comentarii

Una din marile multumiri ale vietii e sa te stii om bun


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Amintirile...?! - de corghi la: 22/07/2006 18:58:53
(la: Amintirile, primul pas spre propia distrugere?)
Amintirile in primul rind sunt lectiile de viata sau din viata pe care ar trebui sa ni le insusim incepind din perioada copilariei si pina la momentul respectiv.Nu pot trai din amintiri ci doar din intepciunea deprinsa in trecut...pentru a nu mai face aceleasi greseli, pentru a cunoaste persoanele si Oamenii si diferenta intre ele, pentru a ma indrepta spre calea unei vieti sanatoase si ar fi ideal daca as putea sau am putea invata din greselile altora, am economisi energie si timp.Ceea ce am invatat eu personal...multe ...si cu cit aflu mai mult cu atit imi dau seama ca nu stiu destul si nici prea mult, in consecinta mereu trebuie sa fii informat atit in plan profesional (cu experiente din trecut ) dar si in lectiile de viata- ei bine am descoperit dupa vreo citiva ani de la terminarea liceului ce inseamna "a nu da cinstea pe rusine", "ca banii nu sunt un scop ci doar un mijloc", ca "banii te fac doar bogat insa scoala si experienta vietii te face un adevarat OM"; trebuie mereu sa gindesti pozitiv, sa fii incarcat de energia pozitiva de a face, de a realiza ceva, de a crea ,chiar daca "incepi de la lingura"...toate acestea desigur fac referinte la un trecut personal in functie de educatia parintilor,fratilor,rudelor, conjunctura prietenilor,amicilor,colegilor de scoala, a profesorilor(este foarte important) si de ce nu dar nu in ultimul rind a colegilor de munca;a persoanelor pe care le cunosti in tot acest timp.
Am invatat sa ascult caci asa voi sti cu citeva procente mai mult decit inainte, ascult orice persoana indiferent de sex ,religie,culoare sau nationalitate...cind a terminat si sunt sigur ca am inteles atunci pot aduce o completare sau analiza daca e vine sau rau?!Ar fi multe de spus dar din pacate nu cred ca sunt in gradul sa ofer cel putin pina acum lectii mai putin ambitia restul la s pe ceilalti sa analizeze personalitatea, caracterul,temperamentul s.a.d.m ,imi prind bine criticile si nu ma fac deloc un superom laudele as zice dimpotriva imi dau doar satisfactie multumirile si salutul unui om pe strada...
Am invata ca dintotdeauna legea leului si a banului a avut ultimul verdict cu mici exceptii ...am ales exceptiile ca-n matematica judecind cazurile la limita la infinit.Am invatat sa devin practic si util eliminind tot ce este de prisos, am invatat sa creez, sa caut idei pentru mine si pentru altii (daca-mi sunt cerute), am invatat sa citesc "printre rinduri", sa caut foarte bine cauzele producerii unui efect de orice natura deci ma bazez doar pe stiinta, respectind traditiile oricarui popor si natura .Am invatat foarte mult de la animale (mai bine un ciine prieten decit un prieten ciine) , am invata sa fiu mereu atent la orice cumpar,semnez, spun (gindeste ce spui si spune ce gindesti) si am deprins ideea de a face o arta din orice meserie (asa-zisul management american), strategii de piata, ceea le plac persoanelor,oamenilor, copiilor;important insa este sa-ti placa ce faci nu sa faci ce-ti place...jocul de cuvinte l-am deprins de la rude, sportul de la prieteni, cinstea de la parinti, si de la copii am deprins "risul" ....sa nu rideti este singul "ris" ,efectul bucuriei depline a unui copil ...fiti atenti si veti observa ca nu toti au risul natural?!
Desigur si aici sunt foarte multe de spus...am invatat sa dorm eficient si strictul necesar,fiecare minut e pretios din viata,am invatat sa adun informatii mai intii din ceea ce-mi place sa fac si apoi din cit mai multe subiecte complementare activitatii insa "recurenta" m-a dus la altele s.a.m.d...in concluzie este bine sa natrenati mereu creierul dupa pricipiul lui Dalton cu gazele diferite ce ocupa acelasi volum ...paralelismul informatiilor este ceva asemanator dar este eficienta legea reusitei in viata a lui Einstein A+B+C=succes (A=studiu,B=munca,C=odihna,distractie), atentie la abuzuri de orice natura duc la daune...si alte exagerari de comportament si boli...viata sanatoasa?!
Deocamdata atit ne mai auzim si cine doreste sa-mi scrie , sa completeze sau sa critice va astept la cornel@ghinea.it

va multumesc cu repect pentru a vostra cultura
uniti suntem puternici!
www.ghinea.it
www.corneliughinea.cabanova.ro

din nou toate cele bune!

Traieste in prezent invatind din trecut si cu gindul la viitor!
Multe vise putine idealuri
Multi specialisti putin profesionisti
Orice informatie are mai multe puncte de vedere
Orice om are un bagaj de cunostinte dar la un moment dat se ingusteaza pina la un punct...acela vafi punctul de vedere
Partidul spune trebuie,religiile spun crezi,stiinta demonstreaza si natura confirma!
despre textul din 07.02.04 - de adi cimpan la: 07/02/2004 10:21:23
(la: Si daca...)
Ai dreptate draga pisicutza, deseori uitam sa traim si nu realizam cat de importante sunt clipele vietii noastre, fiecare dintre ele.
Omul a fost lasat pe pamant pentru a fi fericit. Cei mai multi dintre noi chiar sunt fericiti insa nu-si dau seama de acest lucru, tocmai pentru ca nu acorda atentie suficienta lucrurilor asa zise mici, care nu costa bani dar care alcatuiesc FRUMUSETEA din viata noastra: o raza de soare, zambetul iubitei, stelele cerului etc.
cu prietenie, adi
" unele mame"..."romance..." - de Michaela la: 18/09/2004 17:54:14
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
Ma intreb cati si cate dintre cei si cele care au raspuns cu comentarii mai mult sau mai putin " elogioase" la adresa mamelor romance au citit si au retinut titlul subiectului ... acolo era vorba de unele mame si apoi ele erau si romance ...

Deci mai intai este vorba de unele mame... ele au fie fete fie baieti adica unul doi sau mai multi copii. Pe urma ele erau si romance ... problema cu nationalitatea poate fi neglijata la prima vedere .In fond o mama este sau nu este romanca in primul rand este MAMA sau "mama" si asta nu tine de nationalitate < parerea mea , ci de ceea ce vine din 'nauntrul fiintei umane ...ceva mostenit, ancestral, ceva care te face sa iti recunosti copilul dupa ce l-ai nascut, la maternitate, in patutul lui intre o suta de alti sugari care sunt la fel pentru orice ochi strain dar sunt atat de diferiti pentru ochiul MAMEI ( Apropos ca-mi adusei aminte de filmele alea stupide cu schimbatul copiilor prin materintati).
Deci daca esti MAMA cred ca poti gasi drumul spre sufletul copilului tau, poti gasi calea de a-l indruma, de ai spune ce e rau si ce e bine...
Greu este din prima zi de cand vi acasa cu EL de la maternitate pana ...
dar e un greu frumos, EL (COPILUL) te raspalateste in fiecare zi, e minunea vietii MAMEI ...
Asta daca stii sa fi mama si zau, dupa 17 ani de cand sunt mama pot sa va spun ca nu-i de loc usor sa fi zi de zi, ceas de ceas dar merita efortul...

Cat despre conditia MAMELOR din Romania , asta este alta discutie ...
Este insa bine cand irealizezi ca copilul pe care l-ai crescut intelege ce eforturi faci zi de zi pentru ca el sa aiba cat de cat ceea ce isi doreste (lucruri normale de altfel si pe care poate alti copii le au)...









'Traiti, am intelessss!!! - de mya la: 01/12/2004 20:48:31
(la: suntem corect informati ?)
Stiu cum e la mina, am fost la Motru cand eram in liceu. Colegii mei (tipi) au facut acolo practica vara timp de trei saptamani ( "si-au adus si ei aportul la constructia socialismului si comunismului" cu forta!). Au fost trei saptamani de neuitat...Cunosc abrutizarea minerilor si vietile lor crunte. D-aia sunt perfecti ca masa de manipulat.

Carevasazica eu ii jignesc...da' ei, ca au dat cu batele in noi si ne-au rupt spinarile? Fara detalii.

Da' hai sa fim oameni buni la suflet si sa le intelegem problemele existentiale. Eu una le inteleg, nu vorbesc despre ei cu superioritate atotstiutoare, mi-e mila de ei pe bune. Sunt om nu animal. Asta nu inseamna ca tre' sa tac ca sa nu-i jignesc. Hai sa tacem cu totii si sa nu mai comentam nimic despre nimic. Nici despre Iliescu ca e om bun la suflet (sarac dar cinstit!), nici despre Nastase ("n case" ca e mai rasat si stie limbi straine), nici despre manipularea societatii romanesti (compusa in majoritate din oameni usor de manipulat...ca sa nu zic altfel), nici despre stupiditatile altora care-si imagineaza ca ne-au prostit pe toti, pe veci.

Cum de ce? Ca sa nu cumva sa-i jignim, se poate....ei...fiti cuminti, ia uite! Atentiune, asculta comanda la mine! Sa fim ca fratii...noi intre noi, romanii. Traiasca Romania imreuna cu conducatorii ei iubiti, ai nostri ca brazii! Ca tot e 1 Decembrie.

Mai aveam putin si incepeam sa scriu vreo poezie ceva asa mai patriotic, cu tricolorul (galbenul ca spicul graului...etc.), steagul...neamul. Hai sa fim seriosi dom'le, lasa-o balta.
#30328 (raspuns la: #30087) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu te forteaza nimeni.. - de (anonim) la: 22/01/2005 06:19:47
(la: Neocrestinii)
adevara ce zici tu ca nu te forteaza nimeni..dar sa stii ca Dumnezeu va bate la fiecare inima..shi cine il va primi va merge cu el shi cine il va respinge nu are loc in imparatia lui Dumnezeu....daca vrei sa te convingi cine esti tu: respunde in sinea ta la intrebarea asta....cine sunt eu?ce fac eu pt Isus si cate vieti am adus la religia cea buna
#34180 (raspuns la: #16415) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce se poate spune despre subiect - de carapiscum la: 23/03/2005 04:53:30
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Ar fi f. multe de spus pe marginea acestei teme si cred ca eu sunt in masura sa dau unele raspunsuri la unele intrebari (nu la toate) deoarece "din intamplare" am fost casatorit cu o femeie mult mai in varsta decat mine, cam cu vreo 14 ani. Asta s-a intamplat nu de mult, unii dintre voi deja ati aflat de problemele mele. Din pacate pt. amandoi, adica atat pt. mine cat si pt. sotia mea, am ajuns in final sa spun ca "n-a fost sa fie", sau ceva de genul asta. Oricat am incercat eu si ea sa ne potrivim si sa ne completam reciproc, oricat ne-am iubit noi la inceput, diferentele mari in mentalitati, in gandire si in felul de a privi viata in general au fost insurmontabile. Ceea ce spun aici nu se vrea a fi un fel de manual bun de citit in cazuri ca al meu, nu consider ca preferintele, experientele sau cunostintele acumulate de unii sau de altii pot fi un suport destul de temeinic care trebuie insusit 100%. Este o vorba: "fiecare caz cu necazul lui".
Am putea pleca in aceasta dezbatere de la ceea ce-si doresc cei doi la inceputul sau chiar inainte de inceputul relatiei lor caci mi se pare a fi extrem de important aspectul asta. Daca cei doi n-au dorinte, idealuri si principii comune, mi se pare ca e extrem de dificil (daca nu chiar imposibil) de realizat ceva trainic si de lunga durata. Mai devreme sau mai tarziu ies la iveala refularile pt. neimpliniri, pt. idealurile naruite si desigur pt. principiile personale incalcate in numele unei iubiri pe care oricum n-o poti intelege. Cred ca a fi onest cu tine insuti, inainte de a lua decizia casatoriei cu cineva mai in varsta decat tine, este capital. Daca nu te minti din start gandindu-te ca poate o sa fie bine chiar daca trebuie sa treci/calci peste principiile proprii, atunci pastrezi o sansa reala de a nu forta lucrurile pana acolo incat sa-ti para rau mai tarziu pt. decizia ta. Insa asa cum se stie, de cele mai multe ori nu tinem cont de absolut nimic atunci cand vine vorba de persoana pe care o iubim. Suntem in stare de orice, ne dam "rotunzi" si a-toate-stiutori, ajungem chiar sa credem ca tot ce zboara se mananca (inclusiv vreun boeing de nu stiu cate milioane de $) si in final nu mai vedem fata reala a relatiei pe care o s-o intemeiem, ci un fel de proiectie a mintii noastre. Asta inseamna insa nu numai ca te minti pe tine insuti, dar si pe persoana careia i se adreseaza sentimentele si trairile tale, ceea ce este extrem de grav oricum am intoarce-o noi.
In privinta interesului de care vorbea gazda acestui subiect, eu consider (si cred ca pe buna dreptate) ca inca nu s-a nascut pe acest pamant vreun om care sa nu aiba un anumit interes vis-a-vis de consoarta: fie ca e vorba de returnarea iubirii prin gesturi, vorbe si acte de tot felul- vorbesc de impartasirea iubirii; fie ca e vorba de egoismul uman care cere fara a da la fel inapoi; fie ca e vorba de sentimentul de stabilitate sau de forta oferit de celalalt; fie ca e vorba de dorinta de manifestare a puterii fata de o persoana mai slaba; fie ca e vorba de a procrea; fie ca e vorba de a avea pe cineva alaturi pt. a nu duce o viata in singuratate; fie ca e vorba de "intr-ajutorare"; fie ca e vorba de placerile sexuale; fie ca e vorba de atingerea unor scopuri materiale; toata lumea "VREA CEVA ANUME" atunci cand se casatoreste! Prin urmare nu cred ca se poate vorbi de relatie dezinteresata in nici un caz anume. Ca sa stam si sa calculam acuma daca persoanele ce o fac dintr-un anumit scop sunt sau nu indreptatite, sau daca este scuzabila purtarea lor privit prin prisma iubirii pe care ele insele aceste persoane cred ca o manifesta, nu stiu in ce masura este relevant. Poate par un pic negativist si desigur ca o sa mi se puna in vedere faptul ca am trecut (inca mai trec) printr-un proces care mi-a afectat serios modul de abordare a vietii la plural, insa ce vreau sa va asigur ca n-am nici un fel de resentimente fata de nimeni si inca nu m-am demoralizat si nu m-am schimbat intru atat incat sa nu mai accept iubirea ca sentiment unic si desavarsit. NU, ce vreau sa spun e ca iubirea manifestata interuman este o copie infidela a iubirii divine manifestata fata de noi. Diferenta consta in faptul ca iubirea lui Dumnezeu este creatoare, in timp ce iubirea omului fata de om este de multe ori distructiva- asta pt. ca, asa cum am spus mai sus, primeaza interesul. Da, recunosc ca si eu la randul meu am urmarit anumite interesuri cand m-am casatorit cu o femeie mai in varsta decat mine, altele decat cele materiale dar interesuri. La fel si ea a urmarit anumite scopuri cand s-a casatorit cu mine, ca daca n-ar fi avut nimic de urmarit inseamna ca nici nu s-ar fi casatorit cu mine. Vreau sa scot in evidenta doar esenta, asa cum spuneam nu are o mare relevanta ce anume a dorit unul sau celalalt. Spunea un scriitor francez, al carui nume nu mi-l amintesc acum, ca iubirea e una singura dar exista mii de copii diferite. Inclin sa-i dau dreptate, sentimentul de iubire socotit/judecat la modul absolut este unul singur, difera doar modul in care acesta este pus in practica de la caz la caz si de la persoana la persoana.
In ce priveste diferentele intelectuale..., sa avem pardon dar in opinia mea cine se crede superior pe motiv ca are mai multa scoala decat altii n-o sa-si gaseasca niciodata locul intre semeni. Generalizez fiindca e o chestiune care nu se refera exclusiv la problemele familiale. Diferentele acestea "de pregatire, de educatie, de medii din care provin cei doi" sunt create artificial in momentul in care unul sau altul tine sa domine. Am intalnit profesori universitari care stateau de vorba cu intelectuali la fel si cu opincari, oameni pe care nivelul de cultura acumulat i-a facut sa inteleaga esenta vietii, anume "curatenia" sufletului unui om indiferent de patura sociala din care provine. Si cred ca cu asta am spus totul. Cine invatat fiind inca n-a inteles importanta curateniei spirituale/sufletesti a omului, atunci si-a capatat diplomele pe ochi frumosi. Revin, si cu asta inchei, exista la noi la romani anumite retineri legate de ceea ce spunea gazda forumului, retineri manifestate ca urmare a impamantenirii ideilor preconcepute, asa cum bine remarca cineva inaintea mea. Cine uzeaza de ele creaza aceste diferente artificial, adica "face din tantar armasar".
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
nu e pacat sa gindesti ... - de hgrancea la: 31/03/2005 17:11:37
(la: Este religia un element pozitiv sau negativ in societate?)
dragul meu sceptic...
am sa intercalez comentariile mele cu liniuta printre textul tau incercind sa simulez un dialog...

Nu cred in D-zeu. Cred ca este foarte improbabil ca D-zeu sa existe, si chair daca ar exista cred ca religia nu are nimic de-a face cu El.

-inca de la inceput trebuie sa spun ca asa cum tu crezi ca este putin probabil ca dumnezeu sa existe... eu cred exact invers ca este putin probabil sa nu existe ... important este sa ai ambele ipoteze in vedere si din experientele vietii sa vezi care se potriveste mai bine cu realitatea
nu crezi ?

Haideti sa presupunem ca as avea puterea sa conving foarte multi oameni ca religia si D-zeu sunt o pacaleala, sa ii convertesc de la credinta la ateism.
Ar trebui sa o fac?

- nu ... nu ar avea rost ... asta au incercat regimurile comuniste 50 de ani si degeaba ... tocmai ele s-au dezintegrat ca structuri iar religia a iesit intarita din aceasta interdictie si persecutie ... nu crezi ?
-tu unde traiesti in tara sau afara ?

Ar trebui sa incerc sa conving cati mai multi, sa apar la televizor, sa lansez campanii, sa intervin in sistemul de educatie? Daca as reusi, am trai intr-o lume mai buna? S-ar produce mai putine nenorociri in lume?
-eu unu nu cred ca toate relele lumii ar porni de la credinta in dumnezeu oricare ar fi acea credinta... dar ...
fii atent la un aspect ... atunci cind oamenii vor sa distruga ceva
nu o fac direct ... mai intii murdaresc acel lucru .... sau il denatureaza si apoi critica tocmai murdariile si denaturarile odata cu intregul ...
lafel au procedat materialistii cu religiile ...le-au manipulat ...denaturat
si apoi le-au discreditat si criticat .... de desfiintat insa nu au reusit...
de ce oare ?

Sau dinpotriva, daca nu ar mai exista religie principiile sociale s-ar dezintegra si am ajunge la haos? Am evoluat suficient ca societate ca sa putem in sfarsit sa nu mai avem nevoie de D-zeu pentru a ne putea controla?
- toate relele din lume nu pleaca de la credinta in dumnezeu ci pelaca de la faptul ca omul nu este o fiinta deplin evoluata si tocmai principiile religioase sint cele care il fac sa evolueze .. sa fie mai bun ...
subliniez ..principiile ...

Ca sa fie interesant puteti sa puneti intrebarea asta in trecut (ar fi trebuit facuta in sec 18, 16, 14, etc?).

E o intrebare grea! Nici nu stiu de unde s-ar putea incepe. Poate de la extremismul religios care duce la ura, atentate, asuprirea demnitatii femeilor, etc? Poate ne-am putea uita in trecut la faimoasele cruciade?
- toate extremismele religioase...inchizitia... fundamentalismul... cruciadele... se abat grosolan de la principiile de baza ale oricarei religii si asta datorita caracterului materialist al oamenilor care au creat institutii ierarhice religioase si le-au folosit in cu totul alte scopuri decit cele religiose
- uite cuvintul religie vine din latina si inseamna a reface legatura
(intre om si divinitate ) si nu intre om si biserica
- cuvintul yoga vine din sanscrita unde inseamna acelasi lucru...
apropierea de dumnezeu este o nevioe fireasca a sufletului omului altfel orice ar face se simte gol pe dinauntru ... neimplinit ...
si aceasta apropiere se face doar inlauntrul nostru nu avem nevoie de instututii ierarhizate ... dar pina una alta ... nu avem altele ...
-stii ... chiar isus a fost in conflict cu institutiile bisericii din vremea sa ... de asta ce spui ?

Sau in prezent, la interzicerea avorturilor sau la incetinirea cercetarii medicale; sau la atitudinea bisericii si a enoriasilor fata de homosexuali?

- despre interzicerea avorturilor ... asta ar trebui luat ca un sfat si nu ca o lege ... adevarul e ca nu ar trebui sa se ajunga la avort nu foloseste nimanui... dar sint cazuri si cazuri si o lege este absurd de dat aici ...

- despre atitudinea enoriasilor fata de homosexuali ... iar e ceva discutabil ... si asta tine si de atitudinea homosexualilor fata de enoriasi ... despre aspectul asta ce ai de spus ?
ti se pare normala propaganda pt homosexualitate ? festivaluri ? marsuri ?manifeste ? cluburi ? crezi ca asta face bine celor aflati la virsta frageda a inceputurilor ?

Sau ar trebui sa scapam in sfarsit de trantorii de preoti si pre-fericitele fete bisericesti. Sau poate ar trebui sa redam oamenilor demnitatea de a alege ei insisi ce e bine si ce e rau;
- ok ... si pe ce baza ? ce anume te determina sa te comporti moral
cind nu te vede nimeni ...
spunea marin preda undeva ... ca daca moartea ar fi sfirsitul a toate ...cei mai cistigati ar fi ticalosii ...

personal cred ca daca nu faci rau cu gandul la "judecata de apoi," nu esti un om bun, ci doar un fricos.

- deci daca esti suficient de curajos curajos poti face rau ? :))
- dar lasinnd gluma ... uite ca aici ne potrivim ...
totusi care este motivatia de a fi moral ... care este dupa tine sensul vietii.. si al lumii ... de unde venim si unde ne ducem ?
-tare as fi curios ce raspunsuri te-au multumit pe tine ?


Doar o insiruire de ganduri in dezordine in ultimul paragraf. Promit ca in zilele urmatoare bazat pe postingurile voastre o sa ma documentez si sa organizez mai bine mesajul intial.


Si VA ROG: fara declaratii religioase extremiste pe subiectul acesta! Nu, nu este un pacat sa gandesti!

-sper ca nu m-am incadrat prin cele spuse la extremisti :)
-si inca odata ... nu e pacat sa gindesti ... dar sa o faci pina la capat.

--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
cataline - de Theophrastus la: 19/07/2005 17:44:58
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Tot dai cu ateii si nu faci decat sa intaresti concluzia ca religia se opune evolutiei pe motive lipsite de fundament. Ce ai impotriva ca cineva sa fie ateu eu stiu ca ateii in general nu sunt impotriva ca altii sa fie credincioshi. Si nu stiu ce fel de credincios esti tu sa-mi fie cu iertare dar tot dai atata cu viatza dupa moarte ca dai de intzeles ca religia e o afacere ca sa cistigi un loc in Rai.Nu asta e credintza om bun ci sa te comporti dupa invatzamintele pe care ni le-a dat Isus TOT TIMPUL VIETII. Cind ne-o suna ceasul o sa vada Dumnezeu daca ne primeste sau nu in imparatzia sa ca numai El stie adevarul nu noi. Ce ai zice de sfatul religia se practica in intimitate si in biserica pentru ca cu lozinci nu iti cistigi viatza eterna. Cu stima si hai sa auzim numai de bine.
#60330 (raspuns la: #60314) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
omul bun.. - de Andre29 la: 05/11/2005 11:19:54
(la: ce inseamna pentru voi un om... bun?)
Cineva a spus aici la un moment dat ca omul bun e acela care te ajuta fara sa astepte nimic in schimb. Pe langa ca nu asteapta nimic material, subliniez ideea de 'material'.......omul bun te ajuta uneori si fara sa stii, fara sa-ti dai seama, cand nu te astepti.

Si mai cred ca uneori este bine sa ne aducem aminte din cand in cand, in caz ca i-am uitat, pe cei care de-a lungul vietii ne-au ajutat intr-un fel dau altul, au fost oameni buni cu noi si ne-au facut sa dorim sa fim si noi buni cu altii. Si daca tot am enuntat aceasta idee o sa va spun de un OM care intr-un moment de criza m-a ajutat enorm, este adevarat ca financiar. INSA, acel om nu a dorit sa-i returnez suma respectiva ci mi-a dat de inteles ca daca vreodata o sa pot sa ajut si eu la randul meu el este multumit pentru ca atunci gestul a fost in mod simbolic returnat....

Este un film superb, cu Kevin Spacey, care porneste de la ideea de a face un bine pe care sa-l dai mai departe. Poate daca mai multa lume ar face lucrul asta si bunatatea primita am rasplati-o prin a face bine mai departe lucrurile s-ar schimba si ne-am aduce cu totii aminte ca suntem oameni.



_____________


"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)

jullya - de cattallin2002 la: 20/12/2005 13:20:08
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
""poate si cassandra trece printr-o perioada de ateism, sau asteapta doar sa o convinga ceva , la fel ca altii multi oameni""

Pai de aia insist si eu la Cassandra, sa fie acolo de punct de reper, poate peste 20 de ani cine stie cum se produce un declic la care ma pus si eu un umar acolo.
Hai sa-ti raspund si tie din cum gindesc eu. In primul rind imi place ca pui intrebari la care chiar cauti raspuns, nu doar ca sa fie puse.
Cum se stie, Dumnezeu, pe linga alte calitati este bun, fiind superior in calitati pozitive noua. Noi oamenii se spune ca sintem facuti dupa chipul si asemanarea Domnului. De obicei cind sintem fericiti nu ne place sa fim fericiti de unii singuri daca nu sintem egoisti (asa cum nu e Bunul Dumnezeu), de aceea am vrea ca mai multi oameni sa fie fericiti, ca sa ne putem bucura in comuniune. Asa si Bunul Dumnezeu cred ca ne-a creat pe noi ca sa traiasca in fericire cit mai multe suflete, din dragoste si bunatate. In viata de dupa moarte, adica in adevarata viata.
Daca oamenii lupta unul impotriva altuia e pt ca oamenii se indeparteaza de legile vietii, care au fost aratate de Bunul Dumnezeu. E ca un cerc vicios, noi ne indepartam de Dumnezeu prin aceste devieri (care se numesc pacate), ceea ce duce la faptul ca facem alegeri gresite nemaivazind bine ce e mai bine pt noi si care e adevarul.
Zei exista doar in religiile poiteiste care se inchinau la mai multi idoli corespunzind diverselor vicii,etc. Normal ca unii din acesti zei erau mai rai decit oamenii.
Atit, ca deja e prea lung mesajul.
Numai bine

cattallin2002@yahoo.com
#96125 (raspuns la: #95818) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
povestea mea - de anja la: 04/05/2006 19:51:39
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Va voi spune povestea mea. Poate ca multi nu vor avea rabdare sa citeasca pana la sfarsit, poate ca multi nu o sa inteleaga ce a insemnat si inca inseamna pentru mine.
Sunt de 10 ani impreuna cu sotul meu, casatorindu-ne abia acum 1 an jumate. Suntem impreuna de la 18 ani. Cand eram 2 copii. Relatia noastra a decurs lin, in armonie si intelegere. Fara certuri, fara suisuri si coborasuri. Eu am luptat pentru ea cum am stiut mai bine. Am vrut sa ne mutam impreuna, am cumparat apartament, am vrut sa ne casatorim, am vrut sa facem copii...dar nimic nu am obtinut usor. Pentru ca "nu era pregatit". Responsabilitatea era prea mare, nu era suficient de matur...ce sa mai, "nu era pregatit". Ma iubeste ca un nebun. Ma rasfata, "ma sterge zilnic de praf", imi face toate poftele, ma tine ca pe o printesa, ca pe un bibelou de portelan. Iar eu nu eram fericita. De ce? nici eu nu intelegeam. Si aruncam gandurile astea sub covoras. Am langa mine un om care mi-ar aduce si luna de pe cer, care ma iubeste ca un nebun, si eu, cea nerecunoscatoare, nu sunt fericita. Alungam gandurile astea. Ce motive de nefericire aveam? Si nu stiam sa imi raspund la intrebare. Si asa au trecut anii. Imi imaginam viata cu el (de ce nu?! aveam vreun motiv sa nu?), si prin urmare luptam pentru viitorul pe care il vedeam eu. Situatie materiala, casatorie, copii. O viata normala. cum au oamenii. Iar cand imi reveneau ganduri precum "dar el este cel ales?", "sunt fericita?", "voi putea fi fericita cu el toata viata?", "nu simt totusi ca imi lipseste CEVA care sa ma faca fericita? daca am tot, de ce nu sunt fericita?", le alungam. pentru ca nu stiam ce imi lipseste, pentru ca nu stiam de ce nu sunt fericita. Ma vedeam iubita, relatia mergea, si m-am multumit cu atat.
Un amanunt poate semnificativ care ar mai trebui mentionat este ca eu nu am fost indragostita de sotul meu, nici cand ne-am cunoscut. Da, daca m-ai fi intrebat acum cativa ani daca il iubesc, iti spuneam ca da. Am ajuns sa il iubesc pentru omul bun care era, pentru dragostea pe care mi-o purta, pentru caracterul nobil si pentru gentiletea lui. Sau cel putin asa am crezut in tot acest timp.

Pana cand....pand cand l-am cunoscut pe EL. El, cel care imi este ca o picatura de apa, manusa care mi se potriveste perfect, jumatatea medalionului, cum ii place sa spuna. El, care m-a facut sa imi dau seama ca poate exista iubirea in adevaratul sens al cuvantului. El, care mi-a adus aminte de cum eram eu, de toate visele si dorintele mele. Mi-a adus aminte de mine. De mine - inainte. Inainte sa intru in letargie si resemnare. In care nici nu stiam ca sunt. Si o confundam cu fericirea. Si am inteles de ce nu sunt fericita. Si de ce nu am fost fericita. Am inteles ce lipsea. Am inteles ca lipsea omul care sa ma implineasca, acel cineva care sa imi inteleaga sufletul, acel cineva cu care sa ma potrivesc atat de bine. Manusa care sa imi vina perfect. Si tot atunci am vazut in urma regrete si renuntari. Am vazut cat m-am schimbat, am vazut letargia si resemnarea in care eram cand a intrat el in viata mea.

Am avut cateva tentative de a ma desparti de sotul meu. Aici, iar, ar fi cate ceva de spus. In primul rand, familia mea. Familia mea care ma iubeste. Si care a luptat in mod josnic alaturi de sotul meu si impotriva mea. Familia mea, care a reusit sa ma distruga psihic prin lupta pe care a dus-o. Familia mea, care a spus ca sunt nebuna, ca sa ma duc la psiholog, apoi ca sunt vrajita, ca am fost manipulata de diavol, ca imi distrug viata. Tineti cont ca parintii mei sunt intelectuali, cu doctorate. Bineinteles ca ei stiu mai bine ce e bine pentru mine. Ca vreau sa imi distrug fericirea si viata pentru ca am innebunit. Manipulata de diavol. Ca nu mai am pic de ratiune. Familia mea, care nu mi-a fost niciodata alaturi emotional, care nu ma cunoaste, care nu stie cine sunt, care nu a stiut niciodata nimic din ce a fost in sufletul meu, ea, acum stie ce e mai bine pentru mine. Ce? Ca renunt la o situatie materiala foarte buna, ca renunt la vila si masina de lux, ca renunt la un om care “uite si tu cat de mult te iubeste” si care ar face orice pentru mine....pentru ce? Ca sa ma mut “din centru la periferie”, cum chiar ei s-au exprimat. Sa ma duc langa cineva care a terminat medicina si nu profeseaza pentru ca situatia familiala nu i-a permis sa lucreze pe salariu de rezident, si care si-a reorientat cariera pentru a-si putea intretine familia. Un ratat, cum ar spune familia mea care ma iubeste. Care nu imi poate oferi vila si masina de lux. Concluzia lor: imi distrug viata, si ei stiu ce e mai bine pentru mine. Eu acum sunt nebuna, si nu judec. De aceea nu vad lucrurile in adevarata lor lumina.
Asta a fost familia mea. Dar nu e tot. Mai am de spus si despre sotul meu. Sotul meu, care mi-e drag. La care tin. In toti anii astia am avut grija de el, l-am sustinut si ajutat pentru a ajunge acolo unde a ajuns. Mi-este pur si simplu greu sa imi imaginez ca el ar putea face fata vietii fara mine. Nu este o persoana puternica. Nici eu nu sunt. Dar si-a gasit sustinerea de care avea nevoie in mine. Ei bine, reactia lui a fost ca nu poate trai fara mine, ca ma iubeste prea mult ca sa poata trai fara mine, ca daca ma pierde pe mine pierde tot, ca nimic nu mai are nici un sens in viata asta daca nu sunt eu. Am primit amenintari cu sinuciderea. Desi le prezint drept “amenintari”, nu au fost “daca pleci, imi tai venele”, ci spuse mai mult ca pe o rugaminte de a-l ierta pentru faptul ca nu poate rezista sa traiasca fara mine, ca dumnezeu va intelege ca va face asta din dragoste pentru mine ca altfel nu poate, ca nu poate sa nu ma iubeasca si ca nu poate trai cu gandul mereu la mine. Ei bine, sentimentele pe care le am dupa 10 ani pentru el, pentru omul cu care m-am inteles, cu care nu mi-a fost rau, cu care mi-am petrecut zi de zi, alaturi de frica ca l-as distruge si ca si-ar lua viata, m-au facut sa ma intorc de fiecare data la el. Am renuntat. Am renuntat sa mai cred in fericirea absoluta, sa cred ca imi este interzisa, ca asta mi-e destinul. Si sa ma resemnez. In acest moment, m-am intors la sotul meu. Nu va pot descrie suferinta si durerea pe care o resimt. Lacrimile care imi curg pe obraz. Cateodata simt disperare, cateodata simt resemnare fata de viata care ma asteapta.

Va multumesc celor care ati avut rabdarea sa cititi mesajul meu atat de lung.
Alexandra - de cattallin2002 la: 29/06/2006 21:46:48
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Cu ocazia asta o sa dau un raspuns mai larg. La ortodocsi exista si Sfinta Traditie pe linga Biblie. Nu e vorba de datinile si obiceiurile oamenilor, ci de ceea ce s-a pastrat din generatie in generatie. Nu vreau sa scriu multe despre asta pentru ca nu cunosc foarte multe. De exemplu am vazut referiri la Hronograful caldeean, care contine date in plus fata de Biblie. Vedem in Biblie ca este prezentata si o cronologie a evreilor, in afara de cea relevata. La Discovery s-a studiat intr-un documentar traditia, legendele diferitelor popoare ce si-au pastrat specificul: aborigenii din Australia, aztecii (din scrieri pastrate pe timpul cuceririi), etc. la toate acestea aparea potopul, iar in privinta crearii omului erau unele similitudini (nu imi mai aduc aminte exact). Totusi, si in Hronograf nu se pomeneste cred decit ceea ce stia omul, de la Adam incolo, fara crearea lumii. Ceea ce i-a descoperit Dumnezeu lui Moise.
Asadar, legat de ceea ce zici tu, se considera ca fii lui Adam si-au luat sotii pe surorile lor. De altfel si Eva se considera ca a fost creata din Adam. In Biblie scrie ca au avut fii si fice (Din surse ortodoxe, in jur de 100). Tot in Vechiul Testament vedem ca barbatii aveau mai multe sotii, tot diferit de azi.
Legat de alte aspecte. La inceput scrie ca Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa. Nu se refera la asemanarea fizica, numai mormonii cred ca Dumnezeu e ca si un om. L-a facut pe om cu viata vesnica, caderea in pacat prin neascultare i-a adus moartea fizica.
Vedem apoi ca oamenii aveau dialog direct cu Dumnezeu. La un moment dat scrie ca oamenii au pierdut aceasta legatura si trebuiau sa cheme numele Domnului.
Legat de pacat si ce este el: vedem ca de exemplu Moise doar pentru ca s-a indoit ca poate scoate apa din stinca a fost pedepsit sa nu vada tara promisa. David a suferit pentru pacate ce ni se par banale azi. Se spune ca Dumnezeu e bun, dar si drept. Nu este o forta pozitiva ca in cazul diferitelor religii.
De asemenea, se mai spune ca plata pacatului este moartea, orice mic pacat tot pacat se considera. Dar Dumnezeu este indurator si nu pedepseste pe loc. De exemplu cu Iona la Ninive, desi voia sa distruga cetatea, Dumnezeu i-a iertat, pentru ca s-au pocait.
Asadar, din cauza inmultirii pacatelor, la un moment dat a venit potopul in care au murit toti oamenii in afara de Noe si familia lui.
Moise primeste cele 10 porunci si scrie cele 5 carti dictate de Dumnezeu acum 3400 de ani aproximativ. In Egipt, la unul din semne, mor toti intii nascuti ai egiptenilor, in afara de evrei.
Poruncile s-au dat pentru a se pastra curat poporul ales de Dumnezeu, sa nu adere la alte credinte ce l-ar fi afectat dramatic. Adica sa se indeparteze de Dumnezeu si de ordinea stabilita (din stiinta sau nestiinta) si sa aiba de suferit dupa aceea. Totodata, cum vedem, la unii regi, scire ca a fost trecut in cartea vietii. La crestini se spune ca Mintuitorul a mers in Iad si i-a luat pe toti cei ce fusesera trecuti la plus.
La evrei, ca si la crestini, Sf Ilie e unul din cei mai mari. Stiu ca la ortodocsi e facut sfint (la catolici nu stiu). Scrie totusi ca era un om aprig. In vremea lui evreii se indepartasera de Dumnezeu si aderasera la religiile popoarelor din jur. De exemplu isi omorau primul nascut. Sf. Ilie il cunostea pe adevaratul Dumnezeu si era foarte revoltat pe poporul sau.
El a spus ca nu va ploua decit la cuvintul lui. Din cauza secetei au murit multi oameni (vedem si la exemplul cu vaduva). A adunat poporul impreuna cu slujitorii la idolii Baal si Astarte si a facut demonstratia cu jertfa, pentru a arata cine e adevaratul Dumnezeu. Apoi scrie ca impreuna cu poporul i-a omorit pe toti cei 850 de conducatori religiosi pentru a nu se pastra in continuare aceste credinte gresite. Ce sa-i faci, erau mai intoleranti pe vremea aceea. Si la sfintii crestini, citim ca de exemplu ii ardeau in foc, iar focul ii ardea pe cei care ii bagasera in foc si stateau pe margine. Sf Ilie si cu Enoh au fost singurii care nu au murit in VT.
Asa cum scria in VT, a fost trimis Fiul lui Dumnezeu pentru ca oamenii sa recapete slava pierduta prin Adam. Adica sa devina dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Acum nu se mai punea accentul neaparat prin mintuirea prin neam, ca la evrei. Legea a fost imbunatatita, iar eu m-am plictisit sa mai scriu.
Pentru ca eu incerc sa nu insult nu pot purta un dialog cu cei ce fac asta. De aceea nu vreau raspuns, pentru ca nu am de gind sa explic toata Biblia.



cattallin2002@yahoo.com
#130775 (raspuns la: #130551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
buna seara! - de ina_undercover la: 28/07/2006 23:06:48
(la: Intrebare ! Deja vu, viata de dinainte si de dupa acum?)
Eu sincer nu cred in viata anterioara si nici intr una viitoare. De ce nu cred? Pentru ca avem doar una singura in care ne sunt date slava Domnului multe sanse la care noi nu dam nicio importantza la un moment dat, din pacate... Pentru ce avem nevoie de mai multe sau pentru ce ne ar fi trebuit inca pe atat?? Cand noi nu suntem in stare sa vedem cum e cu viata aceasta pe care unii o numesc prezenta?
Am simtit si eu uneori ca locul meu de fapt nu este unde ma aflu si ca ceea ce vreau este cu totul altceva, am avut si eu senzatii ca trecand printr un loc sau vazand un altul pasii si gandul meu au mai fost acolo. Nimic concret. Ne pierdem vremea, spun eu, cautand niste raspunsuri cand ar trebui sa fim preocupati cum trebuie sa fim fiintze umane cu noi insine si cu ceilalti. Eu spun ca incetul cu incetul incepem sa pierdem esentialul si sa ne intereseze doar aspectul unor lucruri neconcrete. Am citit si eu o groaza de carti legate de vieti anterioare ori vieti viitoare sau despre asa-numita reincarnare. Nu m a convins deloc acea piramida a luminilor , deloc.. intr adevar drumul spre adevar este unul lung si anevoios insa asta nu presupune ca ar trebui strabatut in o mie de vieti ci in viata asta oameni buni. Ce credeti c azi avem dreptul sa fim niste nenorociti caci oricum avem timp sa ne indreptam in alte vieti?? Eu sp din nou NU. Nu sunt o sceptica insa asta este parerea mea care mi am format o de a lungul anilor si am realizat c se pierde vremea cu alte lucruri decat cu ce ar trebui.
Oricum bun subiect insa aceasta a fost parerea mea.
* - de picky la: 17/12/2006 14:16:35
(la: plecaciuni, multzamiri, oscaruri)
Adrian Fuchs :

Esti un brand. Multumirile pune-le la vreo banca cu dobanda buna. In emisfera australa acum e vara ...
o-ho - de zaraza la: 28/01/2007 23:34:38
(la: Conflictul prietenului/colegului - conflictul meu?)
deci, daca esti tzatza sau tzatz, te bagi in conflict, le tii o lectie serioasa si le arati drumul drept si luminat. nu uita, la final sa-i bati amical pe umar, pe fiecare dintre ei, sa stie cine i-a ajutat in conflict si sa se prezinte cu multumiri si flori.

daca esti doar un om destept, te tii deoparte si incerci pe cat posibil sa ramai impartial.

zaraza
*** - de Alexandros la: 08/05/2007 18:52:44
(la: schizofrenie)
Schizofrenia e groaznica atat pentru bolnav cat si pentru cei apropiati.
Cunosc o mama cu un fiu de treizeci de ani, bolnav de schizofrenie, ce are crize agresive.
E un iad viata acelei femei. E un iad si viata lui pentru ca nu are frecvent acele crize dar agresivitatea lor e din ce in ce mai pronuntata.
Sunt mai putine mame ce-si parasesc copiii schizofrenici decat sotii care fac asta.
Iubirea materna e neconditionata, e pe viata si exclude egoismul.
Aici se vede diferenta intre dragostea de mama si de sotie(sot).
Sunt sotii care se sacrifica pentru tot restul vietii pentru a fi langa omul
pe care il iubesc.
Ganditi-va numai ca iubirea cu cat e mai afisata cu atat e mai fragila.
Ma refer la afisarea verbala, la trambitarea sentimentelor la tot pasul.
Nu cred ca exista o mama care spune de o suta de ori pe zi copilului sau ca il
iubeste, ca nu poate trai fara el, ca nu-l va parasi niciodata.
Dilema in care se afla colega noastra Titi poate fi rezolvata doar de
gradul de iubire pe care o poarta celui bolnav.
Nu e de blamat in nici un fel ramanerea ei langa el pentru totdeauna dar nici
plecarea ei.
Nici nu cred ca iubirea e conditionata de ceva de genul: "familia a ascuns problema medicala" sau "mi-as dori un copil si nu vreau sa risc".
despre - de Valix la: 16/07/2007 00:14:41
(la: Nu mă visez incunabul niciodată)
Sancho! Iata inca o dovada a ceea ce ziceam ca esti pe puncul unei noi abordari poetice. Titlul e perfect. Nu-ti fa probleme. Exprima exact masajul tau:nu vrei sa fii o carte uitata intr-un muzeu,ci o carte a vietii pt. viata. Incunabulul stii f. bine ce este si ai intrebuintat cuvantul in acceptiunea lui exacta. Altii nu sunt in clar. Nici chiar Piky. O sa se supere si o sa sara la beregata mea, dar asta-i adevarul! Daca ii mai dau si bibliografie va sari pana in tavan. Stie cineva ce carti editate in Romania sunt pe post de incunabul? Din fericire si tiparul romanesc are la activul sau 1-2 incunabule! Nu este o tema de casa, va rog sa nu mi-o luati astfel.
#216167 (raspuns la: #215971) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de INSULA ALTUIA la: 14/03/2008 14:37:14
(la: vesnica discutie dintre soacra si nora)
Pai cred ca asa m-am exprimat si eu mai ales ca tu stii (mp) si tot merg din 2 in 2 saptamini la tara ii duc mincare la mama nu ajung decit la 2 luni si sta cu mine in oras.
Ea a observat ca nu mai rid ca nu mai intreb anumite lucruri imi fac datoria ca asa trebuie si am jurat ca o salvez.Si am salvat-o am luptat cu boala la spital lumea credea ca eu sunt fata ei.Nu astept multumiri .(buburuza)Stiu ca esti un om bun .
#293048 (raspuns la: #293044) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Lady Allia la: 22/07/2008 10:51:31
(la: Scenarii)
Anne era asemeni unei privighetori uitata de cineva prea multa vreme intr-o colivie - nu uitase zborul, nu uitase liberatatea. Taina ei ii amintea mereu despre toate acestea. Taina era asemeni unei cutii negre - pastra toate amintirile despre vietile ei anterioare. Ea stia sa si-o ascunda bine si totusi...acel barbat se apropiase atat de mult de rasuflarea ei incat...
#327890 (raspuns la: #327797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pane - de thebrightside la: 17/09/2008 15:58:53 Modificat la: 17/09/2008 15:59:55
(la: să rămână senin)
pai eu eram la rand a multumi.... iar te bagi in fata?!
lasa iedero, ca ma fac io mare :P
multumiri nu mai stiu cums a zic, spun doara: fa copii, om bun, ca ne trebuie mai multi ca tine :))
#343011 (raspuns la: #343009) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...