comentarii

eu nu am dubbi in ceea ce privește ca te vreau pe tine doar ca vreau sa caut un mod placut sa ma despart


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
devenire - de Dinu Lazar la: 17/11/2003 15:52:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
As incepe cu o butada aici.

Daca persoana e din Ro, oricine aici e fotograf de la nastere; ne pricepem de minune la mai multe lucruri care incep cu f, de la femei la fotbal si (deci...) filosofie, si pina la film si fotografie.

Bun, lasind gluma la o parte, privind cu o luciditate trista, cred ca momentul constientizarii, momentul de baza, e mult mai timpuriu la noi, decit in parti ale lumii unde exista o oarecare cultura plastica sau fotografica cu care trebuie sa te compari si in care trebuie sa e inscrii; sunt si locuri unde cultura e maxima si iti trebuie zeci de ani ca sa devii fotograf... asta in principiu.

Ar mai fi o idee de precizat aici... cine poate, face ceva; cine nu poate face, conduce; cine nu poate nici sa conduca, devine profesor.

Daca ne uitam cine sunt profesori de fotografie la numeroasele facultati, institute si locashuri de invatzamint mai mult sau mai putin superior unde se preda fotografia - ma rog, nu la ei ca persoana, ci la opera lor- daca ne uitam la cartile, albumele si articolele scrise de profesorii de fotografie, sau macar la siturile lor de imagine, ( eu nu am dat de astfel de lucruri, desigur... daca stie cineva sa-mi spuna si mie...) - ei bine, intelegem ca totusi, fotograful aici nu prea devine fotograf adevarat, pentru ca numai o diploma nu iti da si arta sau meseria necesara, care trebuie invatate de la cineva o data si o data. La Conservator sunt profesori de pian care sa nu fi cintat la Ateneu? Nu prea as crede.

Ar fi multe de zis aici. Daca facem o simpla comparatie a revistelor romanesti ilustrate lunare si a suratelor lor din editiile internationale - cum arata imaginea, iluminarea, cadrul, atmosfera, starea - ei bine, cu mici exceptii, numarabile pe degetele de la o mina, iar s-ar putea sa vedem ca fotograful devine de fapt fotograf cu timpul, si anume cu ala care va veni... desi de obicei el stie si crede ca e si acum asa ceva.

Discutia poate continua la nesfirsit... personal cred ca devii fotograf ( si poate e valabil intru orice devenire) atunci cind faci fotografie pentru a te bucura pe tine insuti si pentru a cauta intr-un fel specific o cale de a te exprima sau de a iti exprima o parte a ta altfel de nebanuit si imposibil de vazut in alt mod, si cind nu iti (mai) pasa de ce spun sau cred ceilalti... atunci cind mergi pe drumul tau si faci imagine numai asa cum crezi si cum simti... atunci deci cred ca fotograful poate incepe sa stie ca devine fotograf.
#4546 (raspuns la: #4529) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
totusi viata.... - de cosmacpan la: 23/09/2004 18:54:56
(la: Cine conduce lumea?)
« Cine conduce lumea? Unde se iau deciziile care guverneaza vietile a miliarde de oameni? »
Cu nepretuitul dar al nesimtirii care se ascunde sub masca bonomiei as vrea sa intreb : este mai important sa stim « cine conduce lumea ? » sau « cum este condusa lumea ?» pentru ingustimea plajei unde se balaceste IQ-ul meu recunosc ca nu mi-a fost de nici un ajutor faptul ca am stiut cine conduce Romania in ultimii 30 de ani traiti constient, cine conducea fiecare stat din Europa sau care au fost presedintii USA. Care au fost liderii sovietici si acum rusi dar toate astea nu ma incalzesc cu nimic. Se pot face alegeri planetare ca sa-mi aleg reprezentantul ? Se poate face opinie separata privind societatea in care vreau sa traiesc ? Daca vorbesc mult si fara rost ma asculta cineva ? Va avea ziarul vanzare mai mica daca eu marturisesc ca nu stiu/stiu daca Ceausescu a fost sef de loja Masonica sau nu ? David, pe campul de lupta spune « Goliat este atat de mare incat nu am cum sa ratez » si l-a lovit. Dar ce te faci cand nici macar nu sti daca ai un inamic sau mai multi, si ce te faci cand din nestinta dai dimensiuni sporite sau chiar de « Dumnezei » acelor ce « din umbra » conduc lumea ? Cine poate trasa o linie despartitoare intre manipulare si motivare, cine se poate opune mesajelor subliminale ? cine se poate opune chimizarii excesive si otravirii ? cine stie ce respiram, ce bem, ce mancam ? cine ne poate arata unde este adevarul ? Si de ce ar face-o ? Cine poate controla industria farmaceutica si unde este limita dintre : drog/anabolizant/medicament ? cine controleaza practicile voo-doo, cine pazeste samanii, magii si oficiantii sa-i depisteze pe cei albi si pe cei negri ? Cine altcineva decat Dumnezeul meu ma poate apara de tot ce inseamna agresiune exterioara ? O vorba spune ca « cineva te vrea ingenunchiat si acela nu este Dumnezeu ». Raman la credinta ca numai inauntrul meu pot gasi oaza de liniste plina de raspunsuri la intrebarile puse si nepuse. Incerc sa fac un bine, Dar stiu ca este greu, Gasesc sprijin in mine, Cu mine-i Dumnezeu. Mi-e frica si mi-e teama, durerea o cunosc, Dar fara toate acestea, Mai are viata rost ?

Pt. Phenomenon - de ueit la: 24/11/2004 00:57:59
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Ca exemplu as putea da dilema fizicii cuantice care a ajuns in punctul in care ,vrand-nevrand ,a demonstrat existenta lui Dumnezeu.Nu vreau sa intru aici in amanunte, deoarece exista o intreaga demonstratie, dar pe scurt in fizica cuantica s-a demonstrat ca materia apare intr-un mod "aleator" dar determinat de ceva anume.Cu alte cuvinte haosul elementar nu este decat o ordine prea subtila pentru noi pentru a o putea percepe si cuantifica, in sensul de a o explica."

Cred ca te inseli. Acel "determinat de ceva anume" nu este acceptat de mecanica cuantica. S-ar putea ca explicatia sa rezide in teoria superstringurilor, in nici un caz in existenta lui Dumnezeu. De unde ai aceste informatii?

"Religia nu este decat o serie de informatii mai presus de universul asta"

Sau imaginatia bogata a unor oameni superstiosi. Cum iti argumentezi afirmatia?

"E greu de spus dar intr-adevar unele lucruri din religie ni se pare foarte gresite sau ilogice, dar iarasi prin esenta logica este ceva uman"

Ce te face sa crezi ca unele lucruri din religie nu sunt foarte gresite sau ilogice? Cred ca e mult mai probabil ca religia sa fie falsa decat ca logica noastra sa fie gresita. Un argument evident este ca stiinta functioneaza in timp ce religia, dupa o suita de predictii false, a incetat sa mai emita afirmatii verificabile.

"Pana la urma urmei cate fenomene din Universul asta sunt logice? Daca stam asa sa ne gandim un pic nimic nu este logic...Ordinea nu este decat ceva inventat,haosul la fel, niste incercari nereusite de a ne explica ceva."

Cred ca dimpotriva, universul are o logica din simplul motiv ca legile fizicii sunt respectate in toate sistemele de referinta. Incercarea oamenilor de a patrunde aceasta logica nu as numi-o nereusita, dat fiind ca stiinta functioneaza, face predictii exacte, deci pare a corespunde realitatii.

"Stiinta ne-a adus o relativa siguranta, dar despre lucrurile cu adevarat importante nu ne poate spune nimic."

Care sunt acele lucruri "cu adevarat importante"?

"Ne sperie tocmai acea micime a noastra si doar din acest motiv cautam subterfugii pentru inexistenta lui Dumnezeu sau pentru inexistenta venirii Lui pe Pamant."

Nu trebuie sa cautam "subterfugii pentru inexistenta lui Dumnezeu", este suficient ca nu exista argumente solide privind existenta Lui. As putea si eu sa spun ca tu cauti subterfugii pentru inexistenta Babei Cloanta, sau a balaurului cu 7 capete, din cauza fricii.

"Ca idee conform unui sondaj realizat in Marea Britanie cam 80% dintre matematicieni si fizicieni cred in existenta lui Dumnezeu"

Unde pot gasi acesta informatie?

"Einstein a crezut"

Este discutabil, oricum nu a crezut in Dumnezeul crestin.

"Si iarasi in sprijinul acestui lucru de ce toate animalele accepta moartea cu o seninatate nespecifica oamenilor?"

De unde stii ca o accepta cu seninatate? Mie mi se pare ca fac orice pentru a scapa cu viata. Pune la socoteala si faptul ca inteligenta lor mai redusa nu le permite intelegerea ideii de mortalitate, sunt ignorante in privinta asta.

"In concluzie nu exista si nu poate exista o contradictie intre religie si stiinta pentru ca ele se refera la situatii total diferite."

Este fals. Religia are o cosmologie a ei care intra pe teritoriul stiintei. Dupa ce aceasta cosmologie a fost demonstrata ca falsa religia s-a retras in planul spiritual, dar nu pentru ca asa a fost de la inceput ci pentru ca n-a avut incotro.
#29632 (raspuns la: #29378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
muzica - de Ovidiu Scarlat la: 07/07/2005 23:13:21
(la: e bine sa te lasi prada muzicii?)
Este interesant subiectul de discutie ales de tine. Se pare ca nu esti indiferenta cu privire la ce se petrece cu tine.
Muzica, spunea un coleg de cafenea mai devreme, iti imprima o anumita stare: "daca muzica este vesele, vei fi vesel"... eu sa spun sincer nu sunt de aceeasi parere, mi se pare ca este o privire superficiala si ca lucrurile sunt putin mai adanci (poti sa asculti o muzica vesela si sa te enervezi si mai tare, daca gasesti motive..:)). Mie, de exemplu, imi place muzica simpla, (sper ca va puteti imagina cam cum poate sa fie..:)[clasica, ambientala, new age, no voices, electronica]), ei bine, poate multi ar spune ca este muzica trista din cauza ca nu poti sa dansezi pe ea. Dar mie imi face placere sa o ascult si cand sunt vesel si cand sunt obosit. Dar cand sunt suparat si framantat de o anumita problema, prefer mai bine sa am liniste. Dar tu ai intrebat daca este sau nu sanatos pentru suflet. Este foarte greu de raspuns. Muzica face parte din noi, de cand suntem mici, cantam, fluieram, chiar fara sa ne invete cineva. Muzica, cred ca este ca un fel de preparat farmaceutic de mai multe soiuri si trebuie sa stim cand sa administram si cand nu, si ce sa administram, daca administram o muzica gresita {e delicat de exemplificat), putem sa ne imbolnavim, daca administram muzica cand nu ar trebui sau in cantintate mare iar nu-i bine, si daca nu administram deloc... nu cred ca o sa moara nimeni, deci este un lucru dispensabil(poate in acest ultim caz o sa mai auzit muzica pasarilor etc.)Sper ca am reusit sa raspund aproape de nivelul asteptarilor.
--------------------------
Vreau sa-ti fiu primul--Vreau sa-mi fi prima.
invidia - de gaga la: 13/10/2005 09:37:25
(la: Despre invidia la romani sau capra vecinului)
fiecare are un simţământ de invidie, când vede la cel de alături ceva ce şi-ar dori, dar depinde cum tratezi mai departe problema.
Invidia nu este un simţământ specific românilor, ea apare în toată lumea.
În multe cazuri când altcineva are ceea ce eu mi-aş dori foarte mult, eu privesc cu admiraţie, nu cu invidie acea persoană, iar apoi caut să lupt să obţin ceea ce îmi doresc.
Pe de altă parte cei care reuşesc prin muncă sunt de admirat.
Dar, se mai pune problema celor care obţin ceea ce au prin metode "neortodoxe", iar vis-a-vis de aceştia nu am decât un sentiment de milă.
cattalin maica, o astfel de a - de RSI la: 12/12/2005 17:40:20
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
cattalin maica, o astfel de apreciere privind credinta oarba tocmai de la tine, suna ciudat ! ;)
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"
#94655 (raspuns la: #94652) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lady guinevere - de maan la: 14/02/2006 20:53:48
(la: CLASICII LITERATURII UNIVERSALE)
Ma pregateam sa spun ca nimeni nu i-a amintit inca pe Borges, pe Mann, pe Hesse, pe Gide, rafturi de carti. Dar si daca ii amintea, ce?
bine zis.
si eu as putea aminti, de exemplu, vreo cativa autori despre care-am auzit ca-s buni si clasici mari.

si, dac-am citit 'les faux monnayeurs', ce-am inteles despre 'le roman en train de se faire'... adicatalea de ce-i andré gide asa de 'mare'???

altfel privind, deja stiu cate ceva despre tine, conform paseudonimului ales, lady guinevere.
dar cati stiu si cat iti pasa?:))
#105914 (raspuns la: #105909) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred ca e cel mai greu sa - de mya la: 30/05/2006 06:24:54
(la: Introspectii)
Eu cred ca e cel mai greu sa ne privim obiectiv pe noi insine.

Perfectiunea tine de divinitate e adevarat insa cu cat incercam sa fim mai buni, mai altruisti, mai curati mai pozitivi cu atat avem un impact mai pozitiv asupra celor din jur si deci automat facem karma buna....ca sa zic asa.

Nimeni nu poate sa fie perfect tot timpul ca oameni suntem. Pentru cine incearca sa fie mai bun constient fiind (credincios sau necredincios) in viata de zi cu zi e un plus, fara discutie. Are doar de castigat!
guinevere - de lavdyi la: 14/07/2006 13:43:49
(la: Condusi de prejudecati - Propuneri indecente..)
Ceea ce spui tu este just si extrem de realist. Si sunt de acord cu tine. E probabil mai greu insa de luat o decizie atunci cand esti direct implicat. Astfel multe persoane chiar daca spun ca n-ar accepta asa ceva, pana la urma accepta si prefera sa traiasca in aceasta umilinta si suferinta provenita din constientizarea faptului ca sunt inselati. Ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca pentru ei e mai bine sa nu stie. Pentru unii adevarul doare atat de tare incat nu vor sa-l auda.

Nu vreau sa inchei fara sa repet ca e vorba de o intamplare fictiva. Am trecut si eu prin ceva de genul asta dar fara implicatii serioase cum ar fi in cazul unei casatorii. Privesc si eu lucrurile ca si tine, cu detasare si am incercat doar sa-mi inchipui cum as fi reactionat. Si acum, citind ceea ce-ai scris , e posibil sa ma fi inselat. Sau nu. Ramane de vazut... sau nu.Mai bine nu :)

#133155 (raspuns la: #133115) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex andra - de Alexandros la: 16/08/2006 22:45:31
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)

va sarut fete frumoase
doamne nearistocrate,
singure sau maritate,
pe barbati, doar ii salut.
n-am sa intru la cafele
cu toate ca m-ar tenta
acest loc din cafenea
plin de fete acadele:)))
mai vazui o trancaneala
unde-mi aruncai privirea
sa-mi trezi nedumerirea
nu fac oare o greseala?
band cafeaua matinala
in placuta companie
rusine n-are sa-mi fie
de cealalta trancaneala?
sincer, nu m-am cautat
la origini si cultura
da 'ntrebarea-mi vine-n gura:
daca sant... aristocrat?
va iubesc de la distanta
la fel simt si pentru ei
pentru ceilalti trancanei
asta are importanta.
am o mica intrebare
de ce santeti separati
(pentru mine santeti frati)
de ce dragi trancanitoare?
De-mi raspundeti habar n-am
Dar oricand e o disputa
E o vorba prea stiuta:
vrei sa stii? cherche la famme!

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#139655 (raspuns la: #139443) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lamuriri? - de cosmacpan la: 23/01/2007 09:54:14
(la: Scrisoare de adio catre un necunoscut...)
Daca eu as fi necunoscutul, m-as gandi ca “barbatii sunt de pe Marte, iar femeile sunt de pe Venus”. De cele mai multe ori zicala, asa cum si tu confirmi, “nu-I frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie” pare mult mai aproape de viatza de zi cu zi. De cand ne nastem si pana murin, traim prin ochii si mintea celor din jur. Cand incepem sa cunoastem lumea (pipait, gust, miros, auz) folosim acelasi table cu sinonime: acesta este un mar. aceasta este o para. Acesta este un altfel de mar, uite: alta culoare, alt miros, alt gust. Aceasta este o dimineatza superba. Aceasta este o dimineatza innorata. Papagalul asta este bine dispus (la dialog). Papagalul acesta tanjeste. Tot ceea ce poate fi pipait, mirosit, gustat, ascultat suporta termini de comparatie. Dar ce ne facem cu sentimentele, emotiile, care nu au unitati de masura si grade de comparatie? Aici lucram cu impresiile celor din jur coroborate cu ceea ce credem noi. Iubirea din tine, indiferenta din mine, raceala care s-a lasat intre noi, toate aceste sunt. Lacrima ta cu cei doi lei ai mei poate fi fictiune. Generozitatea ta cu remushcarile mele se intalnesc la podul mincinosilor. Patima acelui “te iubesc” tineresc, nebunesc, se topeste ca ultima nea (cea a mieilor) printre franturile de cotidian. Cine poate arde o eternitate? Nici fizica nu a permis descoperirea acelui perpetum mobile. Un foc are nevoie de lemne. Orice/oricine este supus transformarii.Un foc de tabara (rugul sentimentelor noastre) se ascunde intr-un final in amintirea cenusii spulberata de vant.
Dar eu nu sunt necunoscutul. Si nici pedagog nu sunt ca sa urmaresc daca elevii isi fac temele intre pauze sau viseaza la printzi si printzese. Nu sunt nici “doctorul sufletului” si nici Mafalda. Durerea nu cauta printre noi. Problemele dificile sunt date celor ce pot sa le rezolve.
Ai scris, Adio si urmeaza……………
Stii prea bine ca doar in tine vei gasi ceea ce cauti. Bobocul ascunde taina fructului ce-nchide-n el samantza.
“Tu nu m-ai inteles pe mine
Si nici n-ai vrut sa ma-ntelegi
Dar când ne v-om cunoaste bine,
V-om fi batrâni, v-om fi mosnegi.
Ma vei uita ca-s prea departe
Si pentru prea mult timp lipsesti,
Ma vei uita ca si uitarea,
E scrisa-n legile omenesti.”
Nu esti nici prima si nici ultima,

“Fată verde cu părul pădure,
Fată verde cu părul pădure.
Simţi cum privirea lor vrea să te fure.

Noaptea-n ei ţese ie,
Zburătorii ca să vie,
Noaptea-n ei ţese ie
Nimeni urma să le-o ştie”


Deci? Ultimul cuvant?
Homo Stultus - de maan la: 08/04/2007 08:58:24
(la: masti)
Eu sunt eu. Si nu sunt eu. Sunt eu prin ce mi s-a dat. Nu sunt eu prin accesul la ceea ce sunt. Acest acces, dupa caz, se poate adanci sau se poate imbata. In acelasi fel, tu ma pricepi fragmentar si punctual. In pus cat timp fac umbra de la pozitia verticala sunt dinamic. Si poate ca acest dinamism al meu te pacaleste si ma pacaleste. Dinamismul nu tine de ceea ce am ci de manifestare si perceptie cu privire la bezna ontica. Sunt dinamic si ma pot imbogati sau pot sa devin milogu satului. Asta doar in sensul a ceea ce sunt niciodata in contra. Si greseala vine ca ne credem epuizati in crampeie. Oricat de mult ne-am da mari, ne ramanem noua insine necunoscuti. In ceilalti nici nu mai zic.
bon.
deci,in lumina celor de mai sus, nu ma voi cunoaste niciodata complet si prin urmare nici tu nu vei ajunge sa ma stii decat privind la mine printr-o oglinda (a ta, in care te cauti) in alta - a mea - in care io insami incerc a-mi descoperi sensurile?
putem adicatalea vorbi si de autocunoastere prin recunoastere?

Si nu ma pot arata gol, pentru ca nu reusesc sa ajung in miezul fiintarii mele. Acesta din urma ramane dincolo de ceea ce pot manifesta.

acceptand neputinta de-a ajunge la propriul miez, ceea ce arati nu e, pana la urma TOTUL, daca tot ce esti in stare sa-ti arati tie, ii dezvalui celuilalt?
nu pot numi asta onestitate?
(ii drept ca nu stii nimic de modul cum actioneaza lumina ta-n oglinda lui...)

prin urmare totul e pierdut, nu-i nimica de facut si zicem corect ca transferul de fiintare dintre mine si celalalt ar putea sa se faca asa cum impreuna ne dorim doar printr-un joc al hazardului caruia nu-i putem sta-mpotriva si pe care nu-l putem decat astepta?
adica, vorba Sanchitei, asta-i cheia, rabdarea?
+ credinta ca nu vei astepta toata viata, zadarnic?
#185218 (raspuns la: #185076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cumanitas - de Intruder la: 28/08/2007 11:27:20
(la: patru comentarii la un arhi-cuvant)
in primul rind imi provoaca greata, dar in acelasi timp nu pot sa nu constat ca modul asta de a privi lucrurile pare interesant, totusi.

io-te mah, greatza! ce cauti aici???
aaaaaaa...pare enteresant!
ce dracu' e enteresant la un penis???
(ai vaz't?...n-am zis p*la, aici e hacademie!)

#230549 (raspuns la: #230527) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rodica - de andre_ la: 12/12/2007 12:28:47
(la: asa cum asteapta ea,femeia...)
Uite de aici printre altele
http://forum.oneden.com/Vitamine-zilnice-pentru-suflet-t395-s165.html

Userul julyiana
Si citatul intreg cum apare pe forum:


Cat valoreaza o femeie...


Intr-o scurta conversatie, o persoana intreaba urmatorul lucru pe o femeie:
Ce tip de barbat cauti?
Ea ramase un moment tacuta inainte de a-l privi n ochi si ii zise: Vrei sa stii intr-adevar?
El raspuse: da
Atunci incepu sa zica:
Fiind femeie in acest timp, sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat...
Imi pun intrebarea: Ce poti tu sa aduci in viata mea?
Barbatul ramase privind. Gandea cu siguranta ca este vorba de bani.
Ea, stiind ce gandeste el, spuse:
Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult.
Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii.
El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind- o ii ceru sa explice mai in detaliu.
Ea zise:
Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental.
Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleg prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad.
Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu "ascultatoare". Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele.
Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc.
Cand termina se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator.
El ii zise: Ceri mult. Ea raspunse: Valorez mult.




PS. poate ca julyiana si strop de... or fi una si aceeasi persoana. Si nici nu e preluat cuvant cu cuvant precum Sirotlica face.
buna dimineata - de anitzasmile la: 01/05/2008 08:39:38
(la: Curajul fricii)
multumesc pt atentie, motanel.se pare ca trebuie sa fac si matanii celor ce-mi dau un dram de atentie.

si din punctul meu de vedere, oricine are locul lui aici. trebuie sa fie doar el insusi si nu sa vrea sa fie altcineva. - sunt eu insumi.insa aveti pe aici un personaj doua care tot vor sa ma metamorfozeze(ca e la moda expresia!).nu au ceva mai bun de facut, telul lor in cafenea este sa creeze animozitati.li se pare ca astfel se insufleteste atmosfera.

in fine, sunt la cafea si, asa cum m-am obisnuit, arunc o privire pe aici.

nu vreau sa ma enervez asa dimineata.hai sa-ti povestesc actul meu de curaj/inconstienta, despre care am spus mai sus.

la revolutie eram majora de ceva vreme.s-au cerut voluntari si eu, impreuna cu alti doi prieteni(fata si baiat), am spus prezent.mai tarziu am realizat ce nebuni am fost.de la consiliu ne-au repartizat pe zone, doi voluntari la doi soldati si un ofiter.inarmati!!!am pazit toata noaptea viaductul de la gara.(unii useri stiu despre care vorbesc, suntem din acelasi oras).contrar opiniilor multora, atunci chiar au fost zone in care s-a tras.de ce, nu stiu.a fost un raid aviatic, m-am speriat grozav.am crezut ca nu mai ajungem sub viaduct.toata noaptea s-au pandit civilii care circulau, pe jos sau in masini.care nu avea un act era batut crunt.nu exagerez.a patit-o unul.locuia bietul la blocurile de langa viaduct.tanar.era trecut de miezul noptii.nu avea acte, dar eram aproape de casa lui.cand l-au lovit prima data a strigat la nevasta-sa sa-i aduca actele ca-l omoara astia.a fost momentul in care m-am intrebat ce facem noi acolo.ce revolutie e asta!in linistea noptii se auzeau doar vocile celor doi, nevasta-sa disperata, el disperat.si eu uimita.au continuat sa-l loveasca pana a cazut.si strigau la nevasta-sa sa ramana in casa daca vrea sa ramana intreaga.

la lumina lunii am vazut cum ii siroia sangele pe frunte.nu suportam sangele, ma scotea din minti, asa ca am reactionat.am sarit la ofiter, am pus mana pe arma si am spus sa inceteze daca nu vrea sa-l reclam.ce inconstienta eram!!!a dat sa ma loveasca...nu stiu ce sa zic, intotdeauna privirea m-a salvat de unele lucruri.nu m-a lovit, i-a dat drumul spunandu-i ca daca sufla o vorba stie unde sta.eu am stat toata noaptea sub viaduct, impreuna cu celalalt voluntar, care facuse pe el :).nu exagerez.

pt mine revolutia asta inseamna, abuz si nebunie.iar urmarea revolutiei nu dezice asta.

mai, asta sunt eu.nu m-am plictisit in viata asta.
#307159 (raspuns la: #307156) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de lafemme la: 19/06/2008 12:47:40
(la: Inteligenta si mama ei )
marea teama personala. inteligenta fara spirit. nu stiu de am vreuna din cele 2. dar cred ca-i tare e bine cand merg mana in mana.

dar cel putin ma multumesc cu replica pe care o aud destul de des: "Ai o privire inteligenta." - fara sa vreau cand aud asta, regret profund faptul ca nu mam nascut caine. :D
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/11235/mar%C5%9F/1 - de mazariche la: 15/07/2008 14:43:42
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
Marş
de moonwish la: 15/10/2006 16:40:00 modificat la: 18/10/2006 19:14:58
taguri: Proza_scurta
voteaza:
big
11235
nodes
Era la vreo 2 metri în faţa mea. Tot ceea ce visasem era la un efort şi-un zâmbet distanţă de mine. Mi se încâlceau mâinile în exerciţiile de respiraţie, pentru că, vezi tu, mi-era atât de teamă să nu te mai zărească şi altcineva…să nu fii tot ceea ce îşi dorise şi altcineva. Învăţasem toată viaţa să aştept, iar acum că trebuia să ies din rutină mă temeam că îmi va plăcea prea mult şi voi fi mai îndărătnică în ceea ce priveşte întoarcerea acasă. Evident, acasă trebuia să mă întorc singură. Ştii, e bine să nu-ţi ştie nimeni adresa; nu cred că ai vrea să te trezeşti cu o mizerabilă vâltoare de prinţi şi prinţese în penibila ta colibă de carton ieftin. Să ştii că mă doare că ai rămas mereu la 2 metri în faţa mea, mă împunge undeva în zona inimii (deşi probabil că e doar o altă nevralgie intercostală, am destul de multe de când sunt legată de scaun). Ca să vezi! Mă doare glezna…poate de la inutila mea încăpăţânare. Aveam vaga impresie la început că printr-o rostogolire cei doi metri anoşti pot deveni o zbatere de gene. Dar era decizia ta, iar eu nu puteam decât sa respect cei doi metri…şi să mă rog că nimeni să nu te găsească posibila soluţie pentru etern mistuitoarea problemă a ceea ce visăm. Am încercat să caut şi pasaje secrete, dar ele duceau de fiecare dată la un alt punct de pe tastatură, însă întotdeauna la 2 metri de tine. Uneori îmi pare că de fapt cei doi metri mă despart de mine. Ce aberaţie! Ce nenorocită pretenţie de aspiraţie metafizică! Ar fi mai simplu de spus că … ai fost şi vei fi întotdeauna la doi metri de mine. Sau că mereu ne vor despărţi doi metri. Sau că sunt la doi metri de tine. În fine, ia-o cum vrei tu. Înţelege doar că lucrurile trebuie spuse…plastic. Eu nu pot să diger oamenii şi nu cred că mă va tenta vreodată să încerc. Cred că e ambalajul de vină. E sintetic. E mult în afara firescului…nu că eu aş cunoaşte firescul, dar din câte am auzit de la cei care au trăit suficient ca să-l cunoască, el nu e aşa…ca noi doi…la doi metri.
Aştept să mai treacă şi ziua de azi, încep să mă-ntreb până unde ajunge.
Îmi ninge pe pleoape,
îmi plouă plămânii şi sufletu-mi doarme pe două petale.
Aş vrea să te uit,
blestemate.
Un biet cerşetor este degetul mare
şi-un chip umilit este poza
în care aveam 13 ani.
Mişcată de frunze
şi-udată de vânt
m-aplec să sărut pantofii de lut
şi un coş de gunoi se răstoarnă pe stradă.
Adoarme ţânţarul pe care-l vânam.
Hotărâtă să nu mă mai găsesc,
adorm şi eu dintr-o dată.
Săpunul lichid
răsturnat pe birou
împietreşte toate foile goale şi pot,
în sfârşit,
să sculptez un decor de pânze,
pânze de păianjen.
Prosoape de baie întinse pe jos
îmi udă covorul de pene.
Prinzând rădăcini,
acesta-mi transformă mirabila odaie
în junglă, în junglă de paie.
#325430 (raspuns la: #325428) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iata - de teachy16 la: 08/03/2009 18:48:09
(la: dimineață descheiată la gât)
iata ca te-ai facut fereastra si ne-ai lasat sa-ti privim in suflet. e frumos la tine-n suflet, sa ne mai chemi...
trestiafatala - de latu la: 17/06/2010 12:13:44
(la: încleştare vectorială )
Cu tzelul ma referisem la aceia pentru care rezultatul cautarii e indiferent, ei cautand din nou/mai departe. Nu stiu daca manati de fiorul cautarii in sine, sau de nemultumirea cu privire la rezultat.

Asta s-ar putea datora nivelului la care cauti. E drept ca n-ar avea rost sa cauti la alte nivele, ca atunci ai putea renunta dintru inceput.
N-am veleitati de profet, dar cred ca cu timpul si dintre astia douazeci o sa mai "dispara" de pe lista unu'-altu'.
Dar ai dreptate: Acestia merita tot efortul premergator.

Misterul atunci când este îndelung săpat devine blestem...
Pentru ca nu mai scapi? Sau pentru ca devii "dependent"?
De altfel: Cum nu? Dincolo de mistere exista impliniri, deceptii, speranta...
Dar atractia consta in mister. Dincolo de ea e - daca e - o alta atractie.

Capcana e doar daca-i conferi rolul asta. Mi se pare ca si cu armele: Nu armele omoara oameni...
#550407 (raspuns la: #550318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o imbinare a celor existente - de zaraza sc la: 22/10/2013 10:31:00
(la: O poezie de tradus)
Doua drumuri se despart in padurea-ngalbenita
Si rau imi pare ca nu pot calatori pe amandoua.
Am stat indelung privind,
Pan-acolo unde hatisurile drumurile-ascundeau.

Cu sufletul greu imi spun mereu -
Doua drumuri s-au despartit in padure, iar eu,
Eu am luat-o pe cel mai putin umblat
Si asta a facut toata diferenta.

Ce nu inteleg, e de ce e suparat ca nu a luat-o pe drumul umblat? Numai asa sa fie contra curentului general? Pentru ca teoria spune ca inveti mai mult si realizezi mai multe pe drumul neumblat. Ma rog, la cine se potriveste! ;) La autor nu.

#648143 (raspuns la: #648139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...