Urca-te draga -n jos c-acum in sus te-ai scoborit

Draga Paianjene, jos palaria !
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"
Descartes

Guinevere, sper ca nu te bate gandul... feministe pana la capat, draga mea! Jos barbatii! Traiasca agresivitatea! :))

Dragi necunoscuti,

SB_One, n-are nici o legatura subiectul topicului cine vine sa ma viziteze, si nici nu esti atât de atoatestiutor încât sa fluieri despre ce vizite primesc eu, doar privind pixelii monitorului tau.
In plus nici eu nu stiu nimic despre tine, dar reusesc sa ma descurc.

Athos, te complici inutil. Daca mie îmi repugna tara de bastina, care e problema ta ? Mori de dragul ei ? Nu-i nici o problema. Fii fericit si stai cuminte în banca ta, fara aprecieri despre "formarea altora", ca nici tu nu stii sa citesti în pixeli si nici viata altora n-ai trait-o.

Ca o ultima remarca on-topic, sa nu trebuiasca sa traiesti zi de zi printre concentateni ca ultimii doi amici de mai jos, e alta din binecuvântarile emigrarii.

Ca veni vorba ...
Mi-amintesc ce cam uitasem.
Pantalonasii cu puiuti ...ce-i mai uram, cum ma strangeau. Facuse Buna la elastic nod amar care-mi intra in piele hotarat, lasand un semn rotund si mancacios, la zece milimetri de buric.

Si erau scurti, dar pantaloni, iar "ei" crapau cand nu vedeau chiloti atuncea cand priveau sub fusta mea, de jos, de sub cires.

In cires...
Vedeti, exista stransa legatura intre cires si-al meu elastic la pantalonii cu puiuti.
Cand venea vremea de ciresi, urcam in pom de fiecare data prima, zdrelindu-mi coate si genunchi, purtand strategic, pantalonii cu puiuti...:)N-aveam mai niciodata scara, sau ne era enorm de grea si cin’ cu scara in cires urca era un prost.

Acuma, fix in varf.
pai, spanzuram acolo, un om de carpa prea urat si-apoi ma speriam eu insami, de fiecare data ce-l zaream, clipind chioras la mine, de printre cirese.
Apoi carabaneam la fructe-n san si ma miram, vazand cum creste burta ca la vite, cand le scapi la lucerna si trifoi.
Da. Elasticu-si facea treaba lui tinand burtica sa nu pierz ciresile.
Elastic strans, ce chinuia ca naiba un copil ce blestema in chin sa moara nodul si nu ceda defel durerii...

Intr-un final, castron de tabla zmaltuit primea fo kila-doua de cirese mult-prea-ochioase.
Acuma, apa proaspata venea, si tot asa, vreo cana-doua, marmorata.
Alt gand aveam, ’nainte de sfanta imparteala, nu sa le spal.

Miraculos, ciresele cresteau sub apa si imi luceau ca fermecate.
bagam in apa mana sa n-o tulbuir, cu doua dejte dibuiam codita si-apoi trageam cireasa-ncet, pan’ la oglinda apei.

Dura putin...

S-apoi samanul sufla-n inalturi inima ciresei, ca semnal!!!
Mancam cu pumnii amandoi si maraiam ca fiare mici, de pofta si de bucurie.

Atunci uitam cat ma strangeau, uitam de nod, de pantalonii cu puiuti ce-mi piuie acum din departari.


Aleg sa fiu ce sunt, aleg o clipa din prezent, de dragul celei care-am fost, sperand in ce voi deveni,nicicand pierzandu-ma.
Caci ma intorc la mine azi in ieri sau in alaltaieri, cu usurinta unui zambet.Copilul din cires, adolescenta agresiv-timida, femeia ce inca nu mi-am devenit, sunt toate EU intortocheat - un joc in flori, in praf, pe pietre sau in nori.
Nu stiu sa zbor, dar port pe limba gustul inaltului ...am fost mereu mai mult de-o schioapa, c-o secunda.

...ca maine-i doar exact ce nu vom sti de se va naste.
...iar ce ne-a fost deja-i cu noi, ACUM.

Draga Marius,

Nu natia m-a facut om, ci parintii mei care m-au crescut.
Natia mi-a cerut sticle, borcane si spaga. Mi-a oferit la schimb traiul intr-o societate bolnava, corupta si o viata de supravietuire de la o zi la alta.

PS: inainte de a vorbi despre agramati mai bine verifica-ti propriile texte, care abunda de greseli. Un pic de modestie nu ti-ar strica.

..................................................................................
"nene, nene! da-te jos din corcodush!"

Draga Daniel,

Omul e supus greselii deci se poate daca tu zici sa se fi strecurat ceva în text. Nu am vrut sa fiu îngîmfat prin asta dar daca tie îti place vip-ul tip romanesc este numai problema ta. Cum poti sa remarci daca citesti bine textul fac o remarca mai întîi la educatia primita acasa deci la parinti. Natia nu ti-a dat nimic din astea ci conducerea ei pe care si parintii tai daca nu au fost dizidenti sau afara au votat-o.
Scoala însa pe care ai urmat-o, daca nu esti sub 18-22 de ani a fost gratuita ca o seama întreaga de alte facilitati legata de ea. Pe asta dragul meu a platit-o toata natia daca nu te superi.
"nene, nene! da-te jos din corcodush!" - Nu am fost niciodata acolo.
pe cînd pentru tine se pare ca este un loc favorit.
Daca mai esti înca în natie te rog eu nu mai ramîne iar daca nu mai esti tot asa te rog nu te mai întoarce. Conturile vor fi echilibrate cu zero datorie de fiecare parte.
Marius

Draga Marius,

Greselile tale sunt prea frecvente ca sa fie rodul unei pure intamplari sau apasari gresite pe o tasta.

Despre gratuitatea invatamantului: nu natia mi-a finantat scoala. Studiile mi-au fost platite din impozitele pe care le-au platit ambii mei parinti. Cat despre ce scoala mi s-a servit, sa fim seriosi: daca tatal meu nu s-ar fi spetit in fiecare zi, timp de ani de zile, cate doua ore dupa serviciu, plus weekendurile, pentru a ma invata matematica si fizica, cu invatamantul ala romanesc "mondialmente faimos" ramaneam de carutza. Asa ca ma spal pe cap cu el. Point-barre.

Cat despre conducerea pe care au votat-o parintii mei, iti reamintesc ca este vorba despre un vot dat cu pusca la ceafa, ceea ce nu mai este un vot valabil, liber consimtit. Deci nu e cazul sa ii acuzi pe parintii mei.

Din fericire pentru mine si familia mea, am parasit meleagurile mioritice, si, spre bucuria ta, nici nu am de gand sa ma intorc. Mai bine haide sa ne ignoram reciproc si amandoi vom fi fericiti. Tu in raiul romanesc, eu in putredul iad occidental; ce zici, facem intelegerea?

..................................................................................
"-- Nene, nene! Da-te jos din corcodush!"

Iata mai jos cele mai celebre 10 fraze spuse inainte de a muri:


- Nu e ceea ce pare, e numai o colega de serviciu...
- Arunca-mi odata toporul ala!
- E destul de adînca apa. Sar eu primul!
- Focurile de artificii arata mult mai bine de aici, de aproape...
- Ce miroase a gaz si ce întuneric e...
- Uite, draga! Am reparat uscatorul de par, acum nu mai curenteaza!
- Si acum voi coborî cu bicicleta pîna la parter.
- Rezist si 5 minute sub apa daca vrei!
- Pe care pedala trebuie sa apas în curba?
- Dreapta liber.





Don't waste ur life....like me......!

draga anonimule,

dupa logica ta, faptul ca am auzit de atatea cazuri de judecatori si politisti corupti, ar trebui sa ma conduca la concluzia ca ne-ar fi mai bine si fara justitie, si fara politie. deci jos cu ele, traiasca anarhia! fiecare are voie orice. ce zici?

zaraza

am vrut initial sa scriu ca-ti multumesc pentru vorbele bune si pentru intelegere. dar m-as si te-as insela daca m-as opri doar la o multumire. fiindca, la fel ca si sora mea, m-ai ajutat sa vad totul cu alti ochi si pentru asta simt ca n-am simple cuvinte sa-mi exprim recunostinta. sufletul meu iti spune insa 'multumesc'.
m-ai intrebat de tati. mi-e inca greu sa vorbesc despre el, desi au trecut 9 ani. am pus mai jos raspunsul surorii mele atunci cand i-am trimis ce-am scris. ea e 'habotnica' familiei si in ea mi-e sprijinul de cand tata nu mai e.
sa ma ierati cei pentru care durerea mea reprezinta poate un moment de intristare. mi-e dor de tata insa si nu stiu cum sa o spun. si simt ca vorbind cu altii despre el il aduc mai aproape. si-o fac public, pentru ca omul care a fost tatal meu merita sa traiasca, chiar si numai pentru o fractiune de secunda, si in memoria altora.

sorella:
"(...) Tati cu siguranta nu te blameaza pentru asta. Cred ca daca ar putea sa-ti vorbeasca, ti-ar spune cat de mult sufera din cauza supararii tale. Il doare durerea ta si ar vrea sa ti-o aline. Te-ar face cu siguranta sa razi, si ar rade cu tine, doar ca sa te scoata din asta. Cum radea el, asa, din toata inima, cu ochii. Si ar cauta sa-ti toarne prin privire direct in suflet, veselia lui.

Ma intreb, cum poti, din tot ce a fost tati, sa ramai cu durere si suferinta cand te gandesti la el. Cum poti sa mai ai resentimente, fie si vis-à-vis de niste preoti pentru care durerea oamenilor a devenit moneda de schimb, cand tati, de-ar fi fost, n-ar fi cheltuit pe ei, poate, nici o emotie. Cand ar fi inteles, si ti-ar fi explicat, pe intelesul tau, ca singurul mijloc de trai este pentru preoti taxa pe care o percep de la enoriasi. Ca Patriarhia le da un salariu mizer si ca ei se bucura, in definitiv, de fiecare eveniment din acesta din care mai pot primi ceva.

Ca ei, ca si toti oamenii, sunt buni si rai. Uita-te la tine in SOS (organizatie umanitara in care am lucrat 7 ani in romania). Oameni care lucreaza cu oameni, mai rau, cu copii, cu situatii dramatice la tot pasul. Spune-mi, in timp, cati oameni sensibili ai gasit? Ai mai gasit macar unul? Vei fi tentata sa spui ca da, dar, daca te vei gandi mai mult, vei realiza ca aveau parti sensibile, dar nu intregi. Nu aveau capacitatea ta de daruire totala. Pentru multi, limitele proprii de generozitate erau bine stabilite. In rest, rutina. In rest, probleme personale peste care vin altii sa se vaite. Cati au capacitatea de a darui? Putini.

Si intri in tagma preotilor. Altii care ar trebui sa fie cu daruire. Si cu har. Cati gasesti? Cam cati sunt si la SOS. Pentru ceilalti, rutina, serviciu pentru care se trezesc dimineata si se imbraca, slujesc, mai o inmormantare, mai o nunta, mai un botez… O slujba de seara, daca au ghinionul sa aiba enoriasi, si cam atat. Iar preotul nostru... tu te poticnesti intr-un om ale carui vise au fost de mult ruinate si pentru care singura ratiune de a fi, poate, sa ma ierte Dumnezeu, a ramas banul. OK, e preot. OK, ar trebui sa fie omul lui Dumnezeu pe Pamant. Cu atat mai dificil pentru el. Responsabilitatea ce apasa pe umerii lor e cu atat mai mare. Pentru ca noi incercam sa-l gasim pe Dumnezeu - unii reusim, altii nu, fara sa stim ca e tot timpul cu noi. Pe cand ei se joaca teribil cu focul. Pentru insensibilitatea lor, pentru transformarea ritualului in sursa financiara si atat, le va fi mult mai greu. N-ai vrea sa fii in locul lor.

Iar tati, dincolo de toate astea ramane omul cel mai minunat pe care l-am intalnit. Si care ne-a daruit din el tot ce a putut. Ne-a invatat sa avem mintea si inima deschisa, sa daruim cu drag, sa nu ne opreasca nimic. O fire vesela, optimista, plina de viata. Bland, bun si intelept. Cati oameni, din cati ai cunoscut, au avut sansa unor parinti ca ai nostri? Cati au fost binecuvantati, cum am fost noi doua, cu o atmosfera de familie linistita si armonioasa? Cand vei reusi sa intelegi si sa ierti? Nu poti ierta ca nu ti-a dat totul? Ti-a dat tot cat i-a stat in limite. Ti-a dat cat a putut el. Nu a vrut sa pici de sus, nu a vrut ca gustul dezamagirii sa-ti inunde sufletul. Il acuzi ca ti-a taiat aripile, ca nu a crezut suficient in tine. I-a fost teama de esec, si a vrut sa iti atenueze caderea. Dar altfel, ti-a dat materialul genetic si educatia necesara sa te uiti intotdeauna in sus, spre mai departe, sa nu fii niciodata multumita si plafonata. Sa-ti doresti sa explorezi mai mult, mereu.

(...) Eu cred ca tu ai ajuns si ai depasit conditia pe care ti-o doreai si pentru care ai fi avut nevoie de sprijinul lui tati. Tati ti-a dat exact ceea ce ai avut nevoie si culmea, exact asta iti lipseste. Increderea in tine la pachet cu precautia de a nu zbura cu aripi de ceara. Iar aripile pe care le ai tu acum nu sunt de ceara.

Mi-esti draga. Si, dincolo de experientele tale nefericite cu biserica, ar trebui sa intelegi ca Dumnezeu are mai putin de-a face cu biserica decat crezi. Biserica este o institutie pe care au facut-o oamenii, initial din credinta, pentru a-L proslavi pe Dumnezeu. Ulterior, s-a rutinat. Dar tu poti avea acces la Dumnezeu, direct, pe scurtatura, fara biserica. Adevarat, asa cum a zis tata, Biblia se poate constitui intr-un manual scris pentru cei mai simpli, iar biserica o poti privi ca scoala. Dar pentru oameni ca tine, ar trebui sa fie evident ca El iti este aproape. In tot ce-ti daruieste. Simt ca nu pot aborda acest subiect cu tine atata timp cat esti inca pornita. Atata timp cat ai in tine stranse multe dureri, pentru care, mai mult ca sigur, Il consideri vinovat, nu pot sa-ti deschid sufletul.

(...mi s-a spus ca pe mine oamenii) si poate Dumnezeu, ma percep ca pe un om bland, bun, generos. Si in clipa respectiva, desi poate parea absurd, am fost recunoscatoare. Pentru ca imi place sa fiu un om bun si generos. Pentru ca imi place sa dau o mana de ajutor, sa pot ghici ce-i trebuie celui de langa mine si sa-l surprind daruindui-i, sa ma hranesc din fericirea si bucuria pe care acesta o simte."

luciana

Deci cum mi-am propus si asa cum m-am si laudat, Simbata am fost la Lac.
Ne-am dus la prea-faimosul lac numit Pinecrest. O minunatie de loc.
Pozele de la linkul care vi l-am pus nu arata nici pe un sfert din frumusetea
lacului cu pricina. Inconjurat de munti si paduri de brazi, cind te uiti in larg
poti sa vezi totul cum se oglindeste in el.

Am ajus pe la ora 12 sau 1. Nici nu m-am uitat la ceas ca nu era important.
Cum am ajuns ne-am gasit loc de parcare (parcarea arhiplina) si ne-am
luat traista cu merinde si traista cu carti (ca noi si la lac facem teme)
si ne-am dus la dock sa ne luam o barca. Am uitat sa va zic ca eram trei.
Adica eu, dnl. Fefe, si Mr.B. (fratele meu). Una doua ne-am urcat in barca
si tzushti pe lac pina la locul nostru favorit (poreclit mai nou, "The Euro Corner")
O sa va zic imediat de ce i-am spus asa.

Acolo ne-am instalat fain frumos unde ne-am luat berea si mincarea la
rost. Dupa un prinz copios am sarit in lac. Apa de 70F. Perfecta! Soarele
fierbinte, o adiere de vint numai faina. Ce mai, a fost o vreme exceptionala.

Mai tirziu ne-am decis sa ne imbarcam si sa ne uitam in jurul lacului si
dupa alte locuri de poposit. Dar familia Valdez impreuna cu familia
Rodriguez s-au decis sa faca family reunion asa ca n-a prea fost loc.
Horica stie de ce zic asta. :))))

Deci ne-am luat frumusel si ne-am dus inapoi la "Euro Corner".
Ah, am uitat sa va zic de ce ii spune asa. Cind am ajuns acolo prima data
erau doi, un barbat si o femeie. Dupa slipul barbatului (stiti voi, aia mici)
ne-am dat seama ca nu era American si ca era European. Toate bune
si frumoase, pina cind pe cind ne pregateam si noi sa ne terminam lunch-ul
ce credeti voi? Isi da barbatul slipul jos si isi ia pantalonii scurti. :))))
Sa mori de ris! Noroc ca eu nu m-am uitat ca altfel cred ca-mi pierea
pofta de orice. Hence the name "Euro Corner".

Ca sa fie botezat din plin, Dnl. Fefe si Mr. B, s-au decis ca daca tot sint
in lac la inotat, ce naiba, hai sa o faca la fundul gol. Deci si-au dat si ei
shortzii jos si la inot fara. Numa ca ei au facut asta sub apa. :))))

Orele au trecut, si la un moment dat s-a facut intuneric. Adica au
aparut niste nori grei si negrii si un vint nasol. Am zis sa ne pornim
inapoi spre casa. Dar Dnl. Fefe avea chef de aventura. Si in loc sa o ia
spre tarmul cu dock-ul, el a luat exact in directia opusa. Valuri mari, vint
puternic, nori grei, a inceput sa tune... Ce sa va zic, eu tipam la el
sa mergem acasa, el ridea de se prapadea.

La un moment dat, ce credeti?

Chiar linga noi o barca cu pinze s-a rasturnat. Ne ducem sa vedem daca
putem ajuta cu ceva, si in barca era un barbat si un baietel mic. Il
intrebam daca vrea ajutor si binenteles ca a vrut. Ne-a dat baiatelul in
primire, si Dnl. Fefe a sarit in apa sa-l ajute pe bietul om sa-si ridice
barca.

Noi am ramas in mijlocul lacului fara sa stim cum naiba se porneste
motorul la barca. Era vai si amar de ea barca asta cu motor. Pina la
urma a reusit Mr. B sa o porneasca. Dar acuma era si mai tare furtuna.
Eu il tineam pe Christopher (ca asa il chema pe baiat care avea 6 ani) si
Mr. B incerca sa manevreze barca printre valurile mari. Dnl. Fefe a
reusit pina la urma sa-i ridice barca omului si acuma se plimba cu o
viteza enorma in lung si-n latul lacului impreuna cu tata baiatului care
nu prea stia ce face si cum sa manevreze barca. Nu mai fusese pe
barca cu pinze de 20 de ani. Si uitase cum se manevra. Okay, pina la
urma a venit aproape de noi si a sarit Dnl. Fefe in apa si a inotat pina
la noi. Numa ca Mr. B nu si-a dat seama ce face si a inceput sa mearga
mai departe de Dnl. Fefe. Era ca in filme! :)))) Eh, pina la urma ne-am
oprit si l-am luat in barca. Eu tot cu Christopher in brate, pe care incercam
sa-l incalzesc cu prosoape si sa-l protejez de vint.

Cum s-a urcat Dnl Fefe in barca am mers sa salvam pe altcineva, care
Dnl Fefe l-a vazut intors cu susul in jos in mijlocul lacului. Era un copil
care nu cred ca avea mai mult de 10 sau 11 ani. Si el avea o barca cu
pinze numai ca asta era de 3 ori mai mica ca barca tatalui lui Christopher.

L-am luat si pe copilul asta in barca si ne-am indreptat inspre malul unde
zicea copilul ca-l gasim pe taica-sau. In drum spre mal il vedem pe
taica-sau ca vine cu barca. Il debarcam in barca si hai inapoi sa-l salvam
din nou pe tata lui Christopher ca iara s-a rasturnat. Acolo il gasim cu
inca o persoana care a venit sa-l ajute, si care nu stiu cum naiba a
reusit sa-si sparga capul. Era plin de singe. De data asta l-am lasat pe
Mr. B sa ajute, dar shaise, nu reuseau sa faca nimic. Vintul era prea
tare, valurile prea puternice, asa ca a trebuit sa sara si Dnl. Fefe.

Am ramas eu cu copilul in barca. Va dati seama ca eram intr-o stare de
frica de nici nu va pot explica. Nu stiam ce sa fac cu barca, cum
sa o manevrez, in ce directie sa o iau. La un moment dat, asa de departe
am ajuns ca nici nu-i mai vedeam pe ai mei. Copilul se tinea de barca,
dar nu avea nici cea mai mica frica in el. Imi tot povestea o mie si una
de povesti, dar nu ma intrebati ce ca eu habar nu am ce zicea. Eu
ma luptam cu barca si cu valurile. Era groaznic!

Vreo 30 de minute mai tirziu am reusit sa invat cum si ce sa fac cu
barca si-acuma ma indreptam inspre ai mei care tot nu reusise sa ridice
barca cu pinze. Ii vedeam cum se chinuie si eu ma chinuiam sa ajung
mai aproape de ei, dar culmea ca nici eu nu puteam face mare lucru.
Vintul isi tot schimba directia si valurile erau prea mari. Imi era teama sa
nu ma duca valurile inspre Baraj, unde ar fi fost mult mai greu sa
manevrez barca, care si asa abea puteam sa o tin in control.

Nu stiu cum am reusit pina la urma sa ma bag mai aproape de ei.
Acolo fiind ma simteam mai in sigurantza, ca daca picam in apa sau daca
Christopher pica in apa, era mult mai usor sa vina cineva sa
ne ajute. Faptul ca m-am calmat, m-a ajutat sa-l aud si pe Christopher
ce-mi zicea. El tot timpul asta nu s-a oprit din a-mi povesti tot felul,
asa ca m-am bucurat ca am auzit ultima fraza cind mi-a zis "Ce bine ar fi
sa fim in cabana acuma..." Dragul de el, el se gindea la cabana lui.

Pina la urma s-a ridicat si barca cu pinze. Dnl. Fefe a venit in barca, si
in sfirsit m-am simtit si eu in siguranta. Tot atunci s-a oprit si furtuna.
A venit o barca cu niste rudenii de-a lui Christopher si l-au luat cu ei.
Cind se urca in barca Christopher ne zice "eu cred ca ar trebui sa veniti
sa ne vizitati la Cabana Danielson...." Doamne ca scump a mai fost piciul.
Binenteles ca noi abea asteptam sa mergem la noi acasa, cine mai avea
chef de vizite. Asa ca dupa ce s-a imbarcat si Mr. B, ne-am indreptat
inspre dock. Soarele iesise, era ora 6:00, familiile Valdez si Rodriguez
se carase acasa din cauza furtunii, si noi eram singuri in mijlocul unui lac
superb. Ne-am dus agale si ne-am debarcat.

Drumul inapoi acasa a fost superb si el. Ne-am ris si ne-am distrat de
peripetiile noastre si a noastra "Operation Rescue Mission". Ce mai, a
fost o Simbata de vis. Daca nu ne-am fi pirlit ar fi fost totul perfect,
dar din pacate, soarele nu ne-a iertat de loc, asa ca acuma sint ca un
rac de rosie, la fel si Dnl. Fefe, si Mr. B.

nici eu n-am vazut legatura intre tipii draguti de care scriam in sexperiment si propria-mi persoana (eu n-am scris nicaieri si n-am pretins c-as fi ...sexy, unii mai dam dovada si de ceva modestie ;))

Sa-ti amintesc insa cu ce te laudai tu (ca nu stiu de-a mai fost alta pe-aici sa staruie atita ce sexy ar arata ea si cit de mult o jeneaza ...baloshii ;)):

si mie mi se mai intampla sa ma imbrac sexy, dar cand dau de cate un "interlocutor" pe care il vad literalmente cum saliveaza, incep sa regret indrazneala imbracamintii.

nu e nici o placere sa fii scanata de la gat in jos, te simti fix ca o bucata de carne.

faptul ca partenerii de afaceri abia isi reprima balele e cu totul alta.

ideea e ca atunci cand ti se sopteste pe strada "ce buna esti, draga", nu stiu cum se face, dar nu te simti deloc in al noualea cer.

ia te uita, si eu care cautam barbatul ala care sa fie in stare sa admire fara bale si remarci de stadion.

Dupa atitea "bale", "salivare", "ce buna esti" (deci NU "ce bine arati"!) si "te simti fix ca o bucata de carne", am dedus simplu ca gindul barbatilor o fi fost mai degraba la ...mincare, vazindu-te ;)))

Imi pare rau daca am inteles gresit ;) Dar iti dai seama ca, doar din nickul cuiva, nu putem sa ne dam seama si de problemele sau fizionomia celuilalt, ci doar din ceea ce scrie. Si exista Ilene Cosinzene cu pica pe barbati, ca nu-s de-aceeasi parere :)

ai pus un mare punct pe I....,,cand minoritatile nu vor sa se amestece cu majoritatea si tin la credinta lor de minoritate, atunci pot sa apara probleme.''
Eu provin din impreunarea a doua nationalitati. Mama, apartinea ,,majoritarilor''(romanca)iar tata, minoritarilor.
Bunica din partea tatalui, s-a recasatorit cu un roman pe cand tata avea doi ani.I-a interzis bunicii sa vorbeasca in lb. materna cu tata si cu copilul care a aparut in urma celei de a doua casatorii.
In familie s-a vorbit numai romaneste,s-au tinut toate sarbatorile crestin-ortodoxe fara sa primim de la minoritari decat cateva retete de mancare.Legatura cu rudele de peste granita s-a mentinut destul de greu intr-o anumita perioada;parintii si fratii bunicii au trecut prin clipe grele in lagarul de la Tg. Jiu pe la 1900 si un pic.
In concluzie cei care au pus piciorul pe pamantul romanesc au avut probleme datorita nationalitatii lor si a obiceiurilor care ieseau din tipar;tata care s-a nascut in Romania a fost sicanat.A trebuit sa renunte la cetatenia pe care o avea din nastere ca sa se poata casatorii cu mama, apoi a fost un om cu ,,probleme''datorita faptului ca era de alta ,,origine''.Eu nu am avut de suferit.Deja numele tatalui se schimbase la obtinerea cetateniei romane,obiceiurile le-am dobandit de la mama.Am iubit si iubesc tara in care m-am nascut si sunt indragostita- lulea de orasul de bastina-Bucurestiul.Tre'sa marturisesc cu mana pe inima, ca mi se urca sangele in teasta cand aud vorbindu-se despre cea de-a doua jumatate, 'a minoritara, in termeni peiorativi,de genul:broscari, macaronari, mafioti sau alte cuvinte de ,,duh''.
Ce am invatat din aceasta combinatie de nationalitati, este sa respect oamenii, indiferent de grupul din care fac parte.
Mai am un pic de lucrat la capitolul- minoritate sexuala.Nu pot sa fiu senina cand vad la tv.carnavalurile tematice si expunerile cam ,,brutale''.Imi spun mereu ca asta se intampla deoarece vor sa fie respectati si perceputi altfel de cum sunt acum.
M-am intrebat cum as fi reactionat daca unul din membrii familiei mele, sau unul dintre prieteni, ar fi avut o astfel de orientare sexuala si nu am putut sa raspund. Am folosit cuvantul-reactionat in sensul de gandit si nu de actionat. Nu pot sa dau un raspuns sincer la intrebarea pe care mi-am pus-o.Nu am o opinie formata si consider ca este bine pentru mine; mai am o sansa.
Draga mea,am si eu defectele mele. Nu toate mintile sunt ,,destupate''complet.
Am uitat sa mentionez ca cea mai mare confruntare dintre partea romana si partea italiana din mine, a avut loc, cand o echipa de fotbal romaneasca a jucat cu o echipa italieneasca. Sa vezi gazon porti si alte goluri in sufletul meu.Pana la urma greutatea mai mare a avut-o partea romana din mine.Sunt romanca!Paaaaaaaaaaaaa1






____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius

Eu cred ca tu iti imaginezi ca n-as face nimic gratuit sau necalculat... Te asigur inca o data, daca mai era nevoie, de preocuparea mea pentru echilibru, corectitudine, obiectivitate (atat cat se poate, in ceea ce ma priveste).

Intalnirea cafegiilor a trecut. Orice ar zice oricine, ea ramane un mare succes, dupa parerea mea. Sper ca e si parerea voastra, a celor ce ati participat. Exista, in mod cert un respect CLAR al meu (cel putin) catre voi, cei care ati avut curajul sa spargeti oglinda, care ati facut pasul catre realitate. Jos palaria in fata voastra!
Anume: ooanna, Andre29, sentiment, Dona G, laura_. Nu intamplator, ooanna e prima in aceasta lista, eu o consider artizanul principal al acestei intalniri. In fine, nu insist.

Totul parea a fi in regula. Dupa o vreme, a aparut popix in viata noastra. Eu tineam legatura cu el de mult pe mail, pe messenger, vorbeam frecvent la telefon. Imi promisese ca vine acasa la mine, ceea ce s-a si produs. Nu promisese nici el, si nici eu, ca ne vom intalni cu totii cu ocazia venirii lui popix in Ro. Iar popix imi promisese mie, era o chestiune intima, intre noi doi, ca ne vom intalni. Atat si nimic mai mult.

Pana aici totul e (sau pare) minunat. Dupa anul nou m-am intalnit cu popix, am si postat mesaje despre asta.
La un moment dat, dupa asta, am avut un mic schimb de mesaje cu userul "maimuta" (nu mai stiu pe ce conferinta). Vazand ca nu imi raspunde, am cautat-o prin alte conferinte. Am gasit-o pe "Trancaneala aristrocata", unde am chemat-o la raspuns.
La un moment dat a intervenit si ooanna in aceasta discutie, si am ramas absolut surprins cand fosta artizana a intalnirii cafegiilor (la care eu avusesem initiativa) m-a ... pus la punct! In sensul ca mi-a cenzurat adresarea "draga mea" catre ea, ca si cum eu as fi fost un lepros de care ea trebuia sa se lepede... Unu`, care nu merita doar respingere...

Sa fim seriosi, Andreea. Eu nu deranjasem pe nimeni, nu facusem nici un gest care sa-i dea dreptul cuiva sa ma puna la punct in acel fel total nejuistificat. Daca avea ceva de spus, putea sa ma sune sa ma intrebe ce este in neregula, si nu sa T A C Ă atât de tare, încât să mi-o tragă în mod public pe neasteptate. Tăcerea ei nu a fost deloc de aur, iar tăcerea mea a răspuns tăcerii ei. Tăcere a ei care m-a costat de fapt luarea (nemeritat) a bobârnacelor aiurea. De ce nu mi-a spus ce o deranja de fapt? Eu o invitasem la revelion, să fim serioşi, nu aveam ce să am cu ea! Reacţia ei a fost absolut bulversantă pentru mine. Cum adică?
De ce a tăcut, dacă nu i-a plăcut ceva? Că altfel nu am cum să explic atitudinea ei distantă? Gratuită.

De aceea am tăcut şi eu.

Mai mult: am scis către ea că nu vreau să facem un conflict, iar ea, în răspunsul ei, a spus că nu are nici o emoţie în privinţa asta... deci aştepta conflictul. Ca şi cum aş fi fost vinovat cu ceva.

A cui e tăcerea? Ce vroia ea să spună?
Ştii ce? Într-un fel, puţin îmi pasă. Dar, într-un alt fel..., pornind de la educaţie, pregătire, şi cei şase (atâţia au fost la mine) ani de acasă, atuci am venit să-ţi scriu, dar numai după ce am văzut cum ai pus problema.

Şi-atunci, am considerat că meriţi un răspuns. Nu ştiu dacă ai înţeles ce câmpi bat eu aici...

Ca să fiu puţin mai vulgar (sper că îmi dai voie), MĂ DOARE ÎN FUND DACĂ CINEVA ÎŞI VA ASUMA RĂSPUNDEREA SAU NU PENTRU ACESTE DISCUŢII STERILE!!!

Scuze.
Deocamdată, în week-end sunt plecat din Bucureşti, iar de luni aş mai putea comenta...
Iertare celor care nu au înţeles mare lucru, dar asta este ceea ce se numeşte "a spăla rufele în familie".

Păcat.

Departe de a intra cu tine intr-o disputa catolicism vs. ortodoxie sau mai bine zis vest vs. est, te rog sa ma lamuresti unde se practica yoga in manastiri catolice ca eu chiar nu am cunostinta de asa ceva. Mai mult decat atat, MISA lui guru Grieg facea mare tapaj pe ortodoxie, isihasm etc., recomanda ca tehnica de meditatie rugaciunea isihasta. Sau Irineu Bistriteanul a "ctitorit" o manastire sui generis "Noul Ierusalim" cu calugarite si calugari adiacenti, care a fost oarecum criticata de unii mai mari bisericesti. De asemenea, cum vezi colaborarea nefericita a BOR cu organele represive ale statului comunist? Chiar Teoctist a marturisit mai deunazi ca a avut "rataciri" de credinta. Acelea cu demolarea bisericilor si cu "infierarea" revolutionarilor de la Timisoara, poate? Dar nu s-a dat jos din scaunul patriarhal de rusine. Nici Antonie Plamadeala cu omagiile sale aduse lui Ceausescu sau Bartolomeu Anania cu activitatea operativa DIE in US sau legionara din 1945 cand era Valeriu Anania. Nu blamez prin aceasta sub nici o forma Ortodoxia, sunt si clerici catolici rataciti, dar inainte de a da cu piatra in fratii catolici (pe care ii acuzi deseori de prea multy liberalism sau permisivitate doctrinara), vezi ce e si in ograda BOR sau cu ce manipuleaza BOR credinciosii de rand. Qui prodest aceasta vrajba sau acest "fundamentalism" doctrinar. Oare nu tot acelorasi "cozi de topor" (cum le place lor sa zica altora) ale Kremlinului rosu-pravoslavnic si dominatiai Tzarului ex-KGB in Est? Zone de influenta...atat, draga Catalin. S-auzim de bine,
Mario
"Think, think, think..." Winnie the Pooh

Bzllz, draga, is cam ocupata;

la lucru nu prea am inspiratie (si de asta depinde lucrul meu, zut!), cred ca e si din cauza vremii urate;
"tresor" creste si evoleaza ff repede si am impresia ca nu am profitat si nu profit suficient de el;
timpul e nashpa cat cuprinde, e superfrig (zilele trecute-3 dimineata in regiunea pariziana), ba ploua, ba mai ninge;
am pus pe mine 2kg iarna asta (dl Calypso e devina ca m-a pus sa mananc unt ca cica nu_mi mai e frig!) si tre' sa le dau jos;
voila les nouvelles..
et toi?

Cine a vorbit de revoluţie? Tu chiar nu citeşti subiectele, răspunzi aşa, din burtă!
Singura revoluţie necesară (şi cea despre care am vorbit) este cea din creierul românului. Chiar dacă am folosit termenul „sângele său”.
Un mic exemplu: pe traseul Timişoara - Drobeta Turnu Severin, din cauza ploilor, la Teregova (localitate, cam la 70 km de destinaţie) a căzut un deal. Toată lumea a fost dată jos din tren. Am întrebat şeful gării: „Şi acum ce facem?” El a răspuns, surprins de întrebarea mea pe care o găsea ofensatoare, cu un rânjet greţos pe faţă: „Luaţi ocazia…” Am scos Mersul Trenurilor şi am citit cu voce tare: „2. Tariful de transport se restituie integral, inclusiv tichetul de rezervare, în cazurile în care trenul pentru care s-a emis legitimaţia de călătorie nu mai circulă, sau în situaţii de forţă majoră.” Mai trebuie să precizez că au fost necesare certuri şi intervenţia unor posturi de radio la care s-a sunat pentru a ne restitui nu integral ci doar diferenţa de drum, care nu acoperea nici pe jumătate costul ocaziei? Sau e de la sine înţeles? Şi totul nu pentru bani, ci pentru principiu. Ni se tot spunea că nu este vina lui, că nu a ştiut că va pica dealul. Nimeni (eu şi 5 studenţi. Ceilalţi au plecat.) nu dădea vina pe el. Dar atunci de ce se tot scuza? Pentru că atâta cât am aşteptat (în ploaie) să ne recuperăm parţial dreptul a sosit o altă garnitură din Timişoara. Care plecase după prăbuşirea dealului! S-au coborât de acolo oameni trişti, obosiţi, munciţi… Cărora le-am spus să meargă la şeful gării să-şi recupereze parte din bani. Mă priveau speriaţi de ceea ce le spuneam, deşi le vorbeam calm şi zâmbitor. M-au ocolit ca pe un nebun. Despre asta vorbesc, dragă Jennifer!
Un prieten îmi spunea că în Franţa a întârziat trenul în care se afla 3 (TREI!) minute şi la sosire a primit de la şeful gării scuze şi 10 euro pentru neplăcerile întârzierii. (Nici nu băgase de seamă că întârziase.) . Iar acelora cărora pierduseră legătura şi se aflau în imposibilitatea de a ajunge la ora necesară unde trebuia cu serviciul feroviar (întâlniri de afaceri, şedinţe etc) li s-a plătit BILET DE AVION!

Cât despre irealismul meu , te mai întreb o dată: ce experienţă personală te-a făcut să tragi concluzia că timpul schimbă lucrurile şi nu omul în timp?
Şi dacă nu înţelegi societatea ca un cumul de indivizi, la care să te raportezi personal cu pretenţia de a-şi asuma fiecare în parte rolul său şi "NU"-ul necesar, ci ca un bloc de beton în care dai cu capul, atunci nu-i vina mea că priveşti ca ireale lucruri ce ar trebui să fie normale.
Nu am pretenţia şi nici nu mi-am propus să schimb societatea.

"a spune nu la ceea ce deranjeaza, nu este greu". Spune-le lor! Intre 1997-1998 au fost înregistrate asupra femeilor 88 de omoruri, 27 lovituri cauzatoare de moarte…
O femeie este omorâtă în bătaie o dată la 2 zile (Inspectoratului General al Poliţiei Bucureşti, 2003) (Violenta impotriva femeilor Versiunea HTML)


[4] Potrivit Institutului pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii – I.P.G. – dacă ne referim la minori – victime ale violenţei în familie, fenomenul se prezintă astfel: 1998 s-au înregistrat 1987 de cazuri, în 1999 s-au înregistrat 2131 de cazuri, iar în 2000 s-au înregistrat 2075 de cazuri.
Referitor la infracţiunile de natură sexuală cu victime minori, produse în familie, situaţia 1998-2000, potrivit aceluiaşi Institut, se prezintă astfel: în 1998 s-au înregistrat 378 infracţiuni; în 1999 s-au înregistrat 618 infracţiuni, iar în 2000 s-au înregistrat 582 de infracţiuni. (http://www.pna.ro/rum/doctrina/html/index_b2_2003_vd.htm)


Violenta domestica, tot mai prezenta in „familiile“ romanilor
George Constantinescu

doar 16% dintre femei au reclamat episodul de violenta domestica la politie si 15% au discutat cu un cadru medical. Numai 9% dintre femei au solicitat consultanta juridica pentru abuzul domestic suferit recent.

majoritatea faptelor comise intre membrii familiei le constituie cele de omor, lovituri cauzatoare de moarte (Cronica Romana - Cotidian National de Informatie si Atitudine ... )

• In 1998
13% dintre femeile victime ale violentei domestice au murit.
74% dintre femeile victime ale violentei domestice au fost agresate de catre soti
4% de catre concubini
7% de catre fostii soti
15% de catre alte rude
(Statistici furnizate de Centrul Pilot pentru Femeile Victime ale Violentei Domestice Bucuresti) (http://www.proiectns.org/archives/000050.html)


Organizatia Mondiala a Sanatatii a elaborat un raport mondial privind violenta domestica, care releva ca anual se inregistreaza sase milioane de decese ...
(Primaria Municipiului Timisoara :: Vizualizare subiect - CAMPANIE ... )

Îţi voi relata şi un episod din experienţa mea: Am locuit o vreme în Timişoara. Vecina de la parter (eu locuiam la etajul I) era des bătută de soţul ei, alcoolic de altfel. Într-o după-amiază nu am mai suportat să o aud plângând şi am sunat la Poliţie, apoi la un bun prieten care lucrează la unul dintre centrele de Protecţie (minori) pentru a avea siguranţa că intervenţia solicitată chiar a avut loc. Prietenul s-a interesat, apoi m-a sunat înapoi. Ştii ce mi-a zis? Da, Poliţia a venit. Însă la uşă a răspuns FIUL acestora (are peste 30 de ani, nu mai locuieşte cu părinţii) şi răspunsul lui a fost: „NU sunt acasă părinţii mei! NU ştiu nimic!”
Acesta să ştii că nu este un NU!. Acesta este un DA cât toate zilele violenţei!


„cel personal il invatam cind il cunoastem prin noi insani si nu avem teama sa-l utilizam, este libertatea, dar maniera conteaza, caci altfel devine enervare.” – manieră în a spune „STOP” sau „NU!” agresorului, oricare ar fii şi oricum s-ar manifesta acesta? Căci despre asta era vorba aici. Nu mă deranjează deloc să-l scot din pepeni, să-i scot peri albi. Mai exact, ca să înţelegi mai bine, am o plăcere teribilă de a agresa agresorul. Ţi se enervant „comportamentul oglindă” ?
Sau pusă şi altfel problema: manieră în a-mi cere dreptul, pentru ca nu cumva să-l jignesc pe cel ce mi-l refuză sau încalcă? Numeşte mai degrabă „diplomaţie”. Necesară pentru a nu rămâne cu buza umflată…

„acest nu colectiv” se formează din totalitatea „nu”-urilor mici şi individuale, nu neapărat toate odată, ci toate în acelaşi loc.

Şi rog ceva: numeşte lucrurile simple pe care le complic. Şi cum le complic. Sau ţi se pare complicată ASUMAREA?

„am inteles ca tu erai diferit” Poţi fii concretă, te rog?

La fel de usor e sa critici o poezie sau proza cu vorbe in doi peri fara o explicatie de critic profesionist.

vrei un link unde-am facut -cu cea mai buna credinta - analiza literara pe text?
am aratat minusuri si plusuri deopotriva.
mi s-a raspuns ca habar n-am, m-a acuzat de-atac la persoana.
Nu sunt critici, nu sunt sfaturi adevarate si nici argumente profesioniste ci doar huiduieli.
defineste 'huiduieli' si da exemple!


HUIDUÍ, huiduiesc (húidui), vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo“, a batjocori violent pe cineva cu ocari si cu fluieraturi; a hatcai. – Huideo + suf. -ui.

OCÁRA, ocari, s.f. (Pop.) Vorba sau fapta care mustra, cearta, rusineaza pe cineva; ocarâre; umilire, înfruntare; defaimare, jignire, insulta; situatie rusinoasa, dezonoranta în care se afla cineva; rusine, dezonoare.


nimeni n-a fost huiduit ci ironizat.

Ironie inseamna altceva decat cuvantul in spatele caruia isi ascund unii jignirile.
Onanism cu scrasnete din dinti.
Exemplul asta e mai academic sau poetic decat poezia?
E cumva ironie sau insulta?


IRONÍE s. persiflare, zeflemea, (rar) persiflaj, (fig.) împunsatura, întepatura, piscatura, sfichi, sfichiuitura.


argumentele "de profesionist" is tratate cu dispret.
cand am zis ca "autosinucidere" nu exista-n limba romana si-n plus e si-aberant datorita pleonasmului ce-l contine mi s-a replicat cu superioritate ca "subliniaza un contrast"!:(
argumentele de care vorbesti nu au niciun efect.

ma-ntreb totusi de ce nu le-ai vazut.
am incercat vreo trei insi s-o convingem pe userita lexis ca oricare adjectiv asezat langa 'perfect' nu-si are sensul.
mi-a zis ca-s nesimtita.



din verzi liane atarnate coboara jos , urca sus (lianele doar atarnate pot fi)

pisoiul, de ti-l ia, il certi,
ca il transforma-n loc de joaca,
dar uite... zici ca are epoleti!

Aici de ce nu a sfatuit nimeni poetul in legatura cu o regula ce se numeste masura in poezie?




Sunt zeci de texte ce sunt tratate subiectiv de cei ce detin statutul de critici si sunt tampenii ce nu sunt emendate in nici un fel, pentru ca poetul e "consacrat" aici.
citesti pe sarite.
nu-i vina ta ca nu ai timp.
greseala ta-i ca judeci fara toate datele.
i-am dat lui Cri-Cri-n cap de multe ori.
si Cri mi-i draga, parol.

Cri –Cri chiar stie poezie si cand comenteaza stie ce zice.
E doar diplomata si lasa senzatia ca evolutia ei e datorita criticilor de aici. Numai talentul si pregatirea au format-o si nu cate un”hmm” spus superior de fitecine.




Sunt conferinte cu sute de comentarii intre trei membri care nu contin decat jocuri stupide de cuvinte care de cele mai multe ori sunt chiar aberatii(cu burice , boi si dumnezei). De ce nu sunt taxate si astea?

cine te-opreste sa le taxezi?
sau vrei sa-si taxeze ei insisi comentariile?

in plus, nimeni n-a afirmat ca nu-s stupide.
si nici nu le-a caracterizat drept poezii.

Cine a incercat sa le taxeze a fost luat in furci de gazda dar nu argumentat ci aberativ.

Aici la fiecare poezie primul care comenteaza e criticul sef (pe care nu l-am vazut comentand la Radu Herjeu si alti adevarati poeti) si daca a comentat favorabil nu va fi cotntrazis sigur de discipoli.

iar citesti pe sarite.
am fost de enspe ori impotriva 'criticului sef'.
si nu doar eu.

nu-l comenteaza pe Herjeu?
il considera poet! atata ca nu-i place stilul.
si-odata zise-acestea, orice comentariu-i superfu.

Ce prostie.. si atunci pe ceilalti care nu-i plac de ce-i comenteaza?
crede in transformarea lor in poeti?

Cel ce se revolta nu are sorti de izbanda. Poate sa fie si Nichita ca tot nu scrie bine. Daca tonul e mai moale si bunavointa criticilor apare, iar in timp am observat chiar ca unii se alatura criticatorilor si fac ce le s-a facut lor.
intrebare - de ce n-ai pus niciodata o vorba buna acolo unde se dadeau pumni?
de ce n-ai argumentat profesionist ca aia de critica nu au dreptate?

De ce? Pai asta fac acum si deja sunt clona nu stiu cui.
Eu nu sustin ca sunt profesionist dar nu cred ca deviatiile unora pot fi luate drept critica profesionista?

Cred ca nu voi fi stigmatizat pentru ca mi-am spus opinia.

mdea.

Am sa scriu in curand si eu o poezie sa vad cum va fi primita de critica. Cine stie, poate trec proba.

pai ai putea sa scrii din start o poezie proasta, ca sa dovedesti ce dreptate ai ...:(
noi vom fi de vina ca ti-o vom zice in fata, iara nu pe la colturi.