comentarii

Toamna se numără bobocii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Intrudere - de Honey in the Sunshine la: 11/09/2007 12:21:35
(la: Portrete cu putin mov)
Esti mortal! :)
Am ras de am dat in sughitat, daca fac infarct in prima mea zi de facultate te pun sa-mi dai banii pe taxa :))
oricum de data asta sigur te-ai pus de un loc intai si stiu eu sigur ca te dai in stamba pentru ca a venit toamna si se numara... bobocii si misterii cafenelei:)
#233898 (raspuns la: #233897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de sarabi la: 13/09/2007 15:02:19
(la: la multi ani buni)
multumiri pentru urari si raspunsuri la urari...se incruciseaza gandurile de bine. Nu stiam ca anul bisericesc ortodox incepe la 1 septembrie si nici care ar fi motivatia. In ceea ce priveste anul evreiesc, din punct de vedere religios incepe in primavara, dupa Pessah (Paste,cel calendaristic- dupa Rosh-Hashanah. Nu cunosc multe detalii din punct de vedere teologic. Presupun ca, sarbatoarea Anului Nou semnificand si un moment de analiza a faptelor din anul ce a trecut, este potrivit sa fie toamna (cand 'se numara bobocii') cand se trage linie si din punct de vedere al roadelor muncii...recolta:)
#234643 (raspuns la: #234575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da, si mie-mi place - de Bucu la: 17/01/2009 18:51:13
(la: colectia halita)
ce mai stii de Ilie Stepan de la Pro Musica?

hai sa-ti dau o poveste de citit, o gasesti aici:

http://www.stepanproject.com/biografie-inceput.html


"Eu sunt nascut in 24 noiembrie 1953 la Caransebes ... primul impact puternic cu ghitara a fost dupa ce am vazut aici, aproape, la fostul cinematograf Victoria, filmul "Tinerii" cu Cliff Richards si The Shadows .. ala a fost "declickul" .. asta era prin 1963 cred .. '62 - '63 .. cam acolo.

Atunci am stiut ca vreau sa invat sa cant la ghitara, si dupa scurta vreme parintii mei mi-au adus primul meu profesor de ghitara, Adrian Popescu. Totdeauna vorbesc despre el cu ganduri bune; este omul care mi-a pus instrumentul in mana .. mai are elevi cu care se mnadreste: Nicu Covaci a facut cu el, Dan Ionescu (chitaristul de jazz care canta acum prin Canada) are cativa elevi cunoscuti chitaristi ..

Cu profesorul Popescu am facut 1 an jumatatea ghitara cu pana, deci am invatat sa cant la ghitara cu pana, tehnica asta care se foloseste si in rock ... Apoi, dupa un an jumatate, le-a zis parintilor ca nu mai are ce sa ma invete .. ca am invatat multe de la el ... repet foarte bun pedagog si dascal pentru ceea ce se face la inceput la ghitara ..

Ghitara clasica am inceput sa o invat singur pentru ca nu existau forme institutionalizate de invatat. Mi-am facut rost de niste carti, am citit partituri, am studiat niste metode, iar apoi, cand am stiut sa cant la ghitara clasica .. am avut bucuria vietii mele sa il intalnesc pe profesorul Eduard Pamfil, care este si a fost o mare personalitate a culturii si a vietii medicale.

Mi-a placut sa cred ca este un renascentist intarziat (profesor doctor, eminent psihiatru, a creat Scoala de Psihiatrie la Cluj). In '56, la revolutie, a cantat in balconul casei in care locuia studentilor care s-au revoltat; l-au deposedat de titlu ... a ajuns la Timisoara ca simplu medic. Aici a reurcat pasii carierei in psihiatrie, a fost un eminent spihiatru, a ajuns sef de clinica ... A studiat ghitara clasica la Paris, la Conservator, in perioada interbelica alaturi de Emilio Pujol (un mare compozitor si pedagog) ... era chitarist, muzician, poet, eseist, pictor foarte bun .. deci tot ce era in domeniul artei ii era cunoscut. Un adevarat om al Renasterii in plin sec XX.

Cu dumnealui am avut bucuria sa invat niste lucruri foarte importante despre ghitara si muzica .. in perioada asta in 1967 mi-am infiintat prima formatie .. la scoala generala era asta .. formatia "MARTIENII" .. apoi in liceu (bacovian petru mine, ca un cimitir a fost, si liceul ... si comunistmul) in clasa a IX-a am infiintat trupa "RIVOLI GRUP 4" cu care cantam muzici experimentale .. cantam si la reuniuni .. interesant e ca nu cantam cover versions, cantam compozitii .. lumea mai dansa pe compozitii .. era o atmosfera foarte "hippiota" daca stau sa ma gandesc.

1972 .. stai sa imi amintesc exact .. mai '72 .. am inceput sa ma gandesc intens la un grup pe care sa il infiintez asa dupa toate regulile infiintarii unui grup .. in toamna m-am gandit tare si am inceput sa lucram .. toamna '72. Numele trupei era Pro Muzica (un Sprite cald. Nu este? Un pepsi cald - n-ea intrerupt ospatarul n.a.) ...intr-o ora de chimie se intampla asta .. mi-a venit ideea de trupa .. era numele mai lung (deh, teribilismul varstei) .. "PRO MUSICA EXPERIMENTAL SUPER GRUP" .. dupa cateva saptamani a ramas PRO MUSICA

Am inceput sa repetam si primul concert a fost pe 15 ianuarie 1973 .. de fapt eu asa am oferit informatia, ca data infiintarii coincide cu primul concert. A fost la sala festiva a Liceului Eftimie Murgu (Carmen Sylva, Liceul Pedagogic). 15 ianuarie e ziua de nastere a lui Mihai Eminescu .. PRO MUSICA avea piese in concert numai pe versurile lui Eminescu.

Muzicienii care au fost pe scena: Doru Iosif ("Castravete"), Doru Apreotesei a fost la pian atunci, Liviu Butoi la oboi si flaut si alti colegi de generatie ..."

#392781 (raspuns la: #392571) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
auziti ma - de just.a.touch la: 11/01/2010 17:34:34
(la: ADMIN)
vin dintr-un loc unde se practica cate o analiza din asta la ceva vreme. De la 1900 toamna in numele libertatii de expresie si a nush ce clarificari. Nu spun cata scarba am in acele momente si cam de obicei acolo doar in acele momente mai scriu, si de obicei masochista fiind cu riscul sa par geloasa pe asa atentie, ma bag eu ca poate se inceteaza. As putea sa ma alatur lui om si sa spun sincer ca aveti momente cand va manifestati atat de tembel ca mor de ciuda. O contradictie sora cu parsivenia daca in alte zile n-as vedea si alte pareri despre voi.

Apai daca ma apuca pe mine se face loc fratilor. Eu zic sa va abtineti, pentru ca in acele momente mi se pune un val pe ochi si nu ma uit cine e.

Vi s-a urat cu ghinile sa mor io!
TOAMNA - de (anonim) la: 17/10/2003 06:55:58
(la: Cele mai frumoase poezii)
Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă,
inventar !!

Acum,
hai să-mpărţim toamna
şi la partaj să luăm
o frunză tu, o frunză eu,
cinci vise tu, cinci vise eu
şi tăcerea,
apusul ţi-l las ţie.
ploile le voi lua eu,
iar tu o să ai toate furtunile
stoarse de ultimele picături de vlagă.
cu răsăriturile va fi mai greu.
sigur ne vom târgui
ca-n piaţă.
am să ţi le cedez, totuşi,
numa ca să-mi laşi mie
nopţile
şi toate neîmplinirile mele
de fiecare zi

#1534 (raspuns la: #1310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
TOAMNA - de Alexia la: 17/10/2003 07:01:43
(la: Cele mai frumoase poezii)
Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă,
inventar

acum,
hai să-mpărţim toamna
şi la partaj să luăm
o frunză tu, o frunză eu,
cinci vise tu, cinci vise eu
şi tăcerea,
apusul ţi-l las ţie.
ploile le voi lua eu,
iar tu o să ai toate furtunile
stoarse de ultimele picături de vlagă.
cu răsăriturile va fi mai greu.
sigur ne vom târgui
ca-n piaţă.
am să ţi le cedez, totuşi,
numa ca să-mi laşi mie
nopţile
şi toate neîmplinirile mele
de fiecare zi

Toamna se numara bobocii - de (anonim) la: 30/03/2004 20:05:34
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Nu trebuie sa descurajam. Excelenta Sa Lia Roberts are cele mai multe sanse sa convinga poporul Roman de bunele ei intentii. "Daca ea crede ca ceva se poate face mai bine, o va face mai bine. Nu accepta nimic mai prejos," a scris Congressmanul Gibbson din Nevada.
Lia Roberts este foarte placuta. Are "carisma." Inspira incredere si optimism. Are oare Nastase aceste calitati?
Pana la toamna, toti se vor alatura Liei Roberts.

#13048 (raspuns la: #12945) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Public din Nou --Amintiri de Toamna - de LMC la: 15/09/2004 19:35:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Toamna in Dumbrava - de LMC la: 11/10/2004 21:18:43
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Asa cum stiti Toamna este anotimpul meu favorit, iar weekend-ul care a trecut a fost poate unul dintre cele mai frumoase weekend-uri petrecute impreuna cu sotul meu. Simbata dimineata m-am trezit cu nasul gidilat de aroma cafelei care iubitul meu s-a ingrijit sa o pregateasca exact asa cum imi place mie, mai robusta si mai tare. Afara era un aer racoros si improspatat de o ploaie scurta care eu nu am prins-o. Gamaliuta abea a asteptat sa ne scoatem nasul pe-afara pentru ca dupa ce a dat ocolul gradinii a venit sa se invirteasca printre picioarele noastre ca sa-l mingiiem. Ma distreaza cum se aseaza cuminte linga scaunul meu de parca ar vrea si el sa intre in vorba cu noi sau cel putin sa asiste la conversatiile oamenilor mari. Eu ii zic: “Pispirelule, ai venit si tu la grupa mare?” El isi ciuleste urechile alea a lui roz si-si baga nasucul ori in glezna ori in mina mea, daca-i pe-aproape, doara doara il miingii si pe el un pic. Numa ca acuma-i tare nasol de el, ca-i pica parul de numa numa, si orice atingere genereaza o ninsoare de par pufos ce pluteste in aer si-apoi se agata de hainele noastre. Asa ca mai putin cu mingiierea pe vremea asta.

Dupa ce ne-am luat cafeluta si-am stat la taifas, m-am apucat si-am curatat prin gradina toate uscaciunile, am taiat din trandafiri, am sapat, in fine am gradinarit. M-ai tirziu am zis hai sa ne plimbam un pic pe strazile vecinatatii. Aerul ala proaspat era pacat sa nu-l consumi si sa nu-ti imbeti un pic plaminii cu el. Asa ca zis si facut. Cred ca ne-am plimbat vre-o 45 de minute daca nu mai mult, caci pe cind am ajuns acasa am facut febra musculara. Eu cind ma plimb fac exact la fel de mult efort ca si cind alerg. Probabil ca seaman pe bunicu, din partea lui mamica, ca numa el era ca un titirez cind mergea. Ce sa fac, imi este in singe, iar un alt lucru este ca sotul fiind foarte inalt cind el face un pas eu tre’ sa fac unul jumate ca sa pot tine pasul cu el. Noroc ca nici eu nu-s prea mica, ca altfel ar trebui sa fac doi sau trei pasi, sau poate chiar sa alerg. Hehe, ma distrez de una singura acuma gindindu-ma la imaginile astea.

Dupa ce am ajuns acasa am continuat mai departe gradinaritul, iar apoi am luat micul dejun sa avem energia necesara de a face cumparaturile pentru saptamina. Toata dimineata afara a fost noros, dar dupa masa a iesit soarele iar norii i-a luat vintul si i-a dus la munte. Ne-am gindit ca nu ne-ar strica si noua o excursie la munte, sau cel putin pina in Dumbrava Cavalerilor, un satuc mic la vre-o 40 de minute distanta de casa. Este un loc foarte frumos, unde deseori mergem sa ne balacim in apa cristalina a riului sau sa ne cataram pe stincile imense ce-s presarate de-a lungul riului. De ani si ani de zile merg in Dumbrava Cavalerilor ca sa-mi relaxez mintea si sa iau o vacanta de o zi de la viata oraseana.

Deci planul l-am facut, asa ca a doua zi Duminica dupa ce am plecat de la biserica am mers acasa sa ne schimbam echipamentul si masina, si-am pornit inspre Dumbrava. Ne-am oprit sa punem benzina si sa ne luam ceva de-ale gurii, ca ne-am propus sa mincam prinzul stil picnic, iar pe cind am ajuns la destinatie am fost numa buni de prinzit. Ne-am dus pina intr-unul din locurile noastre preferate, un loc mai ascuns si mai linistit, unde apa riului este ca oglinda. Ne-am asezat si am mincat timp in care niste fluturasi ne-au aratat miscarile lor acrobatice si frumusetea aripioarelor lor colorate. Citeva pasarele ne ciripeau de-asupra capurilor, iar adierea vintului fluiera usor printre crengile copacilor colorati de toamna. Toate culorile stincilor, toate nuantele de verde, galben si caramiziu erau reflectate in apa riului care numai vintul ii mai incretea fata. La un moment dat vre-o sapte vulturi imensi au inceput sa se invirta sus sus de tot pe deasupra dealurilor care ne inconjurau. Cite-odata auzeam glasul lor, un tipat melodios si trist dar in acelasi timp taios. Am vazut si niste libelule care-si dadeau aere pe deasupra apelor, unele erau albastre altele erau verzi. Cind razele de soare au inceput sa ne infierbinteze ne-am mutat mai sus pe niste stinci la umbra altei stinci mai mari. De acolo am putut vedea si mai bine reflectiile din apa in combinatie cu ce se afla pe fundul apei. Mi-a parut rau ca nu mi-am adus cu mine uneltele de pictat ca aveam ce picta, plus de asta eram si inspirata. Dar poate ca mergem si weekendul viitor si-atunci precis ca-mi iau echipamentul de artist cu mine.

Am plecat cu chiu si vai, ca nu ne-am mai fi dus acasa de-acolo, iar pe cind am ajuns acasa eu cel putin eram istovita. N-am mai fost in stare sa fac nimic, asa ca m-am intins la televizor, la care m-am uitat numai cu un ochi ca celalalt dormea. Eram obosita, dar era o oboseala din aia care-ti convine. Stii cum e cind tot trupul iti este relaxat si greoi, cind tot ce vrei sa faci este sa dormi, si poti dormi pentru ca nu mai ai nimic de facut ca toate-s la locul lor si treaba-i complectata.

Dimineata m-am trezit tot asa de improspatata ca si aerul de-afara. Cind mi-am scos nasul la iveala primul lucru care m-a intrebat sotul a fost: “Ce-ai visat?” L-am intrebat de ce ma intreaba iar el mi-a raspuns: “Pai cind m-am trezit tu vorbeai in somn si spune-ai “In primul rind, cine esti tu?”” Am inceput sa rid in hohote dar nu mi-am putut da seama sau aminti ce am visat. Deci “in primul rind” azi dimineata am fost odihnita, si tot “in primul rind” foarte bine dispusa. Ma bucur pentru ca desi Luni este cea mai urita zi din saptamina, a inceput cu bine. “In primul rind” asta e tot ce conteaza.
A se face diferenţa între r - de Simeon Dascalul la: 11/11/2004 16:19:07
(la: Cum si in ce fel definiti lasitatea?)
A se face diferenţa între risc care implică o oarecare şansă de a câştiga şi curajul gratuit pe care îl văd aducând o groază de necazuri pe capul propriu în numele unei dreptăţi abstracte.
Dacă iau de bună definiţia asta înseamnă că n-am fost niciodată curajos. Dacă mă gândesc bine nici măcar n-am cunoscut vreun om curajos.
Iar pentru antonim, laşitatea, nu-mi vine în minte o definiţie clară, dar cred că pur şi simplu ştii când eşti laş. Majoritatea oamenilor nu sunt puşi în situaţia de a înfrunta „represiuni de teroare sau gandul la o tortura fizica”. Dar există şi o laşitate mai măruntă, domestică, care se manifestă frecvent şi care e logică şi firească.
Aduc cel puţin două exemple în care am fost fără îndoială laş, dar curajul ar fi fost o alegere foarte proastă.

Primul: anul întâi, semestrul întâi. Materii digerabile sau mai puţin, dar una ne aducea complet la disperare. Proful preda foarte dezlânat, de fapt nimeni nu reuşea să înţeleagă nimic din cursuri, în plus le mai şi sărea, iar din seminarii nu-l ţinuse decât pe primul şi nici pe ăla întreg. Acum că suntem studenţi versaţi sperietura de-atunci ni se pare amuzantă, dar pe vremea aia eram boboci uşor de îngrozit. Unii s-au dus să-şi ia câte două, trei cărţi de la bibliotecă, încercând să priceapă despre ce-i vorba. Am vorbit cu nişte tipi ce-i ştiam din anii mai mari şi mi-au spus aproximativ: „aşa-i ăsta, bolund; oricum nu citeşte niciodată lucrările, se uită numai la scheme, principalul îi să nu-i greşeşti schemele, să i le scrii mari şi cu detalii”. Cum materia era grea şi cu şanse minime de a-mi folosi vreodată, m-am bazat pe sfaturile lor, zicând că în cel mai rău caz mă duc în toamnă.
Seminarul profului incriminat venea după un curs important şi înainte de un seminar ţinut de un asistent conştiincios şi dur, aşa că, mai ales de când începuse vremea urâtă, o bună parte din cele două grupe stătea în sală. Fie învăţam pentru seminarul ce urma, fie discutam chestii mai puţin ştiinţifice. Bineînţeles nimeni nu mai aştepta să-l vadă. Într-o zi de decembrie se deschide uşa şi intră individul capsat rău. Poate îi făcuse şeful de catedră morală, sau poate avea alte probleme, niciodată n-am avut curiozitatea să aflu. I se opresc ochii pe mine: stăteam comod pe prima masă şi am făcut o mutră tare buimacă. După primul şoc vârâm în mape foi de la celaltă materie, Hustlere şi ziare şi ne facem rost de câte un scaun. Se instalează şi el la catedră şi mă invită la tablă sub pretextul să rezolv o problemă. Ar fi avut şanse sensibil mai mari de succes dacă mă punea să comentez Rig-Veda în sanscrită. Am scris datele problemei cât am putut de încet, după care n-am mai avut ce face. Restul orei am ascultat un speech în care el se întreba retoric cum de-am intrat la facultate şi-mi promitea călduros că o să se implice personal să nu fac prea mulţi purici în instituţie. În fine, variaţiuni pe tema asta.
Ora a doua se găseşte să ridice mâna o colegă, tocilară patentată, care reuşise să înveţe materia de una singură şi rezolvase problema în timpul discursului şi al pauzei. Dar pe ăla nu-l interesa problema, voia să-şi verse nervii. N-o lasă să rezolve cum voia, strigă, o ia la mişto, îi ţine şi ei o cuvântare asemănătoare şi ajunge viteaza în bancă cu ochii-n lacrimi.
Dacă aş fi fost vreun chevalier sans peur et sans reproche trebuia să mă ridic şi să-l acuz că ne-a predat a m'pixu’, să zic că Laura ar fi trebuit felicitată şi să ameninţ că mă duc la decan să-l spun că nu-şi ţine seminariile. Ce-aş fi realizat? Probabil aş fi trezit în colegi o admiraţie îngrozită. Dar ăla n-ar fi păţit nimic, profii sunt solidari şi el categoric m-ar fi ţinut minte la examen. Am stat aşadar foarte cuminte, ca şi restul colegilor dealtfel, pe la seminar şi curs nu m-am mai înfiinţat, iar în ajun de examen am copiat pe fiţuici artistice toate schemele ce le-am putut găsi în cărţi. Şi am luat notă mare, spre deosebire de cei ce învăţaseră disperaţi.

Ăsta-i un exemplu în care curajul era o opţiune tâmpită, iar laşitatea s-a dovedit înţeleaptă în sens absolut nebăşcălios.

În al doilea exemplu şi-a pierdut un client patronul ce mă ţine cu juma’ de normă. Juma’ de normă în sens foarte larg, cred că ăsta consideră numărul de ore din contract un simplu accesoriu grafic şi de muncit trebuie să se muncească atâta cât binevoieşte să ne dea de lucru. Dacă am vorbi de plata orelor suplimentare sau de alte ciudăţenii ar râde tătă ziua şi de-ar fi murit mă-sa.
Aveam mult de lucru, dar găsise un client promiţător şi ne alesesem cu o cantitate ţapănă de muncă suplimentară. Vineri dimineaţa şeful de birou i-a zis cinstit că mai trebuiesc cel puţin două zile ca să gătăm proiectul. Nici n-a vrut s-audă, că doar îi promisese omului că luni dimineaţă i-l dă. N-avem decât să venim sâmbătă şi dacă nu gătăm sâmbătă şi duminică, doar n-o să-şi piardă clientul.
Mai beneficiasem de două sâmbete pline şi conflictul de muncă se rezolvase amiabil, adică el ne explicase politicos că nu se-ncurcă cu oameni ce nu au chef de lucru, dă anunţ în ziar şi-i vin treizeci care vor să muncească.
Numai că duminică aveam examen şi îmi programasem sâmbăta să învăţ, voiam să iau mai mult de cinci, cine ştie poate cândva voi avea nevoie de medie mare pentru Canada, etc. Ca să ne stimuleze ne anunţă că va veni şi el sâmbătă la lucru, să nu mai facem atâtea mutre pentru o amărâtă de sâmbătă. Numai că el îşi înălţa vilă, iar noi trăgeam pe dracu’ de coadă.
Am stat vineri până târziu noaptea şi am introdus în părţile de proiect terminate şi considerate bune cele mai neobservabile şi dăunătoare greşeli pe care le-am putut găsi.
Sâmbătă m-am înfiinţat la lucru ca un salariat serios, s-au înfiinţat şi ceilalţi, a venit şi patronul care ne-a numărat, ne-a aruncat un „Băgaţi tare, să terminăm şi să puteţi sta duminică acasă” şi a plecat.
M-am apucat să-mi citesc cursul pe care-l aveam prin bunăvoinţa unui coleg ce-l piratase. Când oboseam mai scriam câte un mail, restul lumii îşi vedea de treabă şi timpul trecea. Două greşeli s-au găsit repede şi m-am alarmat, dar n-au mai urmat şi altele. Seara, ca să-mi justific timpul petrecut la calculator, am găsit şi eu una. Îmi zice şeful nervos: „aicea-i bine, unde vezi tu greşeală?”. După un anumit timp, creierul nu mai funcţionează şi mai stricaseră şi ei pe lângă ce stricasem eu.. Mă ridic, zic: „Faceţi ce vreţi, io nu mai pot sta, îi deja opt şi mâine am examen”. Şi ne-am cărat cu toţii. Proiectul n-a fost gata nici luni, nici marţi, nici miercuri, apoi clientul s-a adresat altcuiva.
Atitudine curajoasă ar fi fost să spun că nu vin sâmbătă şi dacă nu-i convine să-mi facă lichidarea. Cu ce m-aş fi ales? Pierdeam nişte bani de care aveam nevoie, deşi puţini. Iar el lua pe altul „care voia să muncească”. Aşa am reuşit să-mi învăţ pentru examen şi el şi-a pierdut clientul.
Bine, lucrurile nu stau întotdeauna de frumos, de multe ori n-ai ce altceva să faci decât să taci şi să înjuri în gând. Dar ceea ce e înfierat de obicei ca laşitate e cel mai puţin rău modus vivendi posibil.


despartirile (2) - de casyana la: 20/11/2005 19:55:24
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
...desprtire de prietena cea mai buna din liceu.totul a inceput in anul 1997 cand am intrat la liceu.prima zi de liceu,nu cunosteam pe nimeni.de super rusinoasa pe atunci m-am asezat pe o banca asteptand sa inceapa festivitatea de nou an scolar.stiam numai numele diriginteti si litera clasei din care urma sa iau parte.asa ca asteptam in tacere ca totii dirigintii sa isi spuna numele si sa precizeze o sala de clasa unde avea sa urmeze prima discutie intre dansii si noi,bobocii.printre toti cei care eram acolo am vazut o fata cunoscuta.o tipa pe care o cunosteam din vedere din generala pt ca participasem la o olimpiada impreuna.m-am apropiat,am salutat-o si am intrebat-o daca urma sa petreaca urmatorii 4 ani in acelasi liceu cu mine si aici a inceput totul.

culmea,nu numai ca urma sa fim in acelasi liceu,dar urma sa facem parte din aceeasi clasa.in sfarsit au inceput dirigintii sa isi strige elevii si sa ne indrume spre o sala de clasa ca sa ne cunoastem si sa stabilim cateva lucruri.bineinteles ca noi doua ne-am asezat in aceeasi banca si pana la sfarsitul clasei a 12-a am fost nedespartite.

am uitat sa specific:numele ei nu il pot face public dar o sa o numesc:eva.era totul mult mai frumos decat imi imaginam ca o sa fie la liceu.si mai ales cu prietena mea,cu care formam un duo fenomenal.mai tot timpul eram impreuna.la scoala,acasa(cand nu eram la ea,eram la mine).numai cand dormeam eram separate.dupa o luna si jumatate a venit balul bobocilor,si cum era normal balul era organizat de elevii claselor a 12-a insa mai aveau nevoie din cand in cand de cineva sa ii ajute.asa ca noi doua ne-am oferit voluntar.ce sa mai zic,incercam sa facem tot posibilul sa petrecem cat mai mult timp impreuna.


un lucru f important:eva era cea mai buna eleva din clasa.eu nu ma pot lauda cu asa ceva insa nici nu pot spune ca eram codasa clasei.si aceasta chestie avea sa ne desparta pe noi mai tarziu cu 4 ani.

nu am fost genul petrecaretelor,nu ne-au placut discotecile si nici petrecerile care se mai dadeau din cand in cand printre colegii care ramaneau singuri acasa peste nopate.singurele distractii erau iesirile la cate un suc,plimbarile prin parc sau excursiile pe care le faceam incercand sa cunoastem romania.dar ne distram super fain de fiecare data cand eram impreuna.

cand am intrat intr-a 11-a fratele ei mai mare a intrat la facultate in bucuresti si de atunci a inceput pt noi distractia.pt ca la sfasitul fiecarei saptamani eram libere sa mergem la bucuresti la fratele ei.ho ho ho,camin studentesc,studenti,petreceri etc.si mai ales ca parintii ne dadeau voie,atata timp cat rezultatele la liceu nu scadeau.si mia ales ca aveau incredere in fratele ei pt ca era un tip super responsabil si la locul lui.de asta nici nu pot spune ca am facut vre-o idiotenie,nu ne-am pus viata in pericol niciodata,nu ne-am drogat,sau mai stiu eu ce tampenii.asa ca in cursul saptamanii invatam pana ne sareau capacele ca sa putem merge la bucuresti la sfarsit de saptamana.

si asa cum va asteptati,eva s-a indragostit pe al jumatatea anului scolar si cu putin inainte de a incepe pregatirile pt bac-ul care ne cam batea la usa.totul bun si frumos.in fiecare week-end in capitala,mai ales pt ea ca era super indragostita si credea ca totul o sa dureze la nesfarsit.

ideea este ca in clasa a 12-a eu m-am retras din calatoriile la bucuresti pt ca vroiam sa iau bac-ul cu nota buna si sa intru la facultate.insa ea nu si nu.pt ca iubitul ei era acolo si alta sansa sa se vada,nu aveau.insa eu nu puteam sa mai merg pt ca profesorii incepusera sa puna lectii suplimentare pt pregatirea bac-ului sambata si erau gratis.iar eu bani sa dau pe meditatii private nu aveam.

relatia a inceput putin cate putin sa se raceasca.insa nu foarte mult pt ca am incercat ca intre pregatirea pt bac si celelalte responsabilitati pe care le aveam sa gasim un pic de timp liber doar pt noi doua.insa cu fiecare zi care trecea eva nu mai dadea atata importanta scolii,iar bac-ului nici atat.era super indragostit si avea capul in nori.am incercat sa vorbesc cu ea,sa ii spun ca profesorii erau ingrijorati pt ca nivelul ei scadea din ce in ce mai mult.am rugat-o si pe mama mea sa vorbeasca cu ea (pt ca se aveau f bine)dar fara nici un rezultat.

relatia celor doi asa cum o vedeam eu,avansa pe zi ce trece si incepusera sa faca planuri de viitor.casatorie,copii in fine,un viitor impreuna.mai ales ca urma sa vina bac-ul si bineinteles,facultatea care ii putea ajuta sa petreaca mai mult timp impreuna.dar eva parca era surda si oarba si nu vroia sa inteleaga ca daca vroia sa intre la facultate si implicit,sa stea cu iubitul ei,trebuia sa puna mana pe carte,atunci cat inca nu era prea tarziu.asa s-a intamplat ca prietena mea,din cea mai buna eleva din clasa se transforma-se in codasa.

a venit si perioada bacu-lui,ca doar nimeni nu putea sa opreasca timpul in loc pt ca ea sa puna mana pe carte si sa se trezeasca la realitate.singura proba de care stiam ca ne este frica la amandoua era matematica(care recunosc ca nu mi-a placut niciodata si am invatat-o de mila si de sila).dupa terminare probei de matematica eu am iesit plangand din sala pt ca mi se parea ca nu facusem bine examenul.eva a iesit zambitoare si a spus :"chiar daca nu am sa scot nota mare,sigur am sa trec".bun.aveam de asteptat o saptamana pana la rezultate.si in ziua respective ramasese sa mergem impreuna dar m-a sunat inainte si mi-a spus ca o sa vina mai tarziu ca au incuiat-o in casa si nu avea cum sa iasa.asa ca m-am dus eu singura.o lista imensa.cei picati erau scrisi cu rosu.tremuram toata.habar nu aveam unde sa privesc.toata lume se imbulzea sa vada rezultatele,eu eram in fata dar habar nu aveam unde sa privesc.eram dezorientata.intr-un final cand m-am dezmeticit,am vazut ca eu arem aprobata cu 9,04 si prietena mea era picata la matematica,trecuta cu rosu.am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare.nu puteam sa ma bucur de reusita mea pt ca prietena mea cea mai buna urma sa primeasca prima veste super proasta din viata.

probabil ca a fost dupa masa sa vada rezultatul pt ca de atunci nu a mai vorbit cu mine.au trecut cateva zile.am incercat sa o sun,imi raspundea cineva din familie si imi spunea ca nu este.am asteptat-o 14 ore in fata blocului sperand ca o sa apara.nu stiam ce se intampla.

pana intr-o zi cand m-am dus in bucuresti sa imi depun dosarul la facultate si ma-am intalnit cu o prietena comuna care mi-a spus ca nu vrea sa mai aduda de mine.ca eu am platit bacul si am aranjat ceva impotriva ei,pt ca eram geloasa pe relatia ei.dar de unde doamne iarta-ma credea ea ca am avut banii astia,cand stia f bine ca eu sunt doar cu mami,si abia aveam ce sa punem pe masa,ce sa mai zic de platit examene.

nu am crezut prima data cand am auzit.dar putin cate putin zvonul s-a dat in oras(mai ales ca orasul meu este micut si ne cunoastem toti,aproape).m-am convins.era asa cum imi povestise tipa aceea.

dupa ce s-au dat rezultatele la facultate,a aflat ca am intrat cu bursa.alta ocazie pt mine nu era,pt ca nu erau bani sa merg la facultate.cu toate ca mami imi spunea saraca:"chiar daca o sa trebuiasca sa mananc paine cu ceapa,si am sa fac tot posibilul sa mergi la facultate".dar nu putea sa faca nimik,pt ca muncea de dimineata si pana seara(si inca mai munceste),dar salariul era mizerabil.

nu ne-am mai intalnit o vreme buna.nu stiam ce s-a mai intamplat.eu eram in bucuresti si cam pierdusem legaturile cu orasul meu.tinem si faculatea si munceam pt ca bursa nu imi ajungea.lucram program scurt in mc´donalds.intr-o zi a aparut fratele ei cu iubita lui si asa am aflat ce mai este de viata ei.luase bac-ul in toamna si se maritase cu un tip din sat de la bunica-sa.atat.nimic mai mult.

numai d-zeu stie pe unde mai rataceste si care mai este viata ei.parintii ei nu imi vorbesc.si cum numai locuieste in oras nu mai pot afla nimic despre ea.

atat dragii mei.m-a marcat f tare aceasta despartire.si sunt sigura ca multora dintre d-voastra vi s-a intamplat.


******************************************************
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"
cel mai melodios si frumos nume propriu - de Alecsandru la: 04/02/2006 11:04:17
(la: Cele mai minunate nume proprii)
Alecsandra...pentru mine numele asta e ca o melodie, ca soarele caldut de toamna, ca picurii de ploaie.... :)
* - de INSULA ALTUIA la: 21/11/2008 13:00:38 Modificat la: 21/11/2008 17:08:20
(la: Brightoracol)
1. Cine te cheama si de ce?

Ruza, buburuza cu buline si aripioare.

2. La ce varsta ai fumat prima oara si cine te-a mirosit :D? Daca n-ai fumat niciodata, hai la o tigara.

La 14 ani ,mama si mi-a tras o contra de dreapta,ca ea e intotdeauna impotriva:)

3. Adresa si numarul de mobil.

Ro.0723584800


4. In ce cartier stai si la ce jinduiesti?

Cartier marginime nu a Sibiului,la Capalna.

5. In ce clasa esti si care e profu' tau preferat?

a-VII-a ,colega de banca cu elevul Dima, prof.preferat ala de muzica ca m-a invatat ca organistul nu-i ala care organizeaza balul bobocilor care se numara toamna.

6. Nu-i asa ca ala de mate e un dobitoc?

Nu, ala de mate, imi place cel mai mult ca m-o invatat ca trunchiul de con nu-i tot una cu trapezul in spatiu cosmic.

7. Sa trecem la intrebari serioase. Cand ai tras ultima tranta de cascadorii rasului si care a fost ratingul audientei?

M-am ferit dar m-am impiedicat de-un ciot in cimitir de ziua mortilor si cum era plin de lume plinsa le-am facut o bucurie ca mi-au zburat si luminarile aprinse deja:)))

8. De ce te uiti la reclame, nu stii ca promoveaza atitudini consumatoriste si malefice vizavi de bugetul tau pentru vacanta?

Aici chiar ca-s nevinovata,nu-mi plac mai ales astea de Craciun care incep cind vine iepurasul cel viteaz:)))

9. Ce cauti sub masa?

Firmituri pentru pasari ca malai n-am la ce viseaza ele.

10. Pune-mi o intrebare interesanta (nu ma mai intrebati pe cine iubesc ca asta e al treispatrulea oracol pe care il fac sperand sa ma intrebati si pe mine ceva misto).

bright ce culoare are salul indian nu sirul?:)

11. Ce materii iti plac si ce stii sa faci cu ele? Sefu' tau stie ce faci tu acolo? Daca n-ai sef esti de-a treptul tupeist/-a. Nu mai vorbesc cu tine.

Chimia anorganica si fizica de la fizica stiu ca ,caloriferul nu are aprindere de plamini:))

12. Ce flori preferi? Da denumirea stiintifica te rog, ca vreau sa-mi fac ierbar si mi-e lene sa caut pe gugal.

Helianthus:)
ca se invirte dupa soare

13. Ascunde-te si taci chitic ca asta e numar cu ghinion.

Nu mie-mi aduce noroc.

14. Cele mai mare noroace ale tale care fu'ra?

Cele doua fete cucuiete:))

15. Te-ai imbracat vreodata in baiat chiar daca tu ejti fetita si invers? De ce? Unde? Cu cine?

Da ,la o serbare cind dansam menuet nu erau destui baieti in clasa:))am poza pe cuvint:)

16. Daca ai putea sa omori o persoana si nimeni sa nu afle niciodata, nici chiar tu, ai uita total incidentul dupa, cine ar fi acea persoana?

Nu sunt genul dar totusi e una blonda si creata,i-as trage o batuta cu barabule si i-as sparge termopanele.


17. Daca stii care e cel mare defect al tau, de ce perseverezi?

Din obisnuinta:)))

18. Deseneaza-mi o inima si-ti dau un inel, mare cat inima ta, mare cat inima ta, mare cat inima ta..

@@@@@@@@ offff nu-mi iese dar e mare de tot inima si are sertare patru pentru ascunzatori de ginduri:)
si una care se topeste de dorul tau

http://www.hopa.ro/poze-haioase/13156/Inima+de+gheata


19. Unde erai la nouaspe ani si cu ce credeai atunci ca se mananca viata.

La servici ,cu lingurita,ca-mi am crezut ca toata e un desert.

20. Da, mai sunt multe intrebari.

21. Gandhi si Hitler s-au intalnit in imparatia cerurilor - de unde sa stiu io ce cauta Hitler acolo, s-o fi ratacit -. Ce discuta?

Pai, el ii propunea sa-i puna svastica pe frunte in loc de bulina rosie:))

22. Cum iti place cafeaua? Si unde?

Cu lapte asa de pamplezir:)

23. De ce spun unii oameni ca iubirea ca exista si ca cei care spun ca exista se mint singurei?

Din prea multa iubire de aia.

24. Ce le-ai face acestor oameni?

Nimic ca-si fac singuri:)

25. Unde erai la revolutie si care a fost primul tau gand cand ai auzit ce se intampla?

La tara la socrii,m-am speriat ca orasul meu a fost devastat,iar cind am ajuns in fata blocului era tab-uri si era blocata iesirea din oras...a fost infiorator.

26. Ce talent n-ai si ti-e ciuda raaau?

Nu stiu sa desenez ,sa mint ca si asta e un talent:)))

27. Da Cafenelei un alt nume.

Aici nu ma bag e prea frumos numele:)

28. Da-mi mie un alt pseudonim.

Floarea soarelui:)

29. Hai, da-ti si tie unul.

Laleaua neagra:)))

30. Ia foc cafeneaua si poti salva un singur cafegiu, pe cine salvezi? Hai curaj, toti avem simpatii, nu s esupara nimeni ca n-a fost el alesul, deci?

Pe zaraza sc,am curaj sa spun:)

Poti s-aduci inapoi un user care n-a mai dat de-un secol p-aci, pe cine aduci.

Pe un cafegiu.

32. Multumeste-i lu' Racovitan (pentru incepatori, Racovitan Daniel este creatorul Cafenelei), gasesti tu pentru ce.
Racovitan, io multumesc de democratie.

Domnule Racovitan ,multumesc pentru tot dar va rog m-ai vizitati-ne ca de o luna mi-am schimbat profilul si nimic pls...

33. Daca ai ajuns pana aici ai o rabdare de fier. Ai castigat o cafea aburinda cu madlene langa ea.


Multumesc bright,te iubesc si te ador.
de toamnă - de alex andra la: 03/10/2015 09:14:17
(la: E toamnă iar...)
Am numărat trei frunze galbene, toate celelalte sunt verzi. Unde-s toamnele de altadată ?
Gabita este numele meu propri - de (anonim) la: 29/08/2003 05:43:04
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Gabita este numele meu propriu! vrei o copie dupa buletin?
#79 (raspuns la: #77) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toamna - de ofemeie la: 18/10/2003 08:54:28
(la: Poezii proprii)
Frunzele toamna-mi zbuciuma ochii
Si ploaia-mi inunda vidul din suflet.
Noroiul ma misca
Vantul m-aduna
Si-ncerc sa trec,
Lasandu-mi crengile mintii-napoi.
Si frig in oase...
Si umed in carne...
Ma face sa fug.
Schimbare si gol...
Lasare...si dor
O toamna ce vine;
Un suflet ce spera.
Alexandra
Adevarat, au nume putin diferite - de gabi la: 21/10/2003 18:46:47
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
folosisem disneyland ca nume generic...trebuia sa-l pun intre ghilimele.
Si iar adevarat, cel din Florida mi s-a parut mai bun decat cele din Anaheim sau din Paris.
Nu stiam ca Vaillant-ul, ca si concept, era de fapt copiat dupa americani! Paradoxala alegere, din partea PCF!! Mai ales ca francofonii (Franta si Belgia in special) n-au avut niciodata de-nvatat de la altii in materie de comic-books...
Anyway...ce vremuri!!
#1835 (raspuns la: #1811) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toamna - de Coralie la: 23/10/2003 13:58:26
(la: A venit toamna...)
imi place mult toamna, natura este atat de frumoasa, in Alpii de Sud, muntii Coastei de Azur, sunt toate nuantele de culori:
rosu aprins (frunzele de sumac), galben

stransul strugurilor (este o regiune viticola, are si 2 AOC), bautul mustului in pivnita productorului, scoaterea vinului cu reuniuni imense, toti prietenii se aduna la productor, in plus de familie
se termina cu cina, gratar (câte un purcelus salbatic vânat) si cantece multe, mai ales de vânatoare, ca mai toti sunt vanatori in regiune..

Marea ia o culoare de toamna, speciala, sa vad valurile caare se sparg, pe mare nu mai este aglomeratie..
toate barcile si "barcutele" turistilor au parasit-o...

Un pic ca si cum totul se odihneste, isi reia suflul dupa vara..
si chiar daca ploua cate o data, cerul devine azur repede..
si apoi? vara si primavara este in suflet
Toamna, - de Alice la: 24/10/2003 02:41:06
(la: A venit toamna...)
aleg amintiri cum faceam odinioara cu fasolea bunicii: una buna - colea-n bolul asta alb!, doua rele - la gunoi!
"Hei, Alice, veti striga, d’aia nu inveti niciodata din greseli", imi veti zice si n-am s-aud nimica!
Toamna, Dumezeu ma uluieste iar, aratandu-mi ca inca-i sunt draga: un zambet de nicaieri in suflet, un fado portugues...
Inca un an in documente, toamna. Dar inca unul nu-i semn de dram de-ntelepciune-n plus.
Toamna lupt sa nu-mi pierd frunzele. Au pis aller, sa nu ma piarda ele pe mine, in judecata mult prea aspra.:)
Toamna-i o gutuie galbioara in care tocmai mi-am infipt dintii...
Vreti?
Astept toamna pt. dimineti - de ofemeie la: 24/10/2003 02:48:08
(la: A venit toamna...)
Diminetile de toamna sunt magnifice!Cand rasare soarele si-mi bate in geam,deschid larg fereastra si inspir aerul rece.Imi place frigul asta linistitor,si-mi mai place sa-mi iau cafeaua aburinda,foile de calcul si sa ma asez in fata calculatorului pentru a vedea ce mai e in lume.Mi s-a intamplat nu numai o data sa ma impresia ca dimineata e seara si asta imi alunga somnul(seara ma culc tarziu-nu am somn).Imi place sa privesc vantul ce misca copacii...Aici,in Montpellier nu e chiar toamna aia frumoasa de la noi.E rece dar umed si e un vant de te ingheata de aceea ador diminetile.E calm...linistit.Alexandra



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...