comentarii

Am nevoe de spriginul tau prietene


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Oana...mersi mult. - de Malika la: 05/02/2004 08:53:09
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)





Oana...mersi mult. O sa iau sfatul tau prietenesc ca atare si o sa te intreb daca, desi am trecut acolo drept cartzi favorite cele doua titluri de "prim-ajutor sentimental" pentru fetitze, faptul ca pot sa-i adaug in lista cartzilor citite pe Fowles cu Magicianul si Colectionarul, pe Eco cu Numele trandafirului sau pe Coelho cu Alchimistul sau Veronika se hotaraste sa moara, schimba in vreun fel situatzia?
Numai bine !







"Searching for answeres to questions nobody asked " !
Poate ca nu ai sa intelegi sau aprobi felu-mi de a crede,dinisor - de DESTIN la: 05/09/2004 04:17:10
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Inteleg foarte bine,insasi materialul meu precedent publicat contine aspecte punctate de tine.

"Poate ca nu ai sa intelegi sau aprobi felu-mi de a crede, pentru mine insa Doamne-Doamne este Bunul meu prieten."

Frumos crestineste si chiar cuminte pot afirma...Doamne-Doamne este Bunul tau prieten,in credinta si spiritual vorbind...

In viata reala ("vorbeam"tot impreuna pe un alt subiect...)iubirea ,iubirea pura o desavarsim cu aproapele nostru ...atunci cand energii nebanuite pun stapaniri pe fiintele noastre.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21051 (raspuns la: #21046) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Solidaritatea - de Mihail Lica la: 16/02/2005 06:10:34
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Eu consider ca solidaritatea seamana foarte mult cu o casatorie.... De ce spun aceasta? Pentru ca a fi solidar cu cineva, presupune o reuniune de asemanari, de idei comune, de idealuri, mai mult sau mai putin posibile. Aceste idei comune fac posibila solidaritatea, iar in lipsa lor nu poate fi vorba de asociere. A fi solidar inseamna a partcipa activ la indeplinirea acelor idealuri, iar acest fapt presupune curaj si devotament din partea membrilor solidaritatii. Exemplul cel mai clar al solidaritatii este revolutia din decembrie 1989 si aici ma refer la multimea care a iesit in strada, nu la cei ce au beneficiat de pe urma revolutiei. Solidaritatea revolutionarilor (din Bucuresti, in special) a condus la caderea regimului ceausist. Eu am participat la acele evenimente si pot sa afirm cu tarie ca nimeni nu se gandea in acel maoment la propia sa persoana, ci mai degraba la o schimbare, pe care toata suflarea Romaniei o astepta de mult. Cu totii doream sa traim ca in occident, sa beneficiem de acel grad de libertate, care ne fusese interzis atatia ani. Oamenii care au iesit in strada nu au mai tinut cont de propia lor viata (pe care erau dispusi sa o sacrifice pentru acel ideal), iar acest fapt a dus la inlaturarea regimului ceausist. Ma intreb Cati dintre cei ce conduc acum destinele acestei tari isi mai amintesc cum au dobandit acest drept?

P.S. Cred ca am gasit posibilitatea de a comunica cu tine ....
Daca ai citit ce am scris te rog sa-mi trimiti adresa ta de mail, ca sa te pot contacta in direct. Cred, deasemenea ca iti mai amintesti de vechiul tau prieten si vecin de la sala palatului (Mihai), astept raspunsul.... Cu stima Mihai
#36430 (raspuns la: #36107) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru toti... "cititi-ma, va rog!":) (zimbet ironic) - de YZman la: 03/01/2006 12:03:33
(la: Lupta generatiilor.....la o alta categorie)
E vorba de altceva aici...ce vad eu citind toate aceste « comentarii » ale voastre? Vad ca unii din voi chiar s-au implicat intr-o dezbatere veritabila, altii intr-un fel de « ia, sa ma dau si eu cu parerea, ca sa nu stau nici eu asa cu « pusca »-mi la o parte ! » (dar nici nu-mi cer scuze de data asta…) Sa stiti ca va multumesc la toti pentru participare si pentru incercarile voastre de a intelege situatia si de a o aprecia… insa nu prea agreez vorbele de duh si imbecilitatile unora…

Tu, pasagerule, ce te mai dai si tu tare si istet cu vorbelea alea ale tale…am fost invtat principiul non-critica, adica sa nu critic ideile si parerile altora, la un curs de cunoastere si de reabilitare psihologica…dar nu ma pot abtine acum ! Bine omule iti apreciez umorul si incerc sa-ti inteleg motivatia si pornirea dar tote cauzele tale care le-am vazut la tine in comentariile tale nu tin de loc de acele solicitari care ti le-am adresat eu… Imi spui tu mie « ca ai primit o tema la scoala si vrei solutia de la noi... », De cind a inceput tie, omule, sa-ti pese tie de asta ? Ti-am propus un subiect de discutie, o tema de dezbatere si pur si simplu de apreciere…dar bine, apuca-te si aprecieaza subiectul si nu solicitarea mea sau motivatia mea… Mai departe merg sa-ti gasesc metehne… « baiatul e fiul natural al "babei", dar a fost abandonat de mic copil si crescut de o familie adoptiva, iar "babei" nu-i place de fata ca nu e din familie buna » , « fata e musulmana si "onoarea familiei" nu-i permite relatii cu baieti... »… ei, hai, ca-i buna gluma, vad eu ca esti bun si te dai bine la umplerea cu nitel duh de prost gust a restului comentariilor… unde ajungi tu cu « umorul » tau, prietene ? deschide-mi ochii, te rog ! bine ? Si inca ceva, ce e cu cest comentariu « ce te face sa crezi ca autorul e interesat de raspunsuri pertinente?
ai vazut datele personale-preocupari si interese? » ? o alta gluma ? ca mai mult miroase a atacare a persoanei mele…dar nu ma atinge, da-i drumul mai departe, ca facind o analizare si colectind niste statistici pe baza subiectului tau din aceasta conferinta vad ca nu prea ai cuvinte grele cu care sa-mi dobori imaginea…doar imi alimentezi « convingerea », « trufia »… multumesc si tie !
Mai departe…, ajung eu la irma… aceasta fetita/baietel, doamna/domn, oricine ai fi tu, nu prea ma intereseaza, dar vad ca te pricepi de minune atunci cind tre si tu sa te dai cu opinia , mai ales acolo unde tre sa mai impingi o gluma timpita,… « mi-a mai venit o idee: fata e fiica (nepoata) doamnei diriginte
sau diriga e amorezata de tanarul baiat, deci geloasa pe fata

sau fata e de alta rasa si diriginta e rasista... » asta-i buna, ei bine vad ca ti-e lesne sa adoptezi atitudinea altuia si pornirea altuia si sa ti-l faci cee ce americanii numesc role model. Demonstreaza-mi ca nu ma pricep deloc la persoana ta… Uraste-ma !
Si mai este inca acea anisia… Ce ma hranesti tu pe mine cu aceste imbecilitati…planeta SKIFSORIAN, printul mostenitor,…diversiune de la misiunea sa… ce tot vorbesti tu acolo ? Ei bine, dar in fine totusi te-am inteles si imi pare rau ca te-am atacat asa, totusi apreciez ca eventual ai venit cu un sfat : « Nairos ar trebui sa-si dea seama ca ceva necurat se intampla cu Rodmam, sa se sfatuiasca impreuna cu Ilona si sa treaca la actiune » de la tine imi cer scuze, dar…
Pentru cassandra totusi pastrez o alta atitudine… Dumneavoastra totusi ati venit cu ceva mai material si mai simtitor decit ceilalti… Totusi sunt ceva explicatii in comentariile tale… Mersi…
Lascar Barca: “ ca a sosit momentul sa adaugam o ilustratie muzicala:)Ceva skyzoid din King Crrimson...sau "derthy music" a lui Zappa:)))”- ei hai ca-I bun pontul, Bravo…
Nanina, e interesnta povestea ta, si am intilnit eu multe subiecte din astea precum profa din a X-ea F, si ca ceilalti…
Dumneta, dana white flag, ma corijezi tu pe mine pe plan gramatical, si inca mai atragi chestiei astea asa o mare parte din comentariu… ma rog tre cineva s-o faca…
Tu, domnule reincarnat, nu considera ca « un biet tinar din Chisinau, unde nu a avut posibilitatea sa invete limba romana ca la Bucuresti... » e incpabil sa se exprime independent de parerile celorlalti, si de observtiile lor… dar in fine, cum firma si Millet, dacit sa ma exprim sarac mai bine tac si fac pe « inteleptul », ce bun sfat pentru unii, poate pe cineva va ajuta, dar eu, draga prietene, imi voi ocroti fiecare cuvint si ma voi afirma in cadrul convingerilor mele… oricum, inteleg pornirea ta, dar nu ma mai trata asa… ok ?
Intruder, ca printre altele, nu am nimic sa-ti reprosez tie, m-ai ajutat si tu !
Ei, ma rog, in cele din urma, vad eu aici, ca in aceea romantica viziune a lui Shakespeare, un tatru – conferinta respectiva, si actori – voi, dragii mei, deci fiecare isi are locul sau, si rolul sau de jucat… Si eu am rolul meu… Nu am vrut s atc pe nimeni, n-am vrut sa introvertesc pe nimeni in inamicul meu, si sper sa nu mi se desconsidere si sa nu mi se « decalificatizeze » motivtia mea… Cunosteti-ma, uriti-ma, iubiti-ma, discutati-ma, apreciati-ma si astfel deja veti trai viata mea…!

Subiectul este in continuare deschis…
... - de first love la: 19/02/2006 12:15:49
(la: Despre prietenie)
De curand am invatat la fizik....Q primit= Q cedat.Esti o persoana in care se poate baza cineva cand se afla in impas?! boooon Atunci iti vei gasi un prieten in care sa te potzi increde shi destainui.Invata sa`tzi tii prietenii aproape .Sa le fii alaturi shi cand plang , shi cand rad...atunci se leaga o prietenie sincera shi indelungata.Nu cauta sa profitzi de prieteni , dar nici sa`i acaparezi cu probleme tale.....fiecare are cate`o problema (oricat de maretz se crede) asha ca incearca sa ii asculti la randul tau. Prietenii adevaratzi iti vor numai binele, dar sunt shi greu de gasit acesti prieteni.
Da-ti doua palme zdravene - de thebrightside la: 07/06/2006 09:25:53
(la: SINUCIDEREA...am nevoie de ajutor !!!!)
Si revino-ti! Stiu ca suna dur, dar cred ca terapia de soc e unicul tratament eficient in cazul acesta.

In generala/liceu am trait aproximativ aceeasi "drama". Aveam peste 1, 65 si in jur de 40 kg. Cand mergeam pe strada auzeam in spatele meu :"paluga", "schila", "Aushwitz" etc etc. Ma culcam uneori rugandu-ma la Dumnezeu sa ma trezesc mica si grasa si crezand din tot sufletul ca ruga mi s-ar putea indeplini... Iti imaginezi ca asta nu s-a intamplat niciodata... Prieteni nu prea aveam, o fire mai timida fiind. Note? Cat vroia profu' sa dea, nu ma interesa...

Cumva, nici macar nu-mi amintesc cum, mi-am indreptat atentia catre alte lucruri insa. Am inceput sa scriu .. diverse..tineam si un jurnal... M-am apucat de dansuri.. Ascultam muzica ore in sir... De azi pe maine m-am impacat cu ideea ca asa sunt eu de la mama-natura, ca trebuie sa-mi descopar punctele tari si sa le cultiv.. Si asta am si facut... In timp am realizat si faptul ca prietenii te aleg pentru cine esti pe dinauntru, nu pe dinafara..si chiar si iubitii. La 14 ani eram prietena celui mai "ravnit" pusti din cartier, iar prietenele mele (care dupa standardele clasice aratau "bine", nu-si puteau scoate unghiile din gat)...

Anyway..trebuie sa vb despre tine, nu despre mine. Nu exista NU POT, exista NU VREAU. Si cui foloseste sa renunti, dragul meu?!
Nu exista "nu ma pot ingrasa". Mese regulate si echilibrate. Nu merge nici asa? Consulta un medic, probabil e ceva in neregula cu metabolismul tau.

Prietenii nu pica din cer. Ei te aleg pentru ca au vazut la tine ceva ce isi doresc la ei (parerea mea). Probabil alienarea aceasta vine si din pricina atitudinii tale. Vezi unde e buba si smulge-i radacinile (presupun ca buba e aceasta renuntare a ta).

Notele reflecta interesul fata de scoala. Si nu e de mirare ca asta aproape a disparut. Stii tu mai bine ce ai de facut ca sa remediezi situatia.

In concluzie. Viata e o tarfa, dragul meu. Crezi ca eu, sau el, sau ea, n-am gandit niciodata "LA NAIBA! NIMANUI NU-I PASA DE MINE! PENTRU CE SA TRAIESC?!"...? Nu persevera, insa, in a gandi negativ. In loc sa cauti articole despre sinucidere, cauta-ti preocupari care sa te scoata din starea asta de kko. Fa un prim pas, E FOARTE IMPORTANT! Apoi totul va veni de la sine. Nimeni nu asteapta de la tine sa fii perfect. Deci nu-ti fa un scop din asta. Si nu-ti fa un scop din a te raporta la ceilalti. Raporteaza-te la cine vrei sa fii.

Sper din tot sufletul sa-ti fi fost de ajutor, iar daca doresti sa stam de vorba mai mult, da-mi un semn..

Cu drag...

SSDD
Nu stiu daca a te lamenta e c - de alinico la: 31/07/2006 20:29:39
(la: solutii pentru singuratate)
Nu stiu daca a te lamenta e chiar cea mai buna solutie...Adica a fi singur nu reprezinta numaidecat starea la propriu.Poti fi singur intr-o mare de multime in care ti-ai pierdut identitatea...si asta din cauza ta si doar a ta...U trebuie sa iti fii cel mai bun prieten sa te intelegi sa fii atent la nevoile tale...Nu ai prieteni?Pai fa-ti...Iesi din casa...Ia-ti un caine si plimba-l prin parc, sau fa alergari dimineatza...nu se poate s nu dai de cineva...machiaza-te frumos seara si iesi nu neaparat intr-un club, dar ,macar la o terasa...Daca esti chiar atat de singura incat nu ai cu cine...fii mai sociabila decat de obicei si zambeste frumos tuturor chiar daca esti prost dispusa...nu stii cum il poti atrage pe Mst right care te priveste dintr-un colt si te masoara de sus pana jos...simti ca nici asta nu se intampla?Nu zice nimeni sa te culci cu primul venit..dar il poti folosi ca sa iti satisfaci nevoile..si cine stie daca nu o sa iti placa atat d mult incat apoi il vei pastra...Du-te la majorate, nunti botezuri..sunt sigura ca ai sa gasesti u ceva pe acolo...macar niste prieteni...Inevitabil te vor pune la masa cu cineva...doar nu ai de gand sa stai muta toata seara..inchei-o cu un "ne mai vedem"...sper sa ne mai auzim..si uite asa...ai facut o "obligatie" indusa de tine..o sa creada ca te suna din initiativa...Daca stai pe net...nu scrie la rubricile astea..ci la cele active despre prietenie...cauta-i...trebuie sa fie cineva serios pe acolo...care cauta la fel ca tine...altora li s-a intamplat ...d ce sa nu ti se intample si tie?Totul e, dupa mine, sa nu disperi...Niciodata...Oamenii sunt facuti pt a socializa orice ar spune J.J Rousseau in al lui "Contract social"...Nu mai fii pesimista..Asta e primul leac...dupa ce vindeci asta...abandoneaza cei patru pereti...si dedica-te locurilor unde forfota de oameni...crede-ma e imposibil sa nu te remarce cineva...Nu neaparat un potential iubit,desi..de ce nu.. dar poti sa iti faci prieteni...Iti zic...Sa incerci si sa ma anunti apoi!!!
*** - de hard-candy la: 17/07/2007 16:14:28
(la: PRIETENIE)
Nu exista reguli general valabile cand vine vorba de sentimente cu ale lor cauze si/sau efecte,de modalitatea de a le trai...Nu exista definitii general valabile cand vorbim despre iubire,prietenie,fericire,nefericire,ura,agonie,extaz!Fiecare le percepe,le proceseaza,le atribuie ce caracteristici vrea sau poate...si actioneaza ca atare!Cineva te poate ajuta neasteptat de mult si prompt intr-o situatie urgenta si asa-numitul tau 'prieten' sa fie retinut si relativ neafectat;dar pentru faptul ca cineva te ajuta o data,de doua in viata nu-i musai sa fie calificat 'prieten' cum nici un om care minte o data nu poate fi etichetat 'mincinos'.Si explicatia continua....
tatiku - de Areal la: 01/05/2008 15:35:59
(la: Patimile lui Iisus)
Nu comentez, dar am gasit pe Net o povestioara adecvata:

Draga mea,


Azi dimineata,cand te-ai trezit, eram langa patul tau in lumina minunatului Meu rasarit care a inundat odaia. Am sperat ca imi vei spune "buna dimineata",dar n-ai facuto. M-am gandit ca poate era prea devreme si de aceea nu M-ai obsevat. Am incercat sa-ti atrag atentia cand ai deschis usa,grabita. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii. Am revarsat asupra ta mireasma dulce si parfumata a florilor. Ti-am murmurat o melodie de dragoste prin ciripitul pasarilor. Ai trecut pe langa Mine grabind pasul.
Mai tarziu,te-am privit mergand si discutand aprins.Ah!Cat as fi dorit sa schimbi cateva cuvinte si cu Mine! M-am speriat si am sperat sa-mi vorbesti. Ai trecut pe langa Mine fara sa ma bagi in seama.
Dupa-amiaza ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit prin fiecare picatura.Am strigat din ceruri cu glas de tunet,doar,doar Ma vei auzi.Apoi ti-am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor Mei aurii.Mi-am zis:"cu siguranta Ma va vedea!",dar,ca un facut,nu M-ai vazut.
Seara,la sfarsitul zilei,ti-am trimis un apus minunat de soare.Apoi te-am cautat cu privirea miilor de stele stralucitoare,nadajduind ca Ma vei vedea si iti vei intoarce preivirea spre Mine.Dar am ramas intristat si de data aceasta.
In sfarsit,noaptea la culcare am revarsat lumina lunii pe fata ta,ca sa-ti amintesc ca nu te-am uitat.Am nadajduit ca,macar acum sa-mi vorbesti,inainte de culcare.Nu Mi-ai spus nici un cuvant.M-a durut mult lucrul acesta,totusi am continuat sa stau de veghe la capataiul tau,nadajduind ca,macar a doua zi dimineata,vei observa prezenta Mea.
Tot astfel,in fiecare zi am continuat sa Ma descopar prin tot felul de cai,sperand ca vei dori sa fiu Pastorul tau.Eu pot sa-ti port de grija ca nimeni altul.Eu sunt Pastorul cel Bun,care isi da viata pentru oile lui.Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata si s-o aiba din belsug.Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat marea si mai inalta decat cerul.Te iubesc cu o iubire vesnica,de aceea iti pastrez bunatatea Mea.Vreau sa Mi te daruiesti si am atatea sa-ti impartasesc.Pentru binele tau,te rog sa-mi raspunzi.
"Iata,Eu stau la usa si bat.Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa,voi intra la el,voi cina cu el si el cu Mine."
Al tau prieten
care te iubeste,
IISUS HRISTOS
PS:Odata am fost intrebat:"Cat de mult ma iubesti?".Am raspuns:"Atat de mult!" si mi-am intins bratele si am murit pentru tine.
Draga mea, - de Areal la: 18/07/2008 10:04:26
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Azi dimineata,cand te-ai trezit, eram langa patul tau in lumina minunatului Meu rasarit care a inundat odaia. Am sperat ca imi vei spune "buna dimineata",dar n-ai facuto. M-am gandit ca poate era prea devreme si de aceea nu M-ai obsevat. Am incercat sa-ti atrag atentia cand ai deschis usa,grabita. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii. Am revarsat asupra ta mireasma dulce si parfumata a florilor. Ti-am murmurat o melodie de dragoste prin ciripitul pasarilor. Ai trecut pe langa Mine grabind pasul.
Mai tarziu,te-am privit mergand si discutand aprins.Ah!Cat as fi dorit sa schimbi cateva cuvinte si cu Mine! M-am speriat si am sperat sa-mi vorbesti. Ai trecut pe langa Mine fara sa ma bagi in seama.
Dupa-amiaza ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit prin fiecare picatura.Am strigat din ceruri cu glas de tunet,doar,doar Ma vei auzi.Apoi ti-am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor Mei aurii.Mi-am zis:"cu siguranta Ma va vedea!",dar,ca un facut,nu M-ai vazut.
Seara,la sfarsitul zilei,ti-am trimis un apus minunat de soare.Apoi te-am cautat cu privirea miilor de stele stralucitoare,nadajduind ca Ma vei vedea si iti vei intoarce preivirea spre Mine.Dar am ramas intristat si de data aceasta.
In sfarsit,noaptea la culcare am revarsat lumina lunii pe fata ta,ca sa-ti amintesc ca nu te-am uitat.Am nadajduit ca,macar acum sa-mi vorbesti,inainte de culcare.Nu Mi-ai spus nici un cuvant.M-a durut mult lucrul acesta,totusi am continuat sa stau de veghe la capataiul tau,nadajduind ca,macar a doua zi dimineata,vei observa prezenta Mea.
Tot astfel,in fiecare zi am continuat sa Ma descopar prin tot felul de cai,sperand ca vei dori sa fiu Pastorul tau.Eu pot sa-ti port de grija ca nimeni altul.Eu sunt Pastorul cel Bun,care isi da viata pentru oile lui.Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata si s-o aiba din belsug.Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat marea si mai inalta decat cerul.Te iubesc cu o iubire vesnica,de aceea iti pastrez bunatatea Mea.Vreau sa Mi te daruiesti si am atatea sa-ti impartasesc.Pentru binele tau,te rog sa-mi raspunzi.
"Iata,Eu stau la usa si bat.Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa,voi intra la el,voi cina cu el si el cu Mine."
Al tau prieten
care te iubeste,
IISUS HRISTOS

PS:Odata am fost intrebat:"Cat de mult ma iubesti?".Am raspuns:"Atat de mult!" si mi-am intins bratele si am murit pentru tine.
Bun Blaga al tau. Acuma uite unul, al meu! - de Alice la: 17/11/2003 09:28:29
(la: Cele mai frumoase poezii)
Vei plange mult, ori vei zambi?

Eu
nu ma caiesc,
c-am adunat in suflet si noroi-
dar ma gandesc la tine.
Cu gheare de lumina
o dimineata-ti va ucide-odata visul,
ca sufletul mi-asa curat,
cum gandul tau il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plange mult atunci ori vei ierta?
Vei plange mult ori vei zambi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:
"Nu stii,
ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"

Mah, asa-i, asa-i, si-acuma-mi vine sa injur da necaz si bucurie ca exista si Blaga si Nichita si nea Marin si nea Tomiza Soparliza Caragiu...Si bine ca nu ai vorbit de Gica pe post, ca anumite lucruri nu se spun asa, in lume...bravo tie si merci, prietene!
Alice
#4502 (raspuns la: #4473) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu am plecat acum 4 ani in ge - de (anonim) la: 09/04/2004 15:56:19
(la: Tot mai bine in Romania, oare?)
eu am plecat acum 4 ani in germania ca si au pair. decizia de a pleca am luat-o foarte greu. acum cand ma gandesc la acel timp ma bucur ca am decis in acest fel. prima noapte petrecuta in strainatate, departe de familia mea am plans. intre timp am invatat sa cunosc tzara, oamenii, limba...mi-am facut noi prieteni, am inceput sa studiez...mi s-a schimbat viatza complet...si eu m-am schimbat in mod radical. din fata timida de la inceput am ajuns sa ma transform intr-o persoana care are incredere in ea, care stie sa ceara ce e al ei, care lupta pentru un viitor al ei mai bun. bineantzeles ca mi-e dor de tzara!dar...de fiecare data cand merg in vacantza in ro imi doresc dupa o saptamana sa ma intorc in germania. motivele sunt mai multe: lipsa de nepasare a oamenilor in "functzie"(de exemplu o simpla vanzatoare)fatza de nevoile, cererile omului de rand. doresc sa spun ca in germania nu esti trimis de la ghiseu la ghiseu, ti se ofera solutzii de rezolvare a problemei pe care o ai...un neamtz te trateaza cu mult mai bine si mai politicos decat un concetatzean de al tau. pacat! asta ar fii doar ce imi trece acuma prin cap cred ca as gasi mai multe motive de a ramane in strainatate!
catzi bani ai nevoie de a trai bine in tzara? la intrebarea asta nu stiu ce sa raspund insa stiu un lucru: cei care se intorc in tzara cu bani nu au avut niste joburi de vis pe meleagurile straine! au dat probabil cu sapa, au facut curat prin nu stiu care case...au castigat un salariu de nimic (prea mic in comparatzie cu ce ar primi un localnic in mod legal), au tremurat sa nu fie prinsi ca lucreaza ilegal, au renuntzat la o gramada de lucruri doar ca sa puna banutz langa banutz,ca pe urma sa se intoarca in tzara si sa se dea mari cu ce au realizat! hmmm! asta nu e viatza in strainatate! mai bine fruntash la tine in sat decat codash la orash!
am citit raspunsul tau si sin - de nasi la: 05/09/2004 10:02:58
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
am citit raspunsul tau si sincer, uite ce cred:

eu am emigrat acum 3 ani si pot sa spun sincer ca nu a fost usor. dar stiu mult prea bine de ce am facut pasul asta. "fie piinea cit de rea, tot mai buna-i in tara mea" - prostii! dar daca asa rea cum e, nici farima aceea amarita nu o ai, atunci cu ce zicala inteleapta te mai amagesti? in Romania aveam serviciu foarte bun (ceea ce se chiama un statut social de invidiat) si salariu peste medie, dar in fiecare an imi era groaza de venirea iernii, cind stiam ca ma voi ingloda din nou in datorii pentru ca nu-mi ajungea salariul (acela "bun") sa imi platesc intretinerea la bloc. si nu mai vorbesc de toate cele ELEMENTARE traiului decent.

am terminat facultatea cu media 9,80 (la stat) am muncit pe brinci citiva ani si uite ca tot cu nimic nu m-am ales. ce sa fac intr-o tara in care de regula prostii sint in functii de conducere pe care le apara cu unghiile si cu dintii inconjurindu-se de neamuri la fel de incompetente? ei isi umfla burtile de pe urma muncii mele si a altora ca mine. dar eu? dar voi? si pentru mine a fost destul. am dat tot ce era mai bun in mine unei tari care nu a facut nimic pentru mine in schimb si cu stadiul decrepit in care se afla societatea si politica romaneasca am stiut ca nici in viitor nu avea sa-mi fie mai bine pe plaiurile mioritice. (exceptind cazul in care m-as fi "dat pe brazda" si m-as fi transformat intr-unul din coruptii cu care ai de-a face la tot pasul si as fi acceptat prostitutia morala pe care acestia o propovaduiesc.

astea au fost motivele pentru care am hotarit sa o iau de la inceput. si nu regret. chiar daca a trebuit sa o iau de la pragul de jos al noii societati care m-a primit in rindurile ei.

nu regret faptul ca pentru a-mi cistiga piinea zilnica, la inceput a trebuit sa fiu baby sitter (spune asta unui roman si il vezi cum strimba din nas deh, jobul n-are prestigiu). nu regret faptul ca am facut cleaning in scoli si firme - se increteste nasul romanului mai ceva ca al unui ciine turbat, ce-i aia femeie de serviciu? nu regret faptul ca am fost infirmiera la un azil de batrini - PFUIIIII! "esti spalatoare de cururi la batrini!"

dar daca toate astea sunt atit de dezgustatoare in opinia "societatii romanesti", cum se face atunci ca tuturor le plac copiii si e tam-tam mare cu natalitatea la ora actuala si ii vezi pe tinerii parinti mindri de oracaiturile progeniturilor mai ceva decit daca ar fi primit premiul Nobel. cum se face atunci ca visul tinerelor romance e sa nu trebuiasca sa lucreze si li se pare ca ar fi bine chiar si sa stea acasa sa faca curat toata ziua si sa isi aranjeze cuibul. cum se face ca in ipocrizia lor romanii tipa in stinga si-n dreapta ca "cine nu are batrini sa-si cumpere" (dar stim toti cum ii trateaza atunci cind ii au). mai bine sa fim ipocriti si sa ne amagim cu titluri goale si cu functii importante, doar-doar s-o ivi ocazia sa ne inavutim pe shest si sa pretindem ca am atins standardele de cililizatie occidentala? DA! ASTA E MENTALITATEA MAJORITATII ROMANILOR! si cine spune ca nu-i asa, hm! "lupul moralist".

greu a fost pentru mine in primul an, mai ales cu acomodarea, dar si lupta cu prejudecatile stupide pe care mai toti le avem in bagaj. dar uite ca dupa 3 ani de zile de munca si sacrificii am un serviciu la fel de bun ca in Romania. pentru prima data de cind am parasit bancile facultatii cu visuri mari, citeva le-am realizat deja si stiu ca si restul le pot realiza in tara mea de adoptie. toate eforturile si sacrificiile pe care le-am facut acum 2 ani au meritat, iar acum pot vedea roadele muncii mele (si nu numai in faptul ca nu am grija zile de miine sau ca imi pot permite absolut toate cele de care am nevoie)

eeeei, multe ar mai fi de spus, dar concluzia e ca STRUGURII SUNT ACRI si atunci cind da de greu, romanul cere ajutorul ipocriziei si fricii - aliati traditionali. de ce sa te bucuri pentru cineva care a renuntat la munca de birou si a trecut la pus umarul, atunci cind stii ca prin sacrificiul sau o duce oricum mai bine decit tine? de ce sa te bucuri pentru cineva care a reusit in viata indiferent daca a emigrat sau nu - din pacate asta e un sindrom romanesc (vezi - "sa moara si capra vecinului")? iar cind strugurii sint evident mai dulci, atunci romanul uita peste noapte de orice frica, "da vitejeste ipocrizia la o parte" si... ghici! devine cel mai bun prieten al tau: intotdauna a stiut ca o sa reusesti, iar acum iti ofera sprijinul sau moral neconditionat, aplauze si urale, numai sa-i arunci si tu colo, cite o firmitura de mai bine (poate de craciun, poate de pasti, poate de ziua de nastere, sau cine stie, poate chiar cu o "chemare" in noua ta tara de resedinta - si daca tot iei posibilitatea asta in consideratie, doar n-ai sa fii atit de ingrat incit sa nu ii oferi casa, masa si bani de buzunar pina s-o hotari el sa isi miste posteriorul amortit si sa se mai ajute si singur!

eu continui sa sper ca in Romania va fi mai bine, dar din pacate cred ca trebuie sa asteptam citeva generatii. si cu tristete, imi vad parerea confirmata de fiecare data cind citesc pe net presa romaneasca si aud ce se intimpla in Romania.
#21075 (raspuns la: #20368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prieteniile - de Ivy la: 10/09/2004 20:45:42
(la: Despre prietenie)
Se spune ca prieteniile adevarate se formeaza atunci cind suntem mici. Timpul trece, si acele prietenii se pastreaza, si ramind cele mai grozave. Da, dar din pacate uneori drumurile se despart, si nu ai cum a mai fi cu cei ce i-ai cunoscut de mic. Prietenia probabil ramine, dar ce folos de te vezi o data la 2 ani..Viata isi continua firul, tu mai aduni un si inca unul la virsta ta, prietenii din copilarie sunt departe si atunci incerci sa iti faci altii...reusesti, dureaza un timp si apoi se rupe totul..ei, prietenii "dispar"..dintr-un motiv sau altul. Incerci din nou, pui tot sufletul tau, vrei sa crezi in oameni, vrei sa ai prieteni..si ti se intimpla la fel...si mai apoi "te inchizi" tu, si iti e frica a mai face prietenii, singuratatea doare, dar frica de dezamagiri cistiga si stai pe loc..Esti singur? Nu. In jurul tau sunt oameni..si totusi, notiunea de prieten o folosesti din ce in ce mai rar. Vrei o prietenie adevarata, vrei sa faci lucruri din suflet si vrei sa ai incredere deplina, dar constati ca mute din relatii se rezuma la interes, sau altele sunt numite "de business"..
So, sint de acord cu tine dinishor...


________________________________________________________
"when you cease to dream you cease to live"
Daniela - de carapiscum la: 15/10/2004 17:30:19
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Abia acum am observat mesajul tau asa ca incerc sa-ti raspund ca sa nu crezi ca m-am facut ca nu vad.

In primul si-n primul rand nu stiu de unde ai tras tu concluzia desteapta cum ca "mi-ai fi turnat tu ceva sare pe rana". Draga, te flatezi singurica. Vezi tu, de aia nu va suporta romanii pe cele ca voi, ca intotdeauna cand incearca sa fie blanzi si vor sa vi se destainuie, voi aveti ambitia asta de a le rade in nas si de a-i trata cu sulfat de sictir. Adica daca un barbat vi se destainuie prin ceva anume, voi ori i-o luati ca pe o slabiciune aratand prin aceasta cat de slabe sunteti de fapt voi, ori o interpretati ca fiind o gluma proasta. Ce sa spun, am avut o droaie de dreptate cand am zis ca va plac barbatii straini fiindca va permit orice. E si normal, ca la aspectele atinse de mine (cele referitoare la legile care le sustin pe femei mai mult decat pe barbati- stiu eu cum se intampla: daca ei nu-i convine ceva se da cu capul de perete, isi face o masturbare rapida si-si rupe hainele de pe ia apoi da telefon la politie ca sa-l bage in puscarie pe fraierul de barbat'su) nici macar n-ai mai facut vreo sesizare. De ce? Hmm, doar nu sunt chiar asa de prost sa nu-mi dau seama. E simplu: tie uneia nu ti-a ajuns degetul intins, ai luat toata mana.

M-ai prins cu musca pe caciula...? Nu stiu care pe care a prins aici. Ca o paranteza, afla ca nici macar nu port caciula! Sic! Si daca am o musca eu n-o alung, ci o prind cu dibacie. Singurele care nu vaneaza muste sunt femeile, lor le place sa le stropseasca pe toti peretii.

1. Da-ne si noua un semn din mila Mariei-Tale si zi-ne pe unde ai gasit aici referirile alea, ca pe mine m-ai facut tare curios. Din cate am putut eu vedea in general la cafenea, majoritatea barbatilor se poarta frumos cu femeile de pe aici. Ah, probabil te-a contrariat faptul ca se gasesc destui dintre barbati care sa vi se "opuna" (adica sa vina cu explicatii pertinente) la capitolul stiinte si dezbateri despre viata.

2. Nu stiu ce-i fi crezut tu, dar se pare ca treaba e in felul urmator: fiindca n-ai gasit pe Fat-Frumos care stie sa le faca pe toate, inclusiv sa-ti dea cate o galeata de jaratic aprins, te-ai gandit ca el nu exista. Nu ti-ai pus problema ca n-ai stiut unde si ce sa cauti, ci ca nu exista din cauza ca tu n-ai gasit. Pai sa-ti spun ceva, nu e vina barbatilor buni ca nu dau decat de niste profitoare, in timp ce smecherii dau de cele bune- si invers. Pur si simplu se intampla. Daca m-am gandit ca ai fi stat in manastire...? Ha ha ha, ce gluma buna! Te-ai gandit mult inainte de-a scoate porumbelul din gurita? PAi daca ai fi stat la manastire macar o saptamana, atunci nu mai vorbeai asa. Si da, sunt convins ca doar ai visat la ei. Si pt. ca ei n-au visat la tine...iata cum s-a ajuns la discutarea temei de fata. Stii, ma intreb daca nu cumva tu ascunzi ceva in adancul sufletului tau, ceva de demult, o parere de rau pt. un roman pierdut din neatentie. Asta ar putea fi o scuza buna si ar explica in buna masura stresul si refularile de acum.

3. "Coada de peste" o sa devina coada de balena fiindca mi-am dat seama din textul tau ca tu nu cauti explicatii, ci motivatii pt. alegerea ta pe care ai facut-o. Numai un fraier ti s-ar mai destainui acum. Ce ziceam eu, cum trebuie o femeie sa stie ca e apreciata?...

4. Vezi cam multe pt. una care n-a reusit sa vada decat romani impotenti la toate! Nu crezi? Facusem doar o apreciere despre faptul ca romanii isi intretin cu greu familia si atunci ele (unele), ca sa scape de griji si de nevoi, deseori apeleaza la strategia internetului si-si gasesc iubitei desfranati cu bani care le ofera marea cu sarea, mai exact un trai fara grijile zilei dar si fara frumusetea experientelor traite in greutati. Ca orice mi-ai zice tu acuma n-am sa te cred ca nu mai poti de fericire. Dealtfel ce te-a facut sa vii sa scrii aici, oare nu tocmai lipsa celor ai tai? Ca daca erai atat de fericita nu veneai sa scrii despre barbatii romani, ci puteai la fel de bine sa vii si sa te destainuiesti urland ca nu mai poti de atata bine. Dar tu nu, ai vrut sa-ti justifici, precum spuneam, decizia luata cu ceva timp in urma. Eu cred ca in fond tu te simti vinovata de ceva. Nu trebuie sa fii psiholog ca sa-ti dai seama de asta.

Faptul ca barbatii judeca dupa "calapodul" lor nu e mai impresionant decat afirmatia ca femeile judeca numai si numai dp lor dv. Nu ti se pare ca ar fi ceva normal in asta? Ce-ai vrea, barbatii si femeile sa gandeasca si sa se poarte la fel? Pai atunci cat de plictisitoare ar deveni viata?

"Ciuda de mascul respins"... I have no idea what you talking about! Si chiar de as fi fost respins, ce-ti pasa tie? Tu chiar nu vezi dincolo de lungul nasului tau? Ce te face sa crezi ca esti mai buna decat romancele care isi duc viata asa cum descrii tu? Cu alte cuvinte putem deduce din aceasta ca femeile care au parte de aceste experiente, care n-am negat ca ar fi insultatoare, sunt niste proaste si fraiere, doar cele ca tine sunt cuminti!... Dar treziti-va odata madamelor, ce tot stati sub papucul barbatului roman? Lasati-i pe fanaticii vostri barbati sa-si creasca plozii singuri, ca ei v-au folosit pt. placerea lor si acuma tre' sa plateasca, iar voi "bateti de-a lungul podul", vorba lui Eminescu! Stiu n-cazuri de barbati (romani) lasati balta de femeile lor, cu tot cu copii, pt. frumusei din aia luciosi si cheliosi decupati de prin reviste cu stampila "peste 18 ani". Si mai mult decat atat stiu cazuri de femei din astea usuratice care dupa un timp s-au intors la amaratii lor de barbati si acestia le-au primit cu bratele deschise- au zis ca din doua (am scris noua prima data) rele e mai buna cea mai putin rea.

"DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii". Aha, va sa zica atunci cand banul devine scopul si devenirea femeii, acesta nu mai este o extensie a feminitatii... Ce sa-ti spun, justa judecata ta. Si parca daca barbatul sustine familia dpdv financiar, asta e ceva injositor pt. ea si copiii ei. Ai uitat, mandra doamna de departe, ca rostul intemeierii familiei nu este decat nasterea de prunci, acesta este scopul principal. Ori asa ceva implica niste responsabilitati pe care trebuie sa si le asume fiecare in parte. Spune-mi mie cine iti educa pruncii: bunicii lor, dodele, prietenii, cunoscutii...? Si daca in barbati oricum nu ai incredere, atunci tu singura de ce nu ti-i educi? Din lipsa timpului, poate? Timp care se scurge in favoarea cui?!...

5. Nu consider ca te-am jignit cu nimic, pur si simplu am pus o intrebare si am facut o remarca generala. Scuze totusi, trebuia sa specific asta. Dar ce-mi vad ochii? Vorbesti de relatii ca despre purtat papuci!? Nu ti se pare ciudat sa ceri sa fii tratata cu consideratie din partea barbatului in timp ce tu vezi relatia ca pe o banala purtare de papuci folositi? Stai sa vedem: cand am afirmat eu ca barbatii au dreptul sa-si incerce frumoasele inainte de casatorie? Si a cui e vina daca se intampla, numai a lui? Uite, odata o judecatoare oarecare a fost pusa in fata luarii unei decizii referitoare la savarsirea infractiunii de viol de catre un tanar asupra unei fete. Si pt. ca procesul cam batea pasul pe loc, la un moment dat a intrebat-o pe "victima": cine ti-a dat...pilotii jos? PAi sa vedeti..., a inceput ea a intoarce lucrurile si a le fastaci, eu. Dar, stiti, eu nu sunt vinovata ca m-am dus la discoteca si-am ramas pana aproape de dimineata cand i-am cerut lui, desi era cam baut, sa ma conduca acasa. Aveam eu fusta aia mini si am cam flirtat cu el, dar n-am crezut ca o sa sara pe mine. Mda, cam asa se intampla: unele cauta cu lumanarea sa li se intample bucuria si apoi merg de bocesc pe la toate usile ca au fost folosite. Tu esti sigura ca femeile nu-i folosesc pe barbati in scopuri ascunse? Stii ce se spune prin occident despre barbat: ca este o prelungire inutila si scarboasa a...penisului. Asta sopteste ceva la urechiusele tale sensibile?

6. Si eu ti-am dat ceva raspunsuri la tema asta mai sus. Insa mai spun ca daca barbatii aia ideali pe care-i vezi tu de acolo si-ar lua in serios drepturile, nu numai obligatiile bagate cu forta pe gat de niste legi abuzive si partinitoare, atunci n-ai mai cotcodaci nimic stand cocotata sus pe gard. Apropo, stii bancul ala cu gaina pe gard, ca de ce sta acolo? Ca sa-i vada vecinul (din strainatatea de peste gard) copanele- si implicit tartita.

7. Pai are aceeasi obligatie pe care la randul lui o indeplineste, cu amendamentul ca din cauza conditiilor de mediu economico-social si politic nu are cum sa faca fata cerintelor tot mai mari venite din partea unor femei care s-au emancipat. Chiar e asa greu de inteles? Sigur ca atitudinea asta e incorecta, cea de care vorbesti tu, dar asta asa cum nu-l scuza pe barbat, nici n-o face sfanta pe femeie.

8. Stiam ca ai sa te legi automat de expresia respectiva cu toate ca am pus-o in ghilimele pt. a sublinia ca nu gasesc un termen corespondent si ceva mai fin. Insa ciudat nu e asta, ci faptul ca initial ma gandisem la cu totul altfel de hamuri...- nu te intreb daca tu si partenerii tai le-ati folosit vreodata, nu vreau sa fiu impertinent si sa ma bag in...papucii tai!

9. "si banii ei pe ce se duc?" Chiar vrei sa afli raspunsul? O sa te socheze: pe parfumuri din cele mai scumpe, pe rujuri, rimeluri, oje, coloranti de par, masti, alifii, uleiuri, cercei, bratari, inele, stofe rare, fuste si rochii la care platesc firma producatoare mai mult decat materialul si lucratura in sine (de fapt care material?), pantofi noi la fiecare saptamana, zaiafeturi, cine romantice sau pur si simplu numai cine, masina la scara s.a.m.d. Asta e comparativa cu lista lui Schindller (nu stiu daca am scris corect numele).

10. De ce te supara ca am adus in discutie niste aspecte asa cum le vad dealtfel multi dintre barbati?- chiar daca ei n-o recunosc public. Spui ca si-ar fi muscat limba... Chiar a facut-o pana la urma, ca avea o droaie de teribilisme in cap preluate din cine stie ce magazine saptamanale pt. "clasa muncitoare dezavantajata". Si inca nu stii nimic despre felul meu de a fi si despre ce gandesc in realitate, cum ma port. Ca sa zic asa, ma port cum mi-e portul si vorbesc cum mi-e vorba. Sunt simpatic sau nu, ce conteaza? Oricum nu poti impaca pe toata lumea.

11. De ce returnezi intrebarea pe care ti-am pus-o si nu dai un raspuns direct? Nu te teme, n-am sa te iau la paruit. Nu e greu, incearca numai. O parte din raspuns l-ai insinuat undeva mai sus in mesajul tau, deci de ce anume te feresti acuma?

12. Buna comparatia cu vaca, pe langa ca e cat (scuze ca suna a cacofonie) se poate de plastica. Eu cred ca nu intamplator ai dat-o, ci propria constiinta ti-a dictat impotriva logicii pe care ti-o crezi inexpugnabila. Chiar asa, de cate ori calcati prin strachini sau va abateti prin loboda vecinilor..., daca barbatii romani (ca despre ei era vorba) ar fi asa de cretini si s-ar multumi sa stea la coada vacii, atunci v-ar pune botnita si v-ar duce ca pe urs. Slugi...? Ei bine da, aici trebuie sa-ti dau dreptate. Dar din nefericire ai enuntat numai o jumatate de adevar. Corect si principial ar fi fost sa spui dupa cum spune Ap. Pavel la Efeseni cap. 5: "20. Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl.
21. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.
22. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.
33. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat." (acest pasaj se citeste in toate bisericile ortodoxe la savarsirea cununiei, iar cand aud mirii ce se spune, numai isi dau ghionturi, se calca pe picioare...si deja au uitat pt. ce se afla acolo, in fata lui Dumnezeu).

13. ibidem! Asta n-o pot pricepe cele care gandesc ca si tine: cum sa fie ele slugile barbatilor lor? Nu conteaza nici macar daca si ei la randul lor se fac pe ei insisi slugile femeilor, important e ca ele sa nu se simta atinse nici macar cu o floare!!! Aferim, de asta alearga o sumedenie pe la musulmani ca sa devina cadane si sa mearga pe langa caii stapanilor lor...

P.S. Stii, inca de la inceput am vrut sa-ti spun asta: din cauza ca sunteti asa de gurese, cele ca voi, barbatii nu va mai arata nici un fel de toleranta. Sunt satui de mozaicul ce-l asterneti zilnic in fata lor- verbal, vreau sa zic. Nu ti-a zis nimeni pana acum ca oricat v-ati cazni voi si v-ati da peste cap ca sa fiti egale barbatului, nu veti putea fi niciodata? Si nu pt. ca nu va duce capul, ci pt. ca exista fiintial intre firea feminina si cea masculina diferente enorme ce nu pot fi in realitate nici macar comparate, daramite schimbate!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25188 (raspuns la: #24595) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cine ne judeca pentru ce am facut? - de cesensare la: 28/10/2004 15:34:29
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
Salut,
m-a impresionat mesajul tau. Dar ma intreb cine ne judeca pentru ce am facut? Si in ce fel?
Constiinta noastra? Sau nevoia noastra de a a face lucrurile intr-un anumit fel, ideal as spune, prin care rezultatul ajuns sa ne dea o bucurie. Adica...eu imi doresc sa tratez bine o persoana, fata la care tin, de exemplu. Si deseori nu o fac. Si imi dau seama de acest lucru in chiar acel moment, indiferent de ceea ce fac. Si atunci...care este termenul de comparatie? In primul rand este intentia pe care o am in raportul cu acea persoana. Eu ii vreau binele, o iubesc, as vrea sa ii si demonstrez acest lucru, dar nu reusesc. Ba din contra, ma comport exact invers. Si apoi incep sa ma acuz, sa ma enervez si sa depasesc niste limite de comportament atat fata de mine cat si fata de ea si de ceilalti.
Pentru mine, in raportul cu cei dragi, in primul rand, una din cauzele pentru care lucrurile nu merg bine este aceea a propriei priviri asupra propriilor greseli. Adica imaginea mea despre mine, devenita tot mai negativa, imi determinta un comportament pe masura mai negativ. Si atunci sunt ca intr-un cerc vicios, sau pe o pista in cadere ce pare sa nu se mai termine.
Dar atunci incep sa imi pun problema: ce atentie am fata de mine, eu care in intentiile mele sunt bun si in punerea lor in practica sunt deseori rau? Cum ma privesc eu? Cine sunt eu si ce valoare imi dau?
Mi se pare o intrebare deschisa oricui, care ar putea sa fie un inceput de intelegere a dilemei in care ma aflu in raport atat cu mine dar si cu ceilalti.
Deci criteriul de analiza pentru faptele noastre trebuie sa fie intentiile inimii noastre. Ne "judecam" pe noi insine in raport cu ceea ce dorim sa facem si nu cu ceea ce am facut. Chiar si in urma unei greseli, desi deseori nu suntem in stare sa o reparam, noi avem intentia aceasta de a readuce lucrurile la normal. Dar se pare ca intotdeauna ramanem in urma cu aplicarea.
Cine a facut astfel inima noastra? Cine a facut inima noastra plina de aceste intentii pozitive? Si de ce a facut-o asa?
Si mai ales de unde vine aceasta contradictie intre ceea ce inima noastra doreste sa faca si ceea ce noi apoi reusim?
Dar in final, aceasta contradictie cine o poate salva? Cine poate da o valoare acestei lupte necontenite dintre binele si raul din noi?
La toate aceste intrebari trebuie sa existe un raspuns? Si noi toti suntem datori sa ne silim sa il gasim? Altfel viata pare sa fie in van. Dar nu este.
Un prieten imi spunea ca nu existe raspuns la o intrebare care nu se pune? Deci intrebarile trebuie sa ni le punem. Si din viata mea de pana acum am invatat ca de obicei raspunsurile nu intarzie sa apara. Mai ales atunci cand intrebarea mea nu este sub forma unei pretentii. Si am mai invatat ca INTREBAREA este cel mai mare motor al inimii noastre. Ca CEREREA de SENS nu trebuie abandonata niciodata, nu trebuie ascunsa niciodata, nu trebuie lasata nicioadata neluata in seama.
Incearca si tu sa iti pui intrebari despre tine si despre ceea ce se intampla in viata ta. Sunt convins ca vor aparea raspunsuri. Singura conditie este ca sa fii fidel acestei neintrerupte nevoi de semnificatie a ceea ce se intampla. Si sa prevaleze acest lucru in fata propriilor acuzatii, in fata insistentelor asupra propriilor incapacitati si fragilitati. Pentru ca altel ramanem la nivelul acestora si nu vom avea bucuria sa le aflam sensul. Pentru ca totul trebuie sa aiba un sens, chiar si atunci cand suntem asa cum te descrii tu. Dar eu nu ma opresc acolo. Merg mai departe si ma intreb despre sensul lor. DE CE?

Poate iti vor fi de ajutor aceste cuvinte. Sper.
Radu
#26619 (raspuns la: #17344) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenie fara pret - de anisia la: 02/11/2004 13:47:51
(la: Prietenia si prietenii)
Draga Anca,

uite cit de putin trebuie unui om pentru a zimbi din suflet...mesajul tau mi-a adus intr-adevar un zimbet! multumesc.
tu spui ca esti considerata "prieten demonstrativ". eu as numi genul de prietenie despre care discutam (cea dintre noi, virtuala, verbala , de la suflet la suflet, lipsita de interese de orisice fel) ca fiind prietenie fara pret. aici sensul cuvantului pret poate fi citit si propriu si figurat...asta pentru ca tot am pornit dialogul nostru mai demult de la ideea ca la varsta adulta lumea isi bazeaza "prieteniile" pe interese comune. ceea ce s-ar putea foarte bine spune ca prieteniile acelea sunt pretuite, li se da valoare in functie de avantajele ce decurg. o prietenie fara pret este deosebita si rara in zilele noastre.
hm...cit de mult se poate discuta despre asta. pe mine ma fascineaza natura umana. si din lumea mea de aici este foarte interesant sa observi omul si manifestarile lor. cind esti asa ca mine, lumea nu prea te ia in seama. de multe ori te ocoleste. si atunci e usor a fi nevazuta. si asta ajuta enorm in a observa.

iti multumesc Anca, pentru prietenia ta fara pret.
#27313 (raspuns la: #27053) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
unul dintre prietenii tai, - de Alice la: 30/11/2004 21:31:32
(la: 40%)
unul dintre prietenii tai, cum ziceam, s-o trezit de diminetza si si-o tras pe el haine de dumineca.
nu, ca n-are masina, s-o dus pe jos, ocolind ghereta 'Loto' ... o durat asa putin ... nu stie cat o durat, da' si-aminteste perfect c-o zis "doamne-ajuta", cand o dat drumu' hartiei cu speranta cu tot, in veceul ala de urna, cand inca nu duhnea a dihanie albastra.

tarziu, asa isi aminteste, pe la ora zece-a serii, prietenul asta al tau o asistat la defilari pe capotele masinilor, claxoane, sampanii, steaguri fluturande si hore-n acordeoanele vesele-ale lui "AM INVINS".

ehehee ... asa strigau pe strazi, sub privirile tampite ale acestui neghiob de prieten al tau care nu mai intelegea nimic, dar care-atunci si-a dorit cu ardoare sa nu fi fost acolo, in noaptea aia, ci calare pe flacara unei statui anume...

...dand gandul inapoi, in timp, pretinu asta al tau, sanjuro, si-a amintit ca, nu mai curand de anu' trecut, o muiere aparent blajina si-o dat in petic, injurand pe ala de zicea ca-i prea-frumoasa, Romania, dara pacat ca-i locuita.

in numele acelei moldovence naive si prea-proaste, imi cer scuze.

avem ce meritam, sanjuro!
si vom avea atat timp cat educatia si sanatatea acestei natii vor ramane in afara celebrelor 'prioritati' nationale.

eu doar SPER ca se mai poate...azi, nu mai STIU nimic!

celor care n-au votat, le doresc sa le cada mana cand si-or dori s-arunce cu piatra-n guvernanti si limba, cand vor dori sa ii injure.
si mult noroc in viata copiilor lor, pe al caror viitor ei insisi au tras o cruce mare si neagra.

canta fanfara, camelio, dar suna ca la mort.
mai, un prieten adevarat, atu - de (anonim) la: 21/01/2005 22:21:43
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
mai, un prieten adevarat, atunci cand esti la ananghie, face orice ca sa te ajute... ai o problema, cat de marunta, prietenul e acolo, la capatul firului de telefon, se prezinta la tine la usa, te scoate la o cafea si te asculta, chiar daca nu are mare lucru de sugerat pentru impasul tau ESTE cu tine, langa tine. asa cred eu ca e prietenul adevarat. tipul ala de care scrii nu iti merita prietenia. mobilizeaza-te si mergi inainte. ai resursele. intotdeauna exista, resursele...
Punct. Si de la capat... - de sanjuro la: 26/01/2005 15:38:32
(la: suflet ratacit)

De ce sa plangi pentru un lucru deja pierdut? Fostul sot aproape sigur nu te va mai accepta, (eu nu as accepta in ruptul capului o sotie care m-a parasit pentru un altul!), iar faptul ca s-a consolat atat de rapid inseamna ca de fapt nu a existat un sentiment foarte puternic intre voi. Altfel erati si acum impreuna, si nu se calca "stramb" din nici o parte, (sotul tau avea cu siguranta o relatie cu "actuala", pentru ca nici o femeie nu sare in patul unui barbat atat de repede).
Nu te poti indragosti de un altul cand iti IUBESTI sotul. Daca era doar afectiune intre voi, poate ca da. Fiecare dintre voi a dorit probabil "altceva" decat gasea acasa. S-a ajuns la aceasta situatie si din lipsa de comunicare, cu siguranta...
Actualul iubit, cel de 38 de ani si-a reluat vechile obiceiuri...Dar tu i le cunosteai cand ai facut pasul? Ati vorbit deschis inca de la inceput care va fi esenta relatiei dintre voi? Amanti, concubinaj, casatorie? Eu cred ca nu.
Intr-un cuplu, libertate inseamna sa sti ce sa faci cu ea astfel incat sa nu-ti ranesti niciodata partenerul care ti-o acorda. Asta tine in primul rand de respect, si apoi de dragoste.
In general omul nu se poate schimba in esenta, dar poate accepta anumite compromisuri. De exemplu sa mergeti impreuna la munte, sau sa-si organizeze timpul astfel incat sa petreceti o parte din el, impreuna, adica sa-ti acorde atentia cuvenita femeii iubite. Un barbat daca se simte "sufocat", cu atat mai abitir se indeparteaza, (o spun din experienta!)... Iar rezultatul este previzibil.
Trebuie sa-ti pui ordine in sentimente, si sa discuti deschis cu actualul partener despre nevoile tale. Daca el va evita o discutie serioasa, sau mai rau, nici nu vrea sa discute subiectul, inseamna ca n-a fost decat un sentiment pasager, probabil provocat doar de atractia fizica, si este momentul sa renunti, chiar daca este dureros, si va provoca ceva valuri printre rude, cunostinte, prieteni.
O situatie incerta, frustranta, plina de regrete si sentimente amestecate, este cea mai proasta alegere. La 28 de ani viata se poate lua de la capat, fara probleme, si cu siguranta va exista momentul cand vei intalni persoana potrivita.
Deci sterge-ti lacrimile, incearca sa evaluezi cat mai obiectiv situatia, si priveste inainte. Mereu inainte.
#34595 (raspuns la: #34495) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...