comentarii

Poezia e o artă a limbajului anumite combinări de cuvinte pot produce o emoţie pe care altele nu o produc şi pe care noi o numim poetică


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e o poezie frumoasa.imi place - de sample eva la: 03/04/2006 00:48:54
(la: Te-as pedepsi)
e o poezie frumoasa.imi place de la primul pina la ultimul cuvint
admin - de dan carlea la: 01/09/2006 21:49:24
(la: Ce va nemultumeste la cafeneaua.com?)
ma bucura sa aud ca exista o libertate a limbajului in conformitate cu realitatea in care traim.

Acu stii cum e, fiecare cu ce-l doare, eu am vazut in primul rand partea literara a cafenelei, altii vad partea de dezbateri ori de flirt, e bine ca e diversitate.

in legatura cu timpul de asteptare, jur ca am patit-o eu cu o luna, nu mi-a zis nimeni, uite, acum 3 sau 4 zile am postat o poezie si sa vedem cand imi vine randul, o fi fost atunci o disfunctionalitate, ceva.

M-am pacalit cand am zis ca imi apar textele mai repede, de fapt am remarcat ca apar relativ repede comentariile, dar greu fata de alte site-uri, unde userilor incepatori, care sunt verificati de editori, li se publica in cateva ore cel mult (asta duminica, sambata) iar celor care si-au demonstrat seriozitatea le apar instantaneu, asta dand un plus de viata dezbaterilor, ca daca intri de 5 ori si vezi ca nu ti-a aprut ce ai scris o lasi moarta si te iei cu treburile, nu stai zile intregi sa urmaresti ce spune toata lumea.
Intre site-urile astea nu e concurenta dupa parerea mea, nu stiu de ce prezinti lucrurile din punctul de vedere al pupincurismului, pe toate e lupta de idei, dar poate mai restransa, dupa specificul site-urilor(unde sunt doar site-uri literare, dezbaterile si scandalurile sunt cam pe tema asta :) ) cam aceiasi oameni intra pe toate, ma rog, cafeneaua are specificul acesta al diversitatii, nu are caracter exclusiv literar

oricum, cred ca sunt destui studenti apti pentru ca sa fie si ei editori si sa mearga repede treaba


apropo de ceea ce spui cu limbajul, zi-mi te rog daca pot sa public o poezie care contine cuvantul "felatie", incadrat intr-o constructie artistica, nu e poezie porcoasa, de astea nu postez si nici nu scriu in general ;)

mersi, dan

#142652 (raspuns la: #142478) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de modigliani la: 04/05/2009 19:57:35
(la: mall-formaţie )
first
stii ca era o gluma, nu?
ne mai tachinam uneori, eu si alex

presupun ca s-a pliat pe o idee a ta
deci

avea alex o poezia faina in care spunea despre 'mozart copilul autist'
daca nu ma insel a fost si o mica polemica pe aceasta tema, acolo

eu am o anumita perspectiva asupra copiilor autisti, am ocazia sa-i vad destul de des, perspectiva care-mi impune o mica completare. nu inteleg decit un limbaj simplist, asa-i, dar la un anumit nivel inventeaza altul. pastrind proportiile l-as defini 'artistic'. nu percep ceea ce noi numim metafora de ex. dar isi exprima emotiile de multe ori in metafore. metaforele lor. nu inteleg expresii complexe dar unii iti pot aminti un nr. de telefon al unui logoped pe care l-au cunoscut de vreo 5 ani. ar fi multe de spus dar vreau sa-ti raspund la intrebare

as putea vorbi de un autism estetic, in varianta propusa de tine nu neaparat in absenta metaforelor sau a altor elemente stilistice ci atunci cind absenta acestora in poezie nu este suplinita de altceva. sa nu ma intrebi ce ca habar nu am. dar intr-o oarecare masura un poet este obligat sa fie autist. asta insemnind ruptura, asta insemnind substituire, asta insemnind 'altceva' pus exact acolo unde se produce ruptura

#433841 (raspuns la: #433829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
act poetic 4 - de batranutragator la: 26/08/2009 18:08:57
(la: la oglinda)
...aceşti patru poeţi contemporani propun patru atitudini diverse în funcţie de raportul realitate – limbaj (text). Nichita Stănescu afirmă că realitatea înseamnă mai mult decât limbajul, cuprinzând potenţele preverbale. Ion Gheorghe crede ferm că realitatea nu e decât limbaj şi de aceea tot ce nu e limbaj, nu există. Marin Sorescu şi Mircea Ivănescu preţuiesc realitatea double-face, în care lumea şi limbajul coexistă, dar pot fi abordate doar la modul ironic (Sorescu) ori grav, experimentalist (Mircea Ivănescu).

Obsesia critică a lui Marin Mincu constă în înţelegerea majorităţii poeţilor propuşi în raport cu procesul de textualizare. Ce presupune aceasta am încercat să desprind fie din sumarele indicaţii din prefaţa antologiei, fie din notele introductive dedicate fiecărui poet şi unde firele textualiste ori textualizante (oscilaţie terminologică care nu a fost nuanţată) sunt de obicei marcate cu litere îngroşate. Aflăm astfel că prin procesul de textualizare, scriitura a luat locul a ceea ce se numea altădată emoţie sau sentiment. Transferul poetic obişnuit realitate – suflet a fost deturnat în opoziţia realitate – text.

Poetul actual a devenit acel „de-scriptor” care transferă în text tot ce „atinge”. Poetul post–textualist nu vizează Textul, ci „textele”, problema lui nu mai constă în scrierea poeziei, ci în de-scrierea mecanismelor acesteia (cum se face, se amână, se ocultează poemul). Are senzaţia că se află la interstiţiul dintre realitate şi text (după cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realităţii)

„Obiectul se face hârtie mototolită, îşi reduce tridimensionalitatea la unidimensionalitatea semnului scris”. Poezia este motivată doar de mecanismul textual ce devine singurul reper acceptat. Textualizarea devine singurul conţinut de comunicat în poezie. Realitatea şi eul poetic devin elemente nesemnificative şi contestabile ca surse de creaţie.

Printre conceptele specifice textualiste Marin Mincu numeşte dicteul textualist, un act poetic care ar consta în producerea de text şi metatext în acelaşi timp. Problema metatextului ne plasează însă din nou dincolo de instanţele textuale fiindcă generează sau reia forme de retorică condamnate de textualişti. Un alt concept, împrumutat probabil din fizica spaţială ori din psihologie, este cel al pulsiunii poetice. Textul poetic este organizat în funcţie de accesele pulsatorii ale actantului liric care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale şi evită, cel puţin conform sensibilităţii promoţiei lui Gheorghe Iova, de a comunica o anumită idee ca în retoricile anterioare.

#475599 (raspuns la: #475598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre valori...(II) - de cosmacpan la: 29/08/2009 20:27:33
(la: Valorile morale azi)
Remanenţa dimensiunii spirituale în percepţia realităţii la români, fie ea de sorginte mitologică sau religioasă, rămîne o dimensiune uimitoare, ca şi gustul absurdului instilat în real ca o deschidere fertilă spre altceva, altcumva, altundeva. Pe de altă parte, creativitatea românească actuală este într-o ebuliţie extraordinară. Cred că trebuie ţinută o balanţă fină între conceptul axiologic de „valori“ şi cel pragmatic de „produse culturale“, între conţinutul şi forma a ceea ce vrei să promovezi. Valorile pot fi promovate şi ca produse, dacă nu uiţi că ele sînt nişte produse speciale, o „hrană“ mai fină, care implică sufletul, spiritul unei culturi, în ce are aceasta mai specific şi deci mai volatil, mai inefabil. Cred că propunerile spectaculare recente pot fi foarte bine echilibrate cu opere ale căror carate de autenticitate au fost verificate de trecerea timpului, opere care pot fi de altfel prezentate după cel mai modern marketing. Totul e o chestiune de dozaj în conceperea unui meniu cultural convingător, în care deschiderea către cosmopolit şi estetica mondială să fie completată cu specificitatea autohtonă în ce are ea mai profund, mai ireductibil uman. Apoi, efectele spectaculoase pe termen scurt trebuie completate cu ofertele care au în vedere timpul mediu şi lung de absorbţie culturală. Persistenţa pe anumite linii deja victorioase trebuie de asemenea avută în vedere: în mediul francez, filonul avangardist şi excelenţa poetică sînt cele care primează în memoria culturală locală, alături de marile nume interbelice, la care se adaugă mai nou cinematografia „noului val“. Dar, dincolo de reţete şi de propagandă culturală, faptele artistice curajoase şi autentice emană oricum acest „gust românesc“, într-un mod subtil şi irepresibil, pe care de altfel francezii îl simt foarte bine.

Proiectul „Café poèmes de Paris“ a avut un real succes. S-au strîns aproape 200 de poeme, iar ICR şi-a creat o vizibilitate deloc de neglijat între atîtea alte oferte culturale. Cum vă explicaţi succesul acestui proiect? Mai este încă poezia o valoare latentă a spiritului uman şi e suficient să o stîrneşti cu graţie şi inteligenţă pentru ca ea să răsară, în ciuda sufocantelor preocupări de natură pragmatică şi pozitivistă?

Aş zice că poezia nu e o valoare latentă, ci o nevoie perenă a spiritului uman care, graţie ei, poate avea un acces firesc şi la îndemînă la stări mai fine şi mai înalte. Poezia hrăneşte în noi mecanisme psihice şi spirituale încă puţin cunoscute, dar vitale, de care atîrnă poate evoluţia speciei noastre. Dacă nu te laşi copleşit de pragmatismul şi de pozitivismul din jur, ci inviţi oamenii să aibă curaj şi încredere în virtuţile poeziei şi să le manifeste spontan, aşa cum am făcut noi cu concursul „Café Poème de Paris“ desfăşurat în 26 de cafenele pariziene, realizezi ce aşteptare există şi ce resurse nebănuite se manifestă în mulţi oameni. Concursul se va termina cu o expoziţie, o broşură cu poemele cele mai bune, traduse din toate limbile în franceză, şi cu transformarea ICR Paris într-o cafenea cosmopolită în seara lansării lui.

Ce valori europene aţi reuşit să impuneţi pe scena Parisului şi care poartă marca „made in Romania“?

Din toate evenimentele organizate în ultimii ani la ICR Paris, aş menţiona ca mai apropiate gustului şi sufletului meu următoarele: crearea premiului internaţional de literatură francofonă „Benjamin Fondane“, expoziţia „Isidore Isou şi letrismul“, lecturi şi înscenări teatrale în jurul lui Gherasim Luca, Ilarie Voronca şi a avangardei româneşti în general; crearea Asociaţiei Traducătorilor de Literatură Română (ATLR) şi promovarea unor scriitori ca Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Dumitru Ţepeneag, Bujor Nedelcovici, Dan Lungu, Marius Daniel Popescu, dar şi poeţii generaţiei ’80 şi ai generaţiei 2000; promovarea constantă a muzicii lui Enescu şi a şcolii muzicale româneşti de compoziţie din anii ’70-’80 (de la Anatol Vieru la Doina Rotaru, Iancu Dumitrescu şi muzica spectrală), a jazzului românesc contemporan (prin Johnny Răducanu, Mircea Tiberian, Liviu Butoi, Nicolas Simion, Maria Răducanu, Jancsy Korossy, Ramona Horvath, grupul Trigon, grupul Ion Baciu Jr., Vlaicu Golcea), dar şi a etno-jazzului sau jazzului-manouche prin crearea festivalului „Tzig’n’Jazz“; expoziţiile de artă vizuală semnate de Dan Perjovschi, Mircea Cantor, Irina Botea, sau grupul de tineri pictori de la Cluj, dar şi evenimente în jurul lui Brâncuşi, Ion Grigorescu, Cristian Paraschiv, sau grupul Etno-art; spectacolele de teatru semnate de Matei Vişniec, Gianina Cărbunariu, Peca Ştefan, Vlad Zografi, Radu Afrim, Andrei Şerban; ca să nu mai vorbesc despre şcoala românească de cinematografie, de la Liviu Ciulei, Mircea Veroiu, Dan Piţa sau Mircea Daneliuc şi pînă la Cristi Puiu, Nae Caranfil, Cristian Mungiu şi tot „noul val“. Iar faptul că ICR Paris este considerat un „loc al poeziei“ în Paris este bucuria mea cea mare, legitimată personal.

a consemnat Cristina HERMEZIU
Intruder - de Baby Mititelu la: 26/06/2010 11:03:44
(la: poem hermafrodit)
Argumentele concrete fac parte din arhiva cafenelei-accesibila tuturor.
Atentie! Observatia facuta de mine se refera la comportamentul virtual, la limbajul celor care apar in cafenea cu nickurile mentionate mai sus. Repet: troll, limbaj mediocru si submediocru, jigniri, zeflemea. Cine intra in cafenea se sperie si pleaca. Se sperie de limbajul agresiv.
Ca exemplu apropiat iti pot da o sora de a mea...mazgaleste poezii, nu e poeta-e economista. A publicat in cafenea cateva poezii si a plecat buimacita. "Ce e cu marlania asta?"-intrebarea ei. Spera sa fie criticata, avea nevoie de critica dar nu de batjocura.
Daca observi la "prin preajma" aceiasi cativa...Nu rezista nici un cafegiu nou. Nu te-ai intrebat DE CE?
Chiar te rog sa semnalezi adminului acest comentariu al meu...daca am gresit, voi suporta consecintele.
#552661 (raspuns la: #552658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Florin, Paianjenul si Daniel - de Belle la: 23/05/2004 07:24:47
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
nu ma intelegeti gresit, si eu ca multi altii fac greseli, mai ales in texte "pur-si-simplu", n-am vrut neaparat sa "critic" si sa devin un "trouble maker" pentru voi ....

totusi, textul la care faceam referire este o poezie, deci se presupune ca autorul nu a scris-o pur si simplu ca pe o corespondenta obisnuita si apoi a trimis-o fara sa verifice continutul. poezia este o forma literara de exprimare iar eu una nu pot sa-i apreciez valoarea fiindca greselile ortografice imi "distrag" atentia de la continut. in plus utilizatorul care a publicat-o traieste inca Romania si consider "deranjant" ca nu stie sa scrie corect
ok... - de L la: 25/09/2004 22:03:37
(la: Despre Sua si americani.)
Cum, nu ma lasi sa deraiez threadul ? :)

E cam greu sa descoperi ce e pozitiv, ca te obisnuiesti cu binele mult mai usor decit cu raul, si devine natural. Vad diferentele cind mai vorbesc cu cei ramasi in tara despre cum mai e pe acolo. Dar sa incerc.

In L.A., cel mai pozitiv element e clima, dupa cum ai descoperit. Desi inca e prea cald aici (erau 24 de grade ca era dimineata, mai incolo vor sari de 30 un pic). Nu ninge niciodata aici dar la doua ore de condus sint niste munti (Big Bear) unde poti sa skiezi.

In general, prin zonele bune, orasul e curat si strazile n-au gropi. Majoritatea cladirilor sint cu un etaj, maxim doua. Complexele de apartamente au piscina si jacuzzi, masini de spalat etc. In magazine vinzatoarele-ti zimbesc si nu te trateaza de parca-ti fac o favoare de vorbesc cu tine. Sint magazine cu tot ce vrei, de la supermarketuri la cele dedicate pentru animale, electronice sau home improvement. Poti sa-ti permiti sa-ti iei chestii necesare in ziua de azi (TV mai mare, DVD, computer) fara sa-ti fie rusine de vecini sau frica, ca te urmaresc borfasii.

Sistemul bancar e bine pus la punct. Combinat cu credit rating, poti sa-ti iei masina, TV sau mobila ACUM fara sa astepti 20 de ani punind bani deoparte. Si fara sa cari valiza de bancnote :) (desi daca vrei neaparat, se poate). Nu mai e nevoie sa ma duc sa stau la coada sa platesc telefonul, lumina, etc - primesc chitanta prin posta, trimit cecul tot prin posta sau platesc pe internet. Bani in buzunar - maruntis pentru prinz, restul e plastic.

E posibil sa-ti faci o firma micuta, chiar de acasa, fara sa te gindesti la ce spaga sa dai si unde, sau sa astepti ziua cind mafia iti cere plata pentru protectie. Avantajul unei populatii de doua sute de milioane (USA) e ca si "nisele" de piata devin semnificative. Sistemul postal e de asemenea dezvoltat, cu timpi consistenti etc.

In general viata e mai usoara, si impactul problemelor obisnuite de zi cu zi e mai redus. Stresul la munca e mai mare totusi, dar depinde si unde lucrezi. Ai o gramada de drepturi de care nu-ti dai seama pina cind ai nevoie de ele, dar sint acolo pentru tine. Sint mai putine de cind cu Bush totusi - daca pina si Soros a zis ca si-ar cheltui toti banii sa scape de el - but I digress.

Cu plimbatul pe plaja marturisesc ca nu prea ma dau in vint. Plajele sint cam ca in Romania, apa cam murdara si lumea pestrita, nu chiar ca-n Hawaii. Poti sa pescuiesti pe ponton in Santa Monica dar sint tot felul de warninguri despre mercurul din moluste si anumiti pesti.

L.A. e o metropola relativ noua asa ca a fost construit de la inceput cu un sistem suparat de autostrazi si se intinde pe 40-50 de mile. In spatiul asta traieste aproape jumatate din populatia Romaniei din 89 (ca numar). Sistemul de transport urban e slab dezvoltat, si din cauza asta, masina nu e un lux ci o necesitate, si congestia de trafic e o problema aproape tot timpul (vezi sigalert.com). E diferit de San Francisco sau New York unde majoritatea folosesc transportul urban.

Cu toate astea, am fost surprins sa vad ca nu e absolut nimeni pe trotuare. Trotuare excelente, bine intretinute, si goale. Asta e o caracteristica locala a L.A.-ului, ca am vazut ca-n alte orase lumea merge pe trotuare. Toata lumea conduce aici. Cam prost, ce-i drept, si fara grija sau atentie, dar conduce.

Populatia din L.A. e destul de amalgamata, cu diverse natii si culori. E mai usor sa te adaptezi cind toata lumea vorbeste cu accent si nu se uita nimeni strimb la tine ca esti strain. Pe de alta parte, diversele natii tind sa se concentreze in anumite zone (avem cartier chinezesc, thailandez, sint zone rusesti, evreiesti, persiane etc). Exista magazine cu specialitati greu de gasit altundeva (cascaval, gogonele, toba, muschi tiganesc, magiun de prune, Murfatlar - desi inca n-am reusit sa gasesc Busuioaca de Bohotin pe undeva :( ).

E mai bine asa ?
#23381 (raspuns la: #23359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
citeva informatii utile... - de L la: 16/10/2004 09:35:34
(la: Eugenia)
Harta genomului uman e cunoscuta, in sensul ca avem textul, dar din pacate nu cunoastem limba. Stim ce inseamna anumite cuvinte, dar cam atita.

Inginerie genetica se facea si acum citeva mii de ani, desi nu sub acest nume. Cind pastorii incruciseaza doua rase de oi ca sa combine citeva trasaturi rare intr-un singur animal, sau cind agricultorii pastreaza semintele de la rosiile mai gustoase, cam acelasi mecanism e la lucru, desi a trecut multa vreme pina omul s-a prins s-o faca sistematic. Diferenta este ca natura ne protejeaza de greseli in acest caz: rase suficient de diferite nu se pot incrucisa, si deviatiile (mutatiile) sint in general infertile deci nu se pot inmulti scapind de sub control.

Manipularea genetica in laborator se face intr-un alt fel: "gene splicing" inseamna inserarea unei bucati de cod genetic (chiar de la o specie complet diferita) in DNA-ul unei celule mama complete, cu scopul de a adauga o anumita trasatura noului organism.

Anumite rezultate ale acestei tehnologii sint pozitive si probabil greu de obtinut rapid pe alta cale. Din pacate, e de asemenea la fel de usor sa se depaseasca limitele, si e greu de confirmat daca impreuna cu trasaturile dorite nu am introdus si altele mai nedorite, care nu apar decit generatii mai tirziu.

De exemplu, daca o buruiana e rezistenta la paraziti si codul respectiv e izolat si introdus intr-o leguma, putem obtine cartofi care nu sint mincati de gindacii de Colorado, si deci care nu mai trebuie improscati cu pesticide. In felul asta ai de ales intre legume cu urme de chimicale toxice, sau legume "curate" dar modificate genetic. Am auzit de gene dintr-un peste introduse in rosii sa le dea rezistenta la frig (informatie neconfirmata).

Alte rezultate sint mai usor de verificat. Unele bacterii, carora li s-a inserat secventa DNA corespunzind insulinei umane, pot produce insulina in conditii de laborator, deci sint o sursa mai ieftina. Cum insulina e o substanta simpla (intre proteine) banuiesc ca e relativ usor de determinat puritatea etc.

Vom putea determina daca un fetus are defecte congenitale. Anumite boli genetice pot reduce drastic sansele de supravietuire normala. Problema e, unde tragem linia. Cind vor vrea ochi albastri ?

E dificil de anticipat efectul speciilor modificate genetic asupra naturii inconjuratoare. Unele pot sa inlocuiasca rapid speciile native care nu pot concura cu ele. Lantul ecologic, care e greu incercat zi de zi, poate fi debalansat in cai greu de banuit.

Poate ca solutia e sa acceptam ce avem si sa nu lasam aceste modificari in afara laboratorului. Europa, din cite stiu eu (dar nu si Romania), refuza importul de alimente modificate genetic (ceea ce e bine dupa parerea mea, pentru ca n-am incredere ca concernurile industriale dau doi bani pe sanatatea mea daca li se da optiunea). Din pacate piata isi spune cuvintul, si majoritatea populatiei nu va voi sa cheltuiasca dublu pentru legume naturale, care deseori nu arata la fel de bine decit celelalte. Fara informatii suficiente, in curind vom avea de ales numai dintre rau si mai putin rau.

Si problema nici macar nu e asa de simpla. Ingineria genetica e doar ultima sperietoare, dar nu e singura creatoare de probleme pentru umanitate. Si animalele (ne-modificate) crescute la ferme sint dopate cu vitamine si hormoni de crestere, ale caror influenta asupra organismului uman e greu de stabilit pe termen lung. Probabil tonele de "pulpe USA" importate in Romania asa sint.

In plus, nu-mi amintesc unde am citit despre niste studii care au descoperit ca imensele cantitati de medicamente (anti-depresante si altele) eliminate cu dejectiile umane in mari si oceane sint acumulate in pesti si alte organisme care traiesc acolo. Care in final, ajung tot la noi, cum sintem la sfirsitul lantului trofic.

Scuze pentru lungimea postului.
De asemenea, la subiect de Adela - de (anonim) la: 31/10/2004 15:24:56
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Eu personal,am simtit nevoie de o reprezentarea a fiinte divine, a CREATORULUI, pentru ca, in afara de alergarea asta catre moarte, simt ca mai e ceva."
Ceea ce simti nu este un argument. Simturile iseala adesea, mai ales daca dorim cu disperare sa ne insele.

"Viata intreaga ascunde altceva, sunt atatea intrebari ce nu s-au gasit raspunsul."
Si ce daca? Ca sa gasim un raspuns, trebuie sa cautam, fiind echipati cum trebuie si cautand acolo, unde il putem gasi.

"Cum gandesc eu,cum gandesti tu,pastram ascuns,fiecare din noi, altceva,in noi,in adancul fiintei noastre,in sufletul nostru nemuritor sau cum fiecare il defineste."
"Sufletul nemuritor" este o suma de informatii, partial inscrise deja pe matricea creerului nou-nascut (instinctele,reflexele), partial acumulate pe parcursul vietii (cea mai mare parte, care cuprinde amintirile noastre despre tot ce am vazut, auzit, mirosit, gustat si pipait, precum si cunostintele insusite de la altii), plus legaturile formate intre neuronii creierului, care pune in ordine toata aceasta informatie, plus micro-curentele electrice care circula in creier, atunci cand acesta este activ.

"Sunt clipe cand te simti atat de liber,de spontan,de ganditor,fara sa fie nevoie de peisaje mistice,filozofice si celelalte... parca ar fi aceeasi muzica sincronizata in lumina ascunsa pretutindeni, in toate si in totul cat ar fi ele de neinsemnate..."
Aceasta este de acum poezie, nu discutie. Cineva simte o muzica, altcineva vede imagini colorate, dupa cum este constituit din punct de vedere psihologic. Dar daca includem emotiile, nu mai putem discuta.

"Pentru cei care sustin ca stiinta are suficiente argumente sa infirme existenta CREATORULUI,este necesar sa recunoasca fara rezerve ca nu pot infirma nici faptele descrise in Biblie."
Faptele descrise in Biblie sunt foarte "pestrite". Unele sunt fapte istorice, care s-au petrecut intr-adevar, dar au fost descrise de un om al epocii respective, un nomad pascator de oi, pentru care "sa nu fierbi edul in laptele mamei sale" putea sa insemne o porunca plina de intelepciune. Marea lor majoritate nu pot fi nici confirmate, nici infirmate, datorita faptului ca s-a scurs atata amar de vreme. Dar cred ca doar o mica parte din aceste fapte, sau "adevaruri" ar putea avea importanta din punct de vedere gnoseologic. Prin aceasta si se explica, cred eu, ca majoritatea oamenilor de stiinta nici nu le dau vre-o atentie, fiecare ocupandu-se cuminte de trebile sale in domeniul care le suscita interesul si in care s-au specializat. Ar fi pacat sa pierzi timpul pretios, cautand confirmarea sau infirmarea unor fapte putin importante, atunci cand cele cu adevarat importante isi asteapta rezolvarea.

"Existenta CREATORULUI mi se pare conditionata de existenta Bibliei si invers."
Biblia este o carte foarte veche, si atat, scrisa de oameni, ca si cele din ziua de azi.

"Stiinta a reusit sa descopere o parte atat de infima in Univers, incat am putea afirma ca nu stim nimic."
Oricat de putin ar fi descoperit stiinta, este mai mult decat nimic. Oamenii au umplut miliarde de tomuri cu teorii si fapte stiintifice demonstrate, care pot fi verificate de oricine are la indemina echipamentul portivit si aptitudinile necesare. Ce a descoperit pe parcursul a 2000 de ani "comunitatea religioasa"? Stiinta merge inainte, iar religia ne indeamna sa mergem inapoi, la izvoarele intelepciunii pastorale de acum 2000 de ani.

"Nu,cred ca numai stiinta e o cale de rezolvare a problemei...o alta cale mi se pare in forta noastra spirituala...daca stii cum sa privesti, cum sa intelegi viata din interiorul tau catre exterior."
Tu personal, ai descoperit ceva prin aceasta metoda? Daca nu e secret, spune-ne si noua. (Poate iti par rautacioasa, dar singur te expui la asemenea intrebari). Nu face afirmatii, care nu sunt intemeiate pe nimic,
decat pe inclinatiile spre romantica si poezie - acestea sunt bune si ele, dar la locul potrivit.
Ce poti sa-mi raspunzi la aceasta?
Cu sincere salutari, Adela

#27074 (raspuns la: #27033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
None taken... - de Rvaan la: 21/11/2004 12:19:42
(la: Anatomia unei venere timpurii)
Alice, poezia în general se bazează chiar pe ce simte fiecare... ar fi mişto ca fiecare să simtă ce-a vrut "poetul" să spună, dar e cam imposibil...apropo, în mod conştient nu vreau să impresionez (adică nu aici :)), dar cine ştie ce complex/fixaţie freudian(ă) am...

Ce am vrut să exprim: atracţia faţă de un obiect/persoană este esenţialmente personală... adică nu contează cum arată, ci doar cum o văd eu :). Aşa că dorinţa este pur personală, nu prea are de a face cu obiectul dorinţei (intrinsec), ci cu ce am eu nevoie în momentul respectiv. De-aici o serie de inadvertenţe ... Iar poezia în sine: mi se-aprind călcâiele după o "superbă", dar o atracţie pur fizică, sexuală care, ca privtor vs. 'telectual, mi se pare scabroasă, animalică... Atracţia este de fapt o narcoză a animalului, a instinctului, nu a sufletului...

Asta am vrut...ce-a ieşit, judecaţi voi!

Btw.: mersi de atenţie/comentariu...
#29417 (raspuns la: #29402) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai dreptate, intruder... - de spinroz la: 24/05/2005 23:06:23
(la: Ce face femeia cu amantul nu face cu bărbatul!)
Jocurile erotice, petting sau neking, cum spun englezii, ,,mozol’’ în limbajul românesc de argou se limitează la o excitaţie a epidermei, pe când sexul oral, anal, ehei!... e chiar intr- omisia ... Şi cum crezi tu că ar accepta o nevastă care se respectă şi îl respectă pe soţ , sexul oral sau anal, doamne fereşte. Explicaţia cred că i-am dat-o în răspunsul la comentariul lui ,,donquijote''.
Adevăratul Don Quijote exprimă o extremitate a sufletului spaniol în vreme ce cealaltă extremitate este atât de bine exprimată de nu mai puţin faimosul Don Juan, de fapt cele două caractere exprimă atât de bine psihologia eroticii masculine, dar în povestea lui Don Juan şi a celei feminine... Eu în mod expres am accentuat, nu atât pe sexul oral, anal ,cât mai cu seamă pe libertinajul erotic al femeii în relaţia cu amantul şi reticenţa ei în relaţia cu soţul. Îţi recomand totuşi cartea lui Stekel,,Psihologia eroticii feminie'' spre edificare. Spor la ... citit!
#51000 (raspuns la: #50888) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
doar visul - de lorrelei la: 01/06/2005 18:24:06
(la: mă doreai)
Costin, ştiai că în simbolistica culorilor galbenul este sinonim
cu dezdădejdea?! (te întreb pentru că am observat că revine uneori obsesiv în poeziile tale, deşi îmi pare că tu îi dai alt sens culorii )
Este una din poeziile tale care mi-a fost emoţie şi piatră şi ploaie. . Tocmai de asta nu voi face o dizertaţie asupra ei. Şi totuşi...cum ţi-ar părea : ,, du-mă, te rog, îmi spuneai toată ape
du-mă în tine
du-mă acasă
du-mă în tine
nu mai suport piatra
nici ploaia
da"

Cu drag,
L.
Omul sfinteste locul si nu (numai) haina... - de reincarnat la: 10/08/2005 08:13:21
(la: noi si imaginea noastra)
irina,

Ai mare dreptate. "Haina" poate sa ne induca in eroare. Totusi daca ne uitam cu atentie pina si combinatiile de haine scumpe pot sa spuna foarte mult despre ce se ascunde sub ele.
Nu trebuie sa ne uitam numai la marca. Am vazut multi imbracati cu BOSS, ARMANI... you name it... si care din cauza combinatziei nereusite sau a momentului nepotrivit aratau exact ceea ce erau...
La urma urmei, cine este destept este destep oricind, oricum si in orice impreujurare. Este adevarat ca prima impresie o face aparentza dar nu am vazut multzi prosti cara la prima vedere sa para altceva decit
ceea ce sint...:-)))

In privintza genilor impbracate "dezordonat"... Ei au acel "gift", acea lumina pe fatza care nu poate insela si isi permit sa fie excentrici... cu sau fara voie:-)))

Hei, se pare ca esti in excursie in Romania??? hahaha... In patru saptamini voi fi in Italia, la Milano. Abia astept sa vad vitrine cu haine frumoase.

Chris
#64548 (raspuns la: #64466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
H2SO4 - de lavdyi la: 21/11/2005 10:34:00
(la: peste ani)
Ma bucura comentariul extrem de "realist" pe care l-ai facut, poate cam deplasat din partea unuia care scrie poezii si ar trebui sa inteleaga nuanta metaforica a anumitor cuvinte dincolo de valoarea lor strict proprie. Desi intr-un fel ai dreptate, pentru ca am incercat sa vad daca e greu de inteles "unde vreau sa bat " pentru o persoana care habar nu are despre ce e vorba. Asta e realitatea iar daca am gresit adresand un text "ca eseu" publicului larg in loc sa-l transmit doar persoanei care trebuie sa-l inteleaga imi cer scuze. Iar ca sa intelegi aceasta ultima fraza (pentru a nu ma mai lua peste picior) am sa-ti dau un exemplu: eu iti zic atat: "joi la ora 20:00"; normal ca nu ai intelege nimic insa un amic de-al meu cu care am vb despre cupa uefa isi va da seama ca e vb de ora la care incep meciurile. Desigur asemanarea e putin cam deplasata, dar releva clar faptul ca cel caruia ii transmiti un mesaj il va intelege mult mai bine decat ceilalti care il citesc pe langa el. Cum cred ca poeziile de dragoste ale lui Eminescu le-a inteles mult mai bine Veronica Micle decat noi.
Revenind insa putin si la aspectul strict propriu al frazelor legate de " a dori,a avea , a cunoaste" ca povara pe de o parte sau ca progres pe de alta parte trebuia sa te gandesti de doua ori inainte de a face acea afirmatie. Si stii de ce? Iti "esplic": de exemplu dorinta lui Newton de a descoperi de ce marul din copac cade in jos si nu in sus a reprezentat un mare progres prin descoperirea fortei gravitationale. Dorinta mea de avea o masina straina devine un progres personal sa spunem in momentul in care imi cumpar o Toyota Corolla. Si in ambele cazuri si un motiv de bucurie, de fericire. Dar, dorinta care odata realizata reprez progres si un motiv de fericire, este urmata de o alta dorinta. Si tot asa pana la urma totul devine o povara. Pentru ca Newton desi si-a dorit , nu a reusit sa descopere nimic mai reprezentativ decat ceea ce tocmai realizase, iar eu chiar daca acum mi-as dori un BMW M6 si prin absurd as reusi sa-l am, probabil ca dupa o scurta perioada de timp ma va multumi , cine stie, doar un Mig 29. Iar aceste doua exmple, chiar daca sunt diametral opuse converg spre aceeasi idee: totul este relativ in functie de momentul in care se petrece.Pentru ca daca acum cateva luni un lucru( o persoana) ma multumea pe deplin, ma facea fericit, acum acel lucru(persoana) nu mai imi trezeste aceleasi sentimente. Si atunci vine presupunerea fireasca: poate era mai bine daca ma opream in acel moment...Esti fericit acum ca ti-ai cumparat un apartament cu doua camere iar peste ceva timp nu-ti mai ajunge o vila cu piscina. Chiar daca aceasta evolutie a lucrurilor este fara doar si poate un progres, cu timpul nu cumva devine o povara pentru noi ca persoane?
#89181 (raspuns la: #88897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Verb de scriitor adevarat :) - de Honey in the Sunshine la: 23/11/2005 22:55:25
(la: Doar femeile sângerează)
Mi-a placut la nebunie... ai ceea ce se numeste (in capul meu) "simt al limbajului", creezi imagini din senzatii, cuvintele-ti curg frumos.
Acum fug sa te propun la "Premiile Cafeneaua":)
______________________________________________________
"Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi
om - de ooanna la: 20/12/2005 19:49:23
(la: Stiinta intre pierzanie si absolvire)
...cu toate ca ma enervezi teribil ca mi-ai dat de lucru ( tema pentru acasa ) , trebuie sa apreciez si sa-ti multumesc pentru delicatetea de-a ma baga la " separeu " ca sa nu ma fac de kko fata de toti ceilalti...;D
....organismele pot fi tratate bio-chimic (medicina alopata ) si energetic (homeopatie ,bioenergoterapie , acupunctura , presopunctura....)
... sa incepem cu cateva cuvinte despre homeopatie....Samuel Hahnemann ( 1755-1843 ) este cel care a pus bazele ei ca stiinta...principiile ei sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri.....are trei elemente reprezentative :
1. metoda de preparare a remediului
2. modalitatea de diagnosticare
3. tratarea individualizata
.....medicamentele homeopate sunt obtinute din minerale , plante si animale.....au concentratie redusa in substante chimice....nu au efecte secundare....stimuleaza capacitatile proprii de aparare si autoreglare a organismului...se obtin printr-o tehnica speciala bazata pe principiul fizicii cuantice....un corp scufundat intr-un lichid .... raman calitatile terapeutice ale corpului respectiv in lichid....se fac dilutii pana nu ramane nici o molecula materiala....ramane doar fluid ionic....acesta va vindeca organismul bolnav...calitatile fluidului ionic se schimba in functie de dilutie....cu cat este mai inalta dilutia , cu atat patrunde in organele fine (ex: sistem nervos , ficat )....
....caile prin care medicamentele homeopate isi fac efectul in organism....aici trebuie sa vorbim un pic despre neurofiziologie ( materie care , cu toate ca este destul de grea , mi-a intrat singura in cap deoarece mi-a fost predata de cel mai drag profesor ).....este vorba despre canalele ionice din neuroni (daca vrei mai amanuntit iti pot trimite manualul ; numai sa nu ma pui sa gasesc si notitele , ca s-ar putea sa ma prinda revelionul cautandu-le :))....este vorba despre pompele ionice ( care mentin homeostazia ionica a celulei , refacand asimetria pentru a pastra calitatea de sistem deschis )...este vorba despre pompa Na+ - K+ ( cu stoichiometria de 3 Na+ pentru 2 K+ ; incarca electric ; acumuleaza energie potentiala )....este vorba despre pompa de Ca2+ ( in functie de aceasta se inchid - deschid canalele ionice )....este vorba despre potentialul de actiune ( propagarea se realizeaza prin deplasarea din aproape in aproape a ionilor de H+ de pe suprafata membranei ; deschiderea canalelor si influxul de Na+ )....este vorba despre numarul critic de canale deschise.......prin aceste canale fluidul ionic din medicamentele homeopate patrund la nivel de celula ....aici au loc schimburile...intervine sistemul enzimatic energetic ( ATP-azele ) ......nici stiinta nu stie exact tot procesul care se desfasoara la nivel de celula in cazul medicamentelor homeopate ....( de aceea eu le dau denumirea de minuni ).....s-a ajuns la concluzia ca nu sunt complet cercetate si dovedite stiintific ... ..dar asta nu inseamna ca tratamentul homeopat nu este eficient ....eu personal si familia mea am avut rezultate foarte bune in urma lui...
....ca modalitate de diagnosticare doctorita mea foloseste pendulul ( bazat pe magnetismul corpului )....alti homeopati folosesc observatia si informatiile primite de la pacienti ( inclusiv analize sau radiografii )
.....tratarea se face individual....fiecare organism este considerat unic ( spre deosebire de medicina alopata unde tratamentele sunt aceleasi pentru o boala ).....aici as mentiona faptul ca la noi in tara exista doua curente in homeopatie....cea clasica ( unde se cauta un panaceu universal pentru tot organismul ).....si cea moderna ( unde se dau mai multe medicamente combinate in functie de simptome )....
....as mai mentiona ca la nivel de celula se pot produce blocaje...in urma carora se pierde energie...astfel aparand bolile....energetic pot fi deblocate prin fluid ionic ( tratament homeopat , bioenergoterapie ) si mecanic ( acupunctura , presopunctura...)
...si atat ca mi-au murit aproape toti neuronii...daca imi mai vine ceva in minte , iti mai scriu...:)
#96208 (raspuns la: #95680) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
teoria si practica - de Pago la: 27/12/2005 15:32:32
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
teoria e buna, practica ne omoara... din ultimele cercetari despre care am citit sau vazut la tv, se pare ca "hardware-ul" omului nu e diferit deloc de cel al animalelor, avem gene comune si cu hydrele si cu multe animale mai mult sau mai putin primitive, diferentele sunt mici din punct de vedere fizic, organic, biologic. Oamenii si maimutele actuale au un stramos comun, asta e cert, nu incape nici o indoiala. Dar omul e ceva mai adaptabil, are in plus un cortex mult mai dezvoltat, mai multe legaturi, mai multe informatii, e capabil de procesari de informatie mai complexe si ceea ce il diferentiaza net de animale e limbajul si tehnologia superioara. Si maimutele pot crea si manui unelte, la fel si animale mai primitive, delfinii au un limbaj dezvoltat si se pare ca au o cultura proprie, dar n-au tehnologie, cu toate astea, inteligenta materiei a fost mereu subestimata. Eu cred ca matematica, simbolica sau modelele simplificatoare, de reducere la ceva cunoscut si clar nu-si au rostul intr-o problema complexa cum e aceasta. Nu se poate reduce toata stiinta la matematica sau alte stiinte "exacte" chiar daca avem nevoie de suportul lor. Problemele complexe nu pot avea raspunsuri simple, cel mai adesea nasc noi intrebari, cunoasterea e dinamica si relativa.

pantha rhei
maan - de Ivy la: 09/02/2006 03:34:12
(la: Nu vreau sa traiesc in Rromania voastra!)
nimic personal..

dar, exista totusi un "dar"..Eu una inteleg ca baietul asta o fi tanar si fara prea multa minte..Ce stie el ce e dragostea de patrie si una si alta..E clar, foloseste cuvinte dure la adresa tarii noastre... Insa e punctul lui de vedere..si o sa se trezeasca la realitate la un moment dat.

Dar tu, tu care spui ca ai ceva educatie in spate, si ca educi parte din tineretul tzarii, tu cum poti folosi un astfel de limbaj? Nu stiu de ce, dar limbajul folosit de tine nu il pot asocia cu un intelectual, cu un profesor.. Sa ma omori, sa ma bombardezi cu fraze de care ai sa vrei tu, dar sincer nu te intzeleg.

Stiu, o sa mi se spuna sa "nu te mai citesc"..dar ce pot face, daca apari peste tot. Peste tot, orice subiect..esti acolo. Si nu numai ca esti acolo, dar ataci!!! Ataci tot ce poti. Am devenit curioasa, si am citit sa vad de poti spune cuvinte blinde, sa vad de poti fi blinda, simpatica, placuta..Nu am gasit..

Ma intreb (si nu astept sa-mi raspunzi), deci ma intreb ce oare te face sa fii atit de aroganta si plina de...rau..(bunica-mea ar fi spus "venin")..

oh well..
#104727 (raspuns la: #104675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...