Vând pui de găină de o zi

ca părinte, să te trezeşti într-o astfel de situaţie, şi să te întrebi cum de nu ţi-ai dat seama ce se întâmplă cu propriul tău copil.

Cu toate astea, momentul când puiul tău de om începe să ia decizii radicale în ceea ce priveşte propria viaţă nu e delimitat strict în timp, practic nu se întâmplă la o anumită vârstă ca el să decidă că poate să poarte de grijă propriei vieţi / sau morţi (din nefericire).

Ştii că trebuie să îi porţi de grijă şi să încerci, pe cât posibil, să fii la curent cu toate detaliile care formează viaţa lui.

"Nu sunt ce par a fi -/ Nu sunt/ Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!..."

eh...uite asta mi-a placut ff mult

"O, gelozie, cât mă ştii de bine
Reproşuri vechi de-acuma răbufnind
Când pui otravă-n cupa de argint "


:)frumos...gelozia asta.... :D dar fara ea...stai stai,nu era asta aaaaa....gelozia e....stai stai...nici asta....uuhhhh....gelozia e naspa :) na,asta e :) am nimerito

da cine nare un coltisor de gelozie in inimioara....macar cit doliu de sub unghie :)

app...am zis ca imi place :) are o sonoritate frumoasa...si ritmu imi place :)

eh...uite asta mi-a placut ff mult

"O, gelozie, cât mă ştii de bine
Reproşuri vechi de-acuma răbufnind
Când pui otravă-n cupa de argint "


:)frumos...gelozia asta.... :D dar fara ea...stai stai,nu era asta aaaaa....gelozia e....stai stai...nici asta....uuhhhh....gelozia e naspa :) na,asta e :) am nimerito

da cine nare un coltisor de gelozie in inimioara....macar cit doliu de sub unghie :)

app...am zis ca imi place :) are o sonoritate frumoasa...si ritmu imi place :)

"Tocmai pentru faptul ca nimeni din acesta cafenea n'a reusit inca sa aprecieze ceva mai deosebit la tine!!!???"

aaaa, deci tu vrei "aprecieri" aici. ai venit la furat note bune ? ca pe merit nu-ti pot da la "chestia" de mai sus cu sam-sungu' ...io zic sa nu te mai ambalezi asa, e riscul tau când pui grozavii din astea în locuri publice. asuma-l si treci mai departe ...

"(cat despre manele,afla ca nu le-am ascultat niciodata,chiar si-atunci cand suna tilifonul ,muzica este de marele boer si imparat ,fratile meu Mozart."

da? si cam ce "bucati" din "fratile" tau manânci pe pita la micul dejun ? de curiozitate , dar lasa googlu', ca te prind ....

"Sincer ,te-as ruga sa nu mai faci comentarii la subiectele mele."

sincer, nu cred ca se poate . daca nu mai vrei comentarii, fa-ti un blog ascuns si invita-ti aplaudaci ....

Îngerul spulberă orice

mai puţin vânt

pe el îl spulberă altcineva

care se crede mai măreţ.

Dar de ce-aş vorbi despre altcineva

în afară de înger?

L-am văzut eu

spulbera fulgi de găină

adunaţi în perna mea preferată

şi mai spulberă şi vise uneori

însă numai atunci când pui capul pe o pernă de fulgi

...de găina. :)

Din pacate cred ca sunteţi în pierdere amândoua, tu si prietena.Si asta pentru ca,parca lipseşte ceva în înţelegerea a ceea ce au spus barbatii cafegii si nu numai.
Simţul umorului lipseste(si consider ca baieţii l-au avut din plin)Disponibilitatea pentru gluma parca lipseste.Este normal atunci, ca din orice intimplare sa-ti faci o problema
pe care o întorci pe toate partile.Sa nu mă întelegi greşit, tu mie îmi esti simpatica şi te urmaresc cu interes de mult timp.Doar ca îmi pari mult prea
sensibila si prea raportezi intreaga lume la trairile tale.
Exemplu concret:boon, o babă ,o ţată
te-a abordat dupa modul ei de gindire si preocuparile sale.De ce ai continuat conversatia cu ea in loc sa-i spui clar si direct doamna sunt perfect capabila sa-mi gestionez viata, pe care o traiesc aşa cum VREAU EU fara să admit ca cineva strain sa-mi dea sfaturi.Dar tu ai continuat discutia(nu stiu daca ai dorit sa faci "misto"prin raspunsuri sau este
stilul tau).Insă când pui la bataie o astfel de întimplare te astepţi la tot felulde raspunsuri.Maiestria consta în a putea duce înainte conversatia altfel se transforma într-o lălăială,o vale a plângerii.

ei fata moşului...se făcea că am visat un coşmar...şi coşmarul spunea că dacă mănânc două porţii de ciorbă de burtă o să văd toate luminile de la capătul tunelului...şi-atunci ce mi-am zis eu...dacă tot se uită mulţime de guverne (Ciorbea o fo primul) s-o vază pă Luminiţa, măcar să mă uit io mai în adânc şi dacă dezleg misterul poate mă premiază şi stau şi io acasă cu coada pă spate fără să mai fac ceva util...
(că cetitul şi scrisul nu este utile în vremile aistea)
ei şi cum vă spuneam, visu-i vis şi pohta-i pohtă...(iar păcatul e mult mai mare când pui şi râvnă în păcătuire)...deci primul lucru de făcut...fuga la magazin (măcelărie pre numele lui de odinioară) şi nici una nici două drept în faţa vitrinei frigorifice cu burţile cele dolofane ale vacii fermecate mă proţăpesc...vine pretina mea vânzătoarea că doar mă ştie ca pe-un cal breaz (de unde şi vorba cu Mihai Viteazu călare pă Breazu) şi dintr-o ochire (mai pe muţeşte să nu se prinză lumea din magazin şi să se bulucească să ne strice nouă plăcerea) îi arăt trei bucăţi de burtă de cele frumoase (şi muche de cea groasă care crănţăne atunci când îţi înfigi măselele în ea şi de cea mai sprinteioară care se face fideluţă aşa cât să alunece cu gogârţul fără s-o bagi de seamă) şi cu oleacă de osânză de cea galbenă care dă o coloare de mamă-mamă (numa stele de cele gălbioare care plutesc aşa prin lingura ce nu mai dovedeşte drumul până la gură şi-napoi la farfurie)...deci burta o fo cam fro patru kile cu bătaie, ei da staţi că doar nu-i de-atât...
mă uit io languros către pretină şi-i spui aşa şoptit ca o descântătură că musai trebe şi câteva geoale că făr de ele nu are zeama putere...ei, io mă alintam aşa ca vedetele pă covoru roşu că doar ştia ea ce mai trebe şi unde nu văd că horbocăie pe sub tejghele şi-mi scoate o frumuseţe de geoală şi trei genunghe de-alea ostenite şi zup cu ele pă cantar şi numa ce-o aud...apoi cu aiste două kile de oase nu ai timp să mori până nu termini toată zeama...să mă crezi...că nu te minţ...
dădui banii, luai marfa şi mai ţanţoş decât cucoşul vecinului ce mă cucurigise de la şase dimineaţa am pornit spre casă...
da, da astă lucrătură trebe descântată altfel nu iese vraja...aşa că tăvălesc eu burţile cele, printr-o zeamă de apă cu sare şi un praf de bicarbonat de sodiu (cică-i bun că o sclipeşte ca pă zăpadă aşa o înnălbeşte) şi cât să acomodează burta cu zeama mă acomodez şi io cu o zeamă de prună ca să capăt curaj...
ei şi nu vă spui cât coraj am căpătat dar mărturisesc sincer că aveam motorul turat bine...fac loc pe masă şi întind prima burtă (olecuţă stoarsă ca să nu lase urme...) cu flecuşteţele cele flocoşite şi iau o mană de sare grunjoasă cam ca Făt Frumos şi încep a o bruftului şi a o smotocii de o simţeam io cum să lasă moale şi făr de vlagă...după ce-o omenesc să-i scot faţă o zvârlu în legheanul cu apă călâie şi trec la a doua...şi dăi şi luptă şi dăi frecuş de o vedeam cum scânceşte mai ceva muşchiul întărâtat la masaj...o arunc şi pe a doua în lighean şi încep a mă uita cu teamă la cea de-a treia...şi în sinea mea înjuram la padişahii şi sultanii istoriei care smotoceau grămezi iar eu la a treia eram deja cu limba de-un cot...dar pentru o bucurie merită să te chinui...şi am dovedit-o şi pe a treia şi am mulţămit Domnului că-mi dăduse minte să bag ceva combustibil ca să meargă motorul...
dau eu câteva ape peste burţile cele nesătule să iasă sarea şi ultimele resturi şi le lăsai să alunece aşa pe-o rână drept în oala cea mare de cinşpe litri...presar aşa ca la o părere două linguriţe de sare, curăţ trei cepe şi le las să se răţoiască la burţile celea, mai pun şi o nemiluită bucată de morcov, un fleac de pastârnac şi aşa ca o felie de ţelină (făr de ţelină nici nu mă dau jos de pe scaun), pun apă rece cât să le petreacă pe toate de trei hai patru degete şi până la ochiul de aragaz nici că mă opresc...
într-o altă oală mărişică şi ea las la scaldă toate bucăţile cele de os (geoala şi genunchile cele rablagite, le acopăr cu apă din belşug presar ceva sare şi ascund o juma de morcov printre ele cât să-şi lase dulceaţa) aprind al doilea foc şi arde-o Nae cum spune vorba...
ei ce-a fost greu o trecut...că acum am timp şi de cafenea şi de cetit şi de alergat ca să fac poftă de mâncare pen-că trebe să las cele două oale să-şi facă damblaua şi să fiarbă aşa pă-ndelete ca la două ore cu bătaie iar dacă nu-i de-ajuns încă ceva bonus...da dacă voi credeţi că le las chiar aşa de capul lor vă amăgiţi, că dacă nu le-aş şti aş mai zice...da ca la juma de oră mă duc la ele şi le mai înţep aşa (diabolic, mefistofelic) să văz cam ce fel de zeamă lasă şi cum intră furca-n ele...

volker, puiu',
află de la mine că, după ce publici două trei inepţii, lumea nu te mai citeşte.

i-aşa de simplu!

fiindcă s-o lămurat, draghe, de aia!
prin urmare, când pui poezie bună, scrisă de altcineva, lumea crede că-i a ta şi nu se mai oboseşte cu cetitu.


haida, te pup.

sa mori tu?
Hai sa recapitulam regulile Cafenelei:
Când pui citate menţionezi sursa.
Bun, ai citat din Cioran. Şi ce dacă? Ce voiai să dovedeşti?

"FARA ATACURI"


Când pui şaua pe telegari şi-ţi salţi paneraşu' din cui, bucuroasă la gându' că pleci în crâng să culegi hribi, îţi iei cizmele cu pinteni şi harapnicu' îl îndeşi la brâu, puşca o ridici pe umăr, apoi alegi dintre fetele din casă pe cea mai destoinică sau te retragi în dosu' perdeluţelor trăsurii, lăsându-ţi slugoiul să chiuie pe lada de dinaintea cupeului şi să biciuiască armăsarii spre ajungere grabnică-n luminişu' în care "Ci bini o să mă sâmţăsc cu cucoana-n poieniţă!"?!

Unde-i prevederea?

Dacă n-ai între cardigan şi bata fustelor un revolveraş şi ţi-ai ales prost însoţitorii, geaba mai spui "Fără atacuri, băieţaş! Cum de-ţi permiţi să mă cauţi sub rochie? Sunt eu, coana Rodica!".

asa draga, sa ma pui la treaba, direct, fara ocolishuri :))
zi-i si tu bonjour sau pupici mai intai... :((
impresiile un pic mai tarziu,

ca sa nu mai scriu inca o data, pun copie mai jos de un pasaj de un e-mail ce tocmai l-am trimis la un prieten in RO:

""jale mare la reintoarcere si mult de lucru, in plus ieri 4 ore jumatate in tortura continua la dentist, sub anestezie, ca tot trecea si trebuia sa mai dea cate o injectie...

persoana care am platit sa intretina gradina (cca 2500m²) nici n-a venit macar sa ude,
toti trandafirii s-au uscat, mai pot salva vreo 20 picioare din 400!!!
a venit doar inainte de a veni eu si cum 31°C la umbra si n-a plouat de loc...

in schimb buruieni plin... mai mari ca mine, a trebuit sa cosesc , mlerge mai repede decat cu coasa, e cu benzina, dar mainile le misti mereu si toata greutatea ti-e pe umeri
scos ierburi, udat, taiat vitza de vie, arbusti, etc, etc
lucru de sclav pt toata luna, de facut dimineata tare sau seara, doar pe racoare

pe drum m-am oprit la timisoara, apoi la pecica, iar vineri seara, dupa trei ore si jumatate la coada , la vama romana si ungureasca, la Mako, am intrat un pic dupa miezul noptii la primul motel, ca incepuse furtuna mare

am plecat doar sambata dimineata, pe la ora 9, dar pana in slovenia tot ploie mare, ungaria si croatia -erau toate campiile inondate
sambata noaptea am dormit la Piacenza, in Italia, iar duminica am ajuns pe la pranz acasa la mine...timp frumos, soare, cer albastru, 32°C la umbra...

pana acum eram pe linia telefonica cu internetul,
bucurie mare, au instalat ADLS si in spatele Nice, adica debitul mare prin satelit, o sa-l am si eu instalat acasa, 2 mega din 16 iulie, in wanadoo,
o sa-ti trimit pe urma adresa e-mail noua, insa aol o sa mai mearga inca o luna,
abia maine o sa fac scrisoarea de reziliere""

e valabil si pt prietenii de aici... pt noaua adresa e-mail,
cand o s-o am, v-o transmit

Zic că ar fi mai sănătos ar fi să nu te tot enervezi. N-ai pe cine da în judecată că te-ai născut în ţara şi în vremea asta.

România n-o să se schimbe ca să-ţi dea ţie satisfacţie. Cred că multă vreme o să fie tot ca acuma – un loc în care nu ţi se garantează nimic şi nici nu ţi se interzice nimic.

Ăi de-au înţeles chestia asta – Sorin Ovidiu Vîntu, Marian Iancu, Copos şi alţii stau şi strigă acuma că şi-au făcut averile lucrând câte cinşpe ore pe zi şi înţelegând valoarea banilor. Nu eşti în stare să te descurci ca ei? E ghinionul tău şi numai al tău.

Voi a participa şi io:

Iubita mea cu suflet de zacuscă,
ai pritocit cu demnitate bolovanii.
Apoi, când toamna a purces la vale,
pe potecuţa cea hicleană şi zbanghie,
roada aurie, rotundă a marsupiu lin,
s-a rumenit de focul presimţirii,
aducătoare labirintic de corvoade,
pelin mocnit şi autohton liliachiu.

Mezatul de la spartul consecvenţei,
izbăvitorul fără de crevase pirpirii,
care aduc, plecănd, totalul casei de marcat
în fiecare zi, pe înserat, netulburat.

Şamponul zilelor plăpânde, ostoite,
vâsleşte abitir către un mal. Venal.

--------------------------------------
Rog analiză serioasă şi exhaustivă. Calificată.

Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:
- Acesta - a spus - nu este un simplu pachet, e lenjerie.
A aruncat hârtia de împachetat şi a observat mătasea rafinată şi dantela.
- Ea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.
S-a apropiat de pat şi a aşezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:
- Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită.
Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa.
Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la servici. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui.
Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.
Frazele “Într-o bună zi…” şi “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.
Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.
Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”. Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete şi veselie vieţilor noastre.

Şi în fiecare zi imi spun că este o zi deosebită, fiecare oră, fiecare minut este deosebit.

Consider ca fiind legat de "rabufnire" trecerea de la sustinerea ideii la atacul direct: "tu nu stii; tu nu cunosti, nu esti indreptatit," etc, fara un suport clar. Este raspunsul, in general, al celor care, lipsiti de argumente, lovesc direct. Poate doar mi s-a parut, nu pari omul lipsit de argumente.

Privitor la dogme, am spus ca nu vreau sa discut. Intre imaculata conceptie si intruparea lui Dumnezeu, din punctul meu de vedere este doar diferenta de nuanta. Ca sa folosesc un cuvant monden, este fitza. Am amintit o dogma catolica si una ortodoxa, ambele crestine, doar pentru diversificare, nu am spus ca cele doua dogme sunt ortodoxe, mai mult, nu am spus de niciuna ca ar fi ortodoxa, pomenindu-le doar in contextul relatiei cu stiinta.
Dupa cate stiu eu, cei trei ierarhi au avut un rol hotarator in adoptarea de catre cele doua sinoade ecumenice a conceptului de sfanta treime, desi n-au participat direct la lucrari, mai putin unul dintre ei, la al doilea parca, ceilalti fiind, unul mort, celalalt prea tanar. Nu intru in amanunte, e ca si cand as povesti despre cum era incaltat Fat Frumos.;)

A crede în atotputernicia nelimitată a raţiunii este o dogmă pe care, tu singur ţi-ai stabilit-o şi cu care, poţi înlocui alte dogme, doar pentru că ele sunt dogme, punând în locul lor o altă dogmă, de data asta personală, fără însă ca de data asta să te deranjeze că este o dogmă....
Insusi conceptul de ratiune elimina dogma. Nu am ce inlocui, pentru ca din pmdv dogmele religioase sunt construite avand la baza rationamente false sau bazate doar pe imaginatie. Cu alte cuvinte, nu cred in... ci cred ca...;)

Nu este locul să discutăm aici despre ortodoxie versus alte religii/confesiuni. Nu doresc o discuţie de genul ăsta, pentru că tema este prea mare şi nu văd nici ce folos ai putea să ai din ea , tu fiind ateu.
Pai atunci n-ar trebui sa vezi nici rostul discutiei noastre, ateismul fiind un concept adoptat chiar de unele religii. Orice discutie are un folos. Iti respect insa dorinta, desi discutia ar fi putut fi interesanta.

Despre fundamentalism, iata primele 10 criterii:
10 – Negi viguros existenţa altor mii de zei ale celorlalte religii, dar te simţi ofensat când cineva neagă existenţa zeului tău.

9 – Te simţi insultat şi dezumanizat când oamenii de ştiinţă spun că oamenii au evoluat din alte forme de viaţă, dar nu ai nicio problemă cu aserţiunea biblică (,) că omul a fost creat din noroi.

8 – Răzi de politeişti, dar nu ai nicio problemă în a crede într-un Dumnezeu întreit.

7 – Te înroşeşti la faţă când auzi de atrocităţile atribuite lui Allah, dar nici măcar nu schiţezi un gest când auzi cum Dumnezeu/Iehova omoară copiii Egiptului în „Exod” sau ordonă eliminarea unor grupuri etnice în „Iosua”, incluzând femei, copii şi…copaci!

6 – Râzi în faţa credinţelor hinduse ce deifică oameni, şi a credinţelor vechilor greci ce narează zei culcându-se cu femei, dar nu ai nimic împotriva doctrinei că Sfântul Spirit a impregnat-o pe Maria, care a dar naştere unui om-zeu ce a fost omorât, a revenit la viaţă şi apoi s-a ridicat la cer.

5 – Eşti în stare să-ţi petreci viaţa căutând mici găurele în vârsta ştiinţific stabilită a Pământului (câteva miliarde de ani), dar ţi se pare normal să crezi în date scrise de oameni din epoca de bronz ce trăiau în corturi şi ghiceau că Pământul există de câteva generaţii.

4 – Crezi că întreaga populaţie a acestei planete, cu excepţia celor ce aderă la credinţele tale (totuşi, excluzând sectele rivale), vor petrece o eternitate într-un iad infinit de suferinţă. Cu toate acestea, consideri religia ta cea mai tolerantă şi iubitoare.

3 – În timp ce ştiinţa modernă, istoria, geologia, biologia şi fizica nu au reuşit să te convingă, un idiot făcând tot felul de tumbe şi vorbind în limbi e tot ceea ce ai nevoie ca să te convingă de adevărul creştinismului.

2 – Defineşti 0.01% ca o rată mare de succes când vine vorba de rugăciuni împlinite. Crezi că restul de 99.99% e pur şi simplu voia Domnului.

1 – Ştii cu mult mai puţine decât mulţi atei şi agnostici despre Biblie, creştinism şi istoria bisericii – cu toate acestea, te consideri creştin.

Nu sunt de acord cu toate, unele sunt ilare dar recunosc ca cele mai multe se potrivesc cu starea de fundamentalist.
Pentru tine, ajunge definitia din DEX.


Însă pentru că te lansezi în asemenea discuţii, ca un om care, pune accent pe demersul ştiinţific, credinţa ar trebui să-ţi se prezinte ca o ipoteză de lucru. Iar ipotezele de lucru trebuiesc verificate şi eliminate rând pe rând după nişte criterii, argumenatat. Tu însă nu le-ai verificat...
Ai dreptate, in prima parte. Pentru a verifica insa o ipoteza, aceasta presupune sa fie verificabila. Or religia se bazeaza tocmai pe "adevaruri" neverificabile. Prietenii stiu de ce!:)

Când intru o iau cronologic, din ultima zi, de la coadă la cap. Lipsa cratimei, moderând-o, am penalizat-o pe loc. Apoi mi-am văzut de treabă, pân-am ajuns la zi.

Această povestioară te va ajuta să reflectezi. Continuă să citeşti, merită efortul.


Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:
- Acesta - a spus - nu este un simplu pachet, e lenjerie.
A aruncat hârtia de împachetat şi a observat mătasea rafinată şi dantela.
- Ea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.
S-a apropiat de pat şi a aşezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:
- Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită.
Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa.
Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la servici. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui.
Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.
Frazele “Într-o bună zi…” şi “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.
Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.
Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”. Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete şi veselie vieţilor noastre.

cred ca e cea mai constructiva atitudine pana acum.

chiar daca te criticam, treci peste. incearca sa tii cont de ideile care ti se sugereaza. cine stie, din ele pot iesi lucruri faine.
indiferent ce vei face, tot la discutii de genul asta ajungi. cat timp nu-ti pui poalele-n cap, e ok.
zi-ne cate ceva despre tine ca sa nu murim prosti...

pe langa faptul ca ai facut un ghiveci de legume din toata scrierea asta amestecand lucruri care apartin fiecare altui domeniu, ai mai afisat si stupizenia asta....

"Hai sa spunem ca ii bagam intr-o camera pe S.Hawking si pe Tyson spunindu-le ca vrem sa stim cum si ce in legatura cu
"Putere fizica versus sprit".
Apoi incuiem usa si ne intoarcem dupa citeva secunde ca sa vedem cine a iesit invingator."

chestiile astea le discutam la 10 ani. se pare ca ai depasit varsta asta dar tot acelasi tip de abordare il ai.

in loc sa pui 100 de subiecte stupide pe zi, mai bine unul pe saptamana care sa pice bine. nu zici?

mulţumesc de semnul de trecere. Eşti binevenită oricând, cu sau fără cârcoteli.
Zi faină.