comentarii

Trei zile a cutreierat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Trei zile in tabara trei - de zaraza sc la: 31/10/2014 10:19:40
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/trei-zile-tabara-trei#

"[...]Cum am ceva energie dupa odihna de ieri plec si eu cu rusii urcand pana aproape de tabara 3, exersand cu ocazia asta si urcatul pe coarda cu blocatorul. Din fericire blocatorul e manevrabil si desi nu am facut chestia asta pana acum nu pare sa fie mare filosofie. Intors in tabara 3 e din nou timpul pentru mancare si pentru hidratare caci daca vremea e buna in dimineata urmatoare, va fi ziua varfului.

Ceasul suna la trei dimineata si atunci cand scot capul afara vad ca fulguieste linistit, vizibilitate nu e aproape deloc si nici nu mi se pare ca sunt semne ce s-ar indrepta vremea. Iar cum stau inca destul de bine cu rezervele de mancare ma hotarasc sa astept inca o zi. Trei dintre cehi pleaca totusi in sus pentru a incerca varful in seara asta. Cand ma trezesc de dimineata doi dintre ei s-au intors deja coborand inainte de tabara 4 in vreme ce unul din ei a continuat impreuna cu rusii mai sus. Revine in cele din urma victorios dupa-amiaza, cu povesti despre traseul pana pe varf.

Seara vine si cu mancare pentru inca maxim o zi sper ca noaptea ce urmeaza sa vina cu vreme buna, caci in rest toate conditiile sunt indeplinite. Corzile fixe sunt dezgropate, sunt si urme daca nu mai ninge pana maine dimineata. Doar vremea sa fie buna."

Privelistea din gura cortului
Image and video hosting by TinyPic
Europa FM, merge de vreo trei - de Vlad Chira la: 11/12/2004 19:09:48
(la: Muzica)
Europa FM, merge de vreo trei zile fara intrerupere...
"K K t... zise Svejk,ca sa intre si el in vorba" - de niculae la: 31/05/2005 00:24:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
* " am stat 3 luni de zile incercand sa gasim o sponsorizare pentru proiectul nostru. UE-ul nu da bani decat pentru proiecte de informare/propaganda si in cel mai bun caz pt cele legate de minoritati " - U E nu da bani romanilor pentru fotografie,personal am intalnit cel putin doi fotografi straini care primisera bani din programe europene pentru a produce ceva imgini prin Romania.Unul din ei,de atunci sta mai mult pe la noi decat pe la el pe acasa,probabil ca multi il si cunoasteti,bun fotograf,dealtfel in genul lui si a primit cam 30 000 $ (echivalati atunci) pentru trei luni de cutreierat Romania.Mai cunosc un Norvegian (al treilea caz)dar,finantat de tara lui, fiindca dupa o sedere de cateva luni a facut poze pentru un album (tot in Ro.) si or mai fi si alte cazuri pe care le cunosc altii...***Bugetul si Ministerul culturii (din Romania) finanteaza in fiecare an cu SUTE DE MILIARDE birocratia "artistica" sau productia de filme (bune proaste,nu conteaza).De ce nu s-ar putea da si pentru fotografie macar TREI miliarde pe an pentru diverse proiecte fotografice (expozitii,concursuri,fond national de imagine,etc,etc) * "Am incercat deasemenea sa luam legatura cu cateva din cele mai mari companii de turism " - Duceti-va la orice agentie de turism,cereti-le niste pliante,uitati-va pe site-urile lor,la reclamele si spoturile lor si daca aveti ocazia sa discutati sincer cu careva din ei,intrebati-i de unde au imaginile si cu cat le-au platit.Nici macar nu le trece prin cap asa ceva,la ce bun cand se poate fura linistit de peste tot. * O sa mai aveti zeci de discutii,poate sute,in si de toate felurile,si pana cand n-o sa se faca o adunare de breasla,un sindicat,cu niste oameni alesi si reprezentativi,care sa trateze cu autoritatile,care sa ceara nist legi minim protective,toate vor fi inutile.NU asteptati o initiativa ,neaparat de la cei foarte mari,buni, confirmati,poate obositi,haituiti,poate blazati,poate nu,cine stie. Sunt si in generatia tanara destui oameni buni si poate cu mai multa energie;faceti niste actiuni,niste expozitii,saloane(de primavara,de toamna,de placere,de ce vreti voi),adunati-va, cunoasteti-va si dati bice intr-un fel sau altul,fiindca,oricum tot acolo veti ajunge:e nevoie de ORGANIZARE. **Vocile care se aud (de fapt VAD ) pe site-uri,multe sau putine,vehemente sau nu DEOCAMDATA nu se pun in nici un fel de ecuatie politica sau economica. **Am mai facut (greseala ?) acum ceva timp,o mica initiativa cu "drepturile fotografilor " care dupa ceva discutii pe forum a trecut fara urmari. La negocierile cu guvernul au cerut drepturi si protectie prin diverse taxe si alocari de fonduri: scriitorii, compozitorii, cineastii, interpretii, instrumentistii si inca cateva categorii de artisti ( de fotbalisti nu amintesc ,ei sunt niste artisti mai speciali,scutiti de impozite,iertati de politie cand omoara oameni cu masinile lor si multe alte drepturi extra ) pe care orice tara civilizata se simte obligata sa-i protejeze cat de cat,fiindca ei impreuna dau identitate nationala unei populatii care astfel devine "POPOR". * Nimeni nu face fotografie ca sa o tina la el in sertar sau calculator si atata timp cat NU VOR EXISTA ALTE SOLUTII mai FAVORABILE de EXPUNERE , de PREZENTARE PUBLICA,de confruntare cu alti fotografi,cu critica,autorii imaginilor le vor da si degeaba,ba chiar se vor ruga,fiindca majoritatea o fac in primul rand de placere si deabia cu timpul,cand sacrificiile financiare si de timp devin tot mai mari,cand unii incep sa aiba confirmarea valorii lor,inteleg ca merita sa si primeasca ceva in schimb. * Care dintre fotografii mari de astazi nu s-a bucurat cand i-a aparut prima poza intr-un ziar sau revista,si cand cineva i-a cerut prima data sa foloseasca o imagine de a sa,a ales sa n-o publice, numai fiindca i s-au dat bani putini sau deloc. * Tarifele minimale si conditiile legale de difuzare se stabilesc prin lege si cand utilizatorul va fi nevoit sa ceara permisiunea scrisa a autorului,inaintea oricarei utilizari publice,fiecare pusti va simti in timp ce scrie acordul ca puterea deciziei e acolo in manuta lui si a doua oara n-o sa mai scrie cu aceiasi usurinta renuntarea la orice pretentie materiala, sau, cand in fata magazinului cu scule,va scoate banutul din buzunar o sa-si aminteasca cum putea el lua un obiectiv mai bun,daca ar fi cerut ceva pentru munca lui. * Sa-mi spuneti si mie cand veti afla ca ceva s-a schimbat in bine pentru fotografi,fara ca ei sa faca nimic pentru asta.Strigati-ma: - Niculae,esti pe aproape ?
#52437 (raspuns la: #52373) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"la marinat 3 zile" - de cosmacpan la: 14/11/2007 12:36:49
(la: MISS CAFENEAUA - 2007 - DISCUTII)
In noaptea nuntii vulpea dispare si apare dupa doua zile, jumulita, hartanita....Ursul, sotul bagubit o intreaba:
-da unde ai fost draga?
-of, m-a prins o haita de lupi si trei zile m-au tot frecat pe toate partile..
-pai...n-au trecut decat doar doua....
-ei, da ma duc si maine....
deci? trei zile?.,...marinat se cheama?
#255898 (raspuns la: #255895) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1bv - de Baby Mititelu la: 02/03/2010 08:54:33
(la: Nici boii nu trag. In turism.)
Turism deci...Eu zic ca prea vedem, noi romanii, Romania ca tara tuturor defectelor.
Sunt straini care adora tara noastra. Isi fac concedii cu placere la mare, la munte...Mai sunt care vin pentru ca preturile sunt suportabile. Multi straini, de ex, isi fac si lucrari dentare cu ocazia concediilor...preturi mai bune ca in tara lor.
Am fost trei zile la Londra-ca atat imi permite punga. Serviciile? Sub orice critica. Dar nu m-am pierdut cu firea. Am vazut cat de mult se putea vedea. In National Gallery as fi stat inchisa trei zile. Strada mi-a placut imens. As fi stat, asa, ca proasta, sa ma uit la oameni. M-a fascinat lumea Londrei.
Turistul adevarat da importanta secundara serviciilor. Doarme putin si cutreiera mult. Vrea sa vada, sa cunoasca istorie, cultura. Romania are si istorie si cultura.
cumpar timp - de (anonim) la: 30/08/2003 21:49:58
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
se pare ca tu,ca si eu nu stim sa ne organizam bine timpul.
La tine e (de iertat) , tolerabil, pentru ca esti mult mai tinara ca mine (ai putea fi fata mea), iar copii mei (3) sint adolescenti in schimb nu stiu cum e sotul tau , dar al meu e de un calm englezesc desii e "mots" de origine, iar eu ardeleanca pur singe.
stii ceva, eu propun sa se mai adauge trei zile la saptamina daca tot sinetm noi europenii in sistemul decimal.

Numestele cum vrei doar da-mi una sa recuperez somnul nedormit si alta sa termin cu spalatul hainelor si curatenia prin casa. iar cea dea treia as darui-o unei case copii handicapati sau neglijati , sau unei scoli care are copii problema, abuzati ,sau ne iubiti de nimenea.

Prima mea solutie pentru mine este sa-mi prioretizez lucrurile.
daca nu te plictisesc o sa-ti impartasesc lista mea de prioritati si sa stii cind ma tin de e ia iese bine.
1. in fiecare zi dis de mineata imi fac timpul sa aud ( citesc din biblie) ce vrea Bunul Dumnezeu sa-mi zica pentru ziua de azi, circa 5-10 min de multe ori " conversatia " continua in timp ce conduc inspre servici si ascult statia de radio cu caracter crestin.
2. Tot dis de dimineata daca sotul e meu e deja la servici il sun
sa-i spun o vorba dulce si sa-i mai aud glasul. Dupa care...
3. de la servici dau telefon acasa sa trezesc copii pentru scoala.
sa vad daca au mincat, daca tot e in regula..... o sa vezi si tu cind va creste fata ta mai mare....

cred ca aceste 3 lucruri sint cele mai importante pentru mine.

Fara una din ele, sau daca s-ar intimpla ceva cu relatia mea cu Dumnezeu, cu Isus Christos, sau cu sotul meu; sau daca s-ar intimpla o nenorocire cu copii mei cred ca as fi complet dezorientata, pierduta cel putin pentru o vreme . deaceea cele mai importante lucruri sint acestea trei.

apoi vin auxiliarele , optionalele...,
grija casei, curatenie, mincare, spalat haine,
serviciul si obligatiile legate de nevoia de aduce bani in casa in plus fata de sotul meu
activitatile crestine din cadrul bisericii
activitaile sportive ale copiilor unde trebuie sa " bat Fisa"
rudenii si relatii de prietenie, telefoane, e-mail-ul, mesaje, mersul la biblioteca ceea ce e o delectare pentru mine cum e golf-ul pentru unii.
daca ai o biblie in casa citeste in cartea proverbe la capitolul 31 incepind cu versetul 10 pina la 31, cam asa e o femeie care e placuta lui Dumnezeu si barbatului ei.
ceea ce vrem noi e sa fim wonder woman!!! admite!!!
dar stii ceva ? vrei sa-ti vezi nepotii? sau vrei sa le spuna altii despre tine ... cit de wonder woman AI FOST si.... nu mai esti.....
Sint multe presiuni pe noi pe femeile si nu am sa intru in capitolul asta acum , dar cineva mi-a spus asa: sa intreb pe Dumnezeu Tatal cam asa : Esti de acord ? Chiar vrei sa ma apuc de proiectul asta / treaba asta? o sa ma ajuti sa o scot la capat cu bine? apoi fac liniste si ascult ce-mi spune .

am realizat multe in 44 de ani de viata si toate pentru ca Dumnezeu a fost bun cu mine , nu ca as fi meritat, dar nici una nu ma satisface ca si relatia cu EL!!! incearca si vei vedea.
Lidia Nicoara
Incerc sa comentez fara fraze - de Budai la: 24/09/2003 11:26:57
(la: Cel mai mare defect al francezilor)
Incerc sa comentez fara fraze prea lungi pentru ca am multe de spus :
1)Sf.Petru a pierdut intr-o zi cheile de la Portile Raiului. Dumnezeu l-a pedepsit astfel: timp de trei zile sa pazeasca lacurile in adancul carora se aflau sufletele
unor popoare, in asa fel incat apele sa nu fie deloc tulburate. Sf.Petru
In prima zi Sf.Petru a pazit lacul chinezilor. A muncit enorm, intrucat chinezii erau numerosi si scoteau des capul la suprafata, tulburand apele.
Sf.Petru nu mai prididea sa-i infunde inapoi in lac.
In a doua zi Sf. Petru a pazit lacul rusilor. Iar a muncit enorm pentru ca rusii, desi mai putini, erau caposi: scoterau capul la suprafata de cate doua-trei ori.
In ultima zi Sf.Petru a pazit lacul romanilor.
Unde s-a odihnit cat a vrut. De fiecare data cand un roman scotea capul deasupra apei se gaseau alti doi care il trageau la fund.
Cam asta e bancul.
2)Bucataria franceza e cea mai buna din lume
3)Turismul francez nu e cel mai bun, dar daca nu-ti convine ai posibilitatea sa comentezi si sa-ti ceri banii inapoi
4)Francezii in general vorbesc foarte frumos, bine si corect, dar de fapt stau prost cu culture generala, dar nu toti
Dictionarul Larrousse spune ca Bracusi este un sculptor roman, Eliade un scriitor si istoric roman, Cioran un filozof francez de origine romana, iar Ionesco un scriitor francez de origine romana.
Trebuie sa acceptam ca ultimii doi au trait si scris cam in parti egale in cele doua limbi. Ir daca-ii intrebi pe francezi de cei patru, cel putin jumatate nu au auzit niciodata de ei.
5)Francezii din echipa de atletism sint francezi din departamentele de dincolo de mare, Guadelupa si Martinica foarte francezi chiar daca sint negri (sinteti rasisti?)
6)In orice tara se poate obtine cetatenia pentru merite deosebite, sportul si banii figurind printre meritele deosebite in capul listei.
7)De americani sa nu vorbim, prefer pozitia Frantei pentru razboiul din Iraq decit cea a Americii
8)Romani capabili si incapabili sint peste tot, la fel si francezi si tigani.
Cordialement,

Une française d'origine roumaine
No comment - de (anonim) la: 26/11/2003 14:08:05
(la: America si puterea petrolului)
Romania cu garda jos

de Dan Cristian Turturica
Miercuri, 26 Noiembrie 2003

Nu ma numar printre cei care cred ca nu avem motive sa ne temem de un eventual atac terorist pe teritoriul tarii. Pe acestia ii suspectez mai degraba de un soi de fatalism mioritic, total nepotrivit in contextul international actual.
Din contra, cred ca atacul de joi, din Turcia, trebuie sa ne puna serios pe ginduri: interesele americane sau britanice pot fi tintite oriunde in lume. Scenariul de la Istanbul se poate repeta si la Bucuresti.
Faptul ca Romania nu este vizata in mod direct nu ar trebui sa ne linisteasca. In urma cu trei zile, tinta a fost Marea Britanie, insa majoritatea victimelor au fost turci.
Oricit as incerca sa evit teoriile prapastioase, nu pot sa nu ma gindesc ca, pe masura ce tarile din vestul Europei vor reusi sa se protejeze mai bine, teroristilor nu le va ramine decit sa atace in punctele vulnerabile.
Este Romania o veriga slaba in lantul antiterorist?
Un ziar a avut curiozitatea sa vada ce se intimpla daca lasa un bagaj linga sediul Serviciului Roman de Informatii. Surprinzator pentru unii, dar nu s-a intimplat nimic. Valiza a stat bine-mersi, fara ca vreo persoana sa bage de seama. Nici macar un hot nu s-a gasit prin preajma, ca s-o fure.
Testul mi se pare pe cit de simplu, pe atit de eficient in a demonstra lipsa vigilentei din serviciile secrete. Daca nici macar perimetrul unui obiectiv de gradul zero nu este supravegheat permanent pentru a depista o eventuala incarcatura exploziva, ce garantie avem ca alte zone sensibile sint securizate?
Escaladarea terorismului ne prinde intr-un moment extrem de prost. Deprofesionalizarea, care a afectat serviciile secrete romanesti si inainte de ‘90, s-a accelerat dramatic in ultimii ani.
De vina este, in primul rind, relatia perversa dintre virfurile comunitatii de informatii si politicieni. Dinozaurii mosteniti de la Securitate si-au pastrat functiile de conducere cu ajutorul dosarelor pe care le detin despre politicienii importanti. Printr-un santaj tacit.
Aceasta inghetare la virf a inabusit si reforma in palierele inferioare. Atita timp cit numirile sau destituirile in SRI, SIE, SIPA etc. au fost operate in urma unui joc politic, criteriul competentei a fost ignorat cu desavirsire.
Rezultatul: sub un sef ticalos sau prost este imposibil sa se dezvolte un mecanism sanatos. Au avansat mai mult oportunistii, in timp ce profesionistii (mai ales din noua generatie) sint marginalizati.
In ultimii ani, am vazut numeroase note informative intocmite de diverse servicii secrete. Ajung la ziare anuntate de cite un telefon discret si doar cind are interes vreun general sau seful sau.
Cele mai multe note erau submediocre, rudimentare si chiar prost documentate. Daca nivelul celor responsabili cu siguranta nationala este cel care razbatea din acele note, atunci ne-am ars.
Din pacate, atitudinea manifestata in relatia cu societatea civila intareste impresia proasta. Modul in care aceste institutii raspund intrebarilor si solicitarilor organizatiilor neguvernamentale, cetatenilor sau presei denota aroganta, dispret fata de principiul transparentei si prea putina inteligenta.
Tot la deprofesionalizare conduce si implicarea serviciilor secrete in luptele politice. A intocmi dosare cu matrapazlicurile ministrilor sau parlamentarilor pentru a da un instrument de control sefilor lor nu are nici o legatura cu apararea sigurantei nationale.
Cit timp mai au la dispozitie agentii pentru a urmari posibilele filiere din Romania ale gruparilor criminale sau pentru a se perfectiona in razboiul antiterorist, daca ei sint folositi ca instrumente pentru razboiul din interiorul PSD?
Combinatiile de tot felul in care sint bagati sefii serviciilor de informatii sint la fel de daunatoare. Sa nu uitam legaturile suspecte ale lui Virgil Magureanu cu afaceristi arabi implicati in contrabanda cu tigari. In mod cert, exemplul nu este singular. Cine poate garanta ca banii proveniti din astfel de operatiuni nu ajung, in final, chiar in conturile gruparilor radicale musulmane?
Cine poate spune unde au ajuns fondurile delapidate de miile de firme-fantoma infiintate de irakieni? Si-ar fi putut vedea ele linistite de treaba atit timp fara complicitatea politistilor sau a ofiterilor de informatii?
Intr-un moment in care este nevoie mai mult ca niciodata ca serviciile secrete sa colaboreze, ceea ce razbate in public seamana mai degraba a razboi fratricid. SRI, UM 0962, SIE, SIPA si cite or mai fi isi impart cu frenezie lovituri sub centura. Singurii care ar putea interveni pentru calmarea spiritelor, Iliescu si Nastase, par mai degraba interesati sa atite lupta.
Senzatia ca vom fi ocoliti de o tragedie deoarece sintem prea mici pentru un razboi atit de mare nu mi se pare doar inselatoare, ci si periculoasa. Atrage dupa sine ideea ca ar fi exagerat si chiar inutil sa intram intr-o stare de alerta. Extrem de ingrijorator este ca oamenii care ar trebui sa nu doarma noaptea din cauza pericolului terorist par sa aiba alte prioritati. Sa speram ca, atunci cind se vor trezi (daca se vor trezi), nu va fi prea tirziu. EV. Zilei
No comment
COCOSUL - de (anonim) la: 01/12/2003 02:15:17
(la: banc)
a fost odata un cocos.

cel mai tare din parcare.
cu cele mai frumoase pene.

ajuns in curtea stapanului sau.
isi canta in fiecare dimineata maretia:
CUCURIGUUU!
Eu sunt cel mai tare cocos!
Ma iubesc toate gainile!

dupa doua trei zile,
cocosii vecinilor
morti de ciuda,
pun la cale o marsavie:
sa-i smulgem penele
sa nu se mai laude...

zis si facut...

dimineata, cocosul cel frumos
s-a trezit si a strigat:

CUCURIGUUU!
Eu sunt cel mai tare!
Ma iubesc toate gainile!
si dezbracat e si mai bine!!!
CUCURIGUUU!

vreo doua trei zile
sa faci bine - de (anonim) la: 20/12/2003 14:27:09
(la: Romani in strainatate)
1997,am cautat un romin din orasul meu,si am gasit un tigan romanizat din focsani,(basascu marian).l-am dus la munca,nu am platit pe fi'miu si i-am dat bani lui ca avea un fiu la focsani.
in trei zile a baut bani,si a venit la mine spunind ca nu are de mincare,...i-am dat,si i-am zis ca si eu am un fiu.
dupa doua luni mi-a spart bojdeuca sa-mi fure saracia,eu sper ca dumnezeu are multi ochi si o sa vada de el .(cind faci bine in strainatate,e ca nu trebuie sa rwecunosti ca esti romin).
un binefacator de romini.
#7021 (raspuns la: #4881) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
obiceiuri?! - de ygrec la: 30/01/2004 07:42:27
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Parinte, tare bine imi pare ca te avem printre noi, si ne mai "miruiesti" oleaca cu stiinta matale.
Ce vreau eu sa te intreb, ca pe un parinte care stie obiceiurile de aici, de acasa...Eu zic ca cei plecati sunt/par mai bisericosi decat noi, ca merg la biserica duminica, la liturghii, parca parca sunt mai apropiati de Dumnezeu si mai smeriti decat cei de acasa.
Mie imi pare ca ceea ce se intimpla aici este un pic...fortat.
incepand cu o nunta:-o serie de obiceiuri traditionale! cu nuneasa cu turta miresei cu...
o inmormantare -Doamne! - trei zile cu decedatul in casa!, lume la priveghi, vine/pleaca, bea/maninca de nu ai timp nici sa iti jelesti cum iti vine mortu', miroase toata scara a tamiie si a mort, pomeni peste pomeni la 6 saptamini, la an, cu haine noi date de pomana, cu vase si masa intinsa...simbata mortilor, posturi de luni/miercuri/vineri...nu se maninca de dulce/carne - dar nici branzeturi!-nu se spala in zilele de post/ sambata e 'rau de urat!', duminica nici atat

Cei din strainatate au aceeasi viata ca si aici -din acest punct de vedere? sau se intimpla ceva cu ...noi?


Unde e exagerarea? - de Crisa la: 10/02/2004 10:22:24
(la: Preturi)
Peste tot! In faptul ca nu mai poti compara o pensie de azi cu una de acum trei ani, desi cei doi sunt pensionari de la aceeasi firma, de pe acelasi post, cu vechimi asemanatoare. In faptul ca un profesor universitar are un salariu de 30 si ceva de milioane, la care se adauga sporuri de vechime, de doctorat, de fidelitate, salariu de merit, ajungand in final la peste 1000 de euro (fara a conta aici si alte venituri din consilii de administratie etc.) pentru maxim trei zile de stat in universitate, de la 8 pana la 15, fata de un preparator-asistent-sef de lucrari, care ajunge la 3 milioane jumate, la care se poate eventual adauga un 15% salariu de merit (daca nu cumva s-au consumat toate intre cei mari), in conditiile in care vine 5 zile pe saptamana la scoala, uneori chiar si sambata si duminica, si sta de dimineata pana seara!
In faptul ca nu exista bani pentru compensarea medicamentelor, dar exista bani pentru prime pentru parlamentari, pentru inlocuirea masinilor mai vechi de 3 ale parlamentarilor.
In asigurarea de locuinte de serviciu pentru cei aflati la putere, in conditiile in care tinerii casatoriti stau cu parinti sau isi dau mai bine de jumate din venitul comun pe o locuinta cat de cat decenta, in chirie, daca nu au niste parinti "bine infipti".
Cu toata deschiderea, cu toate firmele straine intrate pe piata si care acorda salarii "mari" - e inadmisibil sa te simti usurat pentru ca ai un salariul de 400 de euro! - sunt putini cei care isi pot permite o viata lejera. Si cand spun o viata lejera nu ma refer la a nu avea grija mancarii, sa ai din ce sa iti platesti darile: intretinere, curent, telefon fix, ci ma refer la cei care isi permit sa iasa seara la o cafea fara sa isi faca socoteala ca nu o sa cumpere nu stiu ce la cursele de saptamana asta, la cei care isi permit iesiri in week end, dar nu la bunica sau la prieteni, cu mancarea in desaga, la cei care isi permit concedii si asa mai departe.
Pt. Happy Cajun - de andreea la: 20/02/2004 09:28:19
(la: De ce vreau sa emigrez)
E un comentariu rautacios, evident al unui om care este frustrat, din cine stie ce motive. In plus, este un comentariu care arata o lipsa de intelegere a substantei a ceea ce am vrut sa spun si sa explic aici. Nu ma pling legat de ceea ce am realizat, ma pling de pretul pe care trebuie sa-l platim, cei care am plecat pentru a reliza ceva, orice ar fi acel ceva. Dilema pe care eu si multi altii in situatia mea o traim este ca nu stim daca ceea ce gasim aici merita dezradacinarea. Inclin sa cred ca am dreptate cind spun ca nu ati inteles mesajul meu pentru ca nu faceti nici o referire la comentariul meu legat de lipsa familiei si a prietenilor. Imi veti replica, poate pe buna drepatate, de ce nu m-am gindit la asta cind am plecat iar eu voi raspunde, cu toata candoarea de care sint capabila, ca nu m-am gindit. Sint anumite rani sufletesti pe care numai timpul le provoaca. Dorul de familie si de prieteni este una din aceste rani.

Cit despre intrebarea, oarecum justificata de ce am ales NY, cred ca am explicat la inceput ca plecarea mea s-a datorat casatoriei, a fost o intimplare, am plecat pentru ca m-am casatorit cu baiatul pe care il stiam de la 19 ani, nu m-am casatorit ca sa plec.

In sfirsit, nu intentionez sa-mi (mai) justific nemultumirile. Discutia a fost initiata de articolul "De ce vreau sa emigrez". Cred ca raspunsul meu la acel articol nu a fost agresiv, nu a avit caracterul de "punctul pe i" si "numai eu am dreptate". A fost o opinie, divergenta, dar numai o opinie. Din pacate sint oameni, ca dvs., al caror instinct este sa sara la jugulara si chiar sa jigneasca, atunci cind o opinie, contrara cu a lor, este exprimata.

Am sa mai subliniez inca o data, de dragul clarificarii: m-am realizat profesional aici, si am facut-o in scurt timp. Cine are o idee despre ce inseamna a fi avocat pledant in California sau NY intelege ce vreau sa spun. Ma bucur atit pentru mine cit si pentru faptul ca inca un roman a aratat societatii occidentale ca sintem capabili si ca romanii nu insemana numai neispravitii care s-au dus in Austria si au mincat lebedele. Cu toate acestea, mi-e dor de Romania, asa inglodata cum este ea, si nu mi-e rusine sa o spun. Am mai spus si o repet: ce ma tine aici este sotul meu si nu cred ca pot fi condamnata pentru faptul ca nu pot sfarima cu usurinta aceasta legatura. Spun asta ca sa se inteleaga ca nu fac parte din acea categorie de emigranti care pleaca, se pling si continua sa ramina. Daca aceasta casatorie ar inceta sa existe miine as lua primul cursa one way spre Bucuresti.

Acestea fiind zise imi dau seama ca, datorita lui Happy, am ajuns de la a exprima trairi, la a le justifica si cred ca nimeni nu trebuie pus in situtia asta.

De aceea, voi considera ca, pe parcursul am trei zile, am spus tot ce aveam de spus si am raspuns, cit am putut de bine, tuturor celor care au avut amabilitatea sa ma citeasca si sa raspunda.

Vreau sa le multumesc tuturor pentru frumosul gest de a ma citi si de a-mi raspunde.
#10149 (raspuns la: #10095) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Granicerii transnistreni au provocat o situatie de conflict - de belazur la: 03/03/2004 11:23:11
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
1. "La punctele de control transnistrene de la intrarea in orasul Bender au fost opriti astazi, pe la orele 8.00, toti colaboratorii comisariatului de politie din localitate, care se deplasau la serviciu."

http://www.azi.md/news?ID=28106

2. Oficial NATO declara ca Republica Moldova ar putea deveni un bun vecin al aliantei
2 martie 2004
Versiune pentru tipar



NATO are nevoie si crede ca Republica Moldova ar putea deveni un bun vecin si partener al Aliantei, a declarat marti la Chisinau Niki Bettendorf, presedintele subcomisiei pentru guvernare democratica din cadrul Adunarii Parlamentare (AP) a NATO.
O delegatie reprezentativa a AP NATO, care se afla intr-o vizita de trei zile in R.Moldova, din care face parte si Bettendorf, s-a intalnit in prima jumatate a zilei de marti cu liderii fractiunilor parlamentare si spicherul Legislativului R.Moldova, Eugenia Ostapciuc.

"Nu dorim aparitia unui nou zid intre Est si Vest, motiv pentru care am vrea sa vedem R.Moldova ca intreprinde eforturi pentru a-si ameliora situatia in ceea ce priveste unele aspecte ale vietii politice si sociale, ca activeaza mai intens in domeniul contracararii contrabandei, atat cu fiinte vii, cat si cu droguri sau arme. Speram ca, daca vom lucra impreuna in aceasta directie, viitorul R.Moldova va fi unul mai bun decat prezentul", a presedintele subcomisiei pentru guvernare democratica a AP NATO.

Solicitat sa se pronunte pe marginea eventualei implicari directe a NATO in procesul regleMentarii Transnistrene, Bettendorf a declarat ca, in conditiile in care R.Moldova este, potrivit Constitutiei sale, un stat neutru, aceasta ar putea deveni posibila numai in cazul unei cereri expres formulate de autoritatile de la Chisinau.

Liderul fractiunii comuniste din Parlamentul de la Chisinau, Victor Stepaniuc, a declarat, la finalul intalnirii sale cu membri ai delegatiei AP NATO, ca autoritatile moldovene spera ca, in contextul eforturilor pe care le fac in vederea solutionarii crizei transnistrene, extinderea NATO va contribui la consolidarea securitatii din regiune si, in acelasi timp, la fortificarea statalitatii R.Moldova.

Totodata, potrivit lui Stepaniuc, o discutie cu privire la o eventuala cerere de aderare a R.Moldova la NATO este prematura. Mai mult decat atat, in opinia parlamentarului comunist, R.Moldova trebuie sa ramana un stat neutru pentru un timp de foarte lunga durata. "Suntem un popor pasnic si avem nevoie de un protectorat international, in sensul in care toti - ONU, Uniunea Europeana, Consiliul Europei - trebuie sa recunoscuta ca exista asa un stat, independent si suveran, care vrea sa se dezvolte economic, social, politic, fara sa participe la diferite blocuri", a subliniat Stepaniuc.

Pe de alta parte, Dumitru Braghis, liderul grupului parlamentar ce-si revendica denumirea Aliantei "Moldova Noastra", a declarat ca integrarea europeana, proclamata drept obiectiv strategic al R.Moldova, va fi foarte dificila fara un efort de integrare in structurile euro-atlantice.

Cu referinta la aceleasi probleme, Stefan Secareanu, vicepresedintele celui de-a treia formatiuni parlamentare, Partidul Popular Crestin Democrat, a declarat ca "extinderea NATO a avut, evident, o influenta asupra situatiei din R.Moldova si inplicarea directa a Aliantei Nord-Atlamntice, dar si a Uniunii Europene si a Consiliului Europei, va impulsiona evenimentele legate de asigurarea securitatii nationale si integritatii teritoriale a R.Moldova".

In a doua jumatate a zilei de marti delegatia AP NATO are inscrise in program un sir de mese rotunde la sediul Misiunii OSCE de la Chisinau, in care reprezentantii societatii civile din R.Moldova au fost invitati sa discute probleme ce tin de reglementarea transnistreana, democratizarea societatii si combaterea crimei organizate. Miercuri, parlamentarii NATO vor pleca la Tiraspol.

BASA-PRESS
http://www.azi.md/news?ID=28103
#11230 (raspuns la: #11133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The Passion of Christ - de Falfabeta la: 03/03/2004 15:37:26
(la: The Passion of Christ!! de Mel Gibson)
Am vazut filmul acum trei zile si inca sub efectul lui. Este extraordinar. In ceea ce priveste antisemitismul, eu cred ca este o mare exagerare. Chiar m-a deranjat sa aud asta. Nu inteleg de ce cei care au facut ce au facut nu-si pot asuma responsabilitatea, in speta poparul evreu si romanii. Poporul german si-a cerut scuze poporului evreu pentru toate atrocitatile facute de Hitler, desi nemtii din zilele noastre nu au nici o vina. Nu am nimic personal cu evreii, ii admir pentru faptul ca desi sunt un popor mic (ca intindere) sunt atat de importanti in lumea economica. Din nimic au reusit sa-si intemeieze o tara. Este adevarat ca inca sunt probleme in aceasta privinta, dar au reusit.
Revenind la film, personal cred ca este un film sangeros, dar realist. Nu ma indoiesc ca asa a fost. Iar personajele au fost extraordinar alese. Maia a fost facuta pentru rolul asta. Citeam in ziarul romanesc editat aici la Toronto, ca Mel ar fi exprimat catre directorul Teatrului National Dinu Sararu : "As muta si muntii din loc doar ca o am pe Maia in rolul Fecioarei Maria". Pe mine m-a impresionat dorinta lui a juca Maia acest rol. Iar daca Maia a acceptat sa joace acest rol, cred ca nu mai este cazul sa ne mai punem problema de antisemitism.
Cunosc chiar si musulmani care au mers sa vada filmul.
Si inca ceva: tot zilele trecute am vazut si filmul "Hart's war" cu Marcel Iures si Bruce Willis. Desi filmul este putin cam nerealist, Marcel Iures a jucat extraordinar. Nu va pot exprima incantarea mea de a vedea la interval de cateva doua filme in care au jucat actori romani. Mai ales ca pe Maia am vazut-o la un post de televiziune dand un interviu. Era chiar in ziua cand vazusem filmul. Nu stiam de unde o cunosc pe femeia aceea frumoasa si distinsa. Aveam lacrimi in ochi de bucurie. Pe Maia, pe care o vasusem in orasul meu natal (Pitesti) jucand in "Cafeaua domnului ministru" o vedeam jucand si aici la mii de kilometrii.
Esti un american adevarat! - de presiro la: 09/04/2004 07:54:07
(la: Christos a inviat si Paste fericit pentru toti!)
Ai reusit! Cine altcineva "nu ar spune "nu" la 3000$ ce-i faci in trei zile" ?
Ce importanta ca cele trei zile sunt cea mai mare sarbatoare a crestinilor? De ce sa nu fim un pic cinici cu fratii nostri crestini?

Cat sacrificiu!! America - tara in care, intr-adevar, totul e posibil!

PS Draga Ozzy, iarta-ma, dar "ps"-ul tau mai bine nu-l scriai. Mi-a lasat un gust amar... Iarta-ma ca te judec. Da, "Hristos adevarat a inviat"!
#13597 (raspuns la: #13531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ptr. desdemona - de Florin si atat la: 22/04/2004 11:46:01
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Anii facultatii nu se pot uita. Din pacate trec prea repede...

Am facult facultatea in Bucuresti. Eram 8 prieteni, ne cunoscusem in armata. La Bucuresti ocupam acelasi etaj, cite 2 in camera.
Am fost prieteni toata facultatea. Incet, incet, cite unu se casatorea. Toti mergeam la nunta (eram din toate colturile tarii).
Dupa facultate ne intilneam de doua ori pe an, unii cu copii.
Ultima data ne-am intilnit cu totii in tara, acum 4 sau 5 ani la Predeal. Toti aveam copii, dar numai ai mei nu erau cu mine (erau in UK).
Am inchiriat o vila si am stat trei zile. Imi amintesc ca ne-am dat seama ca era pentru ultima data cind o sa ne intilnim toti.
Eu am plecat primul din tara. Acum numai 4 mai sint in tara.

Acum doi ani m-am intilnit cu cei emigrati la pescuit in Canada. Eram cu copii.
Si ne-au lipsit ceilalti priteni...

Am incercat de multe ori sa ne intilnim din nou toti. NU cred ca se mai poate.

Multumesc Desdemona ca mi-ai amintit de ei...:)

Cit priveste: "De aceea nu prea imi place cand cineva ataca pe altcineva. Desi nu ne cunoastem in 'viata reala', ne putem simti aproape daca impartasim aceleasi pareri si sentimente"...Interesant. Am sa incerc sa-mi aduc aminte....:)
#14342 (raspuns la: #14332) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce figura eroica iti adoptezi - de Ariel Manor la: 28/04/2004 16:44:16
(la: USS Liberty, sau Cum i-au bubuit israelienii pe americani)
ce figura eroica iti adoptezi, mai ales in ochii celor ce nu'nteleg despre ce vorbesti! ai expus aici toate povestile auzite in selectele cercuri de bucatari si magazioneri - pentru ca cine a alergat linga tancuri, a mirosit lupta, a simtit durerea, n-a scos bocancii o saptamina, n-a dormit trei zile, si-a ingropat prietenii - nu vorbeste ca tine ... n-am nici un respect!
#14678 (raspuns la: #12312) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tema de gandire - de stanescoo la: 04/05/2004 01:01:04
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)

se dau datele problemei: de trei zile nu mai dorm bine, nu am pofta de mancare, nu-mi mai place soarele, nu mai intorc capul dupa fete pe strada...

cauza motivului: in fata blocului meu se afla parcata o remorca de tir, mare, portocalie, pe care cu alb scrie asa:
"IN GOD WE TRUST
Pot totul in Hristos care ma intareste (Fil. 4:13)"


...pentru ca de trei zile ma macin si n-am gasit solutie, dau tema mai departe aici: ce ar trebui sa mai contina o fotografie, pe langa remorca asta, ca sa fie reusita? ce situatie inedita, provocata sau nu, ar face din aceasta o fotografie buna?

spor la treaba :)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...