani..am sa spun sus si tare ..wow ce viata minunata am avut..nu regret nimic, ..as putea chir scrie o carte...ehhhh ficatul e facut zob..si inima o duce greu......dar ce conteaza...macar pe sotie sa o las cu o vila si ceva bani...."..YAAAKKKK... TI SE PARE EXTRAORDINAR OZZY????

Camelia R.
#11349 (raspuns la: #11332) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poate asta inseamna adolescenta - de Liah la: 30/04/2004 06:47:47
(la: Cautat, gasit, recautat, regasit)
Este vremea cand cauti cele mai multe raspunsuri.

Eu nu ma mai pot duce in discoteca pentru ca nu ii mai inteleg rostul. Pustoaicele se imbraca in asa fel incat sa iasa in evidenta si se zmucesc intr-un asa-numit dans pentru acelasi scop.

Sunt preocupata de alte lucruri: sa intru la facultate cu bursa, sa-mi fac o cariera solida pentru a nu depinde de nimeni, sa am grija de sanatatea mea si sa ma pot distra si eu... sau mai bine zis relaxa.

Poate ca adolescenta a trecut pe langa mine si nu mi-am dat seama...
poate....
#14781 (raspuns la: #14742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noi am crescut in Romania!!!! - de Dani Popa la: 11/11/2004 23:02:35
(la: Copii romani in SUA)
Pai noi am crescut in Romania!!!!Si de asta nu ne "amestecam" in "orgiile" astora de pe aici. Nu se pune problema de noi ca ne anturam sau nu cu drogati, ci de copii nostri nascuti aici si care pot fi mult mai influentabili si tentati sa incerce "ceva divers" (ex: droguri, sex la 12 ani, homosexuali). Pe un adolescent nu poti sa-i controlezi sau tine sub papuc tot timpul, si nici nu trebuie de altfel sa faci asta. Trebuie sa-i dai libertate dar in acelasi timp sa-l "ghidezi".

Student fiind aici nu poti sa negi ca multe petreceri aici se termina nasol: arestari sau crime, chiar daca nu cele la care mergi tu sau eu.

Iar faptul ca omul a zis ca nu a fost un sfint in Romania, nu inseamna ca e un drogat etc. Putea fi o modalitatea de a zice ca nu este adeptul "fecioriei" pina la casatorie sau mai stiu ce, ce ar fi putut sa-l adauge la categoria "fraieri" sau "sfinti" pentru altii.

Be prepared for the worst but hope for the best!!!!!!
NUMAI BINE

#28530 (raspuns la: #28393) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anca, in adolescenta, cu regr - de gabriel.serbescu la: 12/11/2004 00:35:10
(la: Interzis interzisul)
Anca, in adolescenta, cu regretabile exceptii, nimeni nu leza libertatea celorlalti, intentiile tale nu erau transgresoare, dimpotriva. Totusi, si exemple probabil ca sunt multe, adolescentul era cel violentat. Sau?
#28537 (raspuns la: #28445) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De acord ca adolescenta e o p - de mya la: 12/01/2005 08:02:34
(la: O adolescenta despre adolescenta)
De acord ca adolescenta e o perioada dificila, de tranzitie. Poate sa fie foarte stresanta mai ales ca habar nu ai ce sa faci cu tine, nu te cunosti, esti foarte dependent de mediu (faci ce vezi in jur), ce e cool, ce ti se pare tare. Nu prea ai idee ce sa faci, cum sa faci.

Chestia asta cu fericirea pe planul secund e o prostie. Trebuie sa te treci pe primul plan pe tine, ca persoana, sa te decizi ce ti-ar placea sa faci, cum ti-ar placea sa te vezi, cum te-ai imagina in viitor. Restul, ce crede lumea si ce impresie faci asupra ei, sunt ineptii, chestii fara insemnatate (sigur, sa nu te apuci de porcarii, normal!).

Stii cum se zice..fiecare primeste ce merita. Asa ca iti faci viata cum meriti, cam asa e.

Te vezi peste 15 ani cu doi copii si in vesnica cautare de bani si cu sot stresant? Nasol de tot. Da' cine te pune sa te mariti si sa faci copii daca nu ai chef? Sau cine te pune sa-ti iei un sot stresant? Mama mare? Nu te forteaza nimeni sa faci nimic din ceea ce nu ai vrea sa faci, capiscci? D-aia cand te faci mare, ajungi sa faci ce te taie capul si pe urma sa suporti consecintele. Mda...nu e prea lejer da' asa e mersul vietii. Daca ajungi sa ti se para distractiv e perfect, jur!

Am senzatia ca ne vezi pe noi astia adultii ca pe niste nenorociti fara de inima, fara sentimente si cu gandul numa' la bani. Trebuie ca ai sau ai avut numai de genul asta prin jur, chestie destul de aiurea, din punctul meu de vedere. Da' nu suntem toti la fel, zau ca nu. Ia fii tu un exemplu viu...asa in timp...arata-le celorlalti din jur ca nu ajungi ca ei.

Urmeaza-ti inima, fa ce-ti place, ce simti ca e pentru tine. Daca vrei sa te faci balerina (luat numai ca exemplu), fa-te! Ai sange in tine si fa ce ai chef, nu-ti mai pierde din energie gandindu-te mereu ce o sa zica "X" sau "Y", sau cum e "W" sau "Z" sau cum o sa ajungi tu precum "P" sau "R".

Modeleaza-te pe tine dupa cum te duce capul. Atat.

Succes si lasa textele ca nu tine ;-). Fa-te mare! Unii nu reusesc nici la 60 de ani.

Sa stii ca exista si babe frumoase...habar nu ai. Eu stiu cateva si nu le-as da pentru cele mai tari "bucati" din Playboy! ;-).





adolescenti si adulti - de trustman la: 17/01/2005 16:37:25
(la: O adolescenta despre adolescenta)
Asa cum singura ai spus-o "adolescenta e perioada in care totul pare confuz,in care ai cele mai multe indoieli legate de infatisare sau de propria personalitate". acum tu esti pe un drum bun dar esti cam confuza. dar asta se rezolva cu timpul.

"Pt.mine,adolescenta a insemnat sa dau "delete" tuturor amintirilor si sa o iau de la capat cu o cu totul alta personalitate,cu alte vise"
vei afla in curand ca nu ai dat nici un 'delete". ai dat doar un "hide" pe care il vei anula curand din "control panel/folder option/view file"

adultii aia care vorbesc despre bani (fapt care te streseaza pe tine) o fac de multe ori pentru ca tu (ca si copil) sa poti sa ai ceea ce iti doresti: haine, telefon mobil, calculator, internet. crede-ma ca ei ar putea sa traiasca si fara astea dar stiu ca pentru tine (nu e vorba de tine ca persoana ci de orice adolescent in general) e important sa le ai. face parte din imaginea ta "cool", de "vorbitor-cu-tz-k-si-cuvinte-englezesti".

profi de la liceu se uita la voi de sus? cati dintre colegii tai isi copiaza comentariile la romana de pe referate.ro sau alte site-uri de genul asta? cati dintre colegii tai ii respecta? stiu, la varsta asta stim mai bine decat profii si materia si cum sa se predea. la un moment dar iti vei da seama ca nu e chiar asa (desi e evident ca sunt si profi care nu au ce cauta la catedra asa cum si tu ai colegi care nu ar fi trebuit sa ajunga in liceu).

"Stiu,nu e important liceul,ci facultatea si mai ales ceea ce ai in cap." nu e important nici liceul, nici facultatea ci doar ceea ce inveti. sa-ti aduci aminte tot timpul de replica pe care vrajitorul din oz i-a spus unui personaj: "nu pot sa-ti dau o minte dar pot sa-ti dau o diploma". asta face si scoala.

Cel mai corect lucru mi se pare ca fiecare elev sa aiba un nr. obligatoriu de ore,dar sa le aleaga singur,dupa preferinta.Stiu ca aceasta mentalitate nu va fi acceptata prea usor in Romania,dar sper ca intr-o zi,poate chiar copiii mei vor avea ocazia sa invete intr-un astfel de liceu.
mentalitatea asta cum ii zici tu (desi ea este de fapt un stil de a face scoala) nu este acceptata nici in occident. in cel mai bun caz, ai o serie de cursuri care sunt obligatorii si o serie de cursuri pentru care poti sa optezi alaturi de cele obligatorii.

daca cineva n-a inteles ce zici tu (cum crezi tu ca nu a inteles mya), intreaba-te unde este vina ta in asta. poate tu nu ai reusit sa-ti exprimi gandurile cum trebuie. procesul de comunicare implica un emitator si un receptor. nu e obligatoriu ca vina sa apartina receptorului.

da-mi voie sa-ti recomand o carte (nu se citeste foarte usor dar nici foarte greu si eu cred ca e o carte buna): gabriel liceeanu - despre limita.
si daca ti-o recomand inseamna ca am si incredere in tine ca vei putea sa o citesti si sa o intelegi. ti-am spus ca esti pe drumul cel bun :)

o sa devii adult si o sa vezi ca poti sa visezi cu ochii deschisi daca vrei (fie te-ai uitat prea mult la "peter pan" fie ai citit "micul print" de prea multe ori sa crezi ca adultii sunt asa rai). incearca sa ai incredere in ei si daca nu te inteleg, gandeste-te daca modul in care le-ai comunicat framantarile tale a fost cel mai bun. daca e ceva ce adultii nu sunt, atunci ei nu sunt vrajitori sa stie ce este in sufletul si in gandurile tale.

'...recunoscuta de opinia publica ca fiind amorala...' - de burcolor la: 20/01/2005 10:55:37
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
serios? cum ramane cu libertatea de exprimare si dreptul la opinie. in ce sistem de valori poti spune asta? cand RO a ajuns tara surogatului, a lui Quick Cola (remeber '80) sau Teck si Cornelius (remember 1990?) iar asta e o boala cronicizata - asta e scoala de morala pe care s-au bazat generatii intregi - asta e opinia publica de care vorbesti?
- poate exemplul cu filmele XXX nu este cel mai grav (desi multi isi ascund preferintele in public) dar daca te deranjeaza subiectul fi sigur ca punctul tau de vedere este doar PUNCTUL TAU DE VEDERE si nu al tuturor. eu respect ceea ce simti si crezi dar priveste si altfel: este evident ca adolescentii si tinerii, in general, cauta senzationalul, iar filmul XXX face senzatie - ai curaj sa le iei 'jucaria'...
- daca ai o bruma de cultura familiala, o minima educatie scolara sau pur si simplu 'bun simt' nu faci din vizionarea unui film porno un hobby sau te dedici depravarii.
- daca intr-adevar vrei sa devii erou intre oi trebuie sa fi lup. dar nu lup moralist. e cel mai greu sa te numesti pastor cand tentatia e mare! (''parerea mea!'')
??? crezi ca ia foc forumul daca pun in topic cati au vazut filme XXX cu homosexuali? de unde si le-au procurat? e Internetul talpa iadului??? e cea mai rapida sursa de informare? e necesar? (hmm - nu raspunde!)
#33866 (raspuns la: #31318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adolescenta.... - de dramona la: 09/03/2005 18:13:31
(la: adolescenta....)
nu o regret !
insa cand privesc in urma imi amintesc cu placere!
a fost o perioada din viata mea, poate nu foarte usoara, insa acum mi se pare ca m-a ajutat la ceva; toate situatiile in care ma fost pusa , in periada respectiva, au contribuit parca sa fiu persoana de acum!
zic perioda nu foarte usoara, pentru ca la vremea respectiva, "din tantar faceam armasar", evident! toti adolescentii, cred eu, ca exagereaza putin tot ceea ce li se intampla, insa pe de o parte asta este si farmecul! mai tarziu am avut senzatia ca pierd din entuasmul asta cu care priveam lucrurile sau cu care le traiam!
in adolescenta am inceput sa pictez, sau sa scriu poezii....ocupatii din astea care-mi permiteau in acelasi timp sa-mi pastrez singuratatea; acum nu am mai scris o poezie de foarte mult timp, cu atat mai putin, sa scriu o pagina sau doua(ca un jurnal).
nu stiu daca e bine sau rau ! eu am luat-o ca pe o evolutie; nu mai simt nevoia pur si simplu.
si pe urma mai sunt si relatiile, cu baietii sau cu parintii....
e adevarat ca cu parintii nu a fost niciodata usor.
la momentul respectiv ziceam ca nu ma inteleg; acum insa zic ca nu ne intelegeam.
oricum nici nu cred ca mi-a trecut vreo clipa prin cap sa ma gandesc si la ei, sau in ce situatii ii puneam atunci, ma gandeam doar la mine si la cat de neinteleasa sunt eu.
in acelasi timp, poate ca am avut noroc, nu stiu, insa nu am cazut niciodata in extreme(aproape); am fost destul de flamanda de informatie, ceea ce mi-a servit un pic mai tarziu.

un sfat, daca pot sa-mi permit, este sa incerci sa profiti de tot ceea ce ti se intampla!
incearca sa traiesti prezentul, si mai putin viitorul !
si cu riscul de a-ti zice ceva ce poate nu-ti face placere sa auzi, sau ceva ce ti-au mai zis si altii inaintea mea, sa stii ca timpul trece repede !! chiar daca cateodata ai impresia ca nu este asa !

bafta multa !
Da, adolescenta:) - de babybel la: 13/03/2005 12:50:25
(la: adolescenta....)
Probabil iti inchipui ca nu sunt decat o tipa care nu are ce face si careia i sa facut mila de tine, si ai fi aproape de adevar - cu o exceptie: Nu mi-e mila de tine. Te inteleg perfect, dar starea asta a ta depinde doar de tine. Cauta sa te comporti ca un om normal, cauta sa te prefaci ca totul e OK cu tine si vei vedea ca intr-adevar, nu exista nimic mai bun decat adolescenta. Stii de ce? Pentru ca acum ai timp. Pur si simplu. Nici eu nu sunt prea in varsta-am doar 20 de ani, dar crede-ma ca deja plang dupa varsta ta.
N-ai idee cat este de aiurea sa nu mai ai timp nici sa-ti plangi de mila, sa nu mai ai timp nici sa disperi. Si eu am avut si poate chiar mai am aceleasi probleme ca si tine, dar acum abia mai am putin timp sa ma uit in oglinda si sa realizez ca a trecut inca o zi.
Dar ceea ce ma face sa merg mai departe este sa-mi vad, treptat, toate visele, indiferent de cat de mari sunt, implinindu-se. E minunat sa vad cum prietenii isi amintesc toti de clipele superbe din liceu, sa ne intalnim la un pahar o data la o luna si sa ne dam seama pas cu pas cum cladim ceva frumos in jurul nostru, prin fortele noastre.
Fa-ti un scop din asta, din a creea ceva frumos fara sa uiti de tine, si vei vedea cat este de scurta adolescenta, cu toata perioada 14-19ani, si vei ajunge, cu mult inainte de a termina liceul sa realizezi ca nu mai vrei sa se termine.

Profita!
draga zuza, - de andrusca la: 22/03/2005 15:22:45
(la: ati insela(ati inselat) persoana de langa dvs?)
Din ceea ce ai scris reiese faptul ca esti o persoana foarte tanara, indraznesc sa spun, chiar la inceput de drum.
Si tu esti tentata, ca orice tanar, ispitita, cum spui tu, dar mai ales curioasa de necunoscut, zic eu.
Daca deja "dupa vreo 2-3 saptamani ai impresia k celalalt nu da totul asa cum faci tu", scuza-ma dar ce mai astepti de la aceasta "relatie".
Tu trebuie sa inveti ca prima perioada a oricarei relatii (cand vorbim de o adevarata relatie intre doua persoane de sexe diferite) este cea mai frumoasa parte, iar in cazul tau, cele 2-3 saptamani nu reprezinta decat inceputul inceputului.
Dar ce stii tu despre iubire? Ce este iubirea pentru tine?
Faptul ca ai un barbat (sau baiat) langa tine cu care te saruti si-ti petreci timpul liber, oare asta inseamna ca iubesti sau ca te iubeste?!
Te asigur ca nu. Dupa vreo 2-3 saptamani nu ai cum sa iubesti, in adevaratul sens al cuvantului, cel mult ti-e drag de el, te simti bine cu el, nuante mult mai pale decat adevaratul sentiment de iubire.
Revenind strict la intrebarea ta:"ce faci?", in zadar ti-as da un sfat pentru ca si eu am fost adolescenta, tanara si nu am tinut cont de sfaturile altora, am facut tot dupa cum vroiam eu......asa ca timpul o sa treaca, tu o sa te maturizezi, o sa inveti sa faci diferenta intre amicitie, prietenie, iubire......si nu o sa mai ai asemenea probleme.
zuza - de cico la: 22/05/2005 23:37:01
(la: ati insela(ati inselat) persoana de langa dvs?)
Mda... Daca mai esti pe receptie, si eu citesc in modul cum ai pus problema pretextul pe care-l cauta unul sa-si "dovedeasca inocenta" (fata de propria constiinta sau fata de altii) cind e cuprins de tentatii. Sint doua aspecte aici:

(1) 2-3 saptamini la o virsta banuiesc frageda nu defineste (inca) o relatie destul de solida ca sa-ti pui problema "inselatului". In adolescenta treci prin mai multe prietenii pina iti gasesti "sufletul pereche". Cine plonjeaza orbeste in "a da totul" dupa doar citeva zile cu celalalt, e ori inconstient, ori exagereaza cu acel "totul".

(2) Te furnica ispita? Nu mai blama pe celalalt si nu-ti crea false pretexte. Ori fa-o si asuma-ti faptul ca tu esti cea\cel care parasesti astfel relatia, ori retine-ti pornirile si nu mai cocheta cu tentatia.

E contradictoriu si ipocrit sa afirmi ca tu esti piatra de temelie a unei relatii pe care tot tu te gindesti s-o tradezi.
sa fim seriosi - de giocondel la: 01/06/2005 01:48:52
(la: O tigara, va rog! Fumati?)
este adevarat ca viata nu poate fi privita, in ansamblul ei, doar in alb si negru...insa, uneori, oamenii se cunosc pe ei insisi indeajuns de bine incat sa poata afirma si adevaruri absolute...spre exemplu..eu.

nu fumez, am fumat vreo 5 tigari in viata mea si acelea asa la mishto.

cea mai mare tentatie am avut-o in liceu cand toti colegii mei, in afara de vreo 3-4, fumau...faceam sport insa si am rezistat tentatiei, mai ales ca nu mi-a fost niciodata interzis de parinti.daca voiam sa fumez puteam sa fumez la ce ora voiam eu..tocmai de aceea si-a pierdut si din farmec..la ceilalti era vorba despre adrenalina...stateau ascunsi in parc, mereu cu spaima-n gat ca nu cumva sa ii prinda ma'sa sau tc'su

nu am fumat cand eram adolescenta, nu m-am apucat de fumat cand am trecut prin perioade stresante sau traumatizante si nici nu am sa ma apuc de fumat vreodata, pentru simplul fapt ca Nu imi place...nici gustul nici mirosul, nici urmele de nicotina de pe degete, cu atat mai putin dependenta si banii aruncati in vant

cand am nervi sau vreau sa imi trec timpul de pomana...mananc mere. sau rosii, sau orice alte fructe sau legume.

eu cred ca optiunea din chestionar este valabila, sunt convinsa ca sunt si altii care din diferite motive, stiu ca nu vor fuma niciodata.si cu asta basta....:):)

numai bine!

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

adolescenta e o stare - de Tofan Ana Isabella la: 24/06/2005 08:43:58
(la: adolescenta....)
POt spune ca si eu la aproape 30 de ani sunt un adolescent intarziat.Poate ca n-am avut ocazia sa experimentez mai mult ., ca voi ramane si copil in acelasi timp...
mimi, adolescenta e pana la m - de zaraza la: 25/06/2005 02:33:21
(la: adolescenta....)
mimi, adolescenta e pana la max 17 ani, si e chestie de hormoni. din ce povestesti, cred ca nu mai esti adolescenta.
nu stau sa-ti fac morala, stii si tu ca nu e bine ce faci. iti fac doar o mica predictie: tu cu el peste 2-3 ani, cu un copil, si o prietena zglobie in zona.
intrebare: crezi ca vei dormi linistita noptile?
raspunde-ti sincer, si vei gasi calea.

zaraza

ps: nu ajuta sa nu ai prietene zglobii, e asa o abundenta pe lume, ca nici nu mai conteaza daca iti sunt sau nu prietene...
ps1: stiu ca nu ajuta, dar am incercat :)
#56673 (raspuns la: #56541) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vai, si cum s-a dus. - de horiatu la: 26/06/2005 22:49:02
(la: adolescenta....)
Vai fumoasa vreme, si cat de repede s-a dus...
Si-n mine s-au zbatut hormonii si mi-am pus probema care-i rostul vietii cand pofteam la aventuri ca ale lui Bond, James Bond (zice ca cineva l-a intrebat o data cat e ceasul: "Zece, Sase fara Zece!" - ha, ha! sus moralu')
Ce sa faci ca sa treci peste greata tineretii? Fi ocupat(a) - foarte ocupat(a)! Fa-ti lectiile bine, citeste mult, ia lectii de dans ori karate, joaca footbal sau ping-pong, picteaza, scrie poezii, invata o limba straina, daca esti fata fa-ti o garderoba de 30 de toalete diferite, daca esti baiat fa-ti muschi, mergi la strand, stai intre tineri de varsta ta, dar si intre adulti interesanti, pune-ti idealuri apropiate si noteaza-ti cat de repede le poti atinge (ca de exemplu "Vreau sa cunosc un baiat/fata nou/a si sa merg cu el/ea la (?) film/strand/nudisti/biblioteca/footbal/metrou/etc." Stai departe de tentati cum ar fi "vreau sa incerc o tigara/iarba/alcool/relatie homo/etc." daca nu e prea tarziu.) Exista carti bune (Ciresarii) pe care poti sa le inveti pe dinafara, sau enigme adanci (Se trage omul din maimuta?) in care poti sa-ti ingropi plictiseala si indoielile. Cu geu iti vei gasi echilibru in religie la varsta asta, dar poti incerca sa citesti Biblia fara prea mult simt critic. Mai putine filme cu violenta sau sex salbatec. Porneste o mica afacere sa te dovedesti tiesi. Poti ajuta la un camin de batrani, sau citi povesti la copii ori poti incasa ceva bani dand zapada de la vecini...
Scoala-te de dimineata si incepe-ti ziua cu o tura de cartier. Ajuta paianjenul sa iasa din cada inainte sa pornesti apa fierbinte. Da-ti importanta si trage concluzi din puerea si liberul arbitru cu care ai facut asta. Admira si respecta viata in toate ipostazele ei.
Nu mai stiu... a trecut mult de atunci si regret ca mai erau atatea de facut si-am stat ca un prost cu ochii pe pereti cand aveam atata energie si timp...
Curand adolescenta se va sfarsi si vei avea un sef atat la servici cat si acasa. Sa vezi atuncea nedreptate si tampenie!
Intruder - un fost adolescent care a avut sansa sa INVETE - de horiatu la: 29/06/2005 18:01:47
(la: adolescenta....)
"un fost adolescent care a avut sansa sa INVETE" - oare a invatat ceva?
Argesis - intruder m-a atacat murdar in alte ocazii, si ma incita sa-l fac aici albie de porci:
Fi atent la falsitatea si pericolul sfaturilor lui contradictorii:

"impune-te in fata adultilor" - este greseala de baza pe care o fac generatii de generatii. Uni isi lasa parul lung, altii si-l taie, se tatueaza, mutileaza - belciuge in urechi, nas, buza, limba - fug de acasa, nu merg la scoala, pleaca si mor la razboi... Sigur, ori ce adolescent are simtamantul ca lumea trebuie scimbata. Asa este, si este de datoria voastra sa o faceti. Dar trebuie sa o faceti responsabil!

"chiar daca visezi in van...doar de aia-i vis" - pentru voi adolescentii visele-s mai mult decat un vis. Viseaza si cauta-ti calea sa-ti realizezi visele. Asa face un invingator. Un vis in van e doar pentru un invins iesit din adolescenta pe usa din dos!

"exista cineva dispus(a) sa-si traiasca viitorul cu tine" - a avea un viitor inseamna mai mult decat ca cineva sa-si piarda timpul cu tine. Asta e viitor de looseri (cum deja sti), si pentru oricine se gaseste cineva care sa doreasca sa-si imparta desnadejdia cu un echivalent. A avea un viitor inseamna sa poti alege tu cu cine sa vrei sa-ti imparti bucuriile, si pe ori cine ai alege, sa nu-i lasi posibilitatea sa te respinga.

"arunca pesimismul asta de doi bani" - asta-i un cliseu (ca de altfel tot ce spune Intruder aici sau aiurea) Pesimismul asta are motivatie chimica si hormonala. Pentru perioada urmatoare, pur si simplu nu poti scapa de el. Tot ce poti face este sa intelegi de unde vine si sa inveti sa traiesti cu el, fara sa-l lasi sa te scoata din contextul tau.

"asculta cum creste iarba, vezi cum zboara pasarile, observa oamenii..." - clisee, clisee, clisee! Mai conceret, asa cum ti-am mai spus, stai ocupat. Alegeti activitatile care vor contribui la atingerea visului tau sau viselor, caci e putin probabil sa ai un singur vis bine conturat deja. Activitatile astea te vor ajuta sa-ti alegi visul cel mai potrivit cand va veni timpul.

"mai tarziu n-o sa ai timp s-o faci" - nici acum nu stai prea bine cu timpul. Ai multe de realizat intr-o perioada scurta si bulversata de hormonii care iti topoie pe creier si in inima. Cand privesti cu desnadejde peretii goi, tu sti deja ca nu faci ce trebuie. D'aia ne-ai si scris!

"nu mai lua in seama ''sfaturile'' celor mari" - ferestete de enormitatea "sfatului" lui Intruder. Vrei sa ajungi la politie? reabilitare? sa repetii anul? sa te dea societatea la o parte? - asculta-l pe Intruder!
Altfel, intelege ca indiferent de starea ta emotionala, societatea nu da doi bani pe razvratiti si premiaza numai pe cine urmeaza "calea."

"ce daca lor nu le pasa de trairile tale?" - nu le pasa, si trebuie sa inveti sa nu-ti pese nici tie. "daca-ti pasa tie, e suficient!" - asta se traduce "n-ai decat sa-ti plangi singur de mila."

"invata sa fi liber si sa te doara-n cot" asta e sfat bun pentru hoti. In realitate este timpul in care trebuie sa incepi sa intelegi ca libertatea ta este conditionata de libertatea celorlalti, respectul pentru tine, vine cand vei invata sa-i respecti pe altii, iar compasiunea este primul sentiment dupa dragoste. Sa nu te doara nici cand in cot de nimic! Moartea sufleteasca incepe de la cot.

"invata sa-ti para rau dupa fiecare secunda trecuta" - unde poti cadea mai jos?!? Probabil intruder a vrut sa spuna: "Invata sa folosesti fiecare secunda, si fiecarei secunde sa-i intelegi sau sa-i gasesti un rost." Indiferent de dificultatile de exprimare ale lui Intruder, cred ca asta e singurul sfat bun pe care a incercat sa ti-l dea.
#57199 (raspuns la: #56911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stii ce? Prea m-ai tentat mul - de cico la: 25/07/2005 02:06:59
(la: Ce conteaza mai mult la o femeie?)
Stii ce? Prea m-ai tentat mult cu "supunerea fata de barbat" :)))



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...