comentarii

Unde conduce forta nu există justiție


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
(In) justiţia română - de LudmilaClaudia la: 06/05/2004 02:37:19
(la: (In)justitia romana)
Consider că , în justiţia română, ca şi în alte domenii de activitate, corupţia este în floare. Contează prea puţin cunoaşterea legii şi aplicarea ei cu responsabilitate, goana nebună pentru acumularea valorilor materiale fiind mult mai importantă decât deontologia profesională. Probabil că , pentru mulţi dintre cei ce trebuie să aplice legea în litera şi spiritul ei, valorile spirituale au rămas undeva pe prima treaptă a scării pe care se grăbesc, fără scrupule, să o urce cît mai repede. Aceasta nu înseamnă că în justiţie nu există şi oameni curaţi ,care se străduiesc să pună în balanţă totul şi tind spre o cât mai bună aplicare în practică a legii. Eu nu găsesc o altă explicaţie faptului că marii infractori sunt în libertate, în timp ce dosarele care se soluţionează cu rapiditate, pentru justificarea activităţii, sunt cele avînd ca obiect
" găinării" şi rog a mi-se ierta aceasta expresie .
De vorbă cu Marele Maestru al Masoneriei Române, Eugen Ovidiu - de Motzoc la: 26/09/2006 20:20:27
(la: Esti mason?)
Am avut de suferit de-a lungul timpului pentru că am primit în Masonerie şi oameni care nu au avut cea mai fericită prestaţie”
*De vorbă cu Marele Maestru al Masoneriei Române, Eugen Ovidiu Chirovoci
De la alegerea sa ca Mare Maestru al Masoneriei Române, Eugen Ovidiu Chirovici, a pus în aplicare promisiunile din campania premergătoare alegerilor, respectiv reformarea Ordinului. Inovatoare a fost iniţiativa lui Chirovici de a crea un "corp" de Asistenţi ai Marelui Maestru, care "să permită fiecărui Orient reprezentativ să aibă o reflectare corespunzătoare în Marele Consiliu". Ei vor trebui să dea socoteală în cazul în care în regiunea lor apar "probleme". Dacă aflu, de exemplu, că a fost primit în masonerie vreun baron local, cu dosare penale, va fi tras la răspundere Asistentul zonal", a explicat Chirovici. Asistenţii vor răspunde numai în faţa Marelui Maestru, evitându-se astfel eventualele "presiuni" exercitate de vreun alt demnitar al Ordinului.

------------------------------------------
Eugen Ovidiu Chirovici s-a născut în judeţul Braşov în anul 1964. Este absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Comerţ (1988) şi al unui curs de Management de Presă la Universitatea din Glasgow, Scoţia (1995).
După o scurtă activitate în domeniul economic, in 1991 Chirovici a debutat in presă. În numai câţiva ani, a devenit un nume respectat în gazetăria românească, ajungând, in 1999, redactor-şef la Curierul Naţional. În 2000 a devenit director executiv al postului de televiziune B1 TV. În anul 2002 a fost numit Consilier de stat pe probleme economice al primului-ministru. Actualmente este preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Intreprinderile Mici şi Mijlocii.
Chirovici a fost iniţiat în masonerie în anul 1996 în cadrul Marii Loji Naţionale Unite din România (MLNUR). În anul 1999 a devenit Membru în Marele Consiliu (Mare Acoperitor), iar în anul 2000, în cadrul Conventului de la Vulcan, a devenit Mare Maestru. În această calitate a pus în aplicare Protocolul de Unificare semnat între MLNR şi MLNUR la Orientul Bucureşti în 15 iulie 2000. În urma Unificării, începând din ianuarie 2001 a devenit Pro Mare Maestru al MLNR.
La numai 39 de ani, Eugen Ovidiu Chirovici a devenit cel mai tânăr Mare Maestru din Europa şi, poate, chiar din lume. "Nu cred că vârsta este, în sine, un atu sau un handicap", a declarat, după alegeri, conducătorul al MLNR. El a explicat: "În masoneriile mai tinere, media de vârstă este sensibil mai scăzută decât în cele tradiţionale. Înţelepciunea nu se confundă neapărat cu vârsta profană."
-----------------------------------------------

În sfârşit, la Petroşani şi Deva

“Am venit să-mi lansez cartea la Petroşani şi Deva pentru că face parte dintr-o suită de lansări, cred că sunt planificate vreo 15. Mi-am propus de un an şi jumătate să ajung în Petroşani şi nu am reuşit. Am profitat acum să împart un moment frumos şi nu să mă limitez la o vizită formală. Încerc să ajung în zone, nu neapărat oraşe foarte mari, unde chiar dacă lucrurile, din punct de vedere economic, nu merg foarte bine, cred că e important ca măcar din punct de vedere cultural să se întâmple ceva. Ce le lipseşte cel mai mult oamenilor în România, este speranţa, speranţa în viitor”- a declarat la Petroşani, Marele Maestru al Marii Loji Naţionale Române, Eugen Ovidiu Chirovici.
„Derapajul” Marelui Maestru

Cerându-i amănunte despre „Ordinul Hunedoara”, al doilea înfiinţat în judeţ, pe lângă cel ce funcţionează la Petrila, şi despre o posibilă „rupere” a fraţilor din judeţul Hunedoara în două tabere, Eugen Ovidiu Chirovici a derapat elegant de la un răspuns limpezitor spre confuziile, alimentate chiar de presă, dintre masoneria recunoscută şi aşa zisele loji sălbatice. Conducătorul MLNR a vorbit şi despre deschiderea, cu măsură, către publicul larg.

„Nu cunosc speţa. Noi avem circa 200 de ateliere în obedienţa MLNR, care este singura obedienţă regulară. Mai sunt cîteva obedienţe nerecunoscute. Loja din Hunedoara probabil va primi aprobarea. În general procedurile sunt statutare, de constituire şi regulament, şi nu există nici un motiv pentru a nu primi acestă aprobare.
Există o confuzie... Există ceea ce numim masoneria regulară şi există ceea ce se numeşte masonerie iregulară şi care nu este recunoscută internaţional. Aceasta, profitând de dreptul constituţional de liberă asociere, funcţionează. Acest lucru se întâmplă în toate ţările. Există o lojă regulară, care întreţine echivalentul relaţiilor diplomatice şi există asociaţii sau mari loji care se numesc sălbatice sau iregulare, care nu sunt recunoscute ca atare, dar a căror existenţă este valabilă din punct de vedere juridic şi funcţionează. Nu reprezintă o adevărată problemă din punctul nostru de vedere. Problema apare atunci când opinia publică ne confundă. Îmi aduc aminte o întâmplare, chir de prin zonă, de la Herculane, unde era vorba de o adunare a unora care nu erau masoni, şi care au apărut în ziare ca fiind masoni. Aici avem o problemă. E ca şi când am avea un guvern legal recunoscut şi alţi miniştrii care ar bântui printre oameni. Nu neapărat ne strică imaginea. ESTE o confuzie şi e foarte complicat fiind vorba de lucruri relativ sofisticate. Este relativ greu să explici opiniei publice. Toate marile loji din lume, începând cu marea Lojă Unită a Angliei, are această componentă de deschidere publică. Noi, anul trecut am sărbătorit 125 de ani de la înfiinţarea MLNR şi am făcut o sărbătoare oarecum publică la care am invitat şi personalităţi din lumea „profană”.



„Masoneria nu este o asociaţie secretă”

La imaginea confuză a masoneriei române au contribuit chiar unii masoni, afişând o secretomanie cu tentă conspirativă. În judeţul Hunedoara, chiar la Petroşani, a fost mare mirare că „am îndrăznit” să punem întrebări despre Ordin, despre problemele sale, despre baroni şi despre valori. Marele Maestru, s-a arătat deschis, cu precizarea că orice membru poate comunica, în limite rezonabile, cu lumea profană, dar cu un mesaj clar.

„Nu este o componentă ascunsă, ci una discretă. După 40 de ani de comunism, în care masoneria a fost demonizată de mişcarea de propagandă a timpului, plus această confuzie a tranziţiei de 16 ani, plus, de ce să nu recunoaştem, în anumite momente prestaţia deloc lăudabilă a unor masoni, care, între timp, mulţi nu mai sunt membri, sigur că imaginea pe care o avem e oarecum confuză acum. Foarte puţini ştiu de pildă că noi, ca asociaţie, am dat anul trecut 30 de miliarde lei unor şcoli, unor orfelinate... Acum am reabilitat, la Timişoara, o şcoală de copii asistaţi, care era prăpădită de inundaţie, printr-o donaţie de circa 60-70 mii de euro. Dar noi nu facem aceste acţiuni cu ostentaţie. Şi să ştiţi că nu suntem deloc bogaţi. Într-o ţară săracă, masoneria n-are cum să fie bogată. Dar pentru că, aşa cum se spune, nu batem toba, „uite ce am făcut noi”, atuci se vede mai mult partea speculativă în care suntem conspiraţia mondială, în care ne propunem tot soiul de lucruri, globalizări, chestiuni care n-au fundament. Noi avem o prescripţie foarte clară, că nu avem voie să discutăm politică şi religie pentru că sunt socotite motive de dezbinare, ori noi punem laolaltă oameni cu convingeri foarte diverse”.

Cel puţin 100 de masoni au trebuit să plece din Ordin

Am expus succint şefului MLNR că, în Valea Jiului şi în restul judeţului Hunedoara, au fost destule scandaluri media cu oameni de afaceri din masonerie, persoane extrem de controversate, chiar dacă nu au fost dovediţi de justiţie ca vinovaţi, dar care au pătat imaginea societăţii în care trăiau şi implicit şi a Ordinului din care făceau parte. Chirovici şi-a îndreptat spatele, vocea i-a devenit aspră şi a răspuns destul de tăios.

„La jurământul depus la gradul unul - şi nu numai la noi, ci în toată lumea - se jură pentru respectarea constituţiei ţării. Trebuie făcută o distincţie. Noi nu suntem nici procurori, nici judecători. În momentul în care există o sentinţă definitivă, în mod automat eşti exclus din Ordin. În momentul în care se declanşează o procedură juridică, care poate să aibă un final fericit, în acel moment ai două variante: sau rămâi membru sau îţi iei „concediu” pentru a nu prejudicia imaginea pe perioada respectivă. Orice faptă penală duce automat la excluderea din ordin. „Adormirea” în limbajul nostru înseamnă radierea din Ordin, adică eşti dat afară. Doar că o procedură penală poate dura ani, şi ce se întâmplă dacă acel frate se dovedeşte nevinovat? Deci nu ne putem substitui legilor profane. Noi am avut de suferit de-a lungul timpului pentru că am primit în Masonerie şi oameni care nu au avut cea mai fericită prestaţie - nici profesională, nici morală. Fără îndoială, există tendinţa să remarci stridenţa. Valoarea este întotdeauna discretă, îşi vede de drumul ei. Puţini ştiu că noi avem şi fraţi de o excepţională valoare profesională - fie că vorbim despre artă, medicină, literatură, ştiinţe exacte etc.
În ultimii doi-trei ani, am trecut de la o dimesiune cantitativă, la una calitativă şi primim cu mult mai multă circumspecţie, am strâns ochiurile plasei mult mai mult, tocmai pentru că am avut exemple mai nefericite. Orientativ, cel puţin 100 de membri au fost nevoiţi să părăsească Ordinul. Să intri în masonerie înseamnă să ai o minte deschisă şi un bagaj de cunoştinţe pe care le-ai acumulat în viaţa ta profană care să te facă apt să asimilezi învăţăturile spirituale ale franc-masoneriei. Cei care-şi imaginează că vin în Ordin pentru a găsi pile, relaţii, prosperitate în afaceri, se înşeală. Pentru oricare membru, masoneria înseamnă până la urmă o cheltuială: o cheltuială de timp, o cheltuială de energie, o cheltuială de bani, şi nu poţi să faci acest lucru dacă nu crezi cu adevărat în această idee. Până la urmă este un voluntariat pe care îl faci, căutând înăuntrul masoneriei ceea ce viaţa profană, cu tot tumultul ei şi cu toată căderea în materialitate pe care o presupune lumea de azi, nu poate să îţi ofere. Duşmanii noştri dintotdeauna au fost şi sunt răutatea, intoleranţa, cruzimea, prostia, totalitarismul şi atunci când îşi scot capul undeva, masoneria a avut probleme”.

Judeţul Hunedoara are circa 100 de membri ai MLNR, din care fac parte persoane publice, politicieni, oameni de afaceri, avocaţi, doctori, profesori etc. Faptul că restul judeţului s-a rupt de sediul din Valea Jiului denotă că lucrurile nu stau tocmai bine. Snobismul celor din Deva este recunoscut, pe lângă orgoliile existente de fiecare parte. Dovada vie stă chiar această lansare de carte a scriitoruli Eugen Ovidiu Chirovici - care nu poate fi disjuns, orice ar face, de masonerie. Cei din Valea Jiului nu au fost prezenţi la Petroşani, în schimb s-au afişat la lansarea de la Deva. Înţelepciunea nu pare a caracteriza pe o parte a membrilor. Dar cum masoneria se află în plină reformă, aşteptăm să devină cu adevărat ceea ce se doreşte: o castă a elitelor. Chiar dacă jumătate din membrii acesteia sunt oameni de reală valoare, nu este suficient. Se pare că mai este necesar destul timp pentru a elimina sechelele educaţiei totalitare.



#147996 (raspuns la: #147046) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doar informatie - de (anonim) la: 26/02/2004 12:03:22
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Raportul Departamentului de Stat american privind Republica Moldova arată că sunt probleme la capitolele justiţie, libertatea presei şi că serviciile secrete ar urmări ilegal politicieni
26.2.2004 16:04 Ora României
Un raport al departamentului de stat american privind Republica Moldova afirmă că autorităţile de la Chişinău respectă în general drepturile omului dar sunt încă probleme la acest capitol mai ales în Transnistria. Raportul mai subliniază că deşi Constituţia garantează independenţa justiţiei, mai mulţi judecători au fost supuşi la presiuni politice sau sunt corupţi. Departamentul de stat face referire şi la temerea răspândită că forţele de securitate pun sub urmărire anumite personalităţi politice, fac interceptări şi percheziţii ilegale. Raportul departamentului de stat adaugă, de asemenea, că libertatea presei e întrucâtva restricţionată mai ales din cauza legislaţiei în domeniul calomniei, care determină autocenzura. Potrivit raportului, traficul cu femei rămâne o problemă serioasă în Republica Moldova.
http://www.bbc.co.uk/romanian/news7.shtml

26.2.2004 16:16 Ora României
În analiza Departamentului american de Stat scrie cã, în România, Constituþia garanteazã existenþa unui sistem juridic independent, dar, în practicã, s-au înregistrat cazuri în care sistemul juridic a fost supus influenþelor politice. Raportul de þarã pentru România privind respectarea drepturilor omului pe anul 2003 face referire ºi la serviciile de informaþii ºi la controlul societãþii civile asupra acestora, menþionând totuºi cã existã o îngrijorare privind posibila folosire abuzivã a agenþiilor de informaþii în scopuri politice.

Raportul se ocupã ºi alte încãlcãri ale drepturilor omului: incidente sporadice implicând abuzuri ale poliþiei ºi progresul lent în restituirea proprietãþilor. Departamentul american de Stat spune cã discriminarea împotriva minoritãþilor, în principal împotriva rromilor, dar ºi a altor grupuri, a continuat în 2003. Raportul exprimã ºi îngrijorarea "deosebitã" faþã de tendinþele de intimidare, hãrþuire ºi violenþã împotriva jurnaliºtilor. În mod concret, cel puþin 14 ziariºti au fost atacaþi, în cadrul a 10 incidente, anul trecut, fãrã ca aceste incidente sã se soldeze cu arestãri sau puneri sub acuzare.

De asemenea, raportul de þarã privind România menþioneazã tratamentul discriminatoriu de cãtre autoritãþi în cazul grupurilor religioase nerecunoscute oficial de guvern, hãrþuirea în societate a minoritãþilor religioase ºi discriminarea femeilor.

În document sunt menþionate ºi unele progrese înregistrate în mai multe domenii. Raportul include reformele privind Consiliul Superior al Magistraturii, care stabileºte o independenþã sporitã a sistemului juridic faþã de executiv; schimbãrile constituþionale prin care procurorii nu mai pot emite mandate de arestare ºi prin care se garanteazã dreptul minoritãþilor de a folosi limba maternã în cadru oficial ºi aprobarea Legii Anticorupþie. Raportul evidenþiazã, de asemenea, eforturile României de a combate traficul cu fiinþe umane.

http://www.bbc.co.uk/romanian/news2.shtml

#10702 (raspuns la: #10690) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
I'm back now... - de enigmescu la: 02/08/2004 17:22:54
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
din motive cu totul obiective n-am reusit sa mai intru aici la timp pt. a continua discutiile incepute. nu stiu cat interes mai suscita acuma subiectul dar in caz de...forta majora am sa sparg geamul de la hidrantul pt. bere si-am sa va zic "tutulor" "bafta delo delo"!
si ca sa nu va plictisiti va pun inca o intrebare ce mi se pare interesanta: credeti ca daca TOTI tiganii vor pleca prin cele strainataturi sa-si amaneteze copiii, Romania va deveni cea mai puternica tara din lume (din toate pdv)?- o mare putere europeana care va conduce destinele intregii Europe?
just me
#18811 (raspuns la: #18342) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare V) - de DESTIN la: 16/09/2004 00:34:50
(la: Cum gandim?)
După dezastrul de la Stănileşti, Ţarul Petru se retrage şi, odată cu el, pleacă în Rusia Dimitrie Cantemir şi boierii filo-ruşi.

Abia acum iese şi Lupu Costache din întăritura de la Bursuci şi, rămas singurul cu care vizirul mai putea discuta, este chemat de acesta şi mustrat pentru “hainirea” ţării.

Boierul îi arată, însă, că nu sunt de vină nici boierii, nici ţara, ci numai Poarta, care instalează domni nedoriţi de ţară.

Vorbele Lupului sunt o adevărată pledoarie pentru alegerea domnitorului de către boieri şi ţară:

"Iar mai nainte era obiceiu de-ţi alegè boierii şi ţara domnu, pre cine poftiè ei, ţi pre acela punè şi Poarta".

Vizirul nu îi răspunde, dar nu va uita afrontul

Pe moment, însă, îl îmbracă pe Lupu cu caftan, numindu-l caimacam, împreună cu postelnicul Macsut.

Cei doi caimacami îl gonesc pe Curtu-paşa din Iaşi.

Odată intraţi în capitală, li se alătură un al treilea caimacam, vărul lui Lupu, Antiohie Jora, care dorea să-şi facă uitată colaborarea cu muscalii.

Lupu, “ca unu lup nesăţios”, a început să-i pedepsească pe foştii aliaţi ai ruşilor.

Căimăcămia lui a durat 40 de zile.

Răzpunzând unor jeluiri şi mânat, probabil, de aversiunea faţă de semeţul Lupu Costache, vizirul îi arestează pe caimacami şi îi trimite la Varna, unde vor sta doi ani (sau opt luni,dupa alte date ).

La 1712, este instalat domn al Moldovei, Nicolae Mavrocordat.

Foştii caimacami ies din închisoare, prin mijlocirea hanului, căruia îi dăruiesc câteva sate.

Temându-se de influenţa păstrată încă de Lupu pe lângă Poartă, domnitorul Mavrocordat îl recheamă în ţară, în iulie 1712, şi îi dăruieşte din moşiile celor aflaţi în surghiun în Rusia, printre care se găsea şi Ion Neculce (care îşi va recupera moşiile în timpul celei de-a treia domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă).

Întors în ţară, Lupu primeşte opt pungi de galbeni şi este făcut vel-vornic.

Neculce se plânge de mizeriile pe care i le-a făcut boierul, pentru a-l ţine departe de ţară şi a-i păstra moşiile.

Deşi fusese în cinstea domnitorului, la mazilirea lui Mavrocordat, Lupu îl vorbeşte de rău.

Aici, Neculce nu ratează prilejul de a încondeia puţin semeaţa familie a Costăcheştilor, atât de greu de supus oricărui fel de autoritate:

“…după cumu-i firea acestui neam a Gavriliţeştilor, de nu sint nici unui domnu mulţămitori, ce pre urmă tot cu năpăşti le mulţămesc”.

Lupu Costache începuse deja să aibă mult prea mulţi duşmani, care îi doreau dispariţia.

În anul 1716, Mihai-vodă Racoviţă vine în Moldova pentru o a treia domnie.

Lupu este pus vel-vornic de Ţara de Jos.

În urma uneltirilor lui Nicolae-vodă Mavrocordat, care nu uitase afrontul, vizirul Gin Ali-paşa îl arestează pe Lupu Costache şi, fără judecată, pune să i se taie capul, în câmp.

Corpul îi rămâne neîngropat, hrană păsărilor.

Împreună cu el au mai fost executaţi Mihai Cantacuzino şi spătarul Dudescu, pretextul fiind o presupusă colaborare cu austriecii.

Figura marelui boier este mult mai bine văzută în Cronica racoviţeană (Lupu fusese un apropiat al lui Mihai-vodă Racoviţă) şi în cronica lui Nicolae Costin, în care există, interpolat, acel Izvod Costăchesc scris, se pare, la porunca lui Lupu Costache (care simţea nevoia unei căi proprii de legitimare a acţiunilor sale), cu începere după data de 1 august 1712, deci după întoarcerea boierului de la Varna.

Cronica de familie ar fi putut fi scrisă de către un Ştefan Pădure, fiul preotului Pădure de Suceava şi fratele tiparnicului Dumitru Pădure.

Nicolae Costin ar fi putut primi izvodul chiar de la marele boier, spre a-l folosi ca sursă în alcătuirea cronicii sale.

Iată deci o altă latură a neamului Costăcheştilor, care nu au fost numai abili politicieni, ci şi cărturari (tradiţia cărturărească porneşte în familie de la Antiohie Costache, căsătorit cu fiica lui Grigore Ureche şi continuă cu Gavriliţă, Tudosica Costin şi Lupu).

Lupul Costache este ”reprezentantul tipic al boierimii moldovene din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi primele decenii ale scolului al XVIII-lea”, mai întâi partizan al luptei anti-otomane, mai apoi “credincios” turcilor.

Depăşind imaginea fixată de cronicarul Ion Neculce, descoperim în el un boier cultivat, cu ambiţii domneşti şi care, dincolo de ţesăturile intrigilor, se dovedeşte a fi una dintre minţile cele mai limpezi şi voinţele cele mai puternice din Moldova epocii sale.

Nu am dezvoltăm aici întreaga descendenţă a boierilor Costăcheşti de care am vorbit până acum, am exemplificat sintetic gandesc.

Amintesc aici doar ramurile care s-au desprins, în timp, din trunchiul comun al familiei, precum şi reprezentanţii cei mai importanţi ai acestora, oprindu-ma cu precădere la trei dintre ei:

vel-logofătul Constantin Costache, Veniamin Kostaki, Mitropolitul Moldovei, şi Emanoil Kostake-Epureanu, prim-ministru al României.

Epurenii şi-au luat numele de la vechea moşie a familiei (deţinută încă din secolul al XVI-lea), Epurenii din ţinutul Fălciu.

Mai importanţi:

-Manolache, fiul lui Costachi Costache. A fost mare-logofăt (1760); căsătorit cu Maria, născută Pallady.

-Iordache, fiul lui Lupu Costache. A ocupat, la 1727, dregătoria de vel-vornic în timpul domniei lui Grigore-vodă Ghika. A fost căsătorit cu o Racoviţă şi a murit asasinat la porunca domnitorului, rămânând fixat în conştiinţa populară, prin balada despre “Iordache al Lupului” (neînţelegându-se cu domnitorul, care se temea că Iordache i-ar fi putut uzurpa Scaunul, el fugise în “Ţara Bugeagului, scăparea pribeagului”, la tătari, cu care era foarte bun prieten; tătarii i-au propus chiar să intre cu armata în Moldova şi să îl instaleze Domn, în locul lui Ghika. Iordache a refuzat: “Cine-aduce oastea-n ţară, de blestemul ţării moară !”. Până la urmă, în naivitatea lui, se lasă convins de Ghika să revină în Moldova, unde domnitorul pune să fie decapitat, după ce îl primise la Iaşi cu mare cinste).

-Grigoraş, fiul lui Manolache, primul care ia numele de Epureanu. A fost vel-spătar şi a avut-o ca soţie pe Mariţa, născută Caragea.

-Iordache Epureanu, nepotul lui Grigoraş, mare-vornic, căsătorit prima dată cu o Callimachi şi a doua oară cu o Samurcaş.

-Emanoil (Manolache) Kostake-Epureanu(1824-1880, născut la Bârlad), fiul lui Iordache Epureanu.

A fost membru al Adunării ad-hoc a Moldovei, în 1857; preşedinte al Consiliului sub Cuza-vodă; preşedinte al Adunării Constituante din 1866; de mai multe ori ministru şi prim-ministru (în perioada aprilie-decembrie 1870, a condus un guvern de debutanţi, aşa-zisa “Cloşcă cu pui”, în timpul “revoluţiei” de la Ploieşti; al doilea său mandat s-a desfăşurat în perioada aprilie-iulie 1876).

Mai întâi conservator, semnatar al “Petiţiei de la Iaşi” (2 mai 1871) şi Ministru de Justiţie, se îndepărtează apoi de Lascăr Catargiu şi, în ianuarie 1875, se află în fruntea “independenţilor de dreapta”, pentru ca ulterior să se apropie de liberali şi să fie membru al “Coaliţiei de la Mazar-Paşa” (actul de naştere al Partidului Naţional Liberal, semnat în casa englezului Lakeman, poreclit şi Mazar-Paşa). Se retrage din Parlament în urma votării de către conservatori a Convenţiei comerciale cu Austro-Ungaria şi a concesiei pentru linia Ploieşti-Predeal. Liberalii câştigând alegerile, este ales senator de Tutova; devine apoi Ministrul Lucrărilor Publice, după care ajunge, în 1876, Prim-ministru şi Ministru la Comerţ, Industrie şi Lucrări Publice. Fiind un moderat, se vede tot mai izolat în partid.

Simţindu-se ca un “orfan” în camera dominată de “roşii” (liberalii radicali), demisionează din funcţia de Prim-ministru, primind elogiile lui Ion Brătianu, cel care îi urma în această demnitate (iată un fragment dintr-o cuvântare a lui Epureanu, ţinută în Cameră: “Mie permiteţi-mi a mă considera mai mult ca un copil orfan între d-voastră.”).

Kostake-Epureanu se distanţează de liberalii radicali (aripa Rosetti-Brătianu), alături de Mihail Kogălniceanu, Vernescu, Blaremberg, Grădişteanu, Pake Protopopescu şi alţii.

Combate Convenţia cu Rusia, pentru trecerea trupelor acesteia prin ţară, spre frontul din sudul Dunării:

“Şi încă o dată vă spun că concluziunea aci este că nici Convenţiunea de faţă nu poate să ne dea speranţă că va fi cea din urmă încălcare a teritoriului nostru”.

Manolache a fost un distins orator şi a fost căsătorit cu Maria Sturdza.

Felul independent în care acţionează Manolache Kostake-Epureanu faţă de facţiunile aflate în lupta politică la sfârşitul secolului al XIX-lea, oroarea lui de înregimentare şi ruso-fobia ni-l readuc în minte pe înaintaşul său, Lupul Costache.


(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

soarta pecetluită de zei?... - de spinroz la: 09/05/2005 13:19:26
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Oare? Crezi că un homosexual devine homo fiindcă aşa i-a fost soarta pecetluită de Dumnezeu? Oare omul, se întreba M. Preda, în Viaţa ca o pradă, nu are nici o vină? Putem oare să fim de acord cu această viziune fatalistă? Atunci dacă omul nu are nici o vină pentru toate faptele sale, vinovat este doar Dumnezeu. Putem oare fi de acord cu ,,convingerile’’ prinţesei Maria( se pare că sunt şi ale tale) din Război şi pace al lui Tolstoi: ,,Adio, Andrei, zice prinţesa Maria fratelui ei, care refuză să ierte răul care i se făcuse. Adu-ţi aminte că nenorocirile vin de la Dumnezeu şi că oamenii nu sunt niciodată vinovaţi.'' (add. M. Preda, Viaţa ca o pradă, p.307). Stă în firea omului simplu, dar mai cu seamă a celui lovit de soartă să arunce vina pe Dumnezeu. Doar cei slabi cred că soarta ne este ,,pecetluită’’. Îmi amintesc de o cugetare al lui J. de Launay: ,,Destinul e scuza celor slabi şi opera celor puternici.’’ Sau de replica dintr-un film american( sunt ,,en vogue’’ acum). Crezi în destin? Nu! Dar, în viaţă totul să plăteşte. ,,Există o justiţie imanentă!’’ spunea celebrul detectiv Dumitru Ceacanica. Mai pe şleau: nu poţi să fii imoral la extrem fără să plăteşti, nu poţi să fii homosexual fără să suporţi consecinţele extremismului sexual (sida şi alte degradări fizice şi psihice), pe care nici cu mintea noastră încă inocentă nu le gândim şi, pe care le descrie atât de frumos dr. Reuben în Tot ce ai vrut să ştii despre sex, ca practici frecvente în societatea americană, încât mă întreb dacă atacul terorist de la 11septembrie nu a fost o reiterare a Sodomei şi Gomorei.
Nu cred că ai înţeles sensul mitului Cassandrei. Nu acela este sensul, de soartă pecetluită de zei. Sensul este foarte clar, acela ca profeţiile ei să nu fie crezute. Pentru că Apollo se îndrăgostise de ea, Cassandra i-a cerut darul profeţiei, dar după ce zeul a înzestrat-o, ea l-a tras pe sfoară, nu a mai vrut să i se dăruiască, şi a fost blestemată de zeu să nu-i fie de nimeni crezute profeţiile. ( vezi V. Kerbanch- Dicţionar de mitologie generală). Dacă soarta ne e pecetluită de Dumnezeu, atunci ce sens ar mai avea profeţiile? Lumea nu a fost cretă atât de fatalist precum crezi tu: mai există şi principiul indeterminării al lui Heisenberg care ne vorbeşte de un oarecare hazard.
#47671 (raspuns la: #47465) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gigi, alex boldea, RSI - de Simeon Dascalul la: 21/11/2005 12:08:33
(la: Chiar vrem sa intram in UE? Cum?)
La început vreau să precizez că nu-s hotărât împotriva aderării. Tendinţa de agregare statală e firească pe termen lung. Mă gândesc la exemplul Franţei şi Germaniei – dacă două ţări mari şi ghiftuite au decis să uite ce-a fost şi s-au mai şi pupat prin reprezentanţi pe fostul câmp de bătaie, înseamnă că România flămândă şi redusă teritorial cu atât mai puţin va putea să mai trăiască mult timp de capul ei. Şi probabil e mai bine să fim înglobaţi în UE decât în altceva.

Dar mi se par mai realiste comentariile #88710 de alex boldea şi #89180, de gigi2005. Aderarea va fi un mariaj de interes, nu o căsătorie din dragoste şi de asta e de preferat să ne uităm bine la contractul prenupţial.

RSI, nu ştiu dacă o comparaţie medicală-i cea mai potrivită, dar nu-mi vine alta-n minte. Susţii că aderarea ar acţiona ca un antibiotic, limitând serios corupţia. Dar dacă va fi invers – viruşii „europeni” care la locul lor de origine aveau de-a face cu un sistem imunitar puternic, vor înflori de minune în mediul prielnic microbian românesc? Vezi exemplul cu 60% - 40 % dat de gigi, mie nu-mi pare cine ştie ce progres dacă voi fi furat de nişte spălaţi funcţionari europeni în loc de Oprişan.

Se spune că vom deveni o piaţă de desfacere serioasă – asta-i bine. Ne plac produsele europene, iar dacă Europa ne vrea consumatori poate or să ne crească şi veniturile ca să avem cu ce cumpăra.
Totuşi nu mi se pare liniştitor scenariul în care românii vor fi reduşi la a furniza forţă de muncă, iar proprietăţile industriale şi agricole vor fi deţinute de europenii „vechi”. Miile de hectare cumpărate de care scria gigi mă fac să mă gândesc la situaţia din 1907 când Stere caracteriza România ca devenind un „Fischerland”.
Poate că aderarea ar fi mai utilă unei ţări sănătoase, cât de cât pe picioarele ei.

RSI, susţii că bunăstarea post-aderare va fi un proces treptat care va dura ani, dar fără aderare va dura şi mai mult sau poate nu va avea loc. Cu ultima afirmaţie nu pot fi de acord – de la Războiul de Independenţă şi până la Yalta, România a progresat totuşi fără să fie sub tutelă.
În legătură cu prima afirmaţie - ştiinţele sociale nu intră la ştiinţe exacte. Frumos ar fi să avem la dispoziţie un sistem matematic în care să introducem variabilele „cu aderare”, „fără aderare” şi x care să reprezinte numărul de ani, iar la rezultate să avem venitul mediu pe cap de locuitor şi gradul de repartizare al bunăstării. Din păcate nu există astfel de sistem şi în lipsa lui atât partizanii, cât şi duşmanii aderării pot trage concluziile care le vor.

Sentimentele majoritar pro-aderare de azi ale românilor au la bază speranţa unui blid mai plin. Dar dacă vor trece un an, doi, trei de la aderare fără să se vadă vreun progres semnificativ şi fără ca măcar să se poată invada uniunea în căutare de salarii mai bune, atunci sentimentele noastre europene or să se schimbe cu 180 de grade.

Deunăzi Băse declara vitejeşte „Avertizez poporul român că şi după intrarea în UE vor urma ani de efort şi chiar de sacrificii". Dar asta într-un interviu pentru francezi, pe românii care nu urmăresc curent TV5 i-a mai lăsat să se legene un pic în iluzia belşugului european.

Deşi fără legătură cu subiectul vreau să răspund la #88671. Presupun că era vorba de NATO pe post de apărător. Dar care-s agresorii ăia nasoi de care am fi apăraţi? Khomeini, invazia lăcustelor, gripa aviară, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina sau Rusia? Mă gândesc că ultima, dar bine-ar fi fost dacă eram apăraţi de ea în ’45, nu acuma. O ipoteză mai drăguţă ar fi că suntem apăraţi chiar de NATO însuşi, dacă-i aparţinem nu-şi mai poate slobozi în capul nostru bombele aproape de expirare.
Care-s pretenţiile noastre teritoriale pe care le consideri injuste? Vrei să spui probabil că jumate de Banat a fost pe drept dată sârbilor, iar Basarabia şi Bucovina ar aparţine Ucrainei din vremuri imemoriale?
Nu că spun că n-ar fi trebuit să semnăm. Menţinerea împărţirii teritoriale prezente se bazează pe un echilibru de forţe, nu pe angajamente juridice. Oricum nu există ideea de justiţie în raporturile internaţionale, iar un teritoriu aparţine cui e în stare să-l păstreze. Dacă am avea puterea să ne recuperăm ce ni s-a luat atunci cincizeci de semnături nu ne-ar împiedica. Dar nu-i cazul, aşa că sigur vom sta în banca noastră cu sau fără tratate.

Ca să revin la subiectul conferinţei, adică ce va fi cu România în UE - poate că exagerez un pic, dar am impresia că situaţia noastră de azi e comparabilă cu cea din ’38. Se vedea că vor urma mari schimbări , totuşi nimeni nu a estimat cu precizie ce va veni.


Şi, gigi, aştept continuarea comentariilor.
Nu vreau să deviez de la subiect - de Simeon Dascalul la: 12/12/2005 14:21:30
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
dar cred că fenomenul îşi are originea şi în lipsa de utilitate a şcolii în momentul de faţă
sunt consecinţe în viitor pe plan social/material dacă ai fost un elev tocilar şi cuminţel sau invers, n-ai învăţat nimic şi veneai la şcoală numai ca să mai faci mişto de profi?

nu mi-a displăcut niciodată atmosfera mai relaxată, că şcoala nu era chestia dură prin care au trecut părinţii şi bunicii mei; dar cred că pe vremea lor şcoala se presupunea a fi mult mai valoroasă ca azi; degradării de azi îi găsesc o explicaţie destul de logică – şcoala nu mai asigură nimic, deci nu mai poate să impună nimic

într-a unşpea şi a doişpea am fost alimentat cu meditaţii din greu aşa că pot face diferenţa între şcoala utilă a meditaţiilor şi cealaltă, instituţională, unde făceam un fel de figuraţie; meditaţiile le-am luat foarte în serios, că ştiam că trebuie să mă propulseze în facultă şi că ai mei au scos cu greu banii pentru ele;

mă gândesc că peste zece-cinşpe ani, când probabil voi avea copii de şcoală, vom ajunge ca-n SUA (sau cum se spune că ar fi în SUA), şcolile să ajungă locuri prea periculoase ca să rişti să trimiţi acolo nişte copii cât de cât normali
habar n-am dacă profilor le place să aibă de-a face cu elevi cât mai problematici, chestie de gust probabil
dar eu cu siguranţă n-aş avea chef ca fiu-meu să se ciocnească pe coridor de un individ care a înjunghiat cu un minut în urmă; sau ca fie-mea să aibă o colegă de bancă ce-şi face rost de bani de buzunar jucând în filme pentru adulţi

mi se pare o aiureală ideea că disciplina ar putea fi menţinută numai cu „dăruire” şi „muncă de convingere”; autoritatea are şi o componentă coercitivă, chiar când e vorba de adulţi, că de n-ar fi aşa nu ar trebui să existe poliţie sau justiţie; nu poţi obţine o clasă disciplinată cu nişte profesori care nu pot sau n-au voie să aplice sancţiuni
e posibil ca, pe când voi avea copii la şcoală, să trebuiască să scot bani serioşi din salariu numai ca să-mi ţin odraslele într-o instituţie particulară în care se menţine ordinea
*** - de picky la: 06/11/2007 14:08:00
(la: Cum ar trebui sa fie femeile ?)
Iată, printre picăţele, cum ar trebui sau cum nu ar trebui:

Printre cazurile cu totul şi cu totul speciale se numără şi procesul din 2004 deschis de Timothy Dumouchel, Wisconsin, împotriva unei companii de televiziune pe motiv că soţia sa s-a îngrăşat foarte mult stând pe canapea şi urmărind programele acestei televiziuni. Deşi reclamantul a apelat la doi avocaţi pentru a i se face dreptate, acest caz nu a ajuns la Curtea Superioară de Justiţie a statului Wisconsin.

Un alt caz ieşit din comun este cel al unei brazilience care şi-a dat în judecată partenerul în 2005 pentru că acesta nu-i asigură orgasmul. Femeia în vârstă de 31 de ani din Jundiai a susţinut în procesul intentat că partenerul său în vârstă de 38 de ani termină mereu primul după care încetează orice raport sexual, fără să-i pese că partenera sa nu atinge climaxul. Inutil să mai observăm că femeia nu şi-a găsit dreptatea nici măcar în justiţie, judecătorul, bărbat la rândul său, hotărând ca în acest caz să lase actul justiţiei neterminat.

Tot în 2005, se pare un an bun pentru excentricităţile juridice, rusoaica Marina Bai, de profesie astrolog, a dat în judecată NASA solicitând despăgubiri de-a dreptul astronomice, de peste 200 de milioane de dolari pentru că agenţia spaţială americană se face vinovată de ''distrugerea echilibrului Universului''. Ea susţinea că sonda spaţială Deep Impact a NASA, care urma să se lovească de o cometă în acel an pentru a transmite date despre compoziţiei acesteia, constituie arma unui ''act terorist împotriva Universului''. În primă instanţă un tribunal din Moscova a acceptat să judece acest caz care în cele din urmă a fost respins, cometa neputând fi adusă în faţa curţii pentru a depune mărturie.

În cursul acestui an o instanţă din India a fost chemată pentru a se pronunţa dacă un prezervativ vibrator, dotat cu baterii, este un mijloc contraceptiv sau o jucărie sexuală, în India fiind interzise comercializarea şi utilizarea de astfel de jucării sexuale.

În 2006 un tânăr chinez din Jiaxing, în apropiere de Shanghai, s-a trezit chemat în instanţă pentru că nu a cerut aprobarea scrisă a unei ''instanţe superioare'' înainte de a-şi pune sufletul la vânzare pe un site de licitaţii on-line.

În mai 2004, în Connecticut, tânăra Heather Specyalski a fost acuzată de uciderea prietenului său, Neil Esposito. Conform procurorilor, victima ar fi fost aruncată din maşină, în mers, de către acuzată care ar fi fost la volan şi a pierdut controlul vehiculului care s-a izbit de un parapet. Tânăra a invocat în apărarea sa faptul că nu se afla la volan, ci pe scaunul din dreapta şoferului de unde îi oferea sex oral prietenului său care conducea autoturismul în momentul producerii accidentului. De altfel, victima a fost găsită aruncată din maşină, cu pantalonii în vine. Explicaţia procurorilor pentru acest caz este de-a dreptul şocantă. Victima se afla cu pantalonii în vine pentru că în prealabil ar fi încercat să urineze de la geamul maşinii sau pentru că ar fi dorit într-un gest de exbiţionism să-şi arate fundul celorlalţi participanţi la trafic. Până la urmă juriul a achitat-o pe tânără care ar fi riscat până la 25 de ani de închisoare.

Un alt caz interesant este cel din 1874, al judecătorului Francis Evans Cornish, din Winnipeg, Canada, care a trebuit să se judece singur pentru că s-a îmbătat şi a făcut scandal în public. Judecător onest, Evans Cornish s-a găsit vinovat şi s-a condamnat la plata unei amenzi de 5 dolari, după care a dat verdictul: ''Francis Evans Cornish, având în vedere comportamentul tău bun de până la producerea acestui incident, amenda îţi este anulată''.

Din nou în timpurile moderne, de după generalizarea fenomenului internet, un tată din Zhengzhou, în China, nu a primit dreptul de a-şi boteza copilul '@'. Totuşi instanţa i-a oferit un motiv legal incontestabil pentru a-şi explica decizia: numele ''@'' este imposibil să fie transcris în limba mandarină, aşa cum prevede legea.

Poate titlul de cel mai sever judecător din lume îi revine lui A. K. M. Patabendige, din Walasmulla, Sri Lanka, care în septembrie 2004 a condamnat un bărbat la 1 an de închisoare pentru sfidarea instanţei după ce acesta nu a putut să-şi reprime un căscat în timpul unei şedinţe de judecată. Executarea sentinţei pentru nefericitul condamnat doborât de somn a început imediat, acesta fiind purtat din sala de judecată direct într-o celulă, din fericire dotată cu pat.

Un caz aparte prin implicaţiile sale mistico - teosofice este şi cel din 2005 al românului Pavel M., condamnat la 20 de ani de închisoare pentru crimă. El l-a dat în judecată pe Dumnezeu pentru încălcarea prevederilor din contractul de botez. Conform lui Pavel M., botezul său constituie un acord cu Dumnezeu prin care, în schimbul rugăciunilor, acesta din urmă se obliga să-l ţină pe reclamant departe de rele. Cazul a fost clasat pe Pământ urmând să fie redeschis la Marele Recurs din Împărăţia Cerurilor.


De pe site-ul televiziunii Antena3.
om - de tomazian la: 08/04/2008 21:59:06
(la: politizarea olimpiadei ?!?)
JO au mai fost terfelite dealungul vremii, de ex. atunci cand în '36 au fost acordate germaniei hitleriste, sau prin boicoturile de la Moscova sau LA.
Nu esti de acord ca faclia olimpica sa fie terfelita (de protestatari din ce in ce mai mult) dar esti de acor sa fie pazita pe tot parcursul ei de "flying dragons", temuta companie a armatei chineze ?
Cine crezi ca sunt chinezii aia in costume albastre, unii cu ochelari de soare, dar toti cu geanta neagra la brâu ? In principiu daca China, tara organizatoare e deschisa democratic nu are de ce sa trimita peste tot acesti oameni care comanda purtatorului : fugi mai repede - opreste, care sting torta si o aprind cand vor ei. Oare Anglia, Franta, SUA nu au destui politisti care ar putea asigura parcursul tortei ?
Crezi ca conteaza foarte mult procentul de executii pe cap de locuitor (vorba lui Mircea Crisan) sau conteaza mai mult ca numarul lor este între 10.000 si 15.000 anual ?
China însusi politizeaza JO, intern si pe plan extern, de ce nu s-ar folosi si altii de ocazia asta ? Multe cai de a forta mâna conducatorilor chinezi nu exista. Din pacate.
parțial - de Homo Stultus la: 17/06/2014 02:15:18 Modificat la: 17/06/2014 02:19:45
(la: Dezbatere )
Am citit o parte a articolului. În măsura în care voi avea timp o să-l și termin pentru că îl găsesc interesant. Am văzut că autorul (pe care nu îl cunosc, nu am deci nici simpatie nici antipatie pentru domnia sa) spune că școala este pentru copil ceea ce pușcăria este pentru adult. Într-o oarecare măsură are dreptate. Și școala și pușcăria au ca obiectiv (cel puțin la nivel declarativ) integrarea (sau reintegrarea) socială a individului. Această integrare înseamnă în primul rând un proces prin care cel asupra căruia se intervine, capătă o utilitate pentru societate (folosesc cuvântul ăsta deși nu îmi place).

Se vorbește de asemenea despre cum îi este răpită copilului libertatea și despre injustiție. Ce înțelegem prin libertate? Dacă prin asta se înțelege posibilitatea de a face singur alegeri în ceea ce privește viitorul atunci mă văd silit să spun că nu sunt de acord cu autorul. Nu poate uza de libertate decât o persoană care are discernământ. Copilul, cu tot respectul, din orice punct de vedere am privi, are un discernământ limitat (prin urmare și o libertate limitată).

Despre injustiție (câteva banalități). (Am citit cândva o demonstrație asemănătoare cu ceea ce o să scriu în rândurile următoare (am uitat unde și, dacă alterez sensul originalului, aici e totuși ceea ce gândesc)).

Cred că orice om cât de cât zdravăn admite faptul că principalul izvor de justiție e puterea. De altfel ăsta e și principiul care stă la temelia societății. Societatea, care naște legea și care veghează la aplicarea ei, este mai puternică decât individul și poate să îl pedepsească pe cel care încalcă rânduiala. La rândul meu, eu, un individ slab, îi acord putere societății (care poate să fie stat, gintă, trib etc.) pentru că ea este cea care mă apără de puterea samavolnică a semenului. Fiind supus legii mă pun la adăpost de bunul plac al celuilalt. Comunitatea își determină așadar nevoile și își stabilește rânduiala în funcție de acestea. Că această rânduială este dreaptă au ba (aici folosesc dreptate în sens de valoare absolută), e altă problemă. Ea este fără îndoială justă!

Relația cu autoritatea este una de simbioză (nu vorbesc aici de excepțiile nefericite care se găsesc din abundență în istorie). Accept să mă supun autorității cu bune și cu rele de teamă că, în lipsa autorității, voi fi la cheremul celui puternic. Dacă am trăi în epoca masculului alfa, atunci cred că am avea mult mai multe motive să ne plângem de injustiție.

Comunitatea are (în acest stadiu) nevoie de sistemul de învățământ (cu toate bubele lui de pe creștet) pentru că acest sistem răspunde (bine sau rău) unor nevoi sociale. Sunt și țări în care există o alternativă la sistemul public (home schooling). Aceste alternative cer însă atât de multe resurse din partea părinților încât ele nu sunt o opțiune pentru majoritatea. Nu mai vorbesc despre responsabilitatea absolut strivitoare ce te apasă atunci când îți asumi pregătirea cuiva pentru participarea la viața socială.

Urmează câteva rânduri scrise de partea mea insensibilă.

După multe ori calitatea școlii ca sistem este pusă în discuție. Cei care fac asta s-ar simți absolut lezați dacă cineva ar îndrăzni să pună și problema calității copilului. În foarte multe țări (comunități) acestei probleme i s-a răspuns într-un mod tacit. Sunt oameni care știu foarte bine despre ce vorbesc aici. Nu e de mirare că sunt zone în Statele Unite unde o casă mediocră lângă o școală publică „bună” a ajuns să coste și peste un 1,5 milioane de dolari. Calitatea unei școli nu este dată numai de curriculum, programă, bază materială, profesori ci și de calitatea elevilor. Asta e, unii suntem mai proști decât alții din născare, oricât de mult am încerca să ascundem asta după noțiuni ca inteligență multiplă și alte ejusdem farinae.

Din nou, despre autoritate, respectiv despre bou și cerb. E destul de delicată treaba. Ai nevoie de autoritate, în același timp această autoritate trebuie să fie reglementată. E ca un dans. Cea mai reușită relație între autoritate și limita autorității a reușit-o omenirea prin inventarea democrației (cel puțin până în acest moment). Ca să-l parafrazez pe autorul articolului, cred că se impune ca omul să fie bou când trăiește într-un sistem democratic și cerb într-unul totalitar. Problema e că treaba stă exact pe dos. (Când spun asta mă refer strict la relația cu autoritatea nicidecum la contextul care a cauzat discuția din tren despre care vorbește autorul).
Franţa care chipurile n-are interese - de Filip Antonio la: 18/03/2004 07:53:34
(la: Atentatul din Madrid)
"Poate ca Europa s-a saturat in sfirsit sa fie catelusul americanilor, care isi aduc aminte perfect ce la datoreaza Europenii lor, dar nu si invers... s-or fi saturat de un "frate mai mare" care le spune unde au voie sa mearga si le dicteaza ce au voie sa gindeasca... in acest sens politica AM nu e mai buna decit agresivitatea ruseasca, din epoca de trista amintire..."

Ce le datorează americanii europenilor? Şi crezi că Rusia de azi e cumva un model, în comparaţie cu Statele Unite?

"Un prieten ADEVARAT este unul care iti atrage atentia atunci cind faci prostii si trebuie sa recunoasteti ca Irakul a fost una, si una mare de tot, nu prin ideea de a-l inlatura pe dictator, ci prin metoda folosita si "minciuna fondatoare". Lasati Franta in pace, traind si unul si altul in tari care "nu au prieteni, ci numai interese" nu sinteti DE LOC calificati sa aruncati cu pietre..."

Franţa condusă de Cameleon Bonaparte, care în 1974 în calitatea de prim ministru a vândut lui Saddam Hussein reactorul nuclear de la Ossirak?

Franţa care a încheiat ultima testele nucleare?

Franţa care a asasinat militanţii ecologişti de pe Rainbow Warrior?

Franţa care a comis un genocid în Algeria şi a jucat un rol fundamental în anularea alegerilor libere şi corecte din 1991 din Algeria care erau pe punctul de a fi câştigate de islamişti (şi se mai miră azi că e ţinta urii lor)?

Franţa care a jucat un rol perfid în declanşarea genocidului ruandez?

Franţa care îi întinde covorul roşu criminalului genocidar Mugabe, proscris în restul Europei?

Franţa care a trebuit acţionată de Comisia Europeană la Curtea de Justiţie pentru a respecta decizia ridicării embargoului asupra importului de carne bovină din Marea Britanie?

Asta e ţara altruistă care a fost salvată de două ori de la dispariţie de americani?

"Pacat ca saracii civili spanioli trebuie sa plateasca pentru timpeniile unui guvern care nu tine seama nici de opinia publica nici de interesele tarii lor si D-zeu sa-i odihneasca in pace !
Dar actualul guvern, iesit in urma votului liber exprimat de cetateni nu face decit sa-si respecte promisiunile electorale si nimic mai mult. Nici voi si nici eu (nu am cetatenie spaniola, evident...) nu avem dreptul sa le contestam deciziile. Sint SUVERANI, nu o colonie US, si e bine ca e asa... De-a stinga, de-a dreapta, E PROBLEMA LOR si numai a lor !"

Sigur că e problema lor. dar când li s-o întâmpla ceva şi mai rău (acum că teroriştii au prins gustul) să nu se plângă.

"E adevarat ca momentul e penibil pentru seriful texan si fidelul lui catelus englezesc, dar... asa le trebuie.
Asa cum nu mi-a placut in comunism, asa nu doresc sa traiesc nici intr-o societate ultraliberala condusa de idei neo-conservatoare vecine cu fascismul ..."

Fraze parcă luate din propaganda comunistă. Remarcaţi aberaţia: ultraliberalismul şi neoconservatorismul comparate cu fascismul.
Si inca o data... pacat de bietii oameni, au murit pentru prostia altora, cu turban sau fara...
#12334 (raspuns la: #12327) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stenograme - de MILLERs la: 01/12/2004 22:33:10
(la: stenograma psd din 18.03.2003)
Motto : “Nimic nu va putea fi adus la cunoştinţa lumii fãrã supravegherea noastră". (Protocoalele întelepţilor Sionului - Protocolul 12)

Ieri în mai multe oraşe din ţară tirajul ziarelor Academia Caţavencu, Evenimentul Zilei şi al revistei România Mare au fost epuizate încă de la primele ore ale dimineţii. În Arad, Alexandria, Braşov, Iaşi, Piatra Neamţ, Deva, Valea Prahovei şi unele zone din Bucureşti, Academia Caţavencu şi Evenimentul Zilei nici nu au mai apucat să fie expusă pe tarabe. De ce? Pentru că într-un mod foarte organizat mai multe persoane au cumpărat toate exemplarele pe care vânzătorii de-abia le primiseră. În unele oraşe, într-o încercare disperată de a împiedica informaţiile să ajungă la cititori, pachetele cu ziare au fost preluate direct din trenul care le aducea din Bucureşti.

De ce atâta efort şi din banii cui ?
Pentru că Academia Caţavencu a publicat cheltuielile uriaşe făcute de PSD (de la buget) pentru integrarea în NATO. Pentu că în Suplimentul Scânteia se arată cum Adrian Năstase, Ion Iliescu şi alţi PSD-işti de frunte îl elogiau pe Ceauşescu înainte de revoluţie. Şi pentru că cineva, persoană importantă, se temea că un scriitor homosexual va face publică lista partenerilor săi în această publicaţie.
Pentru că Evenimentul Zilei care a făcut publice faimoasele stenograme ale şedinţelor PSD din care reiese clar cum Adrian Năstase şi ai lui controlează presa şi dictează în justiţie. Iniţial stenogramele au fost postate pe un site care a avut o viaţa foarte scurtă, 2 zile. Chiar în dimineaţa zilei de marţi când au apărut primele stenograme în Evenimentul Zilei site-ul a fost închis. La câteva ore, informaţiile au fost transferate pe un grup de discuţii de la Yahoo care nu mai putea fi închis la comandă şi în consecinţă s-a adoptat o altă metodă. A fost bombardat cu viruşi, iar Evenimentul Zilei susţine că sursa acestor viruşi este Casa Corpului Didactic din Iaşi, oraş unde Adrian Năstase se afla în ziua respectivă în vizită electorală.
Puteti citi pe http://www.evenimentulzilei.ro/politica/?news_id=172501&PHPSESSID=20f62d0bdd4f8469a8506f43c39d4012 declaratiile unor persoane care au fost martore la rechiziţionarea ziarelor şi la arderea acestora “pe rug“.
Şi se mai spune că nu trăim într-o dictatură mascată...

"In GOD we trust All other we monitor"
BEC si facutul ca ploua - de Daniel Racovitan la: 02/12/2004 19:26:07
(la: Alegeri fraudate.)
"Procurorii Parchetului ICCJ analizează plîngerea PNL-PD împotriva BEC

BUCUREŞTI, 2 dec (MEDIAFAX) - Plîngerea penală a Alianţei D.A PNL-PD împotriva BEC va fi soluţionată de procurorii Secţiei de Urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorii urmînd a solicita autorităţilor competente în materie electorală toate datele şi informaţiile."

___________________________________________________
cretini, da' multi...
Allia - de Simeon Dascalul la: 16/11/2005 11:39:41
(la: Romanitza Iovan...legitima aparare ?!)
Înainte de a-mi expune părerile despre cazul în sine, tră să precizez două chestii:
Mai întâi că am luat de bună că-i vorba de un furt. Ne-am delectat şi din televizor şi din presă cu o groază de informaţii privind legăturile pre- şi extraconjugale ale tipei, dar până nu se dovedeşte ceva prefer varianta oficială.
Apoi că-s iovanist, dar unul de circumstanţă.

Nu că l-aş considera pe Iovan nevinovat. Nu era într-o apărare mai legitimă decât sunt eu acuma în faţa monitorului şi mai degrabă aş crede că Băse şi Tăriceanu se iubesc sau că Sorin Ovidiu Vântu n-a pus în viaţa lui mâna pe banul altuia decât că puşca s-a agăţat şi descărcat singură în capul ăluia.
Discutabil mi se pare doar dacă a tras intenţionat ca să-l omoare sau voia să-l împuşte numai o ţâră cât să-l împiedice să fugă cu ce reuşise să ia de prin vilă.

Plus că averea Iovan, în fine, zestrea Romanitzei, se pare că are la bază escrocarea BRD în combinaţie cu unul din foştii ei prieteni – Irinel Columbeanu. Chiar dacă Bogdan Iancu ar fi reuşit să salte o groază de chestii din vilă, n-ar fi fost decât un circuit al bunurilor între hoţi.

Dacă adunăm toate astea mi se pare că Iovan ar merita costum cu dungi ceva timp de-acum încolo.

Probabil n-o să-l aibă. Au scăpat cu suspendare şi unii mai criminali ca el – vezi Carmen Păunescu.

Şi nici măcar nu vreau să fie condamnat. Am ajuns iovanist pur şi simplu pentru că hoţii nu atacă pe criterii de justiţie socială.

Dacă numai bogaţii ar fi jefuiţi, ar fi minunat. S-ar realiza o repartizare mai corectă a veniturilor în ţara asta şi eu aş fi fost primul care să arunc cu piatra în Iovan. În mod ciudat însă, nu bogătanii, afaceriştii dubioşi, patronii care-şi răsfaţă angajaţii la negru-gri cu salarii de mizerie sunt jefuiţi de obicei. E normal, ei sunt protejaţi – au alarme, rotweileri, bodyguarzi.şi mai nou, puşti.

Noi, ceilalţi, suntem furaţi, oamenii obişnuiţi care supravieţuim cum putem de la un salariu la altul. Furturi de cauciucuri, spargeri de maşini, furturi în autobuze. La noi în cartier s-au spart atâtea apartamente, că începe să fie o ştire normală.
După cum continuă trendul va deveni imposibil să scapi nefurat măcar o dată.

Spui că „hoţii, tâlharii, infractorii în general...să fie prinşi, să fie pedepsiţi prin metodele legale care stau la dispoziţia oricărui stat de drept”. Ceea ce-i foarte frumos în teorie. Dar din toate spargerile de care-am auzit, în nici un caz infractorul nu a fost prins, ca să nu mai vorbim de recuperarea pagubelor.

Părerile oamenilor despre activitatea poliţiei pot fi încadrate în trei mari categorii: „poliţiştii nu pot face nimic, că-s copleşiţi, nu mai au cum să acţioneze”, „poliţiştii nu fac nimic că li se rupe” şi „poliţiştii nu fac nimic că-s de conivenţă cu borfaşii, primesc şi ei o cotă-parte”.
Ca să sintetizez – dacă ai fost jefuit, e ghinionul tău, fraiere.

Dacă statul nu vrea sau chiar nu poate să stăvilească infracţiunile, atunci ar trebui măcar să-şi lase cetăţenii să se apere singuri, nu să le mai furnizeze borfaşilor şi protecţia muncii.

Sentimentul de insecuritate e acut. De aici furia latentă şi iovaniştii care ţi-au sărit în cap. Eu însumi, dacă aş vedea pe cineva fugind cu ceva ce-mi aparţine – bicicletă, geacă, fie şi mapa cu cursuri – nu aş vrea decât să-mi recuperez bunurile şi să-l iau la pumni – nu neapărat să-l omor, dar măcar să-i rup câteva oase. Şi aş fugi după el, fără să mă gândesc la pericolul la care mă expun pe loc, la condamnarea de care-mi poate face rost justiţia mai târziu şi cu atât mai puţin la neamurile lui.
#123701, de Cri Cri - de om la: 23/05/2006 03:43:23
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
of, of, uite asa ma amarasti tu; nu ma lasi deloc sa ma delectez cu dialogul trioului formidabil si ma arunci in valtoarea ruginita a ideilor...care mai de care fanteziste. :)))

Deduc din ce mi-ai scris ca suntem pe aceeasi frecventa, dar da-mi voie sa intaresc un pic ceva ce mi se pare ca nu explic prea bine (mea culpa).
-"So, in my opinion, the point is that not all we can think does actually exist." - just! BUT, de asemenea, in SF sau cercetare avangardista gandim CEVA -chiar daca in prezent nu exista- ce are legatura cu "materia de baza a acestui univers". Robotii, OZN-urile, etc au forme explicate/acceptate LOGIC de mintea umana. Vorbim de/detectam electroni, protoni, ii spargem in quarci, dar TOTUSI este CEVA din ce este format universul acesta din care facem parte!!! Este usor sa le dam o denumire daca pornim pe firul logic de la ceva SIMTIT/perceput (cele 5 simturi): animal, piele, celule, proteine, atomi, electroni , quarci, etc. Te-ai gandit vreo data sa creezi un "univers" compus din CEVA ce nu are NICI o legatura cu ce stii/percepi in prezent ? NU este asa ca nu iti trece prin cap cum sa-l creezi?!?! daca nu-ti trece prin cap (minte) oare cum poti sa inventezi un NUME pt el? Poate doar daca te trage de mana si se lasa inteles sau simtit (nu de cele 5 simturi ;)) Cam atat am avut de accentual, restul ne intelegem perfect :)) Sorry, probe nu am, doar logica mintii mele umane ;))

Asta asa ca amuzament:
-"Uite.. se spune ca, in decursul evolutiei, omului i s-au atrofiat instinctele si perceptiile extrasenzoriale..." = dovadaaa???
Inca am trauma celor 2 lozuri (de la Guine citire :)) si spun VICE-VERSA!!! :))
Eu cred ca instinctele PRIMARE (fizice de supravietuire) s-au diminuat. Dovada este ...arta! Arta s-a trasformat extrem de mult de la reprezentarea fidela FIZICA (Michelangelo) spre cea SIMBOLISTICA (Brancusi) = percepere fizica (cele 5 simturi) spre cea extrasenzoriala.



#123706 (raspuns la: #123701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
munteanu rodica a scris: D - de anadi108 la: 06/06/2006 08:37:37
(la: Absolutul şi Cauzalitatea)
munteanu rodica a scris:

Daca ai respecta "Principiul logic al ratiunii suficiente"ai intelege in ce raport se afla efectul fata de cauza


Replică

1. Anadi îţi pune la dispoziţie câteva explicaţii privind principiul fizic al cauzalităţii fenomelnelor lumii materiale, care spune:
Cauza este ceea ce face ca efectul să aibă loc.

Dacă ceva s-ar întâmpla în univers (un effect), care nu ar avea nici o cauză, aceasta ar fi echivalentul logic al miracolului, sau supra-naturalului. Dar chiar şi în acest context ne putem gândi la voinţa magicianului, sau o fiinţă supra-naturală ca la o cauză posibilă.
Şi chiar şi voinţa acelei fiinţei supra-naturale, nu poate produce nici un efect, dacă nu ar avea mijloacele pentru a o face.
Dpdv filozofic Energeticul (cel ce posedă energie) se manifestă prin intermediul energiei.
Mijloacele reprezintă cauza directă care în mod tipic implică forţe (sau mai bine zis energii) într-o formă sau alta.

O altă formă de exprimare a principiului cauzalităţii este
“Nu există creaţie ex nihilo”.
Adică ceva nu apare din nimic, aşa cum susţin unele filozofii şi credinţe nihiliste ca budismul şi creştinismul (ex nihilo fecit).

Prima Lege a Termodinamicii spune că nu poate exista un Perpetuum mobile, adică energia nu apare din nimic, sau
pentru a produce un anumit tip de energie ai nevoie de un alt tip de energie, adică
Suma enegiilor care intră într-un sistem + energia iniţială a sistemului = Suma energiilor care ies + energia finală a sistemului.

2. Sufletul nu aparţine lumii relative, materiale, ci lumii absolutului, şi deşi cuvintele materiale nu pot descrie realitatea spirituală, cei care au experimentat acea realitate au dat anumite indicaţii prin analogii materiale, despre aceasta.
În acest context sufletele sunt descrise ca nişte scântei care “apar” din focul care este Personalitatea Supremă, dar energia din care ele sunt făcute, nu se transformă în alt fel de energie, şi de aceea ele sunt eterne, absolute, ca şi Personalitatea Supremă.
Energia absolută din care sunt făcute suflete se numeşte prema – iubirea pură.

3. Te rog explică tu cum
respectând "Principiul logic al ratiunii suficiente" se poate înţelege raportul dintre efect şi cauză.
#126142 (raspuns la: #125999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
munteanu rodica a scris: D - de anadi108 la: 06/06/2006 08:37:37
(la: Absolutul şi Cauzalitatea)
munteanu rodica a scris:

Daca ai respecta "Principiul logic al ratiunii suficiente"ai intelege in ce raport se afla efectul fata de cauza


Replică

1. Anadi îţi pune la dispoziţie câteva explicaţii privind principiul fizic al cauzalităţii fenomelnelor lumii materiale, care spune:
Cauza este ceea ce face ca efectul să aibă loc.

Dacă ceva s-ar întâmpla în univers (un effect), care nu ar avea nici o cauză, aceasta ar fi echivalentul logic al miracolului, sau supra-naturalului. Dar chiar şi în acest context ne putem gândi la voinţa magicianului, sau o fiinţă supra-naturală ca la o cauză posibilă.
Şi chiar şi voinţa acelei fiinţei supra-naturale, nu poate produce nici un efect, dacă nu ar avea mijloacele pentru a o face.
Dpdv filozofic Energeticul (cel ce posedă energie) se manifestă prin intermediul energiei.
Mijloacele reprezintă cauza directă care în mod tipic implică forţe (sau mai bine zis energii) într-o formă sau alta.

O altă formă de exprimare a principiului cauzalităţii este
“Nu există creaţie ex nihilo”.
Adică ceva nu apare din nimic, aşa cum susţin unele filozofii şi credinţe nihiliste ca budismul şi creştinismul (ex nihilo fecit).

Prima Lege a Termodinamicii spune că nu poate exista un Perpetuum mobile, adică energia nu apare din nimic, sau
pentru a produce un anumit tip de energie ai nevoie de un alt tip de energie, adică
Suma enegiilor care intră într-un sistem + energia iniţială a sistemului = Suma energiilor care ies + energia finală a sistemului.

2. Sufletul nu aparţine lumii relative, materiale, ci lumii absolutului, şi deşi cuvintele materiale nu pot descrie realitatea spirituală, cei care au experimentat acea realitate au dat anumite indicaţii prin analogii materiale, despre aceasta.
În acest context sufletele sunt descrise ca nişte scântei care “apar” din focul care este Personalitatea Supremă, dar energia din care ele sunt făcute, nu se transformă în alt fel de energie, şi de aceea ele sunt eterne, absolute, ca şi Personalitatea Supremă.
Energia absolută din care sunt făcute suflete se numeşte prema – iubirea pură.

3. Te rog explică tu cum
respectând "Principiul logic al ratiunii suficiente" se poate înţelege raportul dintre efect şi cauză.
#126143 (raspuns la: #125999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI a întrebat: ce-i aia ca - de anadi108 la: 13/06/2006 19:55:17
(la: Absolutul şi Cauzalitatea)
RSI a întrebat:
ce-i aia cauza ?


Reiau câteva explicaţii privind principiul fizic al cauzalităţii fenomelnelor lumii materiale, care spune:
Cauza este ceea ce face ca efectul să aibă loc.

Dacă ceva s-ar întâmpla în univers (un effect), care nu ar avea nici o cauză, aceasta ar fi echivalentul logic al miracolului, sau supra-naturalului. Dar chiar şi în acest context ne putem gândi la voinţa magicianului, sau o fiinţă supra-naturală ca la o cauză posibilă.
Şi chiar şi voinţa acelei fiinţei supra-naturale, nu poate produce nici un efect, dacă nu ar avea mijloacele pentru a o face.

Dpdv filozofic Energeticul (cel ce posedă energie) se manifestă prin intermediul energiei.

Mijloacele reprezintă cauza directă care în mod tipic implică forţe (sau mai bine zis energii) într-o formă sau alta.

O altă formă de exprimare a principiului cauzalităţii este
“Nu există creaţie ex nihilo”.
Adică ceva nu apare din nimic, aşa cum susţin unele filozofii şi credinţe nihiliste ca budismul şi creştinismul (ex nihilo fecit).

Prima Lege a Termodinamicii spune că nu poate exista un Perpetuum mobile, adică energia nu apare din nimic, sau
pentru a produce un anumit tip de energie ai nevoie de un alt tip de energie, adică
Suma enegiilor care intră într-un sistem + energia iniţială a sistemului = Suma energiilor care ies + energia finală a sistemului.

Sufletul nu aparţine lumii relative, materiale, ci lumii absolutului, adică sufletul este făcut din substanţă absolută, invariabilă, iar principiul cauzalităţii nu are sens într-o lume a cărei energie este invariabilă, absolută.

Deşi cuvintele materiale nu pot descrie realitatea absolută, spirituală, cei care au experimentat acea realitate, au dat anumite indicaţii prin analogii materiale, despre aceasta.
În acest context sufletele sunt descrise ca nişte scântei care “apar” din focul care este Personalitatea Supremă, dar energia din care ele sunt făcute, nu se transformă în alt fel de energie, şi de aceea ele sunt eterne, absolute, ca şi Personalitatea Supremă.
Energia absolută din care sunt făcute suflete se numeşte prema – iubirea pură.
#127647 (raspuns la: #127335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
depinde, depinde - de rac la: 15/06/2006 13:40:51
(la: "Norocul")
Nu mai ştiu unde am citit - undeva, în cafenea, cineva care aducea drept răspuns pe "depinde". Orice lucru, dacă se raportează unei situaţii este la +, dacă se raprtează altei situaţii, este la -
Deci, depinde.

Dacă ai un accident de maşină (Doamne fereşte!) şi toţi din maşină mor, iar tu te alegi "numai" cu un picior rupt, spui că ai avut noroc.
Cineva trece printr-o altă nenorocire, să zicem e călcat de hoţi, sau are "parte" de un incendiu iar paguba, deşi existentă, e mai mică decât ar fi putut fi. Ce noroc că am scăpat doar cu atât, îţi vine să exclami.

În situaţiile de mai sus avem de a face cu exemple de "noroc" în sensul unui decalaj relativ mic între situaţia iniţială şi cea avantajoasă la care se ajunge. Părerea mea este că ecartul trebuie să fie mult mai mare pentru a putea folosi cuvântul "noroc".

De exemplu, când cineva cu o situaţie materială bună câştigă la Loto 1000 de euro, să zicem, nu e chiar noroc. Noroc ar fi când un amărât câştigă banii ăştia, sau când tipul de care vorbeam la început împuşcă câteva sute de mii.

De ce oare o fi urarea minerilor "Noroc bun"? Norocul poate să fie şi rău? Ăla nu mai e noroc.
A propos de noroc: există la ieşirea din Braşov către Poiana Braşov un local cu numele "Roata norocului", îmi amintesc cu plăcere de el.

___________________________________________________
Nu tranti usa



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...