comentarii

O! cuib al fericirilor O!tara luminoasa Comoara-a nalucirilar Gradina nea frumoasa"


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
vania - Scrisoare catre Lia 4 (fragment) - de Intruder la: 16/07/2008 13:39:07
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
acum cateva zile, memoria mea lexicala a pendulat intre doua noi cuvinte : clinicul si cinicul « a obstrua » si coloraţii « zumţurei »

aflu cu stupoare ca Pluto, mica sfera de gheata a tuturor singuratatilor si pustiurilor mele, a durerilor de invins si de neinvins, si izolarilor cu barbie sprijinita pe genunchi a fost retrogradata, cu tot cu Charon – luna starilor de mai sus - la statutul deprimant de planetoid...

din aluatul de lumini ale « Zenobiei » lui Naum, imi fierbe prin bucataria creierului acel « nu stiti pentru tocmai ce stiti va impiedica sa stiti », pitit in josul paginii 81, ca un profet nebun la margine de tara...

..Lia draga...

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/10792/scrisoare-catre-lia-4/1

PS: toate "Scrisorile catre Lia" sunt postate pe cafenea.
Rudy Valentino - Te-am priponit, odata, prin razoare (parodie) - de Intruder la: 16/07/2008 16:39:58
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
Te-am priponit, odată, prin răzoare,
De noaptea până ziua pe lumină,
După copaci, zbanghie, o vecină
Ne spiona, sorbind dintr-o licoare.

Rapid, scoteai opincile, senină,
(Semnaliza la nări o cruntă boare),
Cădeau cotrenţe-n putredă ninsoare
Ce pe crenguţe veştede se-anina.

Dintr-o remorcă şuie, beţi, coboară
Un grup de tractorişti şi, rând pe rând,
Privesc la nurii tai cam într-o doară,

Eu meditez în colţul meu de gand:
"Unde-am găsit asemenea fecioara?
Aşa ocară n-am păţit nicicând!"

Poezia parodiata:
Adun un fir de pleavă din răzoare
de Adrian Munteanu

Adun un fir de pleavă din răzoare
Şi îl usuc pe-o sfoară de lumină.
Smulg pana mierlei pe un ram vecină
Şi-un strop de rouă jinduind spre soare.

Culeg tăcerea dintr-o zi senină,
Efigia de sub stângace boare,
Un fulg firav din aprigă ninsoare
Ce pe închisa pleoapă se anină.

Cu-mbucătura clipei ce coboară
Lipesc acestea toate, rând pe rând.
Le ordonez conturul într-o doară

Şi rotunjesc fărâma mea de gând.
Înalţ în mine cuibul care zboară,
Dar pasărea n-a apărut nicicând.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/3966/
te-am-priponit-odat%C4%83-prin-r%C4%83zoare-parodie/1
Pantha rei, spre litera ''F''! - de Areal la: 22/07/2008 09:27:36
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Daca esti patron, fa-te uneori ca nu vezi; daca esti angajat, fa-te uneori ca nu auzi.
Fiecare lucrator crestin ar trebui sa-si raspunda sincer la urmatoarea intrebare: "Daca cineva mi-ar da cate o mie de lei pentru fiecare suflet pe care incerc sa-l aduc la Christos as fi mai activ decat sunt astazi?"
Evanghelia aduce tulburare celui linistit si liniste celui tulburat.
Dumnezeu spune acum si aici Bisericii: "Du-te" si lumii "Veniti", dar la judecata va inversa ordinea si va spune Bisericii: "Veniti!"iar celor din lume: "Plecati de la Mine, blestematilor ..."sssss
Crestinismul a ajuns la noi doar pentru ca altii ca noi ni l-au daruit prin Evanghelizare.
Daca as avea doar o singura lumanare s-o ard, as aprinde-o in tarile in care oamenii umbla in intunerec, nu in cele inundate de lumina.-Un misionar
Dumnezeu are un singur Fiu si pe acela L-a facut ... misionar!
Pentru pescarii de oameni nu exista sezon inchis.
Castigatorii de suflete obtin cele mai bune rezultate cand se apropie de oameni nu doar cu argumente pe buze, ci si cu lacrimi in ochi.
Cand Biserica nu-i mai cauta pe cei pierduti ... este pierduta.
Daca mai multi sfinti ar asculta porunca: "Duceti-va!", atunci mult mai multi pacatosi ar accepta invitatia: "Vino!"
Da-mi voie sa te intreb confidential: "Este cineva astazi in Biserica pentru ca l-ai invitat tu?"
Rugaciunea nu rezolva nimic atunci cand ii cerem lui Dumnezeu sa faca El ceea ce El nu vrea sa faca decat prin intermediul nostru.
Bunatatea a convertit mai multi oameni decat zelul, elocventa si inteligenta la un loc.
Nu exista suficient intunerec in tot universul ca sa biruiasca lumina unei singure candele.
"Meseria mea", a spus William Carrey, "este sa latesc Imparatia lui Dumnezeu. Repar pantofi doar ca sa-mi acopar cheltuielile."
Lumina care strabate pana departe, straluceste cel mai puternic in imediata ei apropiere.
Ma tem ca noi nu le-am explicat oamenilor suficient de bine Evanghelia ca s-o refuze, iar ceea ce au acceptat ei nu este "evanghelie". (John MacArthur)
Evlavia nu poate fi privita ca un scop in sine, ci doar ca un mijloc de a ne ridica la cea mai aleasa cultura, pe calea desavarsirii sufletului. Iata de ce, oamenii care socot evlavia ca un scop ajung cel mai adeseori niste fatarnici. - J.W. von Goethe
Nu poti in acelasi timp sa umblii cu dracul si sa te astepti sa domnesti in slava cu Christos.
Diferenta dintre "datorie" si "dragoste" este ca cea dintai este rezultatul Sinaiului, iar cea de a doua a Golgotei.
Pentru unii, viata a inceput intr-o celula, si, daca va fi aplicata litera legii, va sfarsi pentru multi ... tot intr-o celula.
Intrebarea nu este daca omul s-a coborat dintr-o maimuta, ci cand are de gand omul sa nu mai coboare!
Daca evolutionismul este valabil, cum se face ca mamele au si astazi tot numai doua maini?
Nu tratati cazurile de matreata cu ... ghilotina!
Exageram intotdeauna si fericirea si nefericirea noastra; niciodata nu suntem chiar asa de fericiti sau nefericiti cum spunem. -Honore de Balzac
Exagerarea este un adevar care si-a pierdut cumpatul.
Pentru unii, pestele continua sa creasca chiar si dupa ce a fost prins.
Exista o tendinta de desfintare a semnului de exclamare. Astazi nu te mai miri de nimic!
Nu diferenta dintre doi oameni doare, ci in-diferenta ...
Crestinii sunt lumina lumii, dar unii au uitat sa suceasca intrerupatorul.
Mai multi oameni sunt calauziti spre cer de urme de pasi, decat prin semne indicatoare.
Credinta adevarata este viata pe care o ducem, nu crezul pe care-l marturisim.
Dragostea este mult mai usor demonstrata decat definita.
Experienta este ceea ce dobandim cand de fapt umblam dupa alte lucruri.
Experienta este cel mai prost invatator. Ea ne da intai examenul si numai dupa aceea lectiile.
Pe cel ce nu invata nimic din trecut il va pedepsi ... viitorul.
Cand, in sfarsit, invatam sa scoatem cel mai mult din viata, observam ca cel mai mult din viata ... s-a dus.
S-ar putea ca experienta sa nu valoreze cat ne costa, dar nici n-o putem cumpara de la "solduri".
#327850 (raspuns la: #327599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
monte_oro - de alex andra la: 25/07/2008 09:34:33
(la: Cafeneaua - o scoala ?)
Tare ma tem ca ai dreptate si ca nu facem decat sa ne imbatam cu apa rece.
De pilda chestia cu discriminarea:)))
Acuma serios: marea iluzie a vremurilor din urma este eliberarea spiritelor de orice idee de discriminare. Noi, oamenii luminati, nu discriminam, cica, pe nimeni si nimic. (S-a mai discutat despre asta, chiar pe o confa de a ta, pare-mi-se). Asta este unul din miturile de ultima ora.
#328732 (raspuns la: #328718) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Teama rezultata din necunoastere - de magda_5564 la: 27/07/2008 00:49:18
(la: Sunt români în YEMEN ???)
Cautam informatii legate de actele necesare pt incheierea unei casatorii intre o femeie de cetatenie romana (adica eu) si un cetatean yemenit. (viitorul meu sot).
Am ajuns in acest loc, am citit totul pe nerasuflete si simt ca ma cuprinde teama referitor la tot ce am lecturat. Auzisem ca Yemen este o tara saraca , cu problemele ei, nationalista si cumva mult deosebita de tot ce inseamna lumea araba.
Cu un an in urma, am cunoscut pe internet un medic yemenit. Nu suntem tineri, nici eu nici el, suntem amandoi vaduvi, cu copii mari, majori, din casatoria anterioara. Prietenia intre noi a evoluat rapid si fierbinte, ne-am intalnit in februarie si am fost impreuna in vacanta in Egypt. Totul a fost minunat, si nu o sa uit toata viata acea vacanta. A fost un domn desavarsit, bine crescut, educat, slefuit de viata care a trecut peste el. In restul timpului, am comunicat prin internet, aproape in fiecare zi petrecand ore bune impreuna, discutand. Simt ca ne cunoastem de cand lumea, si ne citim gandurile cahiar cand nu le rostim.. suntem compatibili in toate punctele de vedere. El a studiat medicina in Romania, cunoaste tara mea, si a promis ca va veni si se va stabili in romania, alaturi de mine, vom fi o familie adevarata. Am stabilit ca in aug 2008 sa mergem in egypt impreuna si sa ne casatorim acolo. Astefel si lui i se va facilita obtinerea vizei romane. Din ce in ce simtitm nevoia mai acuta de a fi impreuna, insa el imi motiveaza ca inca nu poate sa vina aici definitiv, are de incheiat niste proiecte la slujba lui. Imi propune insa, daca doresc, sa merg eu acolo pentru 2-3 ani, pana cand o sa termine cu tot ce lucreaza acolo.
Stiu ca inca nu cunosc multe aspecte ale vietii din Yemen, insa imi dau seama ca nu m-as putea adapta.
Ce sa fac? cum sa procedez ca sa fie totul bine si sa am din nou dreptul la o a doua sansa? Il iubesc mult si sunt constienta ca e ultima ocazie care mi se mai ofera pentru a fi din nou fericta. Simt ca suntem impreuna,, nu de o viata, ci de 7 vieti..
Astept comentariile voastre, va rog ajutati-ma, faceti lumina in sufletul meu..
Va multumesc pt timpul atacordat.
#329377 (raspuns la: #241560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fleoshc, madame!! - de Intruder la: 05/08/2008 12:15:35
(la: Un gand mare - Scrisoare celor mai buni dintre noi)
Honey, honey, miere in lumina soarelui, ramai la Coelho si nu mai citi prostiile altora…

musti prea tare lantu' pentru un gand asa mic.
ete ce neamuri proaste suntem...nu te-am aplaudat cand te-ai dat jos din caruta si n-am asternut macatu' rosu pe ulita!!
deci userii care comenteaza in favoarea lui talica sunt guri de aor, ceilalti scriu prostii.
haidiii...!
*** - de maan la: 06/08/2008 11:13:45
(la: ...---...)
hai sa o intoc un pic, daca o faci publica si nimeni nu pricepe o iota (cercurile alea de la deschidere ;), atunci mai este inca personala?

de-ndata ce-ai facut ceva public, personale raman doar experienta, ecoul povestii pe care-ai trait-o!
p-astea nu ti le poate lua nimeni.

'a imparti cu altii' e o alegere.
constienta!!!
ea implica riscu' de-a nu fi inteles, de-a fi gresit interpretat ori, mai rau, de-a fi acuzat de ... multiple tampenii fara legatura cu intentia!
riscurile-s nenumarate si trebe' asumate!
a n-o face pana la capat (a tainui lucruri importante sau detalii care ar putea lumina mesajul) e un afront adus interlocutorului si o fuga de sine, ca sa nu zic 'frica'.

cand te razgandesti, cand fandezi, cand dai inapoi numa' consecventa cu sine nu transmiti.

ai ceva de zis, neicusorule, crezi ca esti destul de tare incat sa-nduri mistouri, oua-n cap si picioare-n cur, pai da-i drumu' cum o simti.
si-aia care vor reactiona ca boii vor fi singurii care vor pierde contactul cu un om cinstit.

altfel, io-ti pot tranti in fata ca ai zis chestia aia la deruta, c-ai bautut saua doar pentru unii, ca le-ai intins nuj ce capcana ca sa-i faci de ras, ca-ti platesti pe neve niste polite.
si nu ma poti nici acuza nici convinge ca n-am dreptate.
tocmai fiindca nu vorbesti pe shleau.
zisu' pe ocolite, doar pentru sine, ca eliberare merge-n poezie, nu si-n relatiile interumane.
sau, ma rog, nu-n relatiile pe care le stabilesc io cu lumea,
#331998 (raspuns la: #331958) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continua Intruder - de Intruder la: 08/08/2008 08:59:51 Modificat la: 08/08/2008 09:01:59
(la: Autobiografia unui cafegiu de-o schioapa)
m-am nascut pe la 4 dimineata - eu primul si frate-meu geaman, dupa mine.
el era foarte mic si n-a trait decat 2 ore. mi-a tinut tovarasie 9 luni...si s-a dus.

cica am fost linistit, nu le-am dat batai de cap la ai mei cu plansete, crampe si chestii de gen.

prima amintire e asta: cad de pe sanie, intr-un morman de zapada moale, abia asternuta. nu ma doare nimic, e bine acolo - cu fatza bagata-n omat. dupa cateva secunde ma ridica cineva brusc (mama sau tata...nu stiu), ma scutura si m-aseaza la loc in sanie.

mai am o amintire veche: eu stau in casa, pe coridor, jos. mama deschide usa la o camera si cauta ceva...eu n-o scap din priviri si am un gand in cap: "ma ridic si merg la ea" dar vad o minge mica venind inspre mine. imi amintesc perfect...e albastra, cu o dunga groasa roz, pe mijloc. vine incet si-o urmaresc fascinat. se opreste in dreptul meu, dau s-o apuc si nu pot si sunt cel mai amarat de pe planeta. apoi vine si mama, ma duce de acolo ...si nu mai stiu.

mai am o amintire cand sunt in pat si ma uit la desenele de pe pijama...apoi o vad pe mama ca ma-nveleste, ma dadaceste, si stinge lumina.
nu-i cine stie ce, dar tin minte.

o alta amintire e cu tata intins jos pe covor iar eu si sor'mea il "calcam". asta era un fel de "masaj de familie", hehe.
imi e greu sa ma tin drept pe spinarea lui tata, din cauza sora-mii care e mai mare si stie sa acapareze teren.

eram toti la tara la bunica. eu am febra si zac in pat. nu ma doare nimic dar as vrea sa dorm. bunica ma dezbraca de tot si toarna tuica pe mine si-ncepe sa ma framante ca pe paine. ma doare carnea si imi vine sa vomit de la miros. sor'mea izbucneste in plans si-o intreaba pe mama dac-o sa mor, eu ma mir ca nebuna intreaba asa ceva...

pe Mos Gerila (ca Mos Craciun a venit mai tarziu) l-am vazut prima data la gradinita.
avea barba de-adevaratelea, par alb si verigheta...verigheta mi-a sarit in ochi si m-am gandit "uite dom'le, are si baba!"
eram emotionat ca naiba...m-a intrebat cum ma cheama, daca am frati sau surori, daca am fost cuminte si tampenii d-astea. mi se pusese un nod mare in gat si ma scapa pipi...cred ca aratam ca un cretinel. :)))
poezia am spus-o...nu era lunga si era vorba de baietei si fetite care dau o mana de ajutor la curatirea zapezii...rahat!
vroiam sa-l intreb pe Mos daca a trecut acasa la buna si daca i-a dat paine si o sticla cu tuica...dar n-am avut curaj. bunica ne zicea mereu ca Mosul trece intai pe la ea si-apoi merge la copii...am scris undeva pe cafenea.

in prima zi de scoala toti copiii erau cu mamele lor, numai eu nu. cu mine venise tata si matusa-mea, mama era la scoala ei si nu putuse sa vina pentru ca avea o clasa noua de a I-a. naiba stie, fusesem foarte necajit si dupa ani buni i-am zis la mama...mai bine taceam!

deocamdata atat, mai am multe...:))
unele le-am mai scris pe cafenea cu diferite ocazii...
Fara titlu si italice - de Areal la: 20/08/2008 19:17:19
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Intr-o zi, un om a murmurat: 'Doamne, vorbeste-mi' si un copac si-a frematat frunzele, dar el nu a auzit. Apoi a intrebat mai tare: 'Doamne, de ce nu-mi vorbesti?' si un tunet a zguduit cerul, dar el, din nou, nu a auzit. Omul a privit in jurul sau si a spus: 'Doamne, lasa-ma sa Te vad!' si o stea a luminat cerul, dar el nu a observat. Atunci a inceput sa strige: 'Doamne, fa o minune!' si in clipa aceea s-a nascut un copil, dar el nu a stiut.
Disperat, omul striga mai tare: 'Atinge-ma, Doamne, si arata-mi ca esti langa mine!' Acestea fiind spuse, Dumnezeu a coborat si l-a atins, dar acesta a alungat fluturele care zbura langa el si si-a continuat drumul.

Ai grija sa nu pierzi o binecuvantare doar pentru ca nu iti apare in felul in care tu te astepti sa se manifeste.
#335201 (raspuns la: #335170) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
IDILA - de Areal la: 21/08/2008 10:17:35
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Indragostirile "fulgeratoare" sfarsesc de regula in acelasi fel.
Indragostirile "fulgeratoare" prevestesc averse de lacrimi.
IERTARE
Copiii descopera foarte de timpuriu ca este mai usor sa fi iertat dupa aceea,
decat sa ti se dea voie de la inceput.
Langa izvorul iertarii cresc florile prieteniei.
Pastreaza un cimitir destul de mare in spatele casei in care sa ingropi greselile prietenilor tai.
Un soldat turc a intrebat odata un prizonier crestin, dupa ce-l batuse crunt: "Spune-mi acum ce mai poate face Dumnezeul tau pentru tine?" Raspunsul a venit duios si ... neasteptat: "Acum imi poate da puterea sa te iert".
"O iertare fara uitare nu face prea multe parale" -A. Popescu
Suntem animalici cand ucidem, umani cand judecam si dumnezeiesti cand acordam iertarea.
Cine nu iarta distruge puntea pe care trebuie sa treaca el insusi.
Oamenii cu pumnii stransi nu-si pot da mana.
Semn caracteristic al crestinului: este tare la iertare.
„Nu esti in apele tale" – imi spune un prieten. „Ai mereu ceva de obiectat". E adevarat. Cand esti prost dispus devii, brusc, „obiectiv". Vezi lucrurile si oamenii in lumina lor „adevarata", adica insuficienta: vezi penumbrele lumii, starnit de propria ta penumbra. Dimpotriva, cand esti bine dispus, totul ti se pare tolerabil; ierti. Iertarea e un chip al bunei dispozitii. Trebuie sa nu uitam asta cand vorbim de iertare in perimetrul crestinatatii.
A obtine starea interioara din care sa emane fara efort schimonositor, iertarea, e a obtine o egala si o radianta buna-dispozitie. Crestinul adevarat e bine dispus. Credinta insasi e o forma de buna dispozitie. Numai buna dispozitie salveaza iertarea de la mereu posibila ei alunecare in stricta condescendenta, in bonomie ipocrita, in ilustrare mieroasa a unei simple ideologii.
Dar cand esti bine dispus?Cand esti indragostit. Sau cand tocmai ai raspuns unei intrebari grele. A fi tot timpul ca unul care e indragostit si care a inteles… Aceasta ar putea fi cheia bunei dispozitii si a credintei!!!!!!! - Andrei Plesu - Jurnalul de la Tescani
Daca sunt aspru cu datornicii mei, imi vor plati datoriile, dar daca ii iert imi vor fi recunoscatori o vesnicie. (William Penn - Intemeietorul statului Pennsilvania)
#335259 (raspuns la: #334842) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si tu ... - de Roman Haduch la: 22/08/2008 14:00:07
(la: Continuare-2)
Datat :"..ordine în gânduri."
Va trebui să mai stea de vorbă şi cu mama, prea o pasase fără explicaţii şi ea nu făcea asta nicodată.
Nu-şi făcuse nici o temă pentru ziua urmatoare şi era deja seară.
Oana începu să-şi scoată caietele, cu conspectările lucrărilor de recapitulat în vederea examenului de bacalaureat.
Avea mult de citit, mai avea de lucrat ceva la matematică şi fizică şi...parcă cele mai grele materii se nimereau în ziua următoare.
Curând se rupse de gândurile ce-i frământau mintea şi se sili cu toată oboseala şi ora înaintată, să-şi termine temele.
De preocupată ce era nu auzi când fratele ei intrase în casă şi încuiase în urma lui.
- Ce faci tu sora mea preferată ? toceşti ? ai să ajungi să porţi ochelari, ascultă-mă pe mine, mai adaugă Bogdan intrând în camera sa.
- Şi care este problema ta ? am să port ochelari şi gata...
- Da, dar ...te mai place Maur ? dispăru Bogdan râzând, în bucătarie. Să-l întrebi, poate are alte preferinţe...
- Ai de gând să mă laşi să-mi termin temele ? aiuritu-le .
Curând se întoarse şi mama de la schimbul II, şi seara se sfârşi liniştită şi calmă pentru toţi.
Fără a pune întrebări, mama o examina din când în când pe Oana, o privea întrebător dar aştepta ca ea să-i spună ce avea de spus, sau s-o întrebe ce avea de întrebat.
Încă nu se luminase bine de ziuă când Oana se spălă cu multă apă rece pe fată, se îmbrăcă în costum de sport şi fugi la alergare în parcul din apropierea casei lor.
Nu înconjurase întreg parcul, că în urmă la o distanţă apreciabilă, încă o persoană se pusese pe alergat.
Auzea Oana paşii în urmă, dar nu vroia să întoarcă capul, alergând din ce în ce mai tare. Sigur că oboseala o ajunse la un moment dat, se opri, se întoarse brusc şi dădu cu ochii de Maur, care părea epuizat de efort. Întotdeauna îl întrecuse la alergat.
Maur veni suflâd greu şi se trânti direct pe iarba udă de rouă. Nu-l mai interesa decât un lucru şi-l spuse :
-Mai eşti suparată pe mine?
-Acum mi-e milă de tine, eşti terminat...spuse Oana încercând să glumească.
-Noi doi trebuie să stăm de vorbă ...mai zise Maur.
Iubire, niciodată să nu mai fugi de mine.
Avem o zi încărcată, după o noapte albă...
- Ce ar fi să amânăm noi discuţiile astea pentru după bac, avansă Oana ideea.Prea suntem stresaţi şi nu ne înţelegem.
-Foarte bine, rămâne pentru după bac...ştii câte griji mi-am făcut toată noaptea? Am vrut să vin la tine să stăm de vorbă.
Nu vreau sa râdă toţi de noi că avem neânţelegeri tocmai acum.
-Dar noi nu avem neânţelegeri...Maur, noi ne iubim dar nu ştim cum să ne purtăm în anumite momente, asta este sigur.
-Exact, asta gândesc şi eu, vezi ? gândim la fel...
În mai puţin de o jumătate de oră, se întâlniră în uşa clasei lor, unde Maur ajunsese tot în fugă şi scoase din servietă un trandafir alb, imaculat, învelit cu grijă într-o coală de hârtie la fel de albă.
-Pentru tine iubire, zise Maur şi o sărută pe obraz.
-Şi asta este pentru tine, se ridicase Oana pe vârfurile picioarelor, să-l sărute pe Maur pe obraz. Sfârşit. Flora48.

*** - de Lady Allia la: 25/08/2008 23:21:49
(la: Din nou, Cafeneaua...)
"Ce va face sa ramaneti in Cafenea ?"

Oamenii mei frumosi...care stiu sa aduca soarele in diminetile mohorate, care stiu sa dea norii la o parte prin felul lor de a transpune ceea ce simt, pentru sarea si piperul care dau gust unor discutii insipide.

Raman pentru :

- Anisiul meu drag...pe care tare rar o mai gasesc pe aici si pe care o iubesc de mor, iar ea stie si asta ma bucura!,
- pentru motanel care este mult mai mult decat un prieten drag este un prieten adevarat care stie sa panseze suflete :) si sa dea bobarnacuri :P, iar eu ma bucur ca exista si aici si dincolo de virtual
- pentru zaraza sc care mi-e draga pentru ca nu poate sa nu imi fie draga :)
- pentru Intruderul caruia daca l-as intalni vreodata i-as daruit cel mai drag si copilaros zambet al meu - multe zile frumoase, insorite si pline mi-a mai daruit cu scrierile lui inegalabile
- pentru...Visul (latu) meu care m-a facut sa simt cu adevarat diferenta intre oameni si oameni, intre vorbe si vorbe si intre suflete si suflet!
- pentru Sanchita si poezia ei pe care demult mi-am permis sa mi-o anin la suflet ca si pe-o floare cu parfum rar si de "apa vie"
- pentru ... slabiciunea mea la tot ce inseamna pane cu scrierile si sufletul lui-
- pentru ...PICKY de care mi-e dor, mi-e dor de ma roade la suflet si pentru ca sper sa revina :), desi la cum il cunosc...trage doar cu ochiul
- pentru maan care este absolut minunata in tot ce face si simte - e dintr-o bucata, dar una de exceptie
- pentru prole care e o persoana de suflet si cu bun simt, care stie sa spuna cand trebuie sa spuna si face diferenta in orice discutie...ca si calitate
- pentru zaraza care are ceva al ei care daca nu ar fi mi-ar lipsi cu desavarsire
- pentru Rolia :) care mi-a fost de cand am intrat pe cafenea...mi-a fost la suflet
- pentru Brightie care e intr-adevar o lumina. apare mereu unde te astepti mai putin si straluceste. orb sa fi sa nu o vezi - o minune de fata!
- pentru femeia care a dat un alt fel de gust cafenelei...a aromat-o cu un suflet special..
- nu am crezut ca am sa o spun :P...pentru Giordano, vesnicul nemultumit, dar, un alintat cu suflet frumos
- Criul...care daca nu ar fi cafeneaua ar fi mult mai saraca
- kido...:) Rembrandt care desi a aparut cu un suflu nou, mai altfel...e tot el, acolo in spatele cuvintelor
- pentru...om :) care desi merge pe contre construieste unele discutii (unele :P),si da calitate altora

pentru...maimu, omerta, apoll, RH, horica, bubu, cher, Gloria, Valeriu Cercel, tux..., Bittera

si...:) credeai ca te-am uitat? :P pentru alexu care e o persoana deosebit de deosebita, de sensibila, de...umana si care stie ca si anisiul ca mi-e drag sa imi fie draga!!!

pe langa oamenii mei frumosi raman deoarece aici INCA gasesc discutii care fac diferenta, care au consistenta si calitate. ati intrat pe alte forumuri? care ati intrat stiti despre ce vorbesc.

"Ce v-ar determina sa plecati ?"

viata reala :). timpul care ar trebui sa-l acord in mai mare parte familiei, carierei, dar nu cred ca as pleca de tot niciodata. mereu as trage cu ochiul pe vizor si m-as bucura sa revad cate un suflet drag!
oglinda, oglinjoara...tu esti sigur... - de cosmacpan la: 27/08/2008 08:51:19
(la: Autoportret)
da-ma afara...

citind acest autoportret cu palimpset imi dau lacrimile de invidie si un fior se strecoara ca mugurele ce-si trage radacina spre lumina...cum de tu poti si eu nu? mie imi iese rautatea prin toti pori si tot n-as putea recunoaste atatea cate ai recunoscut tu...Doamne...cat de tare trebuie sa fi, ploiesteanca de-a lu' nenea...
Buna Luminoaso, - de cosmacpan la: 27/08/2008 10:54:49
(la: Ce să faci cu un adevăr neconvenabil? )
Daca n-as fi atat de incalzit poate ca as avea timp sa ma trag la umbra cu o bere in fata ca sa pot gestiona mai bine caile si pasii de urmat. Glumitza.

Cum spunea un presedinte american? nu te-ntreba ce face tara pentru tine, intreaba-te ce poti face tu pentru tara.
deci? ce pot face eu pentru pamant? pentru casa mea?
Economie.
Dar pentru acest lucru va trebui sa ma lupt atat pe frontul de est (lupta cu trecutul) cat si pe frontul de vest (lupta cu prezentul) si dupa atata lupta cand o sa mai las oare timp pacii sa-si traga sufletul?

Cand am spus lupta cu trecutul ma refeream la toata acea perioada cuprinsa intre 1975 si 1989 cand ni se forta mana, mintea si sufletul sa acceptam adevaruri intr-o haina stramta, stramba si deseori peticita... Cei 3 R, economie, economie la sange, reciclare...
Cand am spus lupta cu prezentul ma refeream toata cavalcada si avalansa societatii consumiste cu sloganurile si indemnurile ei (vizibile sau mai putin vizibile)

o adevarata lupta incepe din mintea, inima, sufletul, casa, curtea ta...
dar atata timp cat toate acestea au fost pervertite iar spiritul de proprietate pierdut ne indeamna sa aruncam toate gunoaiele undeva afara, unde e spatiu public: parc, maidan, camp, mass-madia, internet, atunci lupta cu grajdurile lui Augias tinde exponential...
de cele mai multe ori ne lovin de nepasarea celor din jur si din privirile celor din jur. ne doare sa ne aplecam dupa o punga numai pentru ca ceilalti isi rad in pumpi privind prostia intruchipata; ne este greu sa maturam toata strada nu numai trotuarul nostru, ne este greu-rusine sa tinem luminile stinse de groaza intunericului talhar, dar nici sa folosin becuri economice care denota si modestie nu numai intelepciune...
ce ar mai fi de spus? multe, pr4ea multe in prea putina minte si inima care mi-a ramas...
Dar imi place...ma tine la priza...consum maxim 2000W ca masina de spalat...
amintirea ca un autograf..... - de cosmacpan la: 28/08/2008 21:40:57 Modificat la: 28/08/2008 21:46:32
(la: de vorba cu cineva drag mie, in miez de noapte)
Faţa lunguiaţă, plină de riduri ce se îmbrânceau parcă să iasă cât mai în faţă, barbia striată ce se chinuia să tragă în jos linia fină a buzelor invineţite de atâta sforţare. Se ţinea tare, avea semeţia prost înţeleasă a tăranilor care nici arşi de vânt si bătuţi de soartă nu s-ar recunoaşte înfrânţi. Ştia să legene pe picioare nepoţi şi nu s-ar fi plâns niciodatâ că nu ştie cum trece timpul. Timpul nu trecea. Îl ţesea ea printre firele de păr ce se prindeau în pieptenele de os, fire sure, lungi si aspre ca însăşi viaţa aia blestemată...
-Mama ei de curvă, ia te uită cum priveşte la Enea al meu, de parcă ea nu ar avea bărbat...da de, carnea din oala altuia fierbe mai bine...
-Ce-ai spus mamaie?
-Poftim? Ce-am spus?
Şi se uita pierdută în lumina albastru-cenuşie a ochilor ce-şi pierduseră orice strop de udeală...
-Ne-au luat la cotă toată fasolea şi tot porumbul măi bărbate, cum Doamne mai hrănim noi gurile astea nesătule?
-Ce-i mamaie?
-Poftim!
-Ce tot spui?
-Ce spun?
Şi-şi întorcea privirile către locurile de unde nici privirile nu mai pot să se întoarcă, dar-mi-te minţile...
-Eram frumoasă....toţi flăcăi din sat se-nvarteau pe la poartă doar, doar... dar eu, mă ţineam tare, Enea era ăl mai mândru...ce dacă era puţin surd? ce-i i-oi şopti eu cu siguranţă că o să audă...Of Doamne...fă-l Doamne să se împiedice de cioata din poartă, poate aşa ies şi eu să-l întreb de bună-ziua...
-Ce te uiţi fă? Tu n-ai bărbat în casă, ce-ţi trebe Enea al meu să-ţi sape fântână...Ia-ţi hîndrălăi tineri din satul vecin...ţi-or săpa ei fântâna dacă barbat-tu nu-i în stare...
-Zece copii am avut...nu că i-aş fi vrut...da aşa o vrut Dumnezeu şi Enea...că d-aia omu-i om: să sape fântâni, să ridice case şi să toarne la plozi...să-i rămâie numele...că pamântul ţi-l ia apele sau cooperativa, da numele îţi rămâne...
-Ce cooperativă mamaie?
-Care?
-Da nu i-am făcut-o eu? banditu' dracu...auzi la el...că dacă nu am ce să dau la cotă să-i dau d-aici şi-şi băgă mâna între picioarele mele...norocu lui o fost ca nu era Enea prin preajmă...că erea la câmp...că dacă era acasă dracu şi şleatha lui în lua în primire pă Gligore...ah, unde eşti tu Enea...cu cine-ţi petreci tu neputinţele? că atât cât ai fost cu mine erai ca un taur...toate leliţele se uitau cu jind de câte ori treceam pe uliţă împreună...numa să-ţi fi pus tu mintea că mă frângeai dacă voiai...da şi io... numai câte nopţi nu am plâns în dosul ulucilor aşteptând şi pândind întoarcerea ta...şi tu veneai pă portiţa din spatele curţii...
-Ah, mor de foame...golanii ăştia nu-mi dă nimic să mînânc...
-Ce tot spui mamaie? Ţi-e foame?
-Foame? da n-am mâncat? Cât o trecut de când am mâncat?
-O oră
-Da Enea, am dat cu muruială tot peretele, mâine pregătesc sineala şi dau şi culoare...ne-au luat casa? la colectivă? Bată-i Doamne dă hoţi...măcar lemnele din bătătură să le fi luat...şi găinile, de unde mai luăm ouă pentru copchila asta? uite ca'i numa piele şi os...
*** - de Alitalia la: 30/08/2008 18:41:37
(la: Cel mai frumos vers...)
"De ce-ai plecat,de ce ai fi ramas?"-Arghezi
"Limba noastra-i o comoara"-Mateevici
"Tara mea de glorii,tara mea de dor!"-Eminescu
"Dulce Romanie,asta ti-o doresc!"-Eminescu
"Ci eu in lumea mea ma simt nemuritor si rece"-Eminescu
"Si totusi exista iubire!"-A.Paunescu
despre un altfel de iubire - logica unui blestem - de cosmacpan la: 09/09/2008 09:01:14 Modificat la: 09/09/2008 09:02:07
(la: Locul in care "Si caii se impusca, nu-i asa?")
Daca viata omului ar fi un bat de chibrit, atunci plecarea definitiva in strainatatwe ar avea poate efectul unei doze suplimentare de fosfor la mijlocul acestuia: arv mari lumina si ar insufleti flacara, prin sperantele renascute in tirajul fortat al acestui gest grav si fatal.
Insa cata durere, cate suferinta, cata spaima trebuie sa acumuleze un suflet pentru a muta taramul sperantei in lumea de dincolo de granitele tarii in care s-a nascut?
....
Autocondamnat (prin renuntarea la lupta) sa ramana suspendat intre doua lumi: locul vechi pe care s-a decis sa-l paraseasca si locul cel nou in care isi doreste sa se incuibareasca, istoria a oferit poporului nostru doua categorii de motive pentru care sa plece in bejenie: politico-militare si economice.
.....
Blestemul care ii va urmarii pe parcursul restului vietii eset unul aproape logic: pot pleca romanii din Romania, dar Romania din romani dispare ceva mai greu...
(Dilema veche.nr 238 - Logica unui blestem de Calin Diaconu)
*** - de M a o la: 11/09/2008 17:48:26
(la: Ateism modern)
Am observat ca ateismul a devenit un trend. Negarea si persiflarea Creatorului Suprem a devenit un standard al ratiunii pe care nici un orator modern nu ezita sa il ridice. Incepand cu regretatul George Carlin si terminand cu artistul Spike, acest contingent de ganditori new age isi justifica discursul prin imposibilitatea teoretizarii metafizicului. In plus, este facil si amuzant sa faci misto de cineva care nu poate retalia.
Mai sunt si alti creatori decat ce "suprem"?;) Doar o mica observatie. E vorba de imposibilitatea demonstrarii metafizicului. Ca de teoretizat...
Te-ai intrebat de ce nu poate retalia?

In fine, principalele argumente pentru care o atitudine pioasa ar fi un nonsens sunt acelea care leaga exact aceasta atitudine de comportamente puerile. Dintr-o data, credinta este rezervata oamenilor simpli, imaturi, creduli si manipulabili.
Ai uitat de cei crescuti in mediu religios. Asta le bate la cur pe toate celelalte. De-aia exista uneori si paradoxuri precum savanti credinciosi.

Una la mana, asemanarea liotei de credinciosi cu o multime de copii profund retardati care intind mana si asteapta salvarea. A doua problema se afla in stransa legatura cu prima si deriva din faptul ca atributele de mai sus sunt in antiteza cu cele considerate moderne si, prin urmare, sunt gresite. Adica in antiteza cu : complexitatea, polivalenta si pterea de decizie. Dar ce sunt toate acestea ? Pai sunt indiscutabil caracteristici definitorii ale indivizilor maturi in gandire si responsabili. Prin urmare, s-ar putea argumenta ca, si anume, credinciosii sunt iresponsabili pentru ca isi lasa soarta in mainile lui Dumnezeu.
Extrem de simplist. Ca sa stii cum gandeste un ateu ar trebui sa fii toba de empatie. De mult timp s-a acceptat in gandirea credinciosului termenul de "liber arbitru". Ceea ce schimba unghiul din care priveste ateul. Cu alte cuvinte, se accepta ca religiosul poate fi "inteligent, matur si responsabil".


Este mai responsabil sa crezi intr-o ordine de nepriceput, chiar daca te imping pofta sa o incalci, decat sa negi credinta in principiu. A nega ceva doar pentru ca nu este palpabil se poate traduce prin aroganta si lipsa de curaj.
Nimic mai gresit. Lumina nu se poate palpa si exista. Dragostea nu se poate palpa sau vedea, dar exista. Celelalte sentimente, la fel. Ateul stie ca exista, desi nu se vad. Insa ateul mai stie ca acestea sunt puse in evidenta de procese chimice la diferite nivele iar stiinta a demonstrat asta Nimic arogant, nicio lipsa a curajului.

Daca accepti ca Dumnezeu exista, dar refuzi sa crezi in el, este mult mai matur si independent decat sa crezi ca nu exista. Prin urmare, in baza temeiurilor la care am facut trimitere mai devreme, consider ca este mai responsabil sa crezi si sa faci ce te taie capul decat sa nu crezi deloc. De abia acum iti iei soarta in propiile maini si esti responsabil pentru actiunile tale.
Aberatii ilogice. Condamni indiferenta si preamaresti reaua vointa.

Baietii de stanga m-ar putea amenda facand previzibila paralela intre Dumnezeu si stat. Ar putea spune ca este dimpotriva mai putin responsabil sa accpeti o ordine de-a gata decat sa te muti la tara ( si asta e un trend nou) si sa te autoexcluzi din viata civica. As fii de acord, cu singura mentiune ca ordinea statala este macar teoretic stiintifica. Ordinea divina, nu. Deci nu tine.
Un singur lucru n-am inteles. Cine sunt baietii de stanga si dupa ce criterii?

Darul piticilor de Fratii Grimm - de Areal la: 12/09/2008 16:08:33
(la: BASME si POVESTI)
A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la drum, ca aveau amandoi cam aceiasi tinta, Si mergand ei asa, intr-o seara, dupa ce soarele apuses in dosul muntilor, numai ce le venira in auz sunetele unui cantec indepartat, care se deslusea din ce in ce mai mult. Si cum cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut, isi uitara de orisice oboseala si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul.
Luna rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua, asa ca cei doi calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste. Si-n curand, ajunsera la o colina. Si pe colina aceasta, zarira o multime de omuleti care se tineau de mana si dantuiau plini de voiosie, invartindu-se in cerc. Si-n timp ce jucau de mama focului, cantau cu totii o melodie tare duioasa. Pasamite, asta era cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori. In mijlocul piticilor se afla un batran, care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta, purta un vesmant, impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie, care-i atarna pana la glezne.
Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului.
La un moment dat, batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii desfacura cercul cu draga inima, imbiindu-i la randu-le, sa se prinda in hora.
Cum era indraznet din fire, giuvaergiul se si apropie dar vezi ca croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc. Dar cand vazu cum se veselesc cu totii, isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc.
Cat ai clipi, cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante si sa topaie ca niste apucati, facand sarituri de doi coti. In acest timp, batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua.
Si cand fu de ajuns de ascutit, arunca o privire inspre cei doi straini, ca li se facu la amandoi inima, cat un purice. Dar pana sa se gandeasca bine la ce aveau de facut, batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si, cu cea mai mare iuteala, ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa. Si la fel pati si croitorul.
Dupa ce-i sluti astfel, batranelul ii batu pe umar, de parca ar fi vrut sa le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si, daca vazura asta, celor doi, le mai veni inima la loc.
Mosneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de inteles sa-si umple cu ei buzunarele. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar putea folosi niste carbuni, amandoi il ascultara. Apoi plecara mai departe, sa-si gaseasca un culcus peste noapte, ca picau de somn.
Mersera ei ce mersera, dar nu prea mult, si cand ajunsera in vale, clopotele de la biserica bateau de miezul noptii. Si pe data cantecul amuti. Tot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii.
Legenda cainelui-legenda populara romaneasca - de Areal la: 14/09/2008 14:34:09
(la: BASME si POVESTI)
A fost odata, demult, demult, un cioban care-si pastea turma lui de oi intr-o poiana frumoasa, din apropierea unei paduri; iar colo mai departe, spre rasarit, isi avea ciobanul stana. Dar tare greu ii era bietului om sa umble, cand avea nevoie, la agonisita lui... si stiti de ce?
N-apuca sa se departeze oleaca si, cat ai clipi din ochi, iesea din padure nasul oilor, un lup, care-i hartapanea pe toata ziua cate-o oaie. Ca n-avea omul pe nimeni altul sa-i fie pazitor al turmulitei lui.
Azi asa, maine asa... s-a luat ciobanul de ganduri, ca nu putea sa se dedulceasca in voie de munculita lui; iar daca se dedulcea, pierdea oile. Da asta pana intr-o zi, cand uite ca nimereste la turma un oaches batran, cu barba alba colilie si parul pana-n calcaie. Ba avea si niste chei la brau.
-Buna ziua, mai ciobane.
-Multumim dumitale. Da incotro?
-Pana aici, mosicule. Rogu-te, fie-ti mila si da-mi olecuta de cas, ca sunt calator si de foame ma abatui pe aici. Crede-ma, tata, ca de foame nu vaz inaintea ochilor.
-He, mosule, zise ciobanul, ti-as da cu draga inima, da nu pot, pacatele mele.
-De ce?
-Apoi, cum ma departez, vine un lup din padurea ceea si-mi hartapane o oaie; ba-mi mursica si din celelalte.
-Asa? Apoi du-te fara grija, daca e numai p-atata, ca pazesc eu in locu-ti.
-Bine, ma duc.
Si a plecat ciobanul. Dar lupul, atunci atat i-a fost. Cand se uita unchiasul, il vede venind cu limba scoasa dinspre padure si... gadina da figa la turma...
Da atunci ce sa vezi dumneata? Unchiasul odata scoate din san doua mere si le arunca inaintea lui, asa ca se dau de-a dura pe langa turma... S-apoi, minune... S-au facut din cele doua mere doua lighioi, amandoua la fel cu lupul, dar ceva mai mici; lighioi care pana atunci nu mai fusesera pe pamant.
Si lighioile acelea, in graba au inceput sa se crete furca cu lupul, sa latre la el si inainte de a-si apuca lupul tainul, sa-l goneasca spre padure.
Asa! Si mosul se uita cu bucurie la fapturile zidite de el; iar oitele pasteau in liniste.
Atunci soseste si ciobanul cu casul si vede minunea. Pricepe ca e la mijloc putere dumnezeiasca; cade in genunchi inaintea unchiasului si incepe sa intrebe:
-Doamne, Doamne! Spune-mi! Cine esti de-mi facusi atata bine?
-Eu sunt Petre! Si ti-am facut binele asta, drept rasplata ca ai avut si tu inima buna cu mine.
-Asa? graieste ciobanul si incepe sa se inchine. Iarta-ma dar, Sfinte Petre ca nu am stiut de la inceput cu cine graiesc.
-Nu-i nimic, omule! Mai bine scoala si asculta aici. Vei sti ca lighioaia aia cea mai haidosa e caine, iar cealalta e catea. Din ele are sa se traga d-aici inainte neamul cainilor, care or apara in toata vremea turmele si toate vitele de lupi.
Si dupa ce vorbi astea, cainii se intoarsera de la padure si incepura sa se apropie de om, sa se milcosesca, sa se dagarteze pe langa el si sa-l linga pe haine.
Iar unchiasul, dupa ce facu cateva semne spre oi si spre caini, semn de binecuvantare, incepu sa se indeparteze incet, incet, pana pieri intr-o lumina orbitoare!
-Mare e puterea ta, Doamne! Zise iarasi ciobanul, cand mai vazu si asta si iarasi cazu in genunchi si multumi Sfantuletului.
Si asa, vezi? Din merele alea se trag cainii de astazi. D-aia cainele nu e spurcat. El saracul, e cel mai credincios prieten al omului si in toata vremea se roaga asa Celui de-Sus si lui Sfantu Petre, ziditorul lui:
-Doamne, Doamne! Sa traiasca stapanii mei si sa faca noua feciori; sa traiasca apoi feciorii, ca sa iasa fiecare cu cate-o imbucatura in mana, sa-mi dea, sa ma satur si eu.
Nu zice ca pisica:
- Doamne, Doamne! Sa moara toti din casa; sa ramana doar o baba si sa fie si aia oarba, ca sa-i pot lua eu din mana, orice-mbucatura.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...