comentarii

apos;Povestea furnicii apos; apos;de Ion Druta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
am gasit 104 carti in romana - de andante la: 17/03/2010 12:10:58
(la: Lulu.com - o platforma de publicare de carte)
Povesti/Amintiri din Copilarie de Ion Creanga?!

Cine le-a publicat? Cine ia banii de pe ele? Cum e cu dreptul de autor?

N-as folosi Lulu din doua motive: pretul de vanzare prea mare (e un prag setat de Lulu, vad ca au fost cazuri de retragere a cartii datorita pretului, stabilit automat, prea mare) si devalorizarea psihologica a publicatiei ("o sa apara o multime de porcarii") doar pentru ca nu e folosita o editura clasica.
Daca tot va complicati, sa va dau niste idei. : ) - de ayoka parol la: 30/03/2006 18:44:53
(la: Realitate romneasca: pensionarii din ratb)
Eu nu pot furniza chiar asa multe prezumtii, stocul meu e ceva mai limitat, dar garantez valoarea lor. : ))
Story-ul meu se poate numi ,,Pantomima mintala”, ,,Mosneagu cu baston de argint”, ,,Roxy si Inima-de-Ciuperca” ori ,,Telefonul fara fir” (2 persoane, copii pana in 3 ani, bafta lor ca au nevoie!).
Actiunea incepe (si se desfasoara) in special in mintile protagonistilor; de aceea, subtextul e de baza. Eroii se sprijina doar pe jumatati de gesturi, miscari vagi, onomatopee (tuse, plescait, fornait, dres de glas, respirat cu substrat etc.), diafane elemente de decor, plus cateva alte mijloace putin mai sofisticate de transmitere si primire de informatie – cuvinte puse aleatoriu cap la cap (personajele noastre, fiind extrem de perspicace, au darul de a descoperi sensuri profunde si multiple in absolut orice insailare de vorbe ori de situatii, deci logica, atata vreme cat exista in capetele lor, aducand ordine in orice categorie de haos, nu mai are ce cauta in ganduri sau asa-zise fraze. Le umplu ei de intelesuri, ba chiar la final le pun si fundite si ornamente si-si dau peste nas unul altuia cu ele, nici ei nu stiu de ce).
Dar sa incepem povestea. Roxy il vede pe batran (Neagu pe nume, poreclit si Optminute sau Inima-de-Ciuperca) mergand pe strada in fatza ei, orientandu-si faptura inca tzantzosa, ajutat de un baston de dandy din argint, spre statia de autobuz. Tanara il cunostea deja foarte bine pe atragatorul grizonat, din vedere si din cateva conversatii telepatice (plus cateva scrisori imaginare, la care el ii raspunsese, tot imaginar). Pentru Roxy, oricum, cele doua planuri, realul si imaginarul, erau nu doar complementare, intersectate si intersanjabile, dar deseori coincideau perfect (tipa era plecata rau cu pluta, nu facea diferenta intre timpuri, oameni, situatii, sentimente sau lipsa de sentimente). Fiind foarte ramasa in urma din punct de vedere social, cultural, economic si religios si constienta de acest fapt zguduitor pentru ea (punea mare pret pe toate acestea si nu vedea decat ascensiune in fatza ochilor), duduia Roxy isi dezvoltase mladios o erotomanie clasa-ntai, cu care-l hartuia pe Neagu de-l zapacise. Se credea iubita strasnic de acest batranel, avea vise erotice cu el, se vedea cu statuie in gradina blocului, ridicata tot de el, ce mai, era chinuita rau de demonii iubirii impartasite pe care o traia cu Optminute. Scrisorile ce si le trimiteau (scrise intotdeauna cu cerneala simpatica, direct pe cerebel) demonstrau clar ca si Inima-de-ciuperca o iubeste si ca se gandeste la ea, si ca ei au o relatie frumoasa, casta, neprimejdioasa, ca orice iubire erotomana, izvorata direct din negurile adanci ale psihicului ei virtuos si ideal.
Despre privirile languroase pe care i le arunca atunci cand se intalneau in statie (si la care, in mintea ei generoasa, el ii raspundea de doua ori pe-atat), Neagu nu avea nici o parere anume. Totusi, la un moment dat, incepu sa miroasa ceva. Mos Neagu se gandi brusc, cu flerul care-l caracteriza (si care nu dadea gres), ca fata ii face ochi dulci din cauza ca ii place bastonul lui de argint, pe care vrea sa i-l smulga intr-un moment de neatentie din mana chircita si sa-l vanda pentru a-si plati intretinerea. Asa ca o privi deodata cu ura si-si puse in gand ca, data viitoare cand mai iese din casa, sa-si imbrace bastonul in piele. Zis si facut. In ziua urmatoare, Optminute iesi mandru din scara blocului, fericit ca, iaca, acum o dovedeste pe domnita pusa pe sotii si-i scoate bazaconiile din capsorul zguduit de evenimente. Dar Rosanne nu mai aparu in statie. Optminute se simti lezat (cum, tocmai acum, cand sa-i arate el baston de argint peste spinare!…?), dar isi promise sa nu lase furia sa-i treaca (ia mai da-o naibii de tensiune!). Cand urca in autobuz, iata aparu si Roxy erotomana val-vartej, il impinse pe tataie, el cazu pe un scaun, socat si, prinsa cu mana de bara, incepu sa mestece guma deasupra capului lui (care ii apartinea pe vecie, cu restul de mos cu tot). Optminute lesina cateva secunde, iar cand se trezi buimac, vazand-o pe maniaca proiectata pe tavanul masinii, uitandu-se la el cu ochii sticlosi, gata sa-l manance din priviri, isi pipai bastonul, ca nu cumva sa i-l fi sustras nenorocita, dar simtindu-l stand cuminte la locul lui, nu gasi altceva mai bun de spus decat: ,,creatura ce esti, nu ti-e rusine sa mesteci guma in masina lu’ Reatebe, pun pariu ca n-ai nici bilet, jos cu tine, netrebnico, pana nu vomez! (nervos-nervos, da’ cuvinte sclifosite avea!…) Roxy intepeni si simti ca-i pica ceru-n cap si, cu ocazia asta, ca se desface si pamantul sub ea si o-nghite, cu amor cu tot…se uita ca o papusa de catifea batuta de vremi, fix in ochii mosneagului dezlantuit si nu gandea decat: ,,unde plecasi, iubire solida de acum cateva minute?’’ Ii veni sa-l ia pe mos de haina si sa tipe cu disperare: ,,Cine esti si ce-ai facut cu Inima-de-Ciuperca???” (se vede treaba ca-si imagina, in crunta ei deznadejde, ca mosul iesise din corp in momentul de letargie si un spirit ingrozitor ii luase locul. Un spirit neindurator, care n-o iubea si care nu avea s-o iubeasca – sau, ma rog, nu avea s-o adore ca Optminute).
La urmatoarea statie, Roxy, luandu-si cu ochii aposi ramas-bun de la corpul iubit, cobori, tarsaindu-si picioarele, si o lacrima de iubire moarta se asternu sub pasii ei, evaporandu-se pe asfaltul prafuit. Avea sa inceapa sa caute spiritul lui Neagu prin toata lumea, si, la nevoie, avea sa-si puna propriul trup in slujba acelui suflet iubitor, iesind de bunavoie din el, spre a-l lasa la discretia iubitului inimos, sa se lafaie in el inca 60 si ceva de ani…Macar atat sa faca, in cinstea iubirii pe care el, Inima-de-Ciuperca, suflet destoinic, i-o purtase.
Neagu, in schimb, multumit-ochi de succesul cuvintelor sale agresive, merse cu autobuzul pana la capat, apoi se intoarse acasa, bucuros ca-si simte in mana bastonul de argint, la care, datorita vigilentei sale, nebuna aia mica nu avusese acces. Cele opt minute pe care le facea de la statie pana acasa ii parura insa foarte scurte, impalpabile…Ba chiar, ajungand acasa, constata cu stupoare ca mersese de data asta mult mai repede, si ca-n loc de opt minute, cat facea de cateva zeci de ani incoace, fusesera doar 6 si 12 secunde…Mosulica era trist si dezumflat… Nu mai prezenta interes pentru Roxy…ramasese singur…cu bastonul de argint…ce-l privea dezabuzat, cu repros, din cui…
De asta, rezonez cu terrorizer: e de dorit, in astfel de situatii, sa afli ce e in mintea omului; il abordezi cu incredere si vezi care e problema lui. La ce-i sta mintea si de ce se poarta cu tine (sau cu altii) in felul in care se poarta. De obicei (atata vreme cat partenerul de discutie e fair-play), atunci cand faci primul pas si mergi jumatate de drum spre el, vine si acesta spre tine jumatatea lui. Nu-si bate joc de efortul tau de a te apropia de el.. Curaj! Prima jumatate de drum e a voastra!


ayoka parol seshun pafan

#114352 (raspuns la: #114008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ion Creanga - de LMC la: 14/06/2004 22:48:26
(la: Mod de evaluare a literaturii contemporane...)
Pentru cei care nu stiu chiar si Ion Creanga a scris citeva lucrari foarte scandaloase care pe vremea lui Ceausescu au fost pur si simplu cenzorate la maxim. Nu mi-a venit sa cred cind am dat peste aceste povestiri foarte vulgare, lansate imediat dupa caderea comunismului in Romania. Am sa revin cu titlurile acestor povesti pentru cei interesati. "O cola va rog..." este nimic in comparatie cu ce a scris Creanga.
RETETA DE SAVARINA!!!!!! URAAAAAAAA!!! - de LMC la: 09/10/2004 00:12:07
(la: Trancaneala Aristocrata)
Savarina

5 linguri zahar pudra
5 oua
5 linguri pesmet fin
coaja rasa de la o lamiie
zeama de la o lamiie
frisca

Siropul

150g zahar
1 pahar apa
1 lingura rom

Se freaca zaharul cu galbenusurile pina se obtine o crema, se adauga apoi, amestecind mereu, coaja de lamiie si pesmetul, la urma albusurile batute spuma (se incorporeaza amestecind foarte usor sa ramina pufos). Se pune compozitia in forma de savarina (forma rotunda cu gaura la mijloc sau orice forma mica si rotunda ca pentru cupcakes). Se coace la foc potrivit, apoi se siropeaza cu un sirop de zahar, apa si rom. Dupa ce se raceste se umple golul din mijloc cu frisca (daca folosesti forma de cupcakes atunci faci tu o gaura mica cu o lingurita) (se poate garnisi punind peste frisca citeva visine sau alte fructe din dulceata).

Eu folosesc tava din aia de cupcakes si in fiecare gaura pun o forma de hirtie care nu lasa ca savarina sa se prinda de tava. Este foarte bine sa folosesti hirtia pentru ca atunci cind insiropezi savarina trebuie sa stea siropul in savarina nu sa curga pe margine. De asemenea este foarte practic la servire, fiecare isi ia savarina cu mina o pune in farfurie si maninca cu lingurita.

Daca vrei sa dublezi portia cantitatilor de mai sus este indicat sa le faci de doua ori, deci nu pune 10 oua odata. Eu am facut asta si de multe ori albusurile au lasat un lichid apos care nu mentine savarina pufoasa.

Pesmetul se poate face din piine alba (not sourdough). In America cea mai ieftina piine este perfecta. Se pun feliile de piine la 150F , sau un foc mic in cuptor si se lasa sa se usuce. Cind o parte este uscata se intoarce pe cealalta parte si se lasa pina sau uscat de tot. Se poate pisa marunt cu un Food Processor, sau cu masina de macinat cafea. Pesmetul trebuie sa fie fin de tot la savarine.

Folositi un rom bun. Eu de multe ori pun mult mai mult rom la sirop decit scrie in reteta. Fiecare cu gustul lui.

Pofta Buna!
RETETA DE SAVARINA!!!!!! URAAAAAAAA!!! - de LMC la: 01/11/2004 19:24:54
(la: Trancaneala Aristocrata)
Scriu din nou pentru cei care vor o viata mai usoara :)


Savarina

5 linguri zahar pudra
5 oua
5 linguri pesmet fin
coaja rasa de la o lamiie
zeama de la o lamiie
frisca

Siropul

150g zahar
1 pahar apa
1 lingura rom

Se freaca zaharul cu galbenusurile pina se obtine o crema, se adauga apoi, amestecind mereu, coaja de lamiie si pesmetul, la urma albusurile batute spuma (se incorporeaza amestecind foarte usor sa ramina pufos). Se pune compozitia in forma de savarina (forma rotunda cu gaura la mijloc sau orice forma mica si rotunda ca pentru cupcakes). Se coace la foc potrivit, apoi se siropeaza cu un sirop de zahar, apa si rom. Dupa ce se raceste se umple golul din mijloc cu frisca (daca folosesti forma de cupcakes atunci faci tu o gaura mica cu o lingurita) (se poate garnisi punind peste frisca citeva visine sau alte fructe din dulceata).

Eu folosesc tava din aia de cupcakes si in fiecare gaura pun o forma de hirtie care nu lasa ca savarina sa se prinda de tava. Este foarte bine sa folosesti hirtia pentru ca atunci cind insiropezi savarina trebuie sa stea siropul in savarina nu sa curga pe margine. De asemenea este foarte practic la servire, fiecare isi ia savarina cu mina o pune in farfurie si maninca cu lingurita.

Daca vrei sa dublezi portia cantitatilor de mai sus este indicat sa le faci de doua ori, deci nu pune 10 oua odata. Eu am facut asta si de multe ori albusurile au lasat un lichid apos care nu mentine savarina pufoasa.

Pesmetul se poate face din piine alba (not sourdough). In America cea mai ieftina piine este perfecta. Se pun feliile de piine la 150F , sau un foc mic in cuptor si se lasa sa se usuce. Cind o parte este uscata se intoarce pe cealalta parte si se lasa pina sau uscat de tot. Se poate pisa marunt cu un Food Processor, sau cu masina de macinat cafea. Pesmetul trebuie sa fie fin de tot la savarine.

Folositi un rom bun. Eu de multe ori pun mult mai mult rom la sirop decit scrie in reteta (de multe ori insiropez chiar cu mai mult sirop). Fiecare cu gustul lui.

Pofta Buna!
Savarina - LMC - de Belle la: 07/12/2004 15:18:32
(la: Retete aristocrate)
Savarina (de la LMC)

5 linguri zahar pudra
5 oua
5 linguri pesmet fin
coaja rasa de la o lamiie
zeama de la o lamiie
frisca

Siropul

150g zahar
1 pahar apa
1 lingura rom

Se freaca zaharul cu galbenusurile pina se obtine o crema, se adauga apoi, amestecind mereu, coaja de lamiie si pesmetul, la urma albusurile batute spuma (se incorporeaza amestecind foarte usor sa ramina pufos). Se pune compozitia in forma de savarina (forma rotunda cu gaura la mijloc sau orice forma mica si rotunda ca pentru cupcakes). Se coace la foc potrivit, apoi se siropeaza cu un sirop de zahar, apa si rom. Dupa ce se raceste se umple golul din mijloc cu frisca (daca folosesti forma de cupcakes atunci faci tu o gaura mica cu o lingurita) (se poate garnisi punind peste frisca citeva visine sau alte fructe din dulceata).

Eu folosesc tava din aia de cupcakes si in fiecare gaura pun o forma de hirtie care nu lasa ca savarina sa se prinda de tava. Este foarte bine sa folosesti hirtia pentru ca atunci cind insiropezi savarina trebuie sa stea siropul in savarina nu sa curga pe margine. De asemenea este foarte practic la servire, fiecare isi ia savarina cu mina o pune in farfurie si maninca cu lingurita.

Daca vrei sa dublezi portia cantitatilor de mai sus este indicat sa le faci de doua ori, deci nu pune 10 oua odata. Eu am facut asta si de multe ori albusurile au lasat un lichid apos care nu mentine savarina pufoasa.

Pesmetul se poate face din piine alba (not sourdough). In America cea mai ieftina piine este perfecta. Se pun feliile de piine la 150F , sau un foc mic in cuptor si se lasa sa se usuce. Cind o parte este uscata se intoarce pe cealalta parte si se lasa pina sau uscat de tot. Se poate pisa marunt cu un Food Processor, sau cu masina de macinat cafea. Pesmetul trebuie sa fie fin de tot la savarine.

Folositi un rom bun. Eu de multe ori pun mult mai mult rom la sirop decit scrie in reteta. Fiecare cu gustul lui.

Pofta Buna!

#30960 (raspuns la: #30959) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea omului... eseul 2 modificat - de spinroz la: 08/05/2005 20:57:43
(la: Copilaria)
Dumnezeu, ca orice tată grijuliu a pretins copiilor, Adam şi Eva, supunere şi ascultare. Copii, ca orice copii, au uitat de îndată de interdicţiile Tatălui şi s-au lăsat ispitiţi de şarpe care i-a îndemnat să mănâce din fructul oprit. A nu se supune, a nu asculta stă în firea oricărui copil. Dar mai cu seamă când e vorba de cunoaşterea binelui şi răului... curiozitatea de a experimenta binele şi răul e în firea nu numai a copilului, dar, şi mai cu seamă, a celor ce au gustat deja din pomul cunoştinţei binelui şi răului;alte tentaţii ale cunoaşterii ne ispitesc pe fiecare şi alţi şerpi ne îndeamnă să gustăm din pomul interzis, tot mai mai bogat şi mai stufos al cunoaşterii binelui şi răului. Totul ar fi fost bine, Dumnezeu nu l-a stigmatizat cu păcatul, ci doar l-a alungat din rai, ca să-şi câştige pâinea cu ,,sudoarea frunţii sale'' , mai cu seamă că omul devenise ca El şi putea acum netutelat de Tatăl să-şi câştige pâinea,singur, autonom.
Dar s-a găsit un renegat al filosofiei antice care s-a convertit la catolicism şi a zis: ceea ce au făcut cei doi, Adam şi Eva a fost cel mai mare păcat; el au pus în spinarea generaţiilor care au urmat păcatul originar. Şi ca să justifice păcatul a scris o cugetare la fel de absurdă ca şi interpretarea care a dat-o mitului biblic: ,,omul a căzut în păcat.'' Sf. Augustin, căci despre el este vorba, a cugetat adânc şi a zis:,,Fiindcă omul, în rai nu a voit ce putea, de atunci încoace el nu a putut ce voia.’’ Omul a pierdut o libertate, e adevărat, cea a inocenţei, dar a câştigat o alta, cea a conştienţei. De atunci fiecare generaţie repetă căderea în păcat; până în momentul ieşirii din copilărie copilul trăieşte fără de griji într-o dulce uitare de sine, de lume şi de real şi reiterează astfel starea edenică a omului adamic; apoi când intră în pubertate el cade în păcat, apare dorinţa caun şarpe ce s-a insinuat fără să ştie în sufletul său inocent. De aici, din mitul biblic, Sf.Augustin a reclamat dogma predestinării: omul nu poate evita să săvârşească păcatul, fiecare este predestinat din eternitate, de Dumnezeu spre a fi mântuit sau pierdut; este ,,păcatul moştenit’’ ce se transmite ereditar şi pe care fiecare generaţie de copii îl săvârşeşte odată cu ieşirea din copilărie şi păşirea în prebubertate sau pubertate . Platon nu a vorbit de păcat , el a vorbit despre o ,,lege a amintirii’’ , ,,o reminiscenţă’ care ne face să cunoaştem realitatea fără ca cineva să ne fi învăţat ceva despre ea. Alegoria mitului peşterii pare atât de asemănătoare cu mitul biblic; doar morala binelui şi răului ce însoţeşte formarea raţiunii emană în plus mitul biblic. La fel ca Adam şi Eva , după ce s-au înfruptat din pomul cunoaşterii şi li s-au deschis ochii, omul din peşteră suferă o închidere ochilor, nu poate ţine ochii în lumină , nu se poate acomoda cu lumina cunoaşterii, îl orbeşte. Asemănător se întmplă cu oricare copil care iese din copilărie şi intră în pubertat: i se deschide ochii. Pe măsură ce omul iese din negura primitivă la lumina culturii el se eliberează de aparenţa lumii sensibile care ne face pe toţi prizonieri ai supravieţuirii; pe Adam şi Eva care deşi trăiau prea fericţi în grădina raiului şi poate tocmai de aceea aveau ,,ochii închişi''(vieţuirea în dulcele Eden nu era prea propice dezvoltării gândirii, dimpotrivă îndemna ,,la dolce farniente'' ) pe oamenii din peşteră, prizonierii ai propriei lor lumi materiale, nu-i interesa lumina cunoaşterii,ba chiar le era teamă, lumina le făcea rău şi voiau să se întorcă la lumea lor cea a umbrelor. Când mănâncă din pomul interzis, lui Adam şi Evei ,,li se deschid ochii'' şi încep să vadă şi primul lucru care l-au conşteintizat când ,,li s-au deschi ochii'' a fost că amândoi erau goi. La ce vârstă conştientizează acum copii că sunt goi? Cunoaşterea ne scoate la lumină; ea ne dezvăluie toate principiile care stau la baza Creaţiei lui Dumnezeu. La capătul drumului, acolo de unde vine lumina, îl vom afla pe El, pe Creator. Noi îl căutăm pe Dumnezeu în lumea sensibilă, însă Plotin însistă în toată doctrina să ne demonstreze că de fapt Dumnezeu se află în noi. E adevărat că Dumnezeu se află în lume, adică în întreg universul. ,,Dacă ar lipsi din lume, ar lipsi din noi.'' spune Plotin. (Enn II,,9,16,25). Toată căutarea noastră în lumea sensibilă e de fapt căutarea lui Dumnezeu, dar căutarea asta în afară noastră se prea poate să fie un ocol mare în spaţiu şi timp care să ne aducă în cele din urmă în noi înşine. S-ar putea ca Plotin să nu se fi înşelat de vreme ce în meditaţiile sale l-a cionteplat înlăuntrul său pe Dumnezeu. Plotin spune că în noi, în partea pe care nu o conştientizăm se află partea superioară a sufletului, ,, modelul gândirii divine''. Prin acest ,,model al gândirii divine'' spune Plotin Dumnezeu se află în noi. Plotin nu vorbeşte de inconştient, noi însă îl intuim în ceea ce el numeşte ,,partea superioară'' , sau ,,partea de sus'' ca fiind inconştientul. Nu este cel instinctual al lui Freud , ci acela al lui Jung, format din arhetipuri şi scheme ce compun ,,inconştientul colectiv'', adică ca să vorbim în limbajul IA-ul un program mintal împlantat în reţelel neuronale fundamentale, ce constituie ,,mintea'' din creierul noului născut, cu care fiecare ne naştem şi cu care accesăm lumea reală spre a cunoaşte binele şi răul în baza căruia ne formăm prin repetiţie raţiunea, conştinţa, conştientul într-o perioadă atât de lungă de timp, 21-23 de ani pe care nici o altă primată nu o are în programul genetic. E vârsta când la om se definitifează mintea şi reţele cortexului şi când devenim autonomi , netutelaţi de tata şi de mama. Nimeni nu se naşte cu creierul ,,tabula rasa'', nici măcar oligofrenii sau idioţii; dacă nu am avea implatat în acel inconştient colectiv , virtual, scheme, reprezentări şi arhetipuri ale lumii reale, ce se constituie ăîntr-unprogram logic şi coerent de accesare a realităţii, fiecare din fiinţele umane nu ar putea cunoaşte realitatea conştient. Nici un computer nu poate funcţiona fără un program adecvat;nici o minte nu poate funcţiona fără un prograrm. Cu cât un program este mai inteligent cu atât computerul trebuie să fie mai performant; cu cât o minte este mai inteligentă cu atât creierul trebuie să dispună de reţele neuronale mai performate. imageria crebrală a demonstrat că nu un creier mai mare este mai performant ci amploarea reţelelor neuronale care participă la emiterea unui gând.
Această ipoteză a ultimului mare păgân mistic că cee ce căutăm noi în lumea sensibilă se află în noi îmi aminteşte de Alchimistul lui Coehlo: comoara pe care a căutat-o în aventura sa în deşert, la Piramide, se afla chiar acolo în locul în care dormise şi visase Santiago.
Pe la şapte-opt ani, fiecare copil încalcă legile raiului şi muşcă din pomul cunoaşterii binelui şi răului. E un păcat o moştenit ereditar şi fiecare îl comitem inconştient. În momentul când el începe să deceleze binele şi răul, când apar primele semne de ruşine, de smerenie înseamnă că s-au format primele reprezentări de judecată raţională. Odată cu raţiunea apar şi primele exigenţe morale cele ale binelui şi răului. Plotin, foarte zgârcit cu biografia sa, a povestit discipolilor săi un episod pe care Porphyrios l-a consemnat în Viaţa filosofului ,,Deşi începuse să meargă la dascălul de gramatică şi împlinise opt ani, se ducea la doica lui şi îi dezvelea sânii, dând să sugă, dar spunându-i-se într-o zi că este un copil rău i s-a făcut ruşine şi a renunţat.’’(V. P. 3.2).
E oare păcatul cunoaşterii marele păcat al omenirii? Numai filosofii creştini, începând cu Augustin, au pus în cârca omului cunoaşterea binelui şi răului drept o cădere în păcat. Noi credem, dimpotrivă, că omul s-a înălţat prin acestă cunoaştere! Prin cunoaşterea binelui şi răului a ajuns asemeni Creatorului. Dumnezeu însuşi a recunoscut acest lucru: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul.’’(Facerea 3,4). Dacă omul a ajuns ca Dumnezeu, înseamnă că această cunoaştere a binelui şi răului din lumea sensibilă nu e o cădere în păcat, că nu îi este legiut lui Dumnezeu să-şi împingă propria creatura în păcat, ci o înălţare, că doar u întâmplător ne-a făcut după chipul şi asemănarea sa. Ideea păcatului ne-a fost indusă de teologii creştini,începând cu Sf Augustin spre a ne stigmatiza astfel originea, în folosul lor. Şarpele a spus adevărul! Dumnezeu a confirmat spusele lui.
De ce totuşi i-a interzis Dumnezeu, creaturii sale, să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului? A vrut Dumnezeu ca omul să rămână un veşnic copil inocent? Dacă, da, de ce l-a vrut pe om astfel? (va urma...)
#47593 (raspuns la: #47477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Furnici - de irma la: 28/07/2005 12:10:40
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
N-am mancat si nici n-am vazut pe nimeni mancand.
Sa va povestesc ce faceau copiii mei. In casa bunicii mele erau niste crapaturi in podea de unde ieseau furnici. De cata ori mergeam in vizita, copiii mei erau absolut fascinati de ele. Si dupa fiecare masa aveau grija sa le puna si lor cateva firimituri de paine pe langa crapaturi. Dragii de ei, le era frica sa nu moara furnicile de inanitie :))...Cu greu am convins-o pe bunica sa mature firimiturile de pe jos doar dupa ce plecam noi!
#61887 (raspuns la: #61846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pai zi asa coane - de gigi2005 la: 31/07/2005 00:27:02
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
ca altfel nu prea tine, ca taranu nu-i prost sa-ti vanda tie vinul bun. Ei nu fac mult mana-ntai, mai mult mana a doua care e la fel de bun dar mai apos.
Mai am o sursa langa oltenitza, care are vin rosu, dar tine ca are multa vie si face numai pentru el, nu vinde. Imi da asa de prietenie, 2-3 vedre, ca el face cateva sute. Da la toate rudele si la prieteni. Are vin tare bun.
#62612 (raspuns la: #62609) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
povesti - de Homo Stultus la: 10/06/2006 10:05:54
(la: SINUCIDEREA...am nevoie de ajutor !!!!)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Am citit textul. Am plecat in alta parte... Am revenit. Am citit comentariile. Am plecat. M-am intors si uite ca imi calc pe inima si postez si eu un comment. Sinuciderea in cazul asta nu este nici un act de curaj si nici de unul de lasitate. Eu cred ca ar putea fi un act de miserupere la adresa celor ce te iubesc. Adeca sa ne doara in cur de suferinta pe care o lasam in urma, in inima celor dragi. Daca te certi cu ai tai asta nu inseamna ca nu te iubesc. Mai sa fie! Prietene anonim crezi matale cumva ca prietenii cresc in pom? Bunicul meu avea o vorba: "Tata, dupa norocel tre`sa alergi mai taricel!" Adeca tre sa mai pui umarul. Imi imaginez ca viata mea este o foaie alba de hartie. Prin ceea ce fac la urma va iesi o pictura faina sau o caricatura. Ceea ce esti azi este rezultatul modului tau de a fi de ieri. Daca vrei ca maine sa nu mai fie aceasi hazna incearca sa schimbi ceva. Toata asta imi aduce aminte de o snoava pe care am auzit-o zilele trecute.
Leul o vede pe furnica care era foarte grabita.
-Unde te duci tu furnica? zice leul
-Leule nu ai auzit? Moare elefantul!
-Da? Si tu unde te grabesti asa?
-Ma duc sa donez sange!
Demersurile noastre seamana pe undeva cu cel al furnicii.
In final iti zic si eu doua povesti orientale din care poti intelege ce vrei. Asta apropos de realitate asa cum o percepem noi.

Mahomed tinea predica. Printre auditoriu vine si un mullah. Acesta pe masura ce profetul vorbea era din ce in ce mai patruns de mesaj. Asculta astfel toata ziua. Seara cand vrea sa plece vede ca i-a disparut camila.
Se intoarce la profet si zice:
-Marite profet, toata ziua am stat aici langa tine si incerc sa imi traiesc viata dupa cuvintele tale intelepte. Si drept rasplata Dumnezeu a ingaduit sa-mi dispara camila. Ce sa fac?
-Crede in Dumnezeu dar data viitoare leaga camila mai bine. raspunde profetul.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

Un rege vrea sa numeasca pe unul dintre nobilii sai intr-un post important. Ii aduna pe toti si aduce in mijlocul camerei o usa enorma.
Regele zice:
-Il voi numi ca mare vizir pe acela care va reusi sa deschida aceasta usa.
Toti se plimba pe langa usa, realizeaza cat de greu este sa o deschizi si ajung la concluzia ca usa respectiva nu se poate deschide. Unul dintre ei insa se apropie de usa si pune mana pe clanta. Usa se deschide imediat.

Ideea este ca daca nu pui mana pe clanta nu are rost sa te lamentezi ca usa nu se deschide!
mr six - de Belle la: 01/10/2006 13:19:23
(la: Retete aristocrate)
era pe pagina a 2-a (setat la 90 de comentarii pe pagina), uite-aici cu copy&paste

Savarina - LMC
#30960, de Belle la Tue, 07/12/2004 - 15:18


Savarina (de la LMC)

5 linguri zahar pudra
5 oua
5 linguri pesmet fin
coaja rasa de la o lamiie
zeama de la o lamiie
frisca

Siropul

150g zahar
1 pahar apa
1 lingura rom

Se freaca zaharul cu galbenusurile pina se obtine o crema, se adauga apoi, amestecind mereu, coaja de lamiie si pesmetul, la urma albusurile batute spuma (se incorporeaza amestecind foarte usor sa ramina pufos). Se pune compozitia in forma de savarina (forma rotunda cu gaura la mijloc sau orice forma mica si rotunda ca pentru cupcakes). Se coace la foc potrivit, apoi se siropeaza cu un sirop de zahar, apa si rom. Dupa ce se raceste se umple golul din mijloc cu frisca (daca folosesti forma de cupcakes atunci faci tu o gaura mica cu o lingurita) (se poate garnisi punind peste frisca citeva visine sau alte fructe din dulceata).

Eu folosesc tava din aia de cupcakes si in fiecare gaura pun o forma de hirtie care nu lasa ca savarina sa se prinda de tava. Este foarte bine sa folosesti hirtia pentru ca atunci cind insiropezi savarina trebuie sa stea siropul in savarina nu sa curga pe margine. De asemenea este foarte practic la servire, fiecare isi ia savarina cu mina o pune in farfurie si maninca cu lingurita.

Daca vrei sa dublezi portia cantitatilor de mai sus este indicat sa le faci de doua ori, deci nu pune 10 oua odata. Eu am facut asta si de multe ori albusurile au lasat un lichid apos care nu mentine savarina pufoasa.

Pesmetul se poate face din piine alba (not sourdough). In America cea mai ieftina piine este perfecta. Se pun feliile de piine la 150F , sau un foc mic in cuptor si se lasa sa se usuce. Cind o parte este uscata se intoarce pe cealalta parte si se lasa pina sau uscat de tot. Se poate pisa marunt cu un Food Processor, sau cu masina de macinat cafea. Pesmetul trebuie sa fie fin de tot la savarine.

Folositi un rom bun. Eu de multe ori pun mult mai mult rom la sirop decit scrie in reteta. Fiecare cu gustul lui.

Pofta Buna!


~~~~Inside me lives a skinny woman crying to get out. But I can usually shut the bitch up with cookies.
#148929 (raspuns la: #148884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Psihologie la IDD - de cosmacpan la: 06/06/2007 12:20:33
(la: Despre spatiul personal si tentaculele lui)
la institutul de sondare a opiniei publice - s-a stricat o sonda de a ramas intzepenita intre parerile personale......

a poseda / proteja / pretui (spatiul privat of course) tine de pozitionare geografico - culturala (exact ceea ce ai spus).

dar "ce-i al meu e-al meu si ce-i al tau e si al nostru" tine de vocatia spiritului de pro...speritate

"unul dintre vecini iti atrage in fata onorabilei adunari ca zgomotele care razbat din locuinta ta in timpul desfasurarii a 'stiti voi ce' il deranjeaza si ai face bine sa dai volumul mai incet." adica sa pierzi bunatate de orgasm? sau sa o stii numai tu? pai nu-i frumos.......ca dupa o masa buna mai ragaie omul putin.....ori si aici trebe dat jos volumul?

tu raspunzi: E....te-te te-ai gasit tocmai tu care tipi la toate meciurile ca un apucat.....dar tu esti un tip educat si o sa te feresti sa fi mitocan.....asa ca iei o privire angelica care ar putea spune "de ce te uiti la mine cu ochi aposi si moi....." da poate ca nu era de ;la mine.....(asta ca sa incerci apa cu deshtu' ala mijlociu de se razvrateste mereu).......
sau poti sa spui: de la use, ce-i in dos, ii al meu, te rog frumos! adica ce-si baga el nasul peste tot, ca doar nu-i stapan si pe spatiul tau de propietar.....
sau: ce ba, ii tot al tau? numai tu l-ai facut (pa bloc) si zgomotele e la tine in camara? dai tu cu portia? io-te-te ....huooooooooo....nesimtitule.

A) nu se pune ca tu nu te rogi
B) nu se ia in considerare ca tre' sa iesi la servici' si la piatza
C) care-i aia? a lu cine?
D) da daca nu stie ce-i aia si ma da in judecata? ei? mai bine o fac proasta.....ca stie tot omu'......

IO nu mai sunt serios de multa vreme asa ca pe mine sa nu contezi.....da parca nici nu-mi place viata la colectiva.....in curticica ta poti sa urli cat poti ca nu exista antifonare plauzibila decat in beciul Politiei (ca parat)...
Viata la conum impune niste reguli de conduita pe care fiecare trebuie sa le respecte sau macar sa ceara acordul
*** - de latu la: 30/10/2007 16:32:32
(la: Recviem )
E buna. E tare buna.
Nu-i scrisa de-un strigoi cinic, nu-i scrisa cu inacrire de viata, nu-i scrisa cu patima inclestanda.
E scrisa cu distantza care-i bine s-o ai, caci te opreste de la a sari si tu in groapa. E scrisa cu distantza tertzului care sufera cu sincera durere, fara gand la un drum de-acum liber. Nu ibovnicei ii e scrisa.

Repetitia mentine funebrul in atentie, subliniind durerea cuiva care a vazut rele si totodata lipsa incrancenarii aceluiasi, pe care relele nu l-au facut sa uite ca drum mai este inainte.
Incercarea de a controla limba, cand vorbele in minte s-ar putea sa fi avut altfel de radacini, poate fi inselatoare cu veshmant apos, dar e cu atat mai greu de realizat indiferent daca autorul a fost sau nu implicat.
SA NU-TI FIE RUSINE ! - de litiaza la: 03/11/2007 22:28:29
(la: Pana cand.....trebuie sa ne fie rusine?)
ROMÂNI, CITIŢI ŞI JUDECAŢI LIBER CE SCRIE
H.- R. PATAPIEVICI DESPRE VOI!!
Născut în 1957 la Bucureşti
Absolvent al Facultăţii de Fizică în 1982
Doctorand în filosofie din 1990
Preşedintele „Institutului Cultural Român“ din 2005
Iată opiniile preşedintelui „Institutului Cultural Român“
despre România şi Români, despre Cultura şi Limba Română.
GEOGRAFIA ROMÂNIEI:
„Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră
fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.“
(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.63)
POPULAŢIA ROMÂNIEI:
– „23 de milioane de omuleţi patibulari.“
(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag 53)
– „Un popor cu substanţă tîrîtă. Oriunde te uiţi, vezi feţe
patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri
vulgare, trăsături rudimentare.“
(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 34)
– „Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează
cît o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu.“
(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 64)
LIMBA ROMÂNĂ:
„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai
vorbim sau... să o folosim numai pentru înjurături...“
(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.64)
ISTORIA ROMÂNILOR:
„Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd
i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au
luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această
clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la
gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Dem-
4
nitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau:
ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la
Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la
urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii,
pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare
(de, beţiile...) i-au dove-dit.”
(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.63)
CULTURA ROMÂNILOR:
„Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc... spirocheta
românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară,
subreptice, tropăind vesel într-un trup inconşient, pînă ce mintea
va fi în sfîrşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec
apos.“
(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag 49)
„Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC.“
(Din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.56)
„România are o cultură de tip second hand“ a enunţat
în-tr-o emisiune televizată.
(după Viorel Patrichi în Revista „Rost“ nr.24/ 2005)
VIITORUL ROMÎNIEI:
„Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie
să ne debarasam dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană.“
(după Viorel Patrichi în Revista „Rost“ nr. 24 / 2005)
CELE de mai sus se pot verifica în partea întîia a volumului
„POLITICE“ apărut în 1996 în Editura Humanitas; citate şi
în Revista „ROST“ NR.24 / 2005.
Vă rugăm să citiţi şi să meditaţi; să vă întrebaţi cu ce
au contribuit la îmbunătăţirea realităţii româneşti, din trecut şi
prezent, aceste defăimări ordinare şi blasfemii anti-româneşti.
Vă rugăm să citiţi Constituţia României.
Vă rugăm să cercetaţi dacă şi în alte ţări europene de
azi au mai fost cetăţeni care au scris asemenea dispreţuiri şi
calomnii la adresa ţării lor.
Honey - de latu la: 05/11/2007 18:10:35
(la: Toamna cu miros de cafea )
:-))))
Tipu' de la dehasel caruia i-as da pachetul ca sa ti-i aduca, i-ar manca pe drum pana la posta, ca-i pakistanez si cred ca pentru el gustul ar fi .. ma rog, ceva mai putin apos:-)))
#252391 (raspuns la: #252386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"DE CE FAC OAMENII SEX?" - de cosmacpan la: 01/07/2008 19:16:21
(la: De ce fac oamenii sex? )
stresul e prea mare
si catare n-are
cand ma plictisesc
virtual sexesc.
mi se deschid site-urile
in zori ca zorelele
si ecranul meu
copuleaza greu.
se vorbea de clitoris
la ospatarite
de parca ciorba ar vrea
ca sa se marite.
du-te fata, hai incoace
c-om gasi ac de cojoace
mai copchile, tu glumesti?
ori vrei sa te harjonesti?
ba io fata chiar te-as fu...
ti-as mai drumu prin cur
te-as striga de sase ori
ca-ti miroase gur-a flori...
mai muiere hai in sura
noi tacem si ea susura...
care-i aia cu arsura?
de ce oamenii sexesc?
si samante clampanesc?
sa le treaca de urat
sa le mai stea pofta-n gat
sa-ncerce cu etalonul
daca s-antarit betonul...

Tanagra mea cu aripioare
si cu par cret la subtioare
te-as modela si-n lut as sta
infipt.
mi-e dor de vremea caprior
cand plecam gura la izvor
si apa rece siroia
in barba mea.

Prisnita si duda coapta
la durerea ta asteapta
sa se coaca un delir
si compresa la tractir,
vino antidepresiva mea
sa vedem cum a-nsera
sub tufa de busuioc
ca amandoi n-avem loc
si ne-om cuibari melcosi
ca avem ochii aposi
si gura-n igrec coltos
fi-ne-ar fata de folos

zdrang si fleoshc, dum-dum, dum-dum
nu sta la mijloc de drum
c-om porni caineste-n deal
sa-ngropam ciolan viclean...

De ce face lumea sex?
fin'ca-i steaua fix in plex
si nu e pe epolete
sau pierduta-n coade-plete...

#321837 (raspuns la: #321787) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Modi... - de monte_oro la: 29/01/2009 14:56:33
(la: Poveste nepovestita...)
"Capos"... nadajduiesc a veni de la "cap... nu de la "apos"...:)))....
Ion si Ghio - de taticu la: 29/06/2009 22:59:10
(la: Un banc bun, ceva?)
Ion si Ghio pazeau noaptea ogorul.
Ion il scoala in miezul noptii pe Ghio:
-Ghio, ce vezi pe cer?
-Mii si mii de stele, Ioane!
-Si la ce concluzii ajungi, Ghio?
-Meteorologic, maine va fi soare, astrologic, Jupiter e in Fecioara, astronomic, suntem intr-un univers incomensurabil in perpetua expansiune, astral e ora doua si douazeci, teologic Dumnezeu cel atotputernic e sus si noi nu suntem decat niste furnici fara importanta.
-Si ce concluzie tragi de aici, Ghio?
Ghio nu zice nimic.
Apoi Ion:
- Iti spun eu: cineva ne-o furat cortul.
#456807 (raspuns la: #456801) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ion - de munteanu rodica la: 01/07/2010 06:56:34
(la: Apus)
şi Gheo se întîlnesc,povestesc, iar în cele din urma Ion îl invită pe Gheo să-i facă o vizită spunîndu-i însă sa fie prudent căci are un cîine foarte rău.
Cînd merge la Ion ,Gheo dă de un căţelus
sfios şi jucăuş.
-Bine mă, ai zîs ca ai cîne rău ,spune Gheo
_"E rău rău măi,da ştii cum?Rău domn'ne"
....da' ţine în el.
#554926 (raspuns la: #554803) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zic - de zaraza la: 13/10/2011 16:27:42 Modificat la: 13/10/2011 16:33:30
(la: umbre apretate pe flori de piatră)
ca picky are dreptate. prea s-a umplut lumea de "profesionisti" care nu stiu sa lege 2 vorbe coerent, da mustesc de emotie poetica si transpira lirism. putin deodorant nu le-ar strica deloc, ca prea s-a imputit aici atmosfera.

ca sa fie clar, cine a postat aici text cu pretentii de literatura, isi asuma critica, buna sau rea. cine nu-i in stare, sa scrie in jurnal sau pe hartie igienica si sa nu ne mai inoportuneze cu gemete, vaiete si muci aposi. pastrati gemetele pentru orgasme, zau!

ia sa-mi ascut eu coasa, neicusorule!



#623885 (raspuns la: #623880) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...