comentarii

Un copil din pădurea profundă de Clave


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Nu vreau sa fiu dura dar la 1 - de mya la: 18/02/2005 06:36:45
(la: Iubirea adevarata)
Nu vreau sa fiu dura dar la 18 ani e cam greu sa iei hotarari de viata, profunde. Cum gandeai cand aveai 8 ani? Fa comparatie cu varsta de acum. Peste 10 ani o sa gandesti si mai profund asa ca...mai intinde-o cativa ani si vezi tu daca asta e pe bune marea iubire a vietii tale. Gasiti voi o modalitate sa corespondati, sa va vedeti, sa tineti legatura.

Faza cu accentul e tare, am auzit cum suna (intamplator) e bestial :)))
Dom'le ce rai suntem, niste caini. Aici se deruleaza o drama :(((
#36586 (raspuns la: #36580) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"E un mic copil fata de Heroi - de Daniel Racovitan la: 02/11/2005 22:15:19
(la: Drogurile. Ati incercat?)
"E un mic copil fata de Heroina... dar e mult mai MURDAR si primejdios decit restul (cocaina, X, opium/morh-sunt extraordinar de adictive dar nu asa murdare"

Maestre, metadona este folosita ca inlocuitor mai bland pentru drogurile mai dure gen cocaina, heroina, ecstasy, in tratamentele de dezintoxicare.
O intrebare: esti cumva dealer?

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#84049 (raspuns la: #84029) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste cu copil - de maria de la medgidia la: 18/11/2005 12:46:43
(la: Autismul)
azi o sa va povestesc despre andrei

andrei, 12 ani, autism sever, poate executa cam toate deprinderile care-i confera autonomie (spalat, toaleta, sireturi, nasturi, mancat, etc), dar are o oarecare stangacie in miscari si o lipsa de precizie (in desenarea formelor, sau in procesul de imitatie)

un copil foarte frumos, ca de altfel, majoritatea copiilor autisti (au trasaturi "armonice", regulate, frumoase, partial si din cauza lipsei de expresivitate faciala, lipsei de mobilitate faciala si corporala)

andrei nu vorbeste decat vreo 20 de cuvinte (mama, tata, da, nu, bine, asa, "coco" - spune asta cand cineva ii este drag)... probabil ca mai multe nu va vorbi niciodata...
desi studiile pe scoarta cerebrala sustin ca invatarea limbajului dupa 12 ani este imposibila, nu ma pot opri sa nu gandesc ca la andrei se va putea... de ce? pentru ca am descoperit ca andrei cunoaste limbajul... si e doar un blocaj de redare/ exprimare a cuvintelor, nu o problema de semnificatie...

iata cum am descoperit...
m-a atras andrei din prima zi cand l-am vazut... roscat, frumos, cu o privire limpede si constienta care se oprea undeva in mine, cauta ceva, si fugea mai departe, in altii...
andrei isi lovea colegii de clasa, oamenii din jur, lovea cu forta si constient de ceea ce face... vedeam pe fatza lui ca nu este, ca la alti copii, tipul acela de lovire pentru a-si "gasi limitele corpului", a sti "pana unde este el in spatiu"...
andrei lovea dintr-o nevoie de atentie... "hei, eu sunt aici!! stii?? eu exist! eu contez! nu ai voie sa treci pe langa mine fara sa observi ca exist!"
o singura fiinta in toata scoala se putea intelege cu andrei... dar persoana aceea nu era in perioada respectiva in oras... andrei era in turmentari interioare chinuitoare... cu corpul tot timpul un arc, alergand, lovind copii, izbind usi, scaune, banci...

nu m-am apropiat eu de el, el m-a ales pe mine... cand s-a uitat in ochii mei prima data, a fost "suflet pe suflet" deodata...
pe vremea aceea nu stiam ca andrei intelege tot ce se intampla, eram eu insami prea "mica" nu de varsta, ci de spirit, ca sa imi dau seama de asta...
eram clueless cu andrei... te simti pierdut in fata unui copil care, la inceputul pubertatii, cu puf de mustata si crescind in barbat, nu vorbeste deloc... si stii ca nu are nici o deficienta de receptie sau emisie a sunetelor...
parea mereu ca vorbele mele nu ajung la el, dar observam ca tonul vocii il relaxa sau agita, ca pe catzei... cu rusine recunosc ca dresaj am incercat sa fac cu andrei... dresaj prin tonul vocii...

foloseam tonul vocii pentru a-l certa sau lauda in diferite contexte, dar mai mult decat pe cuvinte ma bazam pe "melodia" vocii mele, usor soptita, creind o senzatie de intimitate, ceva care era "al lui" si se petrecea doar "pentru el", pentru ca eu intuiam ca are nevoie de "coltul lui", pe care nu il avea fizic, iar eu i-l dadeam sufleteste...

dupa o vreme andrei incepuse sa se raporteze la mine... ma privea fix asteptand o reactie ori de cate ori facea ceva, bun sau rau... eu ii confirmam ca exista, prin reactia mea care demonstra ca "he has made a difference" in our world...
in clasa, eu eram "lumea" pentru andrei, nu profesoara pe care o lovea mereu, sau alti caregivers care nu il puteau stapani cu forta... niciodata n-am folosit forta cu andrei si niciodata nu m-a lovit... o singura data a incercat sa ma impinga, dar cu fermitate si fara afecte negative i-am aratat ca exist si raman pe locul meu...

era o perioada foarte zbuciumata pentru el, culminase cu refuzul de a sta la ore, petrecea timp pe holuri, haladuind fara de sine prin scoala, chinuit interior (simteam eu)...
mai mereu trebuia sa ies din clasa sa-l caut, sa-l aduc... nu-mi iesea partea cu adusul inapoi in clasa, avea o vointa sau o neliniste foarte puternica... de care nu se putea elibera, o purta in el peste tot...

intr-una din zilele in care incercam sa-l aduc pe andrei inapoi in clasa, mi-a venit ideea sa pun in practica o tehnica din hipnoza... nu stiam ce o sa iasa... este vorba despre povestirea simbolica, pentru eliberarea de "incarcaturi" psihice pe care nu poti sa le denumesti...
(de fapt, eu am facut un hibrid intre povestirea simbolica si exercitiile de relaxare pentru intrarea in transa usoara...)
de exemplu, daca o persoana isi descrie greutatile vietii ca si cum ar merge pe drum tragand o ghiulea de picioare, povestirea simbolica va infatisa un om care merge pe drum cu greutati legate de picioare si se elibereaza treptat de ele... daca iti descrie viata ca fiind ceva care ii apasa pe umeri, povestirea va alege un personaj care poarta un sac in spate si treptat ii goleste continutul...
"treptat" este cuvantul-cheie, pentru ca informatiile trebuie sa ajunga in staturile profunde, in inconstient, si sa aiba efecte eliberatoare in timp...
psihologia nu e ceva ermetic, o suma de tehnici si metode ca sa "descifrezi" oamenii... ci inseamna sa gasesti intuitiv felia care i se potriveste fiecaruia ca sa-i alini tensiunea, sa-i faci lui bine, nu sa il dezgolesti pana la cele mai intime secrete ale lui pentru orgoliul propriu...
rolul tau in viata lui e meteoritic, "operezi membrul defect" si pleci, nu te joci de-a reconstrui individul... cu asta nu sunt de acord in psihologia moderna: nu are masura, nu isi stie limitele...

dar, sa revin... l-am luat pe andrei de mana, l-am tras spre mine si am inceput sa-i povestesc ce vedeam pe geam, afara...
"uite, afara e dimineazta, pasarelele canta vesele in copaci, oamenii merg pe strada... unii se duc la servici, altii se intorc de la servici... pamantul respira... respira ca noi si hraneste copacii, plantele, lumea... soarele este pe cer si toata lumea se bucura... oamenii sunt veseli in sufletul lor... merg pe strada... unii se duc la serviciu, altii se intorc de la serviciu...
copiii sunt in clasa... copiii deseneaza copaci... copaci veseli care respira ca si pamantul... soarele ii incalzeste... toata lumea e multumita si merge pe drum... oamenii vin de la servici... sau se duc la servici... fiecare are treaba lui... copiii sunt in clasa si deseneaza... fiecare se bucura de lumea asta frumoasa... plina de soare... pamantul se bucura de soare si respira ca noi... pamantul respira... copacii respira si se incalzesc la soare... noi stam la caldura langa soba... afara totul e bine... fiecare are treaba lui... in clasa copiii sunt linistiti... copiii deseneaza copaci... copacii sunt multumiti pentru ca e soare si e bine... pamantul se bucura... oamenii merg, fiecare la treaba lui... copiii au treaba lor in clasa... toata lumea e multumita... pasarelele canta..."

si tot asa, i-am vorbit lui andrei cu ton egal, repetand cuvintele, totul in jurul ideii de liniste, pace, bucurie calma, multumire a intregii lumi... am simtit la un moment dat, in bratul lui care ma atingea, o decontractie musculara... se relaxase... juma` de ora i-am vorbit primele dati... ma urma linistit in clasa si desenam impreuna pe tabla... ne delimitam teritoriile, andrei invata astfel ca exista si ceilalti, cei din jur...
juma` de ora... apoi din ce in ce mai putin, zilnic... ajunsesem la un sfert de ora, 10 minute cand a trebuit sa intrerup...

imi este atat de dor de andrei... si am aflat ca si lui de mine, un copil care nu vorbeste, acum mai mare decat atunci... a dat de inteles in jurul lui ca-i lipsesc eu...
sunt atat de mica pentru o bucurie atat de mare... pentru ca este o bucurie vie sa existi pentru cineva pentru care lumea e compusa doar din cateva persoane, dintre zecile pe care le intalneste de-a lungul anilor...
eu exist pentru andrei... conducator de popoare sa fi fost, nimic nu insemna... dar o sa-l vad din nou, peste o luna, inainte de Craciun, pe el si pe alti copii de care mi-am legat sufletul...
nu stiu cum va fi... cat ne-am schimbat cu totii... imi e atat de dor de ei... suntem asemenea... spirite vii... nu toti suntem spirite vii in lumea asta... unii sunt "adormiti" intr-un fel, nu stiu cum sa zic... nu sunt "cu totul aici"...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
rsi - de gigi2005 la: 18/12/2005 02:13:15
(la: Pentru orice problema exista o solutie)
chiar daca ai intrebat pe maan, raspund si eu aici. NU pana ce nu consider ca s-au epuizat toate caile. Desi, dupa cum spunea maan, cazul meu ar reprezenta a nu stiu cata zecimala dupa virgula statisticii, pentru mine este prioritatea nr.1. Insa nu as rezista 20 de ani in asteptarea unui miracol.
Uite de curand in Ro niste parinti si-au vazut copilul trezit dintr-o coma profunda ce dura de mai multi ani. Uitase totul si a invatzat iar sa mearga, sa vorbeasca, sa traiasca...Are 25 de ani si traieste pentru el si pentru parintii lui. M-a impresionat profund lupta lor...

Vorbind de cancer, am avut o colega care s-a vindecat complet dupa o perioada de lupta crancena. Nu a folosit medicamente ci doar apa distilata. Restul a facut organismul. Acum dupa 15 ani e nou-noutza si se simte perfect. Regimul trebuie sa-l tina toata viata.

In fiecare zi auzim de miracole si, daca traim o drama, speram sa ne numaram si noi printre cei ce au reusit. De unde sa stim ca nu suntem acel 1% cu sanse de reusita?

#95727 (raspuns la: #95721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copilul - de thebrightside la: 20/01/2006 13:17:04
(la: MA Simt ca si cum as fi murit....ajutor....!)
E cel mai important, din punctul meu de vedere. Iar daca tu nu esti 'intreaga' (implinita), se repercuteaza asupra lui. Asta e primul motiv care trebuie sa te faca sa te hotaresti ce e mai bine pentru voi doi.
Nu inteleg de ce esti cu sotul tau? Ai mentionat doar mila, iar daca asta e tot ce simti pentru el, te deplang.
Vad ca tot afirmi "mama spune" "el spune"..Nimeni nu trebuie sa iti spuna CUM/CU CINE/UNDE sa iti traiesti viata. Doar tu trebuie sa decizi, avand in vedere, in primul rand, ceea mai bine pentru cea mica. Repet - ea e cea mai importanta! Sa nu intelegi ca ce este mai bine pentru ea e o situatia materiala buna! Unui copil trebuie sa ii oferi in primul rand dragoste, apoi altceva. Cred eu.
Ai doua variante:
1. Ramai cu sotul tau si accepti lucrurile asa cum sunt. Te mobilizezi si iti cauti de munca sau incepi o facultate prin cursuri la distanta.
Nu ai energie? Astea sunt minciuni pe care ti le spui singura, ca sa poti ramane in starea asta de lancezeala in care te-ai complacut in ultima vreme.
Increderea vine din realizarile noastre. De unde sa ai incredere, daca toata ziua stai in casa si nu faci nimic concret? Iesi, cauta, du-te la interviuri. Si in fiecare seara sune-ti ca ai facut ceva bun pentru tine si mergi in directia care trebuie! De acolo iti iei increderea.
2. Pleaca fara a te uita inapoi. Daca nu il iubesti pe acest barbat si nu te multumeste nimic din ce te inconjoara, n-ai ce cauta acolo.
Te gandesti ca iti va fi greu?! Intotdeauna este asa. Nici unuia dintre noi nu-i e usor. Totul e sa vrei! Odata ce ai facut primul pas, restul merge de la sine si daca nu merge cum ai fi vrut - te adaptezi!
Si tu si cea mica meritati sa fiti fericite! Nu uita asta nici o clipa.

Daca am fost cam dura pe alocuri, te rog sa ma ierti. Intentionez doar sa te ajut, nimic altceva.

Pertinent comentariul referitor la nick-ul tau! Schimba-l! Tu trebuie sa iesi din starea asta, nu sa o agravezi!
Eu mi-am pus numele de "brightside" cand eram intr-o stare groaznica de spirit. Si m-a ajutat. Cand alunecam in partea intunecat, imi aminteam ca trebuie sa zambesc, sa vad partea buna a lucrurilor.

TE ROG SA NU INTELEGI CA ACESTEA SUNT SOLUTIILE LA PROBLEMA TA! PT CA SUNT DOAR SUGESTII.

Mult noroc!
Cassandra-continuare - de abc111 la: 13/07/2006 19:19:15
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
In privinta numarului de persoane care analizeaza obiectiv realitatea: am crezut ca sunt multe, dar constat ca gasesc foarte greu cate una...asta si in America. Totusi exista o diferenta fundamentala: in America povestea cu pseudostiinta, horoscoapele UFO, sectele dure, creationismul - este foarte marginalizata si redusa la un aspect minor al vietii sociale chiar daca multe ziare si reviste au si horoscoape pe care nu le consulta nimeni, sau chiar daca exista emisiuni despre UFO sau extraterestrii sau duhuri de tot felul. In Romania vad ca astea sunt mainstream: romanii cred ca tot ce e prin ziare are corespondent in realitate. Despre facultatea de drept mi s-a spus ca "nici nu mai poti strabate de atatea horoscoape". Chiar si creationismul e la nivel de secte in America, nu e mainstream.

Credinta individuala e alta problema; e jalnica, dar nu afecteaza economia (din fericire sau din nefericire). Dar majoritatea oamenilor in lumea de azi au o parere profund deformata despre realitate. In Arabia Saudita de exemplu inca nu s-a aflat ca pamantul nu e plat.

In privinta primului paragraf, ai dreptate de fapt; am un exemplu foarte recent: cu vreo 6 ani in urma unui dialog pe un site gay am primit un email extrem de insultator... care mergea pana la ridicol (destul de lung). Dar in mijlocul mesajului era o intrebare de buna credinta despre viata Sf Augustin: cum a fost si homosexual dar a si avut un copil (pe Adeodatus,etc). Am raspuns foarte corect la intrebare si i-am spus respectivului necunoscut ca a fi homosexual nu e nimic rau si ca e gresit sa injure atata pt ca si el ar putea fi...

Mi-am dat seama ca era un tanar, care parea foarte imbrobodit de religie (in cazul acesta de catolicism). Incerca sa se dea "mare " si cu multa experienta mai ales sexuala, ceea ce e apanajul adolescentei, dupa mine:)

La o distanta foarte mare in timp mi-a mai scris un mesaj de injurii, uitand ca imi mai scrisese! Nu aveam nici o indoiala ca respectivul e tanar si extrem de bigot si nici nu mi-am propus sa-l schimb, dar i-am raspuns cat mai documentat, intepand ironic si pozitia si practica bisericii (mai ales a celei catolice). Dupa vreo doi ani iar mi-a scris...de data asta m-a anuntat care are un consilier religios catolic si ca el fara asa ceva nu poate trai. Am incercat doar sa-i sugerez sa incerce sa judece si cu capul lui , nu numai cu capul consilerului. La moartea ultimului papa i-am scris ceva dur despre homofobia papala in contrast cu practica bine cunoscuta, dar atat. In medie corespondenta noastra era la fiecare 6 luni un mesaj..eu raspundeam imediat, dar el nu. A trecut timpul...iar acum o luna am primit de la el un mesaj din care iti citez (copy and paste):

" ;) yep, vad ca pe zi ce trece devin mai barbat - ma maturizez atat in gandire cat si fizic; atunci eram un copil prost, acum vad totul altfel, incep sa traiesc efectiv asa cum trebuie si cum imi place. Si aceasta deschidere a mea ti-o datorez tie si iti multumesc pentru ajutor, cred ca fara sprijinul tau nu as fi reusit nici acum sa ies din carapacea ce mi-am creat-o, efectiv ai stiut de unde sa ma iei ca sa-mi dai un impuls pentru o viata fericita in viitor. Sunt asa de bine dispus, efectiv am uitat cum e sa fi deprimat, pentru ca esti altfel decat toti ceilalti si sunt sigur ca nu voi mai avea asemenea probleme. WOW: era sa ma scape gura la varul meu...etc"

Intre timp mai avusese doi duhovnici , unul "care se gandea numai la femei" iar al doilea "care era homo dar nu indraznea sa se dea la mine...:) [isi judeca duhovnicii, pe care intre timp i-a concediat:)]

Se pare ca de data asta m-a avansat pe mine la rang de duhovnic:)) ca sunt mai de incredere:) Sper sa merit increderea. Cel putin e sigur ca "nu ma dau la el" , macar pentru ca ne desparte un ocean si un continent, daca nu si pentru altceva:). De obicei impedimentul principal al comunicarii -necesare- dintre baieti si barbati este prezumtia...sexului sau interesului de natura sexuala si nu pur intelectuala sau prieteneasca in general. Odata eliminata aceasta prezumtie, comunicarea devine si placuta si utila, iar internetul e un mijloc excelent de comunicare.

Ultimul mesaj l-am primit azi si merita sa-l citez:

"..au aflat fratele si cumnata, iar apoi i-am spus lui mama care a fost super shokata, dar i-a trecut repede pt ca dupa cum mi-a spus se astepta...apoi i-am negat cate ceva ca sa nu mai tot ofteze si sa-L intrebe pe Dumnezeu ce a facut ca sa merite una ca asta...dar i-am dat de inteles subtil ca spera degeaba".

Lasand la o parte aspectul cu mama super shokata dar careia i-a trecut repede:), ca si faptul ca el nu prea poate fi subtil din natura:), paragraful e un exemplu viu de "coming out", pe care sociologii l-ar putea studia.

"dupa ce a aflat frate-meu, m-a "obligat" sa .....(sa aiba un contact sexual cu o tipa adusa la el in acest scop)....In minte il aveam numai pe Brian (un tip dragutz dintr-un serial gay, "Queer as folk") (in timpul actului sexual). Apoi...."...mi-a fost sila de mine insumi ca am fost cu o tipa de am crezut ca dau in hepatita mecanica...cosmar- nici nu vreau sa-mi amintesc."

El mai avusese relatii cu fete in timpul adolescentei, dar numai acum cu barbati.

Am dat exemplul lui din multe motive (sper sa nu dea el de citate): intai , ilustrand faptul ca ai avut dreptate, ca exista uneori consecinte...chiar neasteptate. Apoi, poate ca sunt si parinti care citesc ce postam noi si invatza ceva util despre copiii lor. In al treilea rand, sper ca toti cei care cred ca Tamora sa inteleaga ca si in acest caz, ca in multe altele, un baiat a fost crescut intr-un mediu heterosexual, fara "influente diverse", etc, etc; a avut relatii heterosexuale ca adolescent si tot homosexual este. Teoria ca mediul e cel mai important factor cade cu zgomot. De altfel nici in America nu sunt decat cativa medici (dati afara din APA, ca Dr. Niccolosi,) care o sustin.

#132951 (raspuns la: #132884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre conflictul dintre genratii... - de cosmiK la: 15/07/2006 16:43:49
(la: Un loc comun: prăpastia dintre generaţii)
Eu, am fost crescuta de una din bunicile mele. Si m-a marcat profund absenta parintilor, a mamei care s-a dus in lumea celor drepti pe la vreo 12 ani ai mei si a tatalui care a murit cand eu ma apropiam de 19 ani si treceam printr-o profunda criza existentiala. Dar nici cat au trait nu le-am prea simtit prezenta in viata mea.
Ce sa-i faci! Cu o mama diagnostica cu tulburari psihice si un tata alcooolic, nu prea am avut parte de afectiune. Bunica a incercat sa tina loc de mama si tata, dar nu a reusit prea bine. Eu am privit-o incepand de pe la 19 ani cand am constientizat pierderile suferite ca pe fiinta care m-a indepartat de mama si mi-a rapit sansa de a o intelege.
Vreme indelungata am trait int-un univers mic si anost. Viata mea era impartita intre casa si scoala. Prieteni nu prea aveam pentru ca datorita mentalitatii care guverna in familie, am invatat sa ma inchid in mine si sa ridic ziduri. Prima lectie pe care am invatat-o de la bunica a fost ca nimeni nu trebuie sa stie ce e in sufletul meu.
Asa ca, cu timpul, mi-am creat propria lume, aveam prieteni imaginari care ma ajutau sa trec peste momentele de criza si ma faceau sa ma simt iubita, dar avand acesti prieteni am inceput sa ma izolez si mai mult.
Cand am iesit prima data in "lumea reala" eram atat de speriata. Nu aveam deloc incredere in mine si in fortele mele. Credeam ca sunt incapabila sa cladesc relatii, ori sa am prieteni reali si adevarati.
Din cauza educatiei primite comunicarea cu semenii mei a avut mult de suferit (indiferent de varsta acestora) si din nefericire inca mai are.
Ce-i drept situatia s-a ameliorat simtitor! Dar totusi....
Relatia cu bunica e furtunoasa. O respect pentru ca m-a crescut si m-a ocrotit,poate o si iubesc, dar nu atata de mult ca in copilarie cand era centrul universului meu si nu concepeam viata in afara prezentei ei. Intre noi e o praspatie prea mare care nu stiu cum poate fi trecuta! Inca nu am gasit solutia desi o caut cu disperare.
Uneori imi doresc sa nu stiu atatea cate stiu acum si mi-ar placea sa revin la ignoranta in care am trait pana la 19 ani, dar nu mai e posibil!
M-am schimbat mult dar nu radical ce-i drept. Traumele din copilarie ma urmaresc inca si imi dau insomnii si ganduri negre. Incerc sa ma mentin pe linia de plutire dar mi-e din ce in ce mai greu.
Mi-e teama pana si sa ma gandesc la ideea de a face copii. Stiu ca maternitatea e frumoasa si ca a fi mama e o traire unica, dar MI-E FRICA! O frica care risca sa devina patologica. Ma uit la matusa mea si vad cat de tare scartie relatia cu propri-ai fiica, ma uit in jur si vad ca si in multe alte familii e la fel, parinti prea ingaduitori ori prea duri si copii rebeli sau prea cuminti, si ma gandesc, daca mi se va intampla la fel.
Daca nu voi fi in stare sa cladesc punti de lagatura intre mine si copil, mai ales ca uneori comunic atat de greu ceea ce simt. Daca nu voi fi in stare sa-i ofer dragostea si intelegerea de care are nevoie?
Am un prieten, mai tanar ca mine, care deocamdata e departe dar care ma intelege, ma iubeste si ma respecta, numai ca uneori mi-e teama sa traiesc deplin iubirea.
Eu cred ca exista o praspatie intre generatii sau mai degraba intre mentalitatile care guverneaza o generatie sau alta. Prapastie care nu poate fi depasita decat prin comunicare si deschidere fata de celalalt.
In ceea ce priveste strainii, ma inteleg si cu cei mai tineri ca mine dar si cu cei varstnici. In general sunt privita ca o fiinta sociabila doar ca atunci cand merg intr-o mare de necunoscuti par inaccesibila.
Destul de curand un coleg mi-a spus: "Te-am vazut deunazi prin oras. Mergeai atat de mandru! Imi venea sa intru cu masina in tine..." si apoi a urmat o pauza urmata de un fel de oftat.
Cu familia e si mai dificil, decat cu strainii ori prietenii. Cu matusa si vara mea ma inteleg cand bine, cand asa si asa si asa. Relatia noastra are si suisuri si coborasuri, dar cred ca pana la urma in toate familiile e la fel!
Am incercat sa-i inteleg pe toti, dar nu stiu cat de bine ma inteleg ei sau cat de mult ma asculta.
Eu ascult, mai mult, decat vorbesc ori exprim vreun sentiment mai ales in familie, de teama ca nu cumva un cuvant sau o fraza sa nu jeneze pe cineva si sa duca la scandal sau suparare.
Am investit mult in familie si in prieteni si nu vreau decat putina intelegere din partea lor. Nimic altceva. Dar de cele mai multe ori nu am parte de asta. Probabil am gresit undeva. Dar unde oare? Nu stiu, insa, sper ca in cele din urma voi descoperi.
Cam atat am avut de spus. Stiu ca suna a lamentatie,dar simteam nevoia sa ma destainui cuiva. Sper sa nu fi gresit facand asta aici pe forum!
Copilul crescut doar de mama - de (anonim) la: 30/10/2003 02:06:46
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Un copil crescut doar de mama nu cred ca este un handicap pentru copil. Mai mare este handicapul daca copilul creste de ambi parinti intr-un mediu cu certuri, batai si atmosfera incarcata.
Eu imi cresc sigura copilul de la varsta de 6 luni. Acum are 11 ani, este un copil educat cum ar fi face sport, picura mergem impreuna la teatre , concerte si la noi in casa este numai veselie si o atmosfera foarte placuta. Copilul meu este constient ca trebuie sa lupte in viata, sa invete sa demonstreze ca poate si singura. L a scoala la fetita, in casa sunt cam 8 copii din 20 care traiscu numai cu mama, ei discuta foarte mult pe aceasta teme, intre ei prieteniile sunt mai puternice si chiar ii compatimesc pe copii la care tatal lor este un betiv sau un puturos care nu munceste.
#2643 (raspuns la: #2530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Esti un PENIBIL, dar putem discuta doar pe forumul initial - de Zamolxe la: 05/11/2003 05:53:20
(la: zamolxe)
Am sa iti raspund numai dupa ce ai sa argumentezi cu documente (nu afirmatii), cu fapte, cu date istorice, cu logica si bun simt afirmatiile tale referitoare la intreg subiectul.

Aceasta discutie o putem purta numai si numai pe forumul pe care a inceput discutia.
Pe acest nou forum discutia este superflua si inutila. Te astept pe [A existat holocaust in Romania?]

Sa auzim de bine. Punct.


***************


#1675 - Comentariu adaugat de Zamolxe la lun 20 Oct 2003 - 05:08 h
Valentinb. Nu se prea poate purta o discutie logica si rationala cu tine. Imi pare sincer rau, asta este.

Acolo unde sti ca nu poti combate cu argumente, o dai cotita si reiei la nesfirsit niste texte prafuite de zeci de ani. Sintem in 2003, iar intimplarile comentate si discutate sint vechi de 60-70 ani.

As vrea sa aflu de la tine, sau de la oricare altul, de ce sint date si informatii atit de contradictorii, de ce cifrele sint asemenea numaratorii lui Pristanda, umflate parca cu silicon ca sa iasa mai mari decit realitatea, cel putin atunci cind vorbim de Romania.
Este dezonorant pentru tine sa tratezi analiza mea ca o “compunere” cu “3 fraze de ici 3 de colo”. Datele sint concrete luate din surse eminamente evreiesti.

Discutiile concrete se poarta pe date concrete. Tu eviti cu o spaima si o frica viscerala discutia concreta.
Eu fac o analiza si incerc sa inteleg lumea de acum o jumatate de secol si mai bine. La rece, ca un om detasat de acele vremuri, nelegat prin nimic direct de acea lume. Concret, nu literatura.
Pentru mine “ciuma verde, neagra, sau cafenie” este doar o exprimare literara. Eu stiu de nazism, de legionari, de fascisti, ustasi, etc.
Eu stiu ce nu vreau sa se mai repete.

Exista un efect si o cauza.
Pogromurile si persecutiile sint un efect al unor cauze pe care nu reusesc sa le aflu. Nu sint pomenite nicaieri. Si nimeni nu spune nimic. E ciudat.

Asa ca “toata lumea-i persecuta pe evrei” se refera la vremurile de demult, nu de azi. Nu fa un terci din istorie.
Nicaieri in Europa evreii nu sint persecutati in ziua de azi. Nici macar in Rusia sau Polonia. Vodca nu are nici o legatura.
Nu te fa ca uiti ca evreii au trait in Rusia sute de ani fara pogromuri. La fel in Polonia, sau in restul Europei.

Si sa nu uitam ca singurul partid anti evreiesc pe fata, este cel nazist american. Sau cel putin asta stiu eu.

M-am uitat peste lista de discutii. Asa este cum am mai zis. Tu ai lansat un mesaj extrem de agresiv dar si lipsit de substanta si ai primit un raspuns extrem de dur, dar pe linia deschisa de tine. Parerea mea personala este ca ai “luat-o pe coaja” cum se zice, adica a fost o masura prea mare pentru tine. Dar asta este parerea mea de spectator. Eu stau in tribuna. In teren tu vezi altfel. Eu nu vreau sa te conving si nu incerca sa ma convingi.

Tot ce am scris aici se refera la “texte”. Adica vorbe aproape goale.
Eu vreau o discutie serioasa bazata pe argumente, pe fapte, pe date sustinute de probe.

Nu ma voi prinde intr-un joc bazat pe emotii, sentimente, presupuneri, credinte, etc si care sfirseste de regula lamentabil in injuraturi de ambele parti.
Nu am timp de asa ceva.

Sa intelegem datele care exista. Sa vorbim doar despre ele. Sa comparam sursele si sa vedem diferentele sau sustinerile reciproce, sa le judecam logic si rational. Nu vreau aprobare sau dezaprobare. Vreau date, logica, ratiune, bun simt, argumente, informatii.

Daca se poate. Daca nu, nu. Bye bye!


Zamolxe

*************


#1630 - Comentariu adaugat de Zamolxe la dum 19 Oct 2003 - 06:29 h
Dragul meu evreu roman,
(Valentinb)

Pina acum am stat si am citit. Nu am vrut sa comentez, sau sa ma bag. Ti-am vazut si meciul cu preopinentul. Tu ai fost cel care a atacat primul, fara argumente dar foarte agresiv si ai primit doar un raspuns pe o masura mai mare decit tine.

Ma bucur ca nu vrei scuzele nimanui si este foarte bine.
Vad insa la tine o consecventa in a sustine contradictii si in a sustine o idee profund eronata si extrem de periculoasa.
Sustii permanent ca in romania a fost holocaust.
In romania nu a fost holocaust.
Legionarii, ciuma verde, au avut ce au avut si cu romanii in egala masura.
Astfel ca asasinarea lui IG Duca si a lui Nicolae Iorga, ca si a multor altor romani importanti sau oameni simpli, se incadreaza in aceleasi exact aceleasi actiuni criminale ale legiunii care au lovit si evreii.
Iar comunistii din Romania au fost majoritatea evrei sau unguri, asa cum arata arhivele PCR.
Si multi legionari au ajuns comunisti cel putin in prima faza. “Rosia inainte de a fi rosie a fost verde!”

Pentru ca holocaust la romani nu a fost, asa nici actiunile legionarilor fata de evrei nu pot purta numele de holocaust. Vezi definitia holocaustului.

Este foarte periculos si consecintele sint nebanuite pe termen lung, sa amesteci termenii, sa faci un terci din istorie, sa speculezi, sa faci asocieri fortate. Drama poporului evreu este mare si ea nu trebuie umflata si extinsa.
Realitatea reala este suficienta.

Holocaustul are o definitie clara, precisa si categorica. Atunci cind incepi sa scri despre holocaust trebuie sa te referi strict la definitie. Daca insa ignori definitia atunci poti sustine orice.

The Holocaust was the systematic, bureaucratic, state-sponsored persecution and murder of approximately six million Jews by the Nazi regime and its collaborators. "Holocaust" is a word of Greek origin meaning "sacrifice by fire."

De exemplu in Germania au fost pogromuri si inainte de inceperea WW2. Dar ele nu intra la holocaust. Sint violentze, sint crime, dar nu sint parte a holocaustului. Pentru ca in acest caz putem spune ca holocaustul a inceput in Rusia o data cu primele pogromuri, adica la inceputul secolului 20!

Holocaustul a inceput o data cu adoptarea SOLUTIEI FINALE de catre germania in 1942 si a avut ca elemente de baza lagarele de exterminare, camerele de gazare si crematoriile.

Hartile de pe site-ul din sua al muzeului holocaustului arata clar ca din romania nu au plecat trenuri spre lagarele de exterminare. http://www.ushmm.org/wlc/en/index.php?lang=en&ModuleId=10005143 si faci click pe “See maps”.

Asta este o realitate pe care trebuie sa o accepti chiar daca nu o vrei sau nu iti convine.

Deportarea evreilor din 1941-1942 seamana mai mult cu deportarea in Baragan din anii ‘50-‘60 decit cu deportarea in Germania.
Cifrele referitoare la acea perioada, aflate pe resursele de informare evreiesti sint extrem de contradictorii si ireale. Astfel in “Enciclopedia Holocaustului” editia 1990 Macmillan Publishing Company.
This unit, along with Wehrmacht units and Eisatzgruppe D, killed between 150,000 and 160,000 Jews during July and August 1941.
Pentru ca lucrez in probleme de logistica, aprovizionare, desfacere stiu foarte bine care sint mijloacele necesare unor probleme asa de mari. Resursele pentru rezolvarea unor asemenea probleme sint foarte mari, surprinzator de mari.
Acum am sa ma opresc la aceasta cifra: in perioada iulie august 1941 au fost omoriti 160.000 evrei in Basarabia. (http://motlc.wiesenthal.com/text/x03/xm0347.html)
A omori 160000 oameni in 60 zile inseamna 2660 oameni pe zi, 111 pe ora, adica unul la 30 secunde, 24 ore din 24, 7 zile din 7. Daca omorirea era teoretic posibila, eliminarea cadavrelor era o problema extrem de dificila. Ar fi trebuit sa ramina extrem de multe gropi comune, foarte mari, care insa nu exista. Saparea gropilor, mutarea pamintului, plasarea cadavrelor, acoperirea cu pamint implica o munca foarte mare. Si nici o marturie nu consemneaza asemenea intimplari extreme.

In Basarabia anului 1920 erau 267.000 evrei , iar in anul 1939 erau 205.000 evrei.
Din acestia au fost deportati in URSS 10.000. In 1941 au fugit spre URSS 5.000.
Teoretic in Basarabia au ramas 190.000 evrei.
Se afirma (fara probe evidente) ca in perioada iulie august 1941 au fost asasinati 160.000 evrei din Basarabia.
Teoretic la 1 septembrie 1941 mai erau 30.000 evrei in Basarabia.
Dar acelasi site spune ca la 4 septembrie 1941 mai erau 64.176 evrei si ca la 25 septembrie erau exact 43.397, mai multi decit cei 30.000 din calcule.
Acestia sint deportati in Transnistria unde mor inca 25.000.
Practic in Transnistria supravietuiesc 5.000 evrei basarabeni dar se reintorc 50.000. Evident ca undeva exista exagerate si fara acoperire in evidentele vremii.

Toate cifrele privind evreii sint contradictorii atunci cind se vorbeste de Romania, Basarabia, Bucovina, Transnistria.

Astfel pentru Romania se dau urmatoarele cifre privind evreii:
1933 – 980.000 usa holocaust museum harta
1939 – 607.900 simon wiesental
1939 – 760.000 tot simon wiesental in acelasi text
1940 – 342.000 idem dupa pierderea teritoriilor transilvania, basarabia. bucovina
1950 – 280.000 ramasi dupa emigrarea a 70.000 evrei.

Asta inseamna ca evreii din Romania nu au fost deportati.

Ungaria, participanta activa la Holocaust, a trimis spre camerele de gazare aproape toti evreii din Transilvania ocupata in anii 1943-1944, adica circa 200.000.

Dar, cu toate acestea la cei 6 milioane de evrei morti in holocaust, Romania este nominalizata cu 700.000 evrei exterminati desi in 1939 erau doar 607.900 evrei in Romania Mare si au ramas 280.000, 70.000 au emigrat, iar 200.000 au fost exterminati in Ungaria.

280.000+70.000+200.000=550.000
607.900-550.000=67.900 evrei din Romania Mare morti in timpul deportarilor de boala, frig, mizerie, foame, violente, crime.

67.900

Zamolxe

PS. S-a mai pus intrebarea, si eu o reiau, la care nici un evreu sau neevreu nu dat un raspuns concret, clar, si documentat: de ce sint evreii persecutati de toate popoarele lumii?
Nu am studiat acest aspect, dar mi se pare extrem de ciudat. Nu se poate ca toate popoarele sa deteste si asupreasca evreii asa pur si simplu!
Trebuie sa fie o cauza sau mai multe, trebuie sa fie motive concrete!

Z.


Eu si copilul meu! - de (anonim) la: 30/11/2003 08:40:46
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Eu:romana,franceza,engleza foarte bine,binisor italiana si greaca,biigui maghiara sh'atat ca nu ma mai credeti daca va spun ca stiu si putina germana cit sa gasesc drumul sau sa nu mor de foame pe strasse cu banii in mina! Sotia:romana,franceza,engleza,italiana,spaniola daca nu perfect..cel putin lipsa citeva virgule pe ici pe colo!
Copilul 2 ani si incepe sa vorbeasca!
Problema:La gradinita e franceza,acasa eu romana,sotia engleza. Cum sa fac sa il inteleg ca el vorbeste limba de bebelusi pe care numai el o intelege aceeasta fiind o amestecatura d tot ce aude de peste tot?
Ajutor!:))
Copilul meu vorbeste si romaneste - de roko la: 30/11/2003 15:51:58
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Copilul meu vorbeste si romaneste cu toate ca locuim in strainatate.In primul rind copilul vorbeste limba mamei si cum eu sint romanca va dati seama ce limba vorbeste el.
N-am generalizat... - de sanjuro la: 05/12/2003 07:16:59
(la: Preot de 73 de ani, violator si tata nelegitim...)
...Au fost niste exemple. L-am cunoscut pe parintele Galeriu, si am ramas profund impresionat. Un adevarat duhovnic. Dar cei ca el sunt rari. Cand m-am recasatorit, nu cu mult timp in urma, cei doi preoti au cerut 3 milioane nasilor! Si asta intr-o biserica modesta de cartier de Ploiesti...
Uite un mesaj de la un om disperat:

Intr-o tara în care lucrurile au alunecat rau de tot la vale, în care sa
nasti si sa cresti un copil este considerat un lux si impozitat ca
atare, într-o tara în care demnitarii au nevoie de o lege speciala
pentru a-si declara averile, în aceasta tara în care sportul a capatat
statut de activitate intelectuala si în care tinerii care nu au
suficienti bani sînt trimisi sa-si traga un glont în cap, în armata,
într-o tara în care oamenii se arunca de la etaj de foame ori de frig,
în tara asta în care alesii poporului ne transforma tatii si bunicii în
cersetori, în aceasta tara, presedintele te-a gasit vinovat pe tine. Pe
tine, cititorule!

Cum altfel as putea întelege declaratia de acum doua zile a domnului Ion
Iliescu, prin care ti-a poruncit sa nu mai dai spaga? Pai domnul
presedinte a fost lînga tine cînd ti-a nascut nevasta si a vazut, cumva,
privirea rece a doctorului care nu-si primise înca "atentia"? A fost
domnul Iliescu lînga tatal tau care a scos din buzunar 50.000 ca sa-i
schimbe asistenta plosca? Sau lînga mama ta, sarmana, care a umplut
sacosele si buzunarele preafericitilor pentru a-si boteza nepotul? Spune
cine a fost lînga tine cînd ti-ai tras curent electric, apa, gaze, cînd
ti-ai facut balcon ori cînd ai primit aprobare sa spargi peretii din
casa! Domnul Iliescu? Nu! Spaga! Doar spaga a fost cu tine si a uns
angrenajele ruginite ale masinariei asteia infernale, chichitele
întepenite ale sistemului, a înmuiat coltii animalului social si a
doborît zidul dintre visele tale si realitate.

Si apoi ce ar fi tara asta fara spaga? Bolnavii ar muri pe masa de
operatie, apa ar îngheta în conducte, gigacaloria s-ar împotmoli în
drumul catre caloriferul din odaia ta, masinile rablagite de
dezinteresul tinichigiilor de la service nu ar putea ocoli mormanele de
gunoi din fata curtilor, copiii nascuti pe niciunde ar ramîne
necrestinati iar mortii s-ar îmbalona neîngropati pentru ca n-ai dat
spaga pentru o groapa-n cimitir.

Ei bine, de-aia zic: Spaga presedinte!

Marian COMAN
#6024 (raspuns la: #6019) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din Revista 22 - de anita47 la: 17/12/2003 15:18:19
(la: 14 ani de la Revolutie)
Romania celor cu venituri sub 1$ pe zi


Ramane o mare intrebare daca Raportul Bancii Mondiale asupra saraciei in Romania s-ar fi bucurat de o atentie macar putin mai mare decat s-a bucurat in cazul in care n-ar fi avut "nenorocul" sa apara odata cu arhimediatizatul top al celor mai mari 300 bogatasi din Romania. Acesta din urma a fost transformat intr-un fel de nou detergent apt de a cuceri piata publicitatii, capturand pana si ultimele ramasite de reflectie sociala care mai exista, cu totul intamplator, pe ici pe colo.

Pacatul este nu numai ca problemelor saraciei nu li se da atentie in sine, probabil pentru ca nu plac, dar si ca aceia care ar trebui sa fie interesati ar fi putut afla multe, foarte multe aspecte tulburatoare.
Evaluarile si deci concluziile Raportului beneficiaza de o credibilitate totala. Datele de baza sunt culese prin ancheta sociala de anvergura pe esantionul Institutului National de Statistica de 36.000 de gospodarii, din toate mediile sociale si din toate regiunile tarii, gospodarii care sunt urmarite sistematic, ceea ce asigura o reprezentativitate maxima. Marjele de eroare sunt minime.

In timp ce topul 300 al bogatilor opereaza cu aproximari - uneori de 50 si chiar 100 de milioane de dolari - pragurile in functie de care Raportul asupra saraciei face estimari sunt precise. Si sunt cutremuratoare. Sarac este considerat cel ce are venituri sub 1,5 dolari pe zi (respectiv 50 dolari pe luna), iar foarte sarac cel ce are un venit sub 1 dolar pe zi (respectiv 30 dolari pe luna) si care nu este in masura sa-si asigure, in consumul alimentar, nici macar necesarul minim de 2550 calorii pe zi.
Utilizand aceste praguri, Romania are circa 6,5 milioane de saraci, dintre care aproape 2 milioane foarte saraci. Cum se poate trai cu 1 dolar pe zi sau chiar cu 1,5 dolari pe zi nu mai este de discutat.

Asa ca vestea buna adusa de Raport cu privire la scaderea numarului de saraci intre 2000 si 2002 este putin incurajatoare. Fara a ignora faptul, cei ce au iesit de sub pragul saraciei nu l-au depasit decat putin, ramanand pe fond in absolut aceeasi conditie, caci si la 2 sau 3 dolari pe zi tot sarac esti!

Avand in vedere ca s-a facut atat tam-tam in legatura cu pesoanele bogate din Romania, iata cine sunt si saracii Romaniei! Raportul observa, pe baza datelor statistice, ca saracia are legatura stransa cu urmatoarele fenomene sau imprejurari: 1. marimea gospodariei (in general, la nivelul castigurilor din Romania, cu cat numarul de membri ai gospodariei este mai mare, cu atat per membru ajunge mai putin); 2. caracteristicile capului de familie (castigurile per membru sunt in general mai mici, in cazul in care capul de familie este sau femeie, sau pensionar, sau somer, sau o persoana care lucreaza pe cont propriu in agricultura, precum si in cazul in care capul de familie are un grad de instruire si educatie mai scazut); 3. apartenenta la etnia rroma (foarte multi dintre rromi sunt saraci); 4. rezidenta in mediul rural ("sansa" de a fi sarac traind la tara este mai mare decat traind la oras); 5. rezidenta in zona nord-est a tarii (ponderea saracilor in aceasta zona este mult mai mare decat in restul tarii). Altfel spus, cu predilectie din randurile celor aflati intr-una sau mai multe din mentionatele situatii isi colecteaza saracia membrii in Romania.

Cateva date arata dramatismul situatiei pe ansamblu. 45% dintre someri sunt saraci. 56% dintre cei ce lucreaza pe cont propriu in agricultura sunt saraci. Familii intregi de la sate sau de la orase traiesc exclusiv gratie indemnizatiilor primite pentru copii. Peste 50% din populatie nu are acces la WC cu apa curenta. In cazul lipsei de acces la baie procentul creste la 70%. Iar 22 de procente din totalul populatiei nu dispun de frigider. 30% din populatie traieste foarte inghesuit, iar 50% din populatia saraca urbana nu poate "fizic" sa-si achite utilitatile publice (indeosebi caldura si electricitatea), chiar daca nu s-ar mai imbraca si chiar nu ar mai manca!

Dupa 1995, de cand s-a sistematizat cercetarea in domeniu, randurile saracilor au fost ingrosate indeosebi de pensionari si de cei ce lucreaza pe cont propriu in agricultura. Pensionarii au ajuns sa constituie o treime din saracii Romaniei si tot o treime reprezinta lucratorii pe cont propriu in agricultura in totalul celor aflati in saracie severa in Romania. Raportul stabileste o relatie intre evolutia saraciei si cresterea economica. In anii de cadere a economiei (1997-1999), gradul de saracie a crescut sever, pentru ca in perioada 2000-2002, cand a existat crestere economica, sa scada destul de pronuntat de la 34% la 29%, gradul de saracie fiind exprimat ca numar de saraci in raport cu numarul total al populatiei (fiecare copil fiind considerat 1/2 adult pe baza prezumtiei ca in medie consumul unui copil reprezinta jumatatea consumului unui adult). Raportul apreciaza ca, in cazul continuarii cresterii economice in ritmurile din 2001-2002, gradul de saracie ar putea scadea de la 29% la 15% pana in 2007, anul presupus al aderarii la Uniunea Europeana. Desigur, mentinand pragurile de saracie folosite in evaluarile din prezent. Evident, insa, la orice deplasare a pragurilor catre limitele unui trai decent, dimensiunile saraciei in Romania s-ar dilata dramatic, in ciuda cresterii economice. In perspectiva, o deplasare a actualelor praguri este oricum necesara, pentru ca, la nivelul de 1-1,5 dolari pe zi, nu au absolut nici o legatura cu cele utilizate pentru delimitarea saraciei in Uniunea Europeana, dar sunt si frustrante pentru un trai decent, chiar si in codasa Romanie.

Dar poate cea mai ingrozitoare si ingrijoratoare fateta a saraciei din Romania este ca aceasta nu este legata neaparat de o excludere sau o semiexcludere sociala, prin somaj, handicap sau pensie, saracii romani fiind, in proportie de peste jumatate, cei ce au slujbe sau lucreaza pe cont propriu (indeosebi in agricultura). Aceasta subliniaza de fapt absenta performantei economice, pentru ca, daca aceasta ar exista, cei din zona sociala activa nu s-ar numara printre saraci. Tot atat de pregnant se evidentiaza caracterul profund al saraciei din Romania, imposibilitatea eliminarii ei cu una cu doua, precum si perspectiva de a scapa de boala cu pricina doar pe termen foarte lung si numai in urma unei cresteri economice substantiale si durabile. Si cu conditia ca nevoiasii Romaniei sa se aleaga si ei cu ceva de pe urma unei asemenea cresteri economice, fara a mai fi furati ca-n codru de o clica politico-clientelara care devasteaza sistematic banul

*****
Dupa 14 ani de la Revolutie!
anita47
ortodoxie si identitate - de pr Iulian Nistea la: 27/12/2003 08:21:59
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarbatori Fericite, Valentin Vlad.

    Problematica identitatii românilor si ortodocsilor în Occident este foarte acuta. Si, desigur, exista opinii si puncte de vedere diferite.


    Personal, eu cred ca dintru inceput e bine sa distingem între "biserici" (sau "parohii") si Biserica (cu majuscula). Biserica lui Hristos este una, parohiile si "bisericile locale" (traditiile locale) sunt mai multe.


    Daca astazi sunt vreo 70-80 de mii de români in regiunea pariziana, este din cauza acestei "emigratii sociale", care insa nu va dura la nesfârsit. Totusi, cei mai multi dintre acesti oameni nu vorbesc aproape deloc sau foarte putin franceza. Asa se face ca noi, la Biserica Ortodoxa "Sfintii Arhangheli" din strada Jean de Beauvais (M. Maubert-Mutualité), facem practic toate slujbele in româneste, caci acesti oameni sunt marea majoritate a credinciosilor nostri. Dar la parohia "Sf. Parascheva si Sf. Genoveva" - http://www.geocities.com/orthodoxeroumain/ - cel mai adesea slujbele sunt si in româna si in franceza, uneori jumi-juma: asta pentru ca la aceasta parohie vin si franceji, plus ca si majoritatea credinciosilor inteleg aproape perfect franceza.


    Acum, dincolo de situatii temporare (ca "emigratia sociala" româna in Spania, Franta sau Italia), dar si dincolo de procesul natural pe care'l descrieti - membrii ai familiei se casatoresc cu frenceji si catolici si familia schimba incet-incet de "culoare religioasa" - eu cred ca exista si alte cauze:
    • lipsa catehismului (pentru copii si pentru adulti!) in bisericile românesti din diaspora
    • lipsa noastra de discernamânt in a sti sa introducem treptat putina câte putina franceza in cult, pe masura necesitatilor adevarate (exemplu: cineva care a crescut in România, chiar daca e aci in Franta de 50 ani va prefera sa se roage in româna, pentru ca e limba profunzimii sale, a ceva unde atinge rugaciunea; pe de alta parte, copiii acestei persoane, nascuti in Franta, vor avea ca prima limba a profunzimii lor limba franceza - chiar daca in familie vorbesc româneste initial -, si vor prefera de fapt franceza, iar copii acestora din urma vor fi si mai putin "à l'aise" in româneste; si uite-asa oamenii nu mai vin la biserica si'si pierd radacinile)
    • necesitatea profunda a oamenilor ce s'au format in România de a se ruga in româneste si, din contra, necesitatea românilor care s'au format (copilarie + studii) in Franta de a asculta slujbele in franceza.


    In concluzie:
    1. mie mi s'ar parea mai normal ca bisericile ortodoxe din occident sa se numeasca mai degraba cam asa: Biserica ortodoxa de rit bizantino-român Sfintii Arhangheli; sau: Biserica ortodoxa de rit bizantino-rus Sfântul Serafim de Sarov etc.
    2. in privinta limbii de slujire, cred ca e normal sa fie mai multe parohii, fiecare cu specificitatile lor lingvistice:
      • in romaneste, pentru ca intotdeauna vor fi oameni in trecere sau pentru putina vreme la Paris, sau care pur si simplu vor sa se roage in româneste
      • si in romaneste si in franceza, pentru ca intotdeauna vor exista credinciosi cu familii mixte sau care sunt in aceasta perioada de trecere la limba franceza
      • si in franceza (cu micile specificitati retuale si traditionale românesti), pentru ca sunt deja membrii ai familiilor emigratilor mai vechi care ar veni mai degraba aci.


      Cam asa vad eu lucrurile in principiu si pentru viitor. Nu stiu insa in ce masura s'ar si putea, cum si cand...


      Toate cele bune.


      pr_iulian
#7290 (raspuns la: #6778) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pantalonasii cu puiuti - de Alice la: 05/01/2004 09:40:22
(la: forever)
Ca veni vorba ...
Mi-amintesc ce cam uitasem.
Pantalonasii cu puiuti ...ce-i mai uram, cum ma strangeau. Facuse Buna la elastic nod amar care-mi intra in piele hotarat, lasand un semn rotund si mancacios, la zece milimetri de buric.

Si erau scurti, dar pantaloni, iar "ei" crapau cand nu vedeau chiloti atuncea cand priveau sub fusta mea, de jos, de sub cires.

In cires...
Vedeti, exista stransa legatura intre cires si-al meu elastic la pantalonii cu puiuti.
Cand venea vremea de ciresi, urcam in pom de fiecare data prima, zdrelindu-mi coate si genunchi, purtand strategic, pantalonii cu puiuti...:)N-aveam mai niciodata scara, sau ne era enorm de grea si cin’ cu scara in cires urca era un prost.

Acuma, fix in varf.
pai, spanzuram acolo, un om de carpa prea urat si-apoi ma speriam eu insami, de fiecare data ce-l zaream, clipind chioras la mine, de printre cirese.
Apoi carabaneam la fructe-n san si ma miram, vazand cum creste burta ca la vite, cand le scapi la lucerna si trifoi.
Da. Elasticu-si facea treaba lui tinand burtica sa nu pierz ciresile.
Elastic strans, ce chinuia ca naiba un copil ce blestema in chin sa moara nodul si nu ceda defel durerii...

Intr-un final, castron de tabla zmaltuit primea fo kila-doua de cirese mult-prea-ochioase.
Acuma, apa proaspata venea, si tot asa, vreo cana-doua, marmorata.
Alt gand aveam, ’nainte de sfanta imparteala, nu sa le spal.

Miraculos, ciresele cresteau sub apa si imi luceau ca fermecate.
bagam in apa mana sa n-o tulbuir, cu doua dejte dibuiam codita si-apoi trageam cireasa-ncet, pan’ la oglinda apei.

Dura putin...

S-apoi samanul sufla-n inalturi inima ciresei, ca semnal!!!
Mancam cu pumnii amandoi si maraiam ca fiare mici, de pofta si de bucurie.

Atunci uitam cat ma strangeau, uitam de nod, de pantalonii cu puiuti ce-mi piuie acum din departari.


Aleg sa fiu ce sunt, aleg o clipa din prezent, de dragul celei care-am fost, sperand in ce voi deveni,nicicand pierzandu-ma.
Caci ma intorc la mine azi in ieri sau in alaltaieri, cu usurinta unui zambet.Copilul din cires, adolescenta agresiv-timida, femeia ce inca nu mi-am devenit, sunt toate EU intortocheat - un joc in flori, in praf, pe pietre sau in nori.
Nu stiu sa zbor, dar port pe limba gustul inaltului ...am fost mereu mai mult de-o schioapa, c-o secunda.

...ca maine-i doar exact ce nu vom sti de se va naste.
...iar ce ne-a fost deja-i cu noi, ACUM.
critica prea dura asupra unui - de (anonim) la: 15/01/2004 08:04:59
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
critica prea dura asupra unui sentiment universal,balcanic,romanesc,omenesc.eu i-as da conotatia ,,paradidului pierdut,,in rest propaganda
#8086 (raspuns la: #8004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dor de tara - de (anonim) la: 30/01/2004 04:58:51
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
nu ma mai simt în tara acasa...

Contrastul între nivelul de civilizatie între Ro si Franta este net.
Esti "acasa" acolo unde te simti bine, mergem în tara la 2, 3 ani pentru copil, sa-si cunoasca radacinile, pentru cei apropiati (dar preferam sa-i aducem pe ei aici - si ei prefera).
Am fost îndoctrinati la scoala cu dorul de tara dar dorul este un sentiment profund, mi-e dor când îmi face placere.
Dar când revad fetele triste ale oamenilor, mizeria, lipsa de politete din magazine (acum 2 ani asa era), nu pot apoi sa ma mai gândesc cu dor la tara mea.
Voila!!
Cordialement,

O



Mi se pare cam dur comentariu - de Crisa la: 13/02/2004 06:59:12
(la: Sfantul Valentin)
Mi se pare cam dur comentariul cu "copierea occidentului"! La urma urmelor fiecare e liber sa sarbatoreasca sau nu orice sarbatoare. Faptul ca se discuta mai mult despre acest subiect acum nu cred ca trebuie sa deranjeze. Despre orice fapt se discuta mai mult atunci cand e pe cale sa se intample sau cand s-a intamplat deja.
Personal cred ca e un motiv de bucurie in plus. Multi nu isi serbeaza ziua de nastere sau sunt chiar tristi atunci, pentru ca se gandesc ca au mai imbatranit cu un an. Pentru mine ziua mea de nastere, zilele mele de nume nu sunt numai ale mele, sunt si ale celor din jurul meu. La fel cum ei imi fac placerea sa fie alaturi de mine, la fel le fac eu bucuria de a-i scoate din cotidian, de a face altceva decat facem in fiecare week end.
Imi place sa ma bucur de orice ocazie mi se ofera si sa o impartasesc cu cei de langa mine.
JCC spunea bine ca oricand poate fi o zi frumoasa, oricand ne putem face cadouri, dar atunci e doar surpriza ca ai primit ceva, pe cand de Sf. Valentin stii ca urmeaza sa primesti ceva, e curiozitatea momentului, e misterul a ceea ce urmeaza. Poti sa fii primit lunea asta ceva si maine sa ti se spuna "pai n-ai primit la inceputul saptamani?" Nu te incearca un usor sentiment de frustrare, o dezamagire ? Pe mina una sigur m-ar incerca. Si cand spun a primi ceva nu trebuie sa fie neaparat un obiect. Poate fi o seara romantica, poate fi floarea preferata, un gest. Sora mea a fost ceruta in casatorie pe 14 februarie... Pentru o asemenea cerere orice zi e buna, dar asa... are o semnificatie in plus.
Un buchet de trandafiri, oricat de mare, pe care l-as primi miercurea viitoare n-ar avea aceeasi valoare cat ar avea un trandafir primit maine.
Am vazut si eu stirea cu fura - de Crisa la: 13/02/2004 07:39:11
(la: Poporul roman si furtul.)
Am vazut si eu stirea cu furatul podului - pentru ca stirea asa se intitula (si aici ar fi ceva de comentat la adresa jurnalistilor). Am auzit chiar de un paznic de canton care ... si-a furat singur cantonul. L-a demolat intr-o noapte caramida cu caramida si l-a transportat in curtea lui, iar a doua zi de dimineata s-a dus sa reclame la politie ca i s-a furat "biroul". Dar astea nu sunt decat "gaina cu 4 picioare...", "copilul balistic", lucuri iesite din comun. De ce intotdeauna generalizam partile rele? De ce nu putem sa gandim macar pe-aproape, daca nu la fel si cand vedem un lucru bun?
Am vazut si aici pachete de biscuiti "gustate", de aici tre sa trag concluzia si sa fac o stire tv ca "francezii sunt un popor de hoti"? Nu cred!
Partea proasta e ca din exagerari de genul asta ne-am facut un renume prost! Nu cred ca asta e realitatea. Peste tot se fac matrapazlacuri. A se vedea de exemplu motivatia grevei avocatilor si judecatorilor din Franta. Atat tot, ca ne-am invatat sa spunem ca la noi e rau, dincolo e mult mai bine.
O scuza pe care le-as gasi-o celor din tara care spun ca acolo totul e dur si aici totul e roz, e necunoasterea. Una e sa stii din povestiri, din exemple, din vizite scurte, chiar din stagii scurte in tari straine, alta e sa traiesti aici. Imi aduc aminte de o cunostinta din Romania, care n-a iesit niciodata din tara, dar avea convingerea ca in State totul este simplu, pentru ca asta ii povestise prietenul lui din America. N-am fost acolo, dar sincer... ma indoiesc ca e simplu sa traiesti in America.
In plus, cred ca oricare dintre cei plecati, atunci cand e interpelat de noii lui concetateni "e adevarat ca in Romania e cumplit, doar hoti si aurolaci?" nu se simite cel putin ofensat, ca sa nu spun revoltat, si nu contrazice aceste opinii. A le accepta cred ca e similar cu a-ti ponegri tara, la fel cum cred ca e similar cu a te limita sa vezi doar partea intunecata a lucrurilor.
Anonima mesaj 8252, din Toronto... - de Jimmy_Cecilia la: 17/02/2004 13:42:18
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Incerc sa-mi potolesc vocabularul, dar un mesaj cum asta.. si fara alte comentarii..
Anonimo din Toronto, zi multam c-ai fost gazduita la "ochi" doua saptamani si n-ai dormit pe strada.
Dar ce? Vroiai mura in gura?
Ai bratzele rupte? ("le bras cassés"), ia-te de mânuta si du-te si lucreaza ca muncitoare, ca asta o sa gasesti ca lucru...asta in primul timp, in loc de a te plange... sau lenea te impiedica?
auzi, matematiciana-informatica.. ce mare brânza.. in occident si copiii de 7 ani stiu sa manipuleze mai bine un computer decat cei din RO..
Sa te fi informat inainte, ce se cauta, informaticiana cum esti, sunt atatea situri , mai era si Consulatul canadian, sa-i fi intrebat..

Sa fi disparut cainii in Canada? Covrigi or mai fi iei, dar cum nu-s mai cainii sa-i transporte, trebuie sa te misti un pic sa-i cauti...
Anonimo, sunt dura, dar nu meriti sansa de a fi in Canada..

Stii tu ce-am lucrat cand am ajuns eu in FR?
Aveam 2 diplome chimist si inginer geo-petrolier..amandoua recunoscute.. nu cunosteam limba, doar latina, engleza, româna si araba (ca rusa..)
6 luni am facut ore de menaj la negru, dar menaj care francezele refuzau sa-l faca, apoi desen industrial, traducator tehnic si abia dupa un an am gasit post de inginer in industrie, subplatita in plus..
si cum legislatia s-a schimbat intre timp si ori faceam facultatea de farmacie (lucrand in acelasi timp) ori pierdeam serviciul (ca trebuia o diploma de farmacien mai nou pt a fi responsabil de fabricatie in industria materiilor prime farmaceutice) si am facut-o, si cu un copil mic de un an, si tocmai ma separasem de sotzul francez)...
chiar daca dormeam 3 ore pe noapte si nu mai tineam aproape pe picioare, noroc ca aveam vitaminele gratuite de la serviciu..
Sa ma plang, dar n-aveam timp nici sa mai stiu cum ma chiama...

Nu stii sansa pe care o ai, nu stii s-o apreciezi, du-te in Romania, intoarce-te imediat si lasa locul in Toronto altui emigrant care il va merita..

Si sa-ti mai spun altceva...
Am intalnit saptamana trecuta la Nice doi romani
Aveam un apartament in centru Nice, pe care l-am vandut. Era mobilat cu mobile de epoca, Regenta styl Rocaille, le-am vandut la un anticar, ca unde stau este mobilat, iar alt apartament la Nice este si el mobilat..

Sunt mobile in lemn masif, scultate in lungimea trunchiului de copac, chiar desfacute cantaresc greu, cand le-am adus au trebuit 3 oameni sa ridice numai frontonul dulapului..

Vine deci tehnicianul, el doar montaj si demontaj, si doi tineri firavi.., incep sa le spun ca le trebuie mai multi oameni la transportat...
Uimirea, tinereii le iau toate piesele si le transporta.
Vine unul si-mi zice in romaneste "vorbiti româneste, ca numele vi-i român?"
Erau 2 români de pe langa Hunedoara, baieti cu scoala, cu diplome, lucrau la negru de vreo 2 ani, dar ce mai lucrau, ce vointa sa lucreze!
6 ore nu s-au oprit.. unde a trebuit la inceput 4 barbati francezi, ei doi au facut totul, in timp record si fara o zgarietura... si erau 4 etage fara ascensor ca e interzis la mutare si nici nu intrau...
si etaje de cladire burgheza, unul inalt de 4 metrii, cam cum 6 etaje obisnuite.
Au dormit la inceput pe strada, au mancat la supa populara...
anticarul francez, imi spunea ca atunci cand trebuie oameni cu cinste maxima si sunt lucruri de pretz, pe ei ii ia, ca vor fi angajati legal
Tot anticarul zicea : "daca toti francezii ar fi muncitori si cinstiti ca românii..."
Astia da, romani, ne fac cinste! Iti dau chef sa-i ajuti, sa faci ceva pt ei, sa le gasesti de lucru pentru week-end, sau in zilele cand nu lucreaza (lucreaza cu anticarul 3 zile pe saptamana doar) si am s-o fac, ca merita...
unul avea nevasta si copil in Romania, lasati acolo, se duc in fiecare 3 luni, acum ii duce anticarul cu camionul, ca a fost convins sa caute mobile si sa cumpere si in Romania
Anticarul a fost in familiile lor in tara, o rupea un pic in romaneste... amandoi isi construiesc casa in Romania...
Astia doi merita occidentul si ne fac cinste..
Curios ca sunt dati de exemplu pt cinstea si munca lor.. de ce oare?
Dar tu anonimo?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...