comentarii

a) s-odata si sar hn ograd ma hnfatosez dinaintea ( mama) I Greangra Aminitiri din copilarie)


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
latu, - de Intruder la: 18/08/2010 14:17:05
(la: Ce cosmaruri aveti?)
treaba asta merita o confa separata.

cat dracu' poate duce un om obisnuit? si eu m-aprind repede, odata imi sare detonatorul si fleosk cu grenada-n parbrizu' altora... da' p-orma imi trece, uit, ma preocupa alte cioace si tot asa.
ei bine, sunt indivizi care au lansatoare de grenade si dispun de-un arsenal gras cat pentru 2-3...10 ani chiar, de nici ei nu mai stiu de la ce-a pornit razbelu'!
bineinteles, nu-nseamna ca aia sunt mai rai decat mine dar prefer naibii razbeluri noi de tip fulger daca tot nu e pace...
#563589 (raspuns la: #563480) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salut companie ! uite un banc - de RSI la: 01/11/2005 20:42:52
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
salut companie ! uite un banc vechi da' care-mi place:


"Intr-un tren doi ardeleni si un negru:

- Bre, da' tu nu esti de aici?

- Da, tatal meu este din Africa, dar mama mea este de
aici.

- Pai cum?

- Pai tata a fost odata pe aici si a vazut-o pe mama

si a inceput sa alerge dupa ea si a alergat, si a

alergat, si a alergat... si asa m-am nascut eu!

Dupa vreo cinci minute, timp in care cei doi s-au tot

gandit, ardelenii aveau o nelamurire:

- Mai, dar stii ce ne intrebam noi: O fi prins-o pe maica-ta?"





=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes

#83686 (raspuns la: #83682) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
yuki - de maan la: 13/12/2005 23:24:12
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
Yuki, tu crezi ca intr-o societate in degringolada, invatamantul ar putea zbura spre ideal?
Ai citit despre adolescente care se prostitueaza!
Eu am trait drama, ca diriginte.
Dupa ce a muncit o vara pentru examenele de diferenta care-i permiteau trecerea de la profesionala la liceu, fata a-ncetat de-odata sa vina vina la scoala.
Locuia cu mama-sa intr-un sat indepartat unde habar n-aveam cum se-ajunge.
n-aveau telefon decat la posta si la primarie.
Am sunat la posta, m-am prezentat, am rugat sa fie anuntata mama …
aiurea!
mi-am rugat intr-o zi sotul sa ma duca pana acolo.
Muierea (mama?), pe jumatate beata, a-nceput sa sa milogeasca - “N-ARE!”
Saracia se vedea cu ochiul liber, asa cum duhoarea si jegul rasareau de peste tot ca niste jivine vii.
O anuntasera, de la posta, dar n-avea bani sa vie pan’ la scoala …
Instinctiv, mi-a alunecat privirea spre sticla de rachiu, dar ce mai era de zis?
m-a observat insa … i-o daduse o vecina, ca a ajutat-o la nu stiu ce…n-avea ea bani de bautura…

Nu-i pasa de fata, trebuia mai intai sa-mi arate in ce hal traia.
Cand am ridicat vocea, a-nceput sa planga.
Fata se imprietenise cu unu’ care i-a imprumutat niste bani.
Fiindca nu mai avea cum sa-i dea inapoi, a obligat-o sa-i castige.
A trimis-o mai intai cu prieteni de-ai lui, apoi cu alti barbati din oras.
mi-a spus, lacramand, abundent ca s-a dus la ‘ala’ sa-i ceara socoteala ca nu-i da si fetei din bani si ca proxenetul a batut-o, amenintand-o cu moartea daca povesteste cuiva.
mi-a soptit numele aluia, l-am notat si-am iesit.
m-am dus la director.
Am aflat ca proxenetul e prieten cu fiul sefului al mare de la politie.
Intr-o zi am intalnit-o chiar pe fata.
Am rugat-o sa vina sa termine macar clasa a XI-a.
“nu vin doamna, si dumneavostra sa nu va bagati, ca va baga aia in spital si va nenorocesc!”

in inconstienta mea, am vrut sa ‘ma bag’.
dar unde?
cum?
Am facut o sesizare la bucuresti, pe o adresa gasita pe net, m-am semnat, am dat numarul de telefon, o adresa … sunt trei ani de-atunci si …nimic!

La sfarsit, cocoana (rujata bine si oja rosie peunghiile imputite) mi-a cerut ‘zece mii de-o paine’.
Desi-mi venea sa-i dau un pumn in cap, i-am dat un pol.
Avea sa zica la toata lumea ce diriginta faina a avut fie-sa care … s-a maritat la oras!!!!

Poti sa strigi cat vrei, Yuki!
Te duci in clase si vorbesti despre respect de sine.
Si ei rontaie pe sub banci niste biscuiti ieftini.
Pe mine ma scandalizeaza cand isi dau palme, dar ei, batuciti de pumnii de-acasa, se mira …”ce, doamna, aia-i bataie???”
Aici sunt alte valori, o societate-n care trozneala e simpla rutina casnica, nu prilej de revolte.
Ce succes are-n fata lor profesoara de 25 de ani, care le spune ca nimeni n-are voie sa-i loveasca?

De partea cealalta-s copiii de bani gata.
Nesupravegheati, cu bani la discretie.
Se naste de-odata-n ei instinctul regizoral si filmeaza pe telefonul mobil ce le dicteza hormonii.
Daca ridici glasul la ei, vine tata cu scandalul si nu mai sponsorizeaza reparatia acoperisului scolii.
Esti chemat la ordine si rugat sa nu stresezi copilul, ca are examen la scoala de soferi…

Ti-am vorbit de extreme si din ce-am trait, nu din povestile altora.
Ai succes NUMAI la copiii bine educati de-acasa, copii care stiu deja ce-s masura si bunul simt.
Pe ei trebuie sa-i aparam, ei sunt cei mai multi si ei ne duc mai departe.

Suna cinic, dar m-am aflat de-atatea ori in ipostaza aia a mainilor legate, incat pana si plodul din mine a trebuit s-accepte ca nu exista razboi fara victime.
Am realizat intr-o buna zi ca razboiul asta imi afecteaza linistea propriei familii, am vazut ca ma-ngrop undeva de unde toti fug si-am cautat un loc caldut, unde sa ma pot afirma, sa demonstrez ca si eu pot avea copii la olimpiade…
In saracia de unde-am plecat, performantele erau excluse.
Exista insa o ‘ceva’ …dracu stie…care face din mine azi o lasa si-o trisoare.
O tradatoare care i-a abandonat pe copiii aia pentru care nu exista probabilitatea meditatiilor, parasindu-i, in ciuda lacrimilor lor.
Ar sa-mi sune-n cap o viata “pe noi cui ne lasati, dumana?”!!!

Cineva care ma cunoaste mi-a spus ca n-am sa ma pot ierta niciodata pentru asta.
Am circumstante atenuante, ca sa vezi: boala care nu-mi permite sa stau in frigul din scoala, drumul lung pana acolo care ma costa un sfert din leafa, omul meu, tot timpul ingrijorat de microbuzele care se izbesc de tiruri pe sosele…

Rahat!
Maretia si grandoarea se platesc, ca toate alea…
d-aia-mi fac datoria uneori cu exces de zel.
Musca pe caciula? pata pe costiinta?
Poti sa-i zici cum vrei mata. : )
#95017 (raspuns la: #94945) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dar de Paraziţii de la noi c - de rac la: 04/04/2006 10:19:08
(la: ce va enerveaza?)
Dar de Paraziţii de la noi ce zici? Mi-a povestit cineva că odată, la un concert, ei înjurau publicul de mama focului, iar publicul era în delir.

... Citind acum ce multe lucruri enervează, mă întreb dacă a mai rămas ceva care să ne încânte... Iar faptul că au rămas puţine astfel de lucruri - iată alt motiv de enervare :)

___________________________________________________
Mai bine să mori în picioare, decât să trăieşti în genunchi.
#115309 (raspuns la: #115305) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de latu la: 20/10/2006 11:13:09
(la: Carla)
Aveam vreo sase ani cand mi-am rupt mana.
Fiind duminica seara, si organizarea cu dispensare si spitale altfel decat e azi, tata n-a putut organiza o masina de pe santier, asa ca am petrecut noaptea cu o incheietura dureroasa prinsa intre atelele mesterite de tata, lacrimi, jucaria mea preferata si cu mama, care nu s-a clintit de la capataiul meu, incercand sa-mi aline suferintele.
Ma durea incheietura si cred ca a fost cea mai lunga noapte din viata mea.

A doua zi tata a plecat inainte de rasarit si de primul tren, pe jos pana la santier, in speranta ca vreun sofer mai matinal s-o fi nimerind prin garaj. Prea matinal n-a fost, dar nici prea tarziu nu s-a facut pana cand s-a oprit in fata casei IMS-ul sefului.
Mama si cu mine eram imbracati de mult, asa ca imbarcarea n-a durat prea mult, doar drumul s-a transformat intr-o noua tortura pentru ca nea Lae isi proptise piciorul pe acceleratie, poate si un pic mandru ca putea sa ajute intr-un caz de urgenta, iar drumul era neasfaltat.

Ajunsi la spital, niste oameni grabiti m-au culcat pe o masa si mi-au pus o batista la nas, care mirosea ciudat...
Cand m-am trezit, eram intr-un salon de copii. Mama a ghicit ca sunt treaz inca inainte sa deschid ochii. M-a privit, a zambit si pana si eu mi-am dat seama cat era de obosita.
Deodata se intoarse cu spatele la mine, catre copilul din patul vecin, care incepuse sa planga. Pret de un minut, doua, nu mai mult.
Dar am fost tare intrigat. Azi as zice ca am fost gelos.

Mana nu ma mai durea, dar era in ghips pana deasupra cotului. Stranie era - si grea - mana asta groasa si alba, care parca nu era a mea. Mi-am incordat muschii incercand s-o indrept, dar m-am dat batut in cele din urma, descoperind ca puteam misca degetele si ca mana cealalta imi statea in intregime la dispozitie: Se putea juca cu degetele, putea goni mushtele care parca se adunasera in salonul nostru dinadins, ca sa ma enerveze.
Mama imi spunea povesti pe banda rulanta. Stia tare multe. Stia atat de multe, incat in fiecare seara imi povestea alta poveste.
Acum, in asteptarea serii, cand tata urma sa se intoarca cu nea Lae ca sa ne ia si sa mergem acasa, imi povestea una dupa alta povesti, fara sa oboseasca, intrerupandu-se doar atata cat sa goneasca cu un prosop de spital mustele care deveneau parca cu fiecare minut mai obraznice.
Fiecare falfait de prosop imi racorea si fatza naclaita de sudoare. Era vara si o caldura toropitoare.
Vecinul meu de pat, caruia nu-i puteam vedea decat picioarele pentru ca mama statea intre noi, plangea tare des, ma enerva si ca nu-i in stare sa goneasca mustele alea nenorocite macar odata si singur. Si ma enerva si ca mama se tot intorcea spre el, cu prosopul care gonea muste. Mama asta era a mea! De ce trebuia sa goneasca si mustele lui? Si in plus: In timp ce-mi spunea povesti, se tot intorcea si la el, parca i-ar fi spus si lui povesti!

Intre timp imi cam pierdusem rabdarea. Pranzul trecuse, tata nu mai venea si ce-a pus capac la toate, a fost, ca mie mi-a potrivit mama perina asa ca sa stau in fund si mi-a pus farfuria cu nu stiu ce zeama in poala lasandu-ma sa mananc singur desi mana dreapta imi era in ghips, in timp ce pe vecinul - intre timp auzisem de la mama ca-l chema Ionel - il hranea ca pe un copil mic.
I-am spus-o.
Mama a zambit tare trist. M-a intrebat daca nu vreau sa ma scol un pic, sa fac cativa pasi prin salon.
Sigur ca vroiam, mai ales ca puteam atunci sa-l vad pe rivalul din patul vecin!
Stateam in picioare intre paturi, mama avea ochii cam umezi, probabil vazand cu cat eroism ma sculasem.
L-am privit pe Ionel.
Statea culcat si pieptul ii era infasurat in bandaje. Iara plangea. Am intins mana sanatoasa spre el, asa cum faci cand te imprietenesti, dar mama mi-a luat mana in mana ei. Poate nu vroia sa fac cunostinta cu el.
Iar Ionel dadea tot timpul din cap si plangea. Mama gonea mustele de pe fata lui plansa si transpirata.
Tot nu intelegeam de ce scutura doar capul si nu le goneste cu mana. Nu intelegeam nici de ce isi tine mainile sub el si nici de ce pansamentul e asa murdar la umeri.
In clipa aceea aparu tata.
Mama il imbratisa si incepu sa planga. Hohotit, asa cum rar o vazusem plangand. O musca se oprise pe fruntea lui Ionel si nu vroia sa plece, desi el isi rostogolea capul pe perna de la stanga la dreapta si inapoi. Atunci incepu sa planga. Am facut si eu cum vazusem ca facea mama: Am luat prosopul si-am gonit musca. L-am intrebat daca vrea el prosopul, dar nu m-a auzit. Sau nu m-a inteles. Plangea.

In timp ce mergeam spre casa - nea Lae conducea mult mai atent decat la venire - am intrebat-o pe mama, de ce mama lui Ionel n-a avut grija de el.
Nu stiu de ce, acum, cand nu mai era pericolul sa ma neglijeze pe mine ingrijindu-se de el, imi parea cumva rau de vecinul meu plangacios de salon.
Mama m-a strans mai tare la ea. A zis ca mama lui Ionel n-avea timp, ca trebuia sa lucreze. Vocea ii tremura.

Mama ma mintise.
Am vorbit in anii care au urmat, de multe ori de Ionel.
El se urcase pe un stalp de curent, din alea de lemn ca acum o suta de ani si se electrocutase. Socul il aruncase jos iar mainile i se arsesera pana sub coate.
Medicii i-au amputat mainile deasupra locului unde arsura se termina, dar n-au taiat destul de sus. Intr-o a doua incercare i-au amputat mainile deasupra coatelor.
Insa atunci cand loveste, Dumnezeu pare uneori ca nu se mai uita, asa ca nici cele doua cioturi nu-i fura scrise lui Ionel, iar atunci cand noi am fost vecini de salon, el tocmai trecuse printr-o operatie in care ii scosesera mainile din incheieturile umerilor.

Ionel nu-si ascunsese mainile sub el cum crezusem eu, iar pansamentul in dreptul umerilor nu fusese murdar, ci patruns de iod.
Iar de mama lui, nu se stia nimic. Plecase de acasa, inainte de intamplare. Iar tata muncea la ferma.

Si azi, cand vad stalpi de curent, ma gandesc la Ionel...
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
taram-tam! - de Intruder la: 24/03/2007 23:51:09
(la: romanul cusurgiu)
doamnelor, domnisoarelor, domnilor, mai tovarasi!

cred ca e cazul s-o lasam mai moale cu criticile, haideti sa ne facem mea culpa in grup!!!
am impresia ca ni s-a urcat democratia la cap, haita nu mai merge in linie dreapta, mars in turma!
sa lasam agresivitatea (?!) si sa intonam toti aceeasi melodie, lalaiala: "ahhhhhh...magnifice versuri, ne-mai-po-me-ni-teeeeeee....uauuu, imi vine sa le daltuiesc in piatra dar capra roade piatra si piatra cade-n cap la tata, tata-i cu lopata, ce-ti doresc eu tie asa sa mi se-ntample mie!"
sa lasam dracului gramatica si virgulelele, dam cu geamparaua-n texte, putem la o adica sa acordam premiul Nobel!!!
sa terminam odata cu pumnii-n coaste, cu injuraturile de mama, sfinti si paste, ce pisicii mei!?
bah, aici e site literar, aici ie entelectuali de elita, aici e oameni educati in spirit patriotik, manca-v-as!
deci doamnelor, domnisoarelor si domnilor...ce am vrut sa zic?
uah, sa fim politicosi, sa nu ne calcam pe bataturi si sa mancam cu furculitele, nu cu desh'tele.
tre' sa ne delectam, dar unde pisicii mei ie linkurile despre sex??...nu gasesc linkurile, nu gasesc sexul, nu gasesc nimic! io cu ce sa ma delectez, ai??
discutiile "au loc"...maan, cum era vorba aia, bre??
alex - de onutza la: 16/05/2007 19:25:12 Modificat la: 16/05/2007 19:25:43
(la: azi frumos)
adulmeca aerul proaspat si reavan de afara.si cand i se pare ca am intrecut orice limita face ca tanu: sare la mine in brate.:)))
ce mama denaturata is.0:)
#197884 (raspuns la: #197879) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de ssandra la: 16/08/2007 08:49:47
(la: Romania, te iubesc (!?) )
Iata si provincia...
De 1000 de ani, in spatele blocului este o mica suprafata de teren care da in spatele curtii unei case de pe o strada paralela. Neputand, deci fi loc de trecere, vecinii de la parter se ocupau de ea, mai puneau o floare, mai curatau o frunza. A venit revolutia si odata cu ea si notiunea de "fond funciar". Mama, ce scandaluri au inceput intre vecinii mei, aceiasi tot de 1000 de ani, pentru acel "fond funciar".., iar finalul este ca acum ,bucatica aia mica este ingradita cu trei feluri de garduri si daca scap ceva de la balcon are acelasi efect cu cel in care as scapa ceva in prapastie, nu-l mai pot recupera.Si eu te iubesc,Romania.
cher, ai grija - de thebrightside la: 17/09/2007 11:37:32 Modificat la: 17/09/2007 11:39:40
(la: Viata este frumoasa(ultima data))
n-am citit cu amandoi ochii textele, ca n-am putut. empatizez prea puternic si ma apuca - serios vorbesc - un rau fizic + un sentiment oribil ca nu-s/suntem decat un/niste viermi neputinciosi uneori.

ce vreau sa zic cu "ai grija" este sa... fii puternica si sa gandesti pozitiv. stiu ca suna ca un cur de flamboaiant si aiurea si mai e si al doamne iarta-ma de greu de pus in aplicare, insa e unica modalitate sa razbesti.
am o cunostinta a carei mama a murit de cancer acum vreo doi ani. ultimele luni le-a petrecut in casa fiicei ei pe care a adus-o evident la epuizare si exasperare. intr-o noapte sarmana femeie n-a mai indurat si a scrasnit printre dinti: nu mai mori odata, ca nu mai pot??!! In noaptea aceea mama ei a murit. Femeia e devastata si azi, plange aproape de fiecare data cand o revad.

singurul sfat pe care ti-l pot da (asa din lipsa mea de experienta) e sa incerci ca atunci cand esti langa ea sa n-o vezi bolnava, nesuferita etc, ci asa cum era inainte...

imi pare tare rau... Dumnezeu sa va ajute!
#235064 (raspuns la: #235055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
;) - de zaraza sc la: 07/08/2008 09:37:18
(la: excursie de nebuna printre vise si ganduri)
Baaai, sar si eu in conferinta asta sa fac o baie de copilarie...cu haine cu tot! :))

*** - de parola.uitata la: 20/02/2013 00:18:19
(la: Bla bla)
De nu mi-ar fi somn, ţi-aş spune că mă uit chiorâş-chiondorâş spre ecran şi nu-mi vine a crede ochilor, da' ca s-o scurtez, stau şi mă-ntreb cum de ai ajuns să-ţi sprijini afirmaţiile (mai sus-demontate) printr-un mesaj de pe forumul-rubedenie softpedia.

Bun, ian ascultă ce spune cronicaru' Dlugosz despre apetitu' lui Stefan Vodă către zaiafeturi, şerbeturi, şolduri goale:

"O, bărbat demn de admirat întru nimic inferior ducilor eroici, pe care atât îi admirăm, care cel dintâi dintre principii lumii a repurtat în zilele noastre o victorie atât de strălucită în contra turcilor. După părerea mea (iaca de unde vine expresiunea aiasta, nu de la "acces direct" cum s-ar crede - nota copistului), el este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpânirea lumii şi mai ales funcţia de comandant şi conducător contra turcilor, cu sfatul comun, înţelegerea şi hotărârea creştinilor, pe când ceilalţi regi şi principi creştini trândăvesc în lene, desfătări şi lupte civile."

Prin urmare, Ştefan Vodă al nost nu desfăta, nu lenevea, nu învrăjbea răzăş contra răzăş.

Despre sfinţenia lui Ştefan, Grigore Ureche subliniază pentru care motiv poporu' îl "osveteşte" (osveti - a sfinţi): "Ce dupa moartea lui, pana astazi ii zicu sveti Stefan voda, nu pentru sufletu, ceiaste in mana lui Dumnezeu, ca el inca au fostu om cu pacate ci pentru lucrurile lui celevitejesti, care niminea din domni, nici mai nainte, nici dupa aceia l-au agiunsu."

"Om cu păcate" nu înseamnă neapărat curvariu şi plăcătoriu de nevestele altora, căci, după cum scrie-n cărţile de istorie, singurii fii naturali care nu-s intraţi în legende şi-n siropuri literare, adicătelea nu-s corniţi din codei, ar fi Petru al Mariei Rareş şi Ştefan - devenit odată cu ungerea Lăcustă - a cărui mamă e notată cu X.

"Sunt destui cronicari care-l cataloghează ca afemeiat..."

Baliverne.
#641976 (raspuns la: #641973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Odata cucerite virfurile anil - de leilanur la: 01/12/2006 20:20:01
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Odata cucerite virfurile anilor,..avem unelte Doamnelor si Domnilor precum imaginatia,complexitatea cuvintului,dezmierdarea notei muzicale,si logica numerala insa la ce bun cind cu atita usurinta,viciu si virtute,sinele este inca un abis? Unica provocare!

...depinde!! va referiti la iubirea de zi cu zi in care ne afundam de mai multe ori pe parcursul vietii sau la iubirile una, doua, max, max! trei care sunt de fapt cele in care ne gasim corespondentul sufletului? Acestea din urma sunt singurele demne de mentionat. Atentie insa...corespondentul sufletului este gasit in momentul in care indiferent de reactiile sau intimplarile zilnice, propria fiinta traieste cel mai intens numai in prezenta acelui corespondent sau cind in contact cu el/ea.
Corespondentul...de asemenea, chiar constient de existenta Dumneavoastra poate cu usurinta face ca alegerile proprii sa nu fie in conformitate cu adevarul propriu si un exemplu ar fi:....va iubeste mai mult decit pe sine insa din cauza parintilor bolnavi alege pe X. Financiar ii va scoate parintii la liman. Prin medicamentele cumparate de X, dinsii vor mai traii o perioada. Exemple sunt multe si cauzele difera de la caz la caz. Un alt exemplu ar putea fi simplul motiv ca, doar la un nivel de constient, corespondentul nostru, din frica pur si simplu alege in cele din urma pe altcineva care nu ii va marca pe viata in cazul in care relatia se destrama si prefera astfel. Ceea ce vrea sufletul nu neaparat controleaza sau influenteaza deciziile sau actiunile noastre. Unii dintr-e noi chiar prefera mediocritatea in loc de trairi extraodinare. Nu se impaca bine cu adrenalina, pierderea de sine intr-un altul/alta de frica de a nu ajunge exploatati si de a nu mai revenii cu picioarele pe pamint. Le este frica nestiind ca si a cade in genunchi se poate face cu demnitate. Sunt atit de multe de discutat pe tema aceasta. Ma bucur mult de observatiile facute pina acum. Singura grozavie ramasa insa este a da fata in fata cu acel corespondent pe neasteptate, dupa ani de zile , luni, mai ales daca nu mai face parte din viata noastra de zi cu zi si doamnelor/domnilor credeti-ma din suflet ca puteti fi maritate/insurati si rasmaritate/rasinsurati sau in alte relatii momentan sadisfacatoare insa daca vre-o data a-ti avut sansa de a va intilni macar cu unul dintr-e acesti corespondenti...nu ii veti uita niciodata si veti realiza asta mai tirziu...in momentele in care va vor sari inimile din piept pe neasteptate, (o nebunie!! sublima va spun!) din simplul motiv ca cineva le-a pronuntat numele sau ia-ti intrezarit pe trotuarul de vis a vis sau...si asta-i cel mai incredibil, va gasiti din nou fata in fata temir cum sau unde din pura intimplare. Sa vedeti atunci adrenalina ...din nefericire urmata de o cadere care implica telefoane urgente de descarcare, tigari, cafele, alcol,crize si poate chiar shopping care mi se pare cel mai josnic pentru ca ofera cele mai temporare si scurte momente de iniste si se incheie exact in momentul in care am inchis deja portofelul si am iesit din magazinul respectiv fara a realiza macar ce naiba am cumparat si ca atare intram in urmatorul si asa mai departe. Mental suntem....prinse/si in palpitatii si in a ne regla respiratia asa ca efortul de a ne uita in punga sa vedem ce ne, sau nu ne mai trebuie , ne depaseste asa ca sugerez in loc de asta, telefoanele si oprirea in prima cafenea, chiar aceasta! daca un laptop sau internet cafe este in apropiere....... ahahahaha

#160787 (raspuns la: #160765) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da' uita-te odata in oglinda !! - de Bitterdream la: 18/04/2007 21:07:23 Modificat la: 18/04/2007 21:11:55
(la: schimbarea la fatza vs. rutina)
schimbarea la fatza vs. rutina
Daca schimbarea e si pe fatza dinauntru, da.

rezumat: Taierea maionezei cu satarul.
S-ar putea sa sara stropi. S-ar putea ca mijloacele sa fie disproportionate fata de scop. S-ar putea sa fie scopul disproportionat si mijloacele nepotrivite. Da' parca mai bine-i a incerca. Din prima nu reuseste oricum.

Un alt ambalaj poate fi antidotul mecanicismului? Te poate scoate din curgerea monotona, dar caldutza pentru ca-i batatorita?
Fara indoiala. Desigur, nu atat ambalajul, cat continutul. Evident si ambalajul poate fi modificat si adaptat scopului propus.

Virarea-n modul de gandire se poate?
Adica se poate cu adevarat sau e doar o mimare, o forma de adaptare glazurata dupa gust cu perfida ipocrizie?

DA. Si chiar nu-mi mai pasa in momentul asta cine crede sau nu. Si e vorba de schimbare profunda, nu de fatzada. Am zis.

Altfel spus, continutul se poate (sau nu) upgrada la fel de usor precum carcasa?
Nu e altfel, e altceva spus.
Continutul e infinit mai greu de modificat.
Conditii:
1. constientizarea starii de rutina
2. acceptarea existentei nemultumirii bine camuflate si negate
3. discutii intense cu sinele. acordarea auzului sa-ti deslusesti glasul. Pe dinauntru.
4. atingerea punctului critic.
5. decizia

Ce urmeaza e si mai complicat. Deruta mai ales. Atatea lucruri sa le schimbi, de unde sa incepi?!
Daca nu ai resurse complete in tine, poate ai noroc sa gasesti pe cineva care sa inteleaga prin ce treci si sa te ia de ceafa, fortandu-te sa te uiti in oglinda. Pana iti dau lacrimile si te pricepi.
Si din acel moment....
Reconstructia.
Finalizarea lucrarii? Cat mai incolo.
Pentru ca in momentul cand va fi complet gata, se va reinstala rutina. Alta rutina.
Musai de tinut minte:
1. odata declansat procesul, devine ireversibil.

Sugestiile si reclamatiile, va rog :)
Dusmancele - de Ingrid la: 15/10/2003 09:29:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
de George Cosbuc

Las' ochii, mamă, las' sã plânga!
Tu-n leagăn tot cu mâna stângă
Mi-ai dat sã sug, de-acea sunt
Nătângă!
Dar n-am pus doară jurământ,
Sã merg neplânsă în mormânt!

Nu plâng ca mi-e de Leana teamă,
De ciuda plâng eu numai, mamă.
Cuvintele ei nu le ieu
In samă,
Dar mi-e ruşine şi mi-e greu,
Că scoală satu-n capul meu.

Ea duce sfat din casă-n casă,
Ca n-am broboadă de mătasă,
N-am sort cu flori - şi dacă n-am
Ce-i pasă?
N-am mers sã-i cer, aveam-n-aveam,
Si n-o sã-mi meargã neam de neam.

Stă-n drum de vorba cu vecine
Si bate-n pumni: - "Sã mor îmi vine,
Auzi tu! Sã se prindă ea
Cu mine!
Sti ieri la moară ce spunea?
Că-s proastă foc şi gură-rea!

Si-auzi! Ii umblă-n cap, tu soră,
S-ajunga ea Lucsandrei noră!
O, meargã-i numele! N-o vezi
La horă?
Ce sort! Nu-ti vine nici sã crezi,
Fă cruce, fã, sã nu-l visezi.

Nu l-aş purta nici de poruncă!
Ce poarta ea, alt om aruncă
C-un rând de haine-o văd mergând
La muncă,
La joc şi hori acelaşi rând,
Il poarta-ntr-una, şi de când!

Lucsandra-i doară preuteasă,
Ea-şi cată nora mai aleasă,
S-o ducă-n bunuri şi-n duium
Acasă.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,
Sã-si stringă nora de pe drum.

Sã-şi ieie nora pe-o Satană?
Ca e saracă şi golană,
De ce nu vine ca sã-i dau
Pomană?
Nu-i casa lor în care stau
Si-n casă nici cenusa n-au!"

Auzi tu. mamă, câte-mi spune?
Si-aleargă-n sat sã mai adune
Si câte porecliri pe-ascuns
Imi pune.
De-aş sta sã-i dau şi eu răspuns,
La câte legi am fi ajuns!

Ea-mi sare-n drum, ca doară-doară
M-apuc sã-i spun o vorbă-n poară,
Si daca tac, îi vin călduri
Sã moară.
Sã vezi tu, mamă, -njurături!
Ca ea cu mã-sa-s zece guri.

Cu gura mãsa bate-o gloată,
Si-i de otravă Leana toată -
Mi-ar pune capul sub picior,
Sã poată.
Dar lor pe plac eu n-am sã mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.

De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singură-mi ţes tortul
Si umblu şi eu cum socot
Că-i portul.
De n-am mătăsuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rãu de tot.

Mã prind cu ea? Cel-sfânt s-o bată
Dar cum mã prind? Ea e bogată,
Ce haine mi-am fãcut ca ea
Vr’o dată?
La joc mã poţi oricând vedea
Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dânsa glume?
O fac de râs şi-i scot eu nume?
Ori ies, gătita-n ciuda ei,
In lume?
Ii ştiu eu focul - ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?

Dar ce? Il ţiu legat de mine?
Il trag de mânecă? Ba bine!
El vine-aşa, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot uşa sã i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum sã-i spui?

Sunt eu la urmă vinovată,
Că Leana umblă ca turbată
Sã-l vadă-n casa lor intrând
Odată?
Si dacă lui nu-i dă prin gând,
Ea blestemă de nu-şi dă rând!

Dar poate da ea bobi cu sita!
O fierbe ciuda pe urâta,
Că-s mai frumoasă decât ea,
Si-atâta!
Sã aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Că boii-s buni, bine-i bogată,
Dar dacă pui flăcăii odată
S-aleaga dinşii cum socot
O fată:
Bogata-s pupă boii-n bot,
Imbătrânind cu boi cu tot!
... 3, 2, 8, 5. rrrrring!...continuare - de relu la: 29/10/2003 20:32:09
(la: o poveste...)
'Cu masina... acum.' Cristina se gindeste. 'La film; si vine si Dan. De ce oare nu simte el ca am nevoia de a fi numai cu el acum. Am nevoie de atentie, de vorbe frumoase...' Blazata, Cristina isi da jos camasa cu gindul de a se pregati pina soseste Fanel. Isi deschide incet nasturul de la blugi, si fermoarul, ca si cind ar fi obosita. Aplecindu-se si proptind o mina linga oglinda, isi trage blugii incet, ginditoare, dezvaluind pielea ei fina, cu o urma de bronz, ramasa din vara de pe litoral. Incetul cu incetul realizeaza ca se priveste in oglinda. Cu toate ca parul ei scurt of face sa arate un pic cam baietoasa, restul trupului ei tradeaza o feminitate de statuie greceasca. Trasaturi fine, cu solduri duioase, mijloc subtirel, sini plini cu sfircuri ca doi ochi mari, caprui, intariti acum de raceala din camera. Involuntar, se admira si-si doreste in sufletul ei sa fie linga Fanel. Nevazuta, mina ei cu degete lungi si delicate, cu manichiura subtila, calatoreste de la sold spre sinul ei sting. Il prinde si'l ridica de desubt, trecind mina peste el, apoi lasindu-l sa cada. Cu ochii inchisi simte un curent ca un fulger trecind din cap pina in picioare. Dintr-odata isi da seama ca un motor de masina se aude in parcare, sub geam. E Fanel, sigur. Intr-o clipita isi pune sutienul, o bluza de matase albastra, frantuzeasca, aproape ca ochii ei, trage o fusta de pe cuier si sare in ea rapid. Cu toate ca e un pic frig, isi alege o pereche de pantofi cu toc subtire, italienesti. Isi pune geaca de piele si un drop de Chanel 69 in palma, apoi frecindul pe git, si e gata. Pe drum poate sa-si puna un pic de machiaj, subtil. Ca-tro facuta, in acel moment Fanel bate la usa.
#2615 (raspuns la: #2611) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezie...de dragoste - de Madalina la: 17/11/2003 10:08:59
(la: Poezii !!)
"Eu las adevarul acesta sa steie,
Esti cea mai fierbinte si dulce femeie,
La noapte, plingand linga tot ce ma doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Da marea afara din casa si vino,
Nestinso, neblindo si iar nestraino,
Pereche de umbra noptateca pune
In contul durerii ca esti slabiciune...

Dar tu dintre toate mai noua, mai vechea,
Imi esti dulcea urnbra, impasul, perechea,
Tu, drama cu mii de solutii gresite,
Te pling pana ochii imi ies din orbite.

Fii azi rizatoare, fii azi optimista,
Solutia buna e-n noi si exista
Si daca, iubito, femeie visata,
Ar fi sa ne stingem curind, nu odata,

Din dragostea noastra nebuna si buna,
Cu marea in casa, si-n pat arsi de luna,
Eu stiu ca s-or naste sub cinice astre
Alti doi sa repete-ntrebarile noastre.

Iubito de neguri, inbito de luna,
Iubito de taina si jale-mpreuna,
Iubito de carne, iubito de soapte,
Suav miazazi si brutal miazanoapte..."

A.Paunescu (sper sa nu va fie cu suparare, da' eu il gasesc ca poet minunat! Ca politician...nu comentez, cel putin nu in blog-ul asta)

Si inca ceva...Cu riscul de a ma repeta, dar poate vor veni si ceva raspunsuri:
Ce poeti va plac si pe care i-ati mai citit in ultimul timp?


Sara pe deal ...tot a lui Paunescu - de Ingrid la: 22/11/2003 11:09:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
pasari adorm daca amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirsie, ninge.

Case cuprind sufletul zilnicei fringeri,
oamenii sint umbre tacute de ingeri,
nimeni aici legea cereasca n-o calca,
sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca.

S-a auzit de peste uliti o veste,
un nou nascut viu intr-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe carute mai cara,
ultim sarut, ca o pecete de ceara.

Misticul sat luneca in rugaciune,
nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile tin sipete de adevaruri.

Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,
cucii dispar langa clopotnita arsa,
cade-n fintini ziua sa urce iar, miine,
in amintiri satul miroase a piine.

In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
nevinovati, anii se-ncarca de vina
cum ne-ating, fiintele cum le declina.

Sara pe deal seamana cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,
sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul.

Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,
sara pe deal, totul deodata invie,
sara pe deal, muzica din poezie.

Caii in apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternica fie-i,
noi intre noi sa mai gustam cat se poate
sara pe deal, cea mai de pret dintre toate.

Si sa privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,
iar dupa ei se mai aude o toaca.

Urmele lor sint sau copiii sau munca,
intr-un temei lasa intreaga porunca,
sara pe deal nu e dacat un amestic
de fabulos, de nebunesc si domestic.

Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda,
carii batrini de-o vesnicie lucreaza,
printre copii zgomotul lor isca groaza.

Daca intinzi mana cu-o mica lumina
ai sa si simti vrejuri crescind in gradina,
niste pindari, haulituri isi arunca,
fetele mari grup se intorc de la lunca.

Poarta in sini dorul de-o mana barbata,
cei cautati mult mai tarziu se arata,
podul pe rau scirtie si se indoaie,
mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.

Lina-n fuior in turbioane se leaga,
creste-n dovleci dor de saminta intreaga,
parca de ieri luna rasare-nspre miine,
plange-un copil, sau parca latra un caine.

Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,
sfinti intelepti celor cuminti li se-arata,
sara pe deal, uite un minz care moare,
suflet din el, ca si o seara apare.

Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa,
ultimi copii striga pe ulita noastra,
blinde bunici ii insotesc din fereastra.

Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica,
sara pe deal e ca un duh de bunica,
fruct zemuit imprastiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai nostri fac focul.

Sara pe deal, dulce vinare de vara,
azi nici un om nu are dreptul sa moara,
sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic,
cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic.

Sara pe deal, cinepa fumega bice,
cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,
toate ramin, precum au fost in natura,
starea de om trece spre starea cea pura.

Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
sa o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii.

Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare,
tu sa ne dai o crestineasca iertare,
sara pe deal, nu a murit idealul,
sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.


home sweet home - de (anonim) la: 01/02/2004 21:01:37
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Draga JCC,
Este al 2lea raspuns al meu pina acum la Cafenea. Cu toate ca subiectele par diferite, eu le consider in mare masura legate intre ele.
Ultima oara cind am fost in Romania a fost in urma cu 12 ani si a fost a doua oara ,prima data a fost in 1990,pt. ca am jurat mie insumi ca nu voi pune piciorul in Romania atita timp cit Ceausescu e la putere ca DICTATOR!
Sint plecat de 23 ani in USA ca emigrant politic si cu pasaport fara cetatenie de orice fel, dar din anul 1988 am devenit cetatean american
Deci pot spune ca NU m-am simtit deloc ca ...acasa!!!
la fel a fost o experienta trista si pt. sotia mea,italiana-americana,casatoriti de 13 ani. Am avut naivitatea ca revolutia va schimba romanul... l-a schimbat dar in mai rau chiar,ce se intimpla acolo e un dezastru total in ORICE!
Politica,arte,economie,bune maniere,toti sint pusi pe capatuiala si egoism feroce de sus in jos si viceversa!
Stii cum e?E ca si cum tii in lant un ciine timp de 44-45 ani in ograda si habar n-are ca exista o lume inafara curtii si deodata se trezeste liber si sare gardul
si se pierde..habar n-are unde e dar e pus pe a descoperi ceva ....nou...si in final tot la lantul lui revine caci e ceva ...sigur ,latra MULT dar nu iese din lant!
Acasa pt. mine e America cu toate ca recent de 3 ani avem ginduri de a pleca de aici...atita vreme cit va exista Bush si Doamne fereste sa fie reales!!!!!!
Dar NU!!! NU vom alege deloc Romania,ci Italia ori Noua Zeelanda ori Australia
pt. ca ,,,cu toate ca eu pot lucra ORIUNDE pe glob avind computerul cu mine si scanner-ul si fax si printer,NU as alege niciodata Romania!
Si raspunsul e simplu: mereu m-am simtit STRAIN in tara mea de nastere,de mic copil am avut in mine acest simt ca NU apartin acelui loc,desigur ca sufletul meu a dorit sa plece de unde s-a simtit ca un prizioner.
USA e o tara vasta ce trebuie s-o cunosti si sa o vezi,fiecare tara are frumusetile ei anume,Romania la fel dar totul e intunecat de coruptie politica si minciuna!E un lucru cert ce nu trebuie uitat.
Crezi oare ca AZI in USA ma pot considera real fericit cind vad cum tara asta mare e dusa de ripa de un presedinte incompetent?Poate la un nivel mai mic in comparatie,acelasi lucru e in Romania si oriunde pe glob,dar America trebuie sa dea tonul si e timpul sa eliminam ipocrizia de orice fel ce da un exemplu prost lumii de azi.
DA,acasa sint aici in tara mea,America,dar asta NU inseamna ca daca am un nivel de trai f. bun si fac peste 10.000$ pe luna trebuie sa fiu multumit cu politica lui Bush si vendeta lui personala si cu programele lui de a distruge efectiv natura si a crea relatii total instabile cu North Corea si daca va fi reales
(sper ca NU!!)vom fi la un pas de un cataclism nuclear total!
Exista oameni f. inteligenti si capabili(democrati) ce pot schimba cursul unei istorii de viitor ce NIMENI nu doreste,nici chiar Romania ce l-a aclamat pe acest village idiot cind a fost acolo pt. 6-7 ore.
Acasa inseamna sa lupti NU pt. tine ci pt. toti ceilalti...am luptat destul cit am trait in Romania si m-am trezit singur mereu,cei mai buni prieteni ...m-au parasit sa-si apere pielea,parintii mei au suferit si ei la fel....azi deodata sint asaltat de ...fosti prieteni prin email etc.
NU vreau sa pun piciorul in Romania, si sint satul de ipocrizie, tara a devenit un fel de film prost de categoria B ori Z,cu actori prosti si scenariu idiotic.
Toti se cred 'mari"actori dar stii ca NICI prin gind NU vor avea sanse la Oscar!
Poate GeorgeW.Bush si Iliescu .
DA! Este f. greu sa dai un raspuns la intrebarea ta JCC...ideea e ca ma simt
uneori ca un calator prin timp si in final far o tara anume in trecut sau prezent ori cine stie viitorul?
Azi traiesc aici si fiind cetatean al acestei tari mare si tare,politistul lumii, consider ca e datoria mea de patriot sa opresc mersul inaintat catre ignoranta si fanatism religios protestant in numele unor sabloane precum "Familly values", "going back to familly sanctity and being against gay marriages, it's an abomination!"
CE are a face astea cu somajul enorm ,cu economia la pamint,cu reducerea ajutorului pt. veteranii de razboi,cu ajutorul medical pt. oricine si marirea preturilor la medicamente ,reducerea ajutorului social?Si altele!
La ce BUN vrei sa aloci sute de miliarde $ sa ajungi pe Marte cind cu acesti bani poti face MULTE in tara?pt. ca esti obsedat de petrol?Vrei sa dai de el pe Marte?
Si de ce NU am fi democrati si dori a scapa de acest cosmar cu numele de BUSH?Sint acasa si lupta continua mereu pt. libertate,romanii ce traiesc aici nu le pasa ,se cred liberi si au o mare aroganta si cinism dar si timpenie MARE!NU am legaturi cu romani in USA ,am avut f. sporadic si tin sa stau departe de ei,sint ....another kind of breed cind traiesc aici,in fapt NU se schimba la ei naravul deloc si NU stiu ce cauta aici in final?
Eu traiec in USA si deci nu mai traiesc in trecut,ei sint mereu nemultumiti si atunci DE CE NU TE DUCI INAPOI,ACASA???????
Nu cunosc ori auzit de nici un roman din USA care sa lupte pt. democratie in USA,poate exista si nu stiu si imi cer iertare.
Faptul ca am o situatie materiala f. buna NU inseamna ca trebuie sa ma complac in aceasta stare de jale in care e America de 3 ani! Nici nu-ti poate trece prin minte cite petitii si proteste am scris catre senat,congres si casa alba din care Bush trebuie sa plece!Ori la guvernatorul statului nostru(New Jersey).
Acasa...in Romania cit am luptat,am facut la fel fara teama ca pot fi pedepsit ca am curajul de a lupta si avea glas nu doar pt. mine dar pt. toti cei fricosi.
Acasa aici fac la fel dar am incetat DEMULT a lupta pt. Romania caci e o cauza pierduta,de aceea NU cunosc politica si personajele de teatru politic ce exista acolo si NU ma intereseaza!
Nu voi veni in Romania niciodata!
Multe ar fi de spus dar ramine pe alta data.
Din suflet ,numai bine si noroc,

LOVE&PEACE

Grasa si frumoasa - de Dantimis la: 09/02/2004 12:02:09
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Imi aduc aminte cand eram tanar, inainte de a ma casatori: mama si bunicii, si lumea in general era de aceeasi parere: "ia-ti o nevasta ca lumea mai... sa nu fie numai piele si os, sa fie grasa si frumoasa...". OK, prin asta nu cred ca se refereau ei ca sa fie obeza, dar nici slaba. Conceptia oamenilor de la tara: daca te vedeau mai tras la fata, imediat erau de parere ca nu mananci ca lumea, si-ti puneau o farfurie plina pe masa si nu te lasau in pace pana n-o terminai. De-atunci cred ca am ramas cu prostul obicei de a manca totul din farfurie, chiar daca ma saturasem deja de mult. Iar in Nord-America asta e un lucru foarte rau caci de obicei portiile sunt mult mai mari decat normal.

Intradevar, la orase lumea gandea un pic mai diferit decat la tara, lumea era mai rautacioasa, mai barfitoare: ba ca aia-i prea grasa, ba ca-i prea slaba, ba ca are nasu prea mare, etc. Nimeni nu-si vedea insa barna din ochii lor. Fiecare are defecte, fie ca sunt vizibile fie ca nu. Mai periculoase sunt cele ascunse cred, fie ca sunt de sanatate sau de caracter. Credeam ca in anii de dupa comunism lumea a inceput sa-si mai deschida ochii si in Romania si sa fie mai ingaduitori cu cei din jur, mai civilizati un pic, dar se pare ca nu-i chiar asa. Daca as spune "balenutza" la cineva de la lucru aici (si crede-ma ca sunt destule persoane heavy weight) cred ca as fi pus pe liber urgent si mi-ar da si-un sut in fund... Asa cum nu-i politicos sa-i spui unui batran de 60-70 de ani "old man" (barbat batran) ci mai degraba "older man" (barbat mai in varsta). Ai sesizat diferenta de nuanta?

Citeam acum cateva zile un articol destul de bunisor in Ev Zilei referitor la subiectul asta (persoane supraponderale si curele de slabire):

http://www.expres.ro/social/?news_id=145266

insa nu sunt de acord cu o singura afirmatie din articol: miscarea fizica cel putin odata pe saptamana. Din proprie experienta pot sa-ti zic ca daca faci miscare 1-2 ori pe saptamana numai, atunci poti sa-ti iei gandul de la a vedea ceva rezultate. Miscare trebuie facut de cel putin 4-5 ori pe saptamana ca sa simti ceva. Si prin miscare nu ma refer doar la mersul pe jos la scoala si inapoi (exceptand daca o faci in pas alergator...) ci la minimum 45 minute de transpiratie. Nu ai nevoie neaparat de gym pentru asta. Spuneai ca ai un parc in apropiere de casa: esti norocos. 45 min. de alergare usoara in fiecare dimineata sunt suficiente. Conditia e ca dupa cele 45 min sa simti ca ai facut un efort, ca ai ars ceva calorii. Trebuie sa fii transpirat si cu pulsul crescut. Nu iti trebuie sa faci prea mult greutati. Cel mai important (de altfel si cel mai greu probabil) este sa faci ceva abdomene cel putin o data pe saptamana, in weekend. Abdomene si flotari e ceva ce poti face in casa, fara nici un aparat. Eventual, sunt sigur ca mai poti face rost si de ceva greutati mici pentru maini. Dar mult mai important e alergatul.

Dimineata ma trezeam la 6:00 sa merg la servici. Am inceput sa ma scol la 5:00 ca sa imi fac exercitiile. Eu am noroc ca am un mic club de gym in complexul unde locuiesc. Tu probabil insa ca te poti scula mai tarziu, dupa ce se lumineaza. Important sa faci din chestia asta ca un ritual, nu sari nici o zi, indiferent ca ninge, ploua, sau sunt -20° afara. Am observat ca daca nu ma duceam la gym 1-2 zile, ziua urmatoare era foarte greu sa ma urnesc din pat. Aici iti va trebui o vointa de fier, dar parerea mea e ca merita efortul, cu atat mai mult cu cat chestia asta iti creaza si probleme sociale. Inca ceva in plus care sa te motiveze.

Alt aspect e mancatul. Aici eu am fost un pic "norocos". Anii de dieta destul de nesanatoasa si fumatul probabil (am renuntat acum 2 ani dupa ce am fumat vreo 15 ani), mi-au cauzat o problema: acid reflux disease. Nu prea mare lucru, dar cu potentialul de a crea probleme in viitor. Suficient cat sa ma sperie cat de cat. Asa ca am taiat de pe lista complet: cafeaua, sucurile, alcoolul (exceptand de sarbatori) si toate mancarurile iuti. Am impuscat doi iepuri dintr-un foc: m-am simtit mai bine si am facut si economie la buzunar. De fapt cand te afli intr-o cura de slabire e si normal sa faci economie, altfel inseamna ca ori nu faci diet, ori arunci banii pe fereastra pe cine stie ce program care nu e menit sa te ajute pe tine ci sa-l imbogateasca pe cel care ti-l vinde.

Trebuie sa eviti dulciurile cat mai mult, lucru ce n-ar trebui sa fie prea greu totusi, la urma urmei esti barbat, nu femeie sau copil, persoane care cedeaza mai usor in fata temptatiei fata de dulciuri. Si mie imi placeau la nebunie prajiturile cu frisca (Diplomat) pana cand am aflat ca una are cam 8-900 de calorii. Cam cat are si o friptura de 200 g. Ce ai prefera?

Adevarul e ca ma cam plictisesc la servici in ultima vreme, astept sa vina concediul peste doua saptamani, asa d-aia n-am ce face si bat campii aici. Nu vreau sa-ti dau sfaturi, nici sa fac pe desteptul. Daca eram intradevar destept cum ma cred eu, as fi fost pe o plaja in Florida acum si altii ar fi muncit pentru mine...

Chestia e ca daca tu te confrunti cu problema asta la nici 20 de ani, situatia o sa fie mult mai grava la 30, sau 40... Doamne fereste! In afara de aspectul neplacut fizic, de care o sa-ti pese din ce in ce mai putin odata cu inaintarea in varsta, vei fi mult mai predispus la probleme de sanatate. Asta e de fapt principala problema. Si pentru asta merita mai mult sa te zbati acum, decat pt faptul ca nu-stiu-care fraier face pe smecherul facand misto de altii. La 20 de ani corpul unui barbat e mult mai usor de modelat decat la 30, sau la 40. Nici la 30 sau 40 nu e tarziu, dar efortul necesar e mai mare si rezultatele mai greu de obtinut.

Orice vei incerca sa faci in privinta asta va fi decizia ta si nu te gandi la altii ci la tine in primul rand. Iti doresc succes!

#9230 (raspuns la: #9072) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ca sa se dea un raspuns corec - de andreea la: 24/02/2004 09:34:42
(la: De ce vreau sa emigrez)
Ca sa se dea un raspuns corect comentariului dvs. (aveti multat dreptate, dealfel.... este, intr-adevar, un paradox) cred ca ar trebuie sa stim mai mult despre cum functiona (sau putea functiona) economia romaneasca pina in 1990 (eu nu stiu prea multe despre subiect pt. ca in 1989 aveam 17 ani), ce mergea, ce nu mergea si ce s-a distrus dupa '90 incoace.

Cred ca romanii au avut intotdeauna capacitatea intelectuala de a realiza dar, din pacate, pina in '90 au fost comunistii la putere si, dupa '90, au inceput furturile.

Cred ca intrebarea corecta este sau, mai degraba, problema corecta de pus este, nu cumva toata inteligenta si nivelul intelectual elevat al (unor romani) sint puse in slujba capatuirii proprii, atit si nimic mai mult?

Roamania era, odata, grinarul Europei. Dupa '90 am inceput sa importam griu... In felul acesta, presedintele vreunei companii de import-export s-a imbogatit, cineva de afara si-a vindut marfa si iata cine sufera: noi, cumparatorii, pentru ca trebuie sa platim mai mult pe o piine si taranul roman, care probabil nu mai are pentru ce sa munceasca. De fapt, in multe situatii, munca lui (griul) putrezea prin vreun siloz. Acelasi lucru cred ca s-a intimplat si cu sarea. Isi mai aduce cineva aminte de sarea importata de la turci???

Extrapolind putin, am sa fac referire la litoralul romanesc... este superb.... cu toate acestea, oamenii care au bani prefera sa se duca "afara". De ce? Pentru ca, din cauza luptelor interne pentru vinzarea-cumpararea hotelurilor etc. nu se fac renovari si se mentin niste preturi ridicole pt. ceea ce se ofera. Din nou: noi, ca si tara si indivizi, separat, suferim si cistiga Turcia etc. si agentiile de turism.

Nu sint economista, acestea sint doar niste obseravatii si s-ar putea sa fie cu totul gresite.

Si, nu in ultimul rind, sa nu uitam de "creierele" importate din Romania de catre occident. Sa ne gindim numai la micutii olimpici la matematica, 12 sau 13 ani, care ajung, sa zicem, in USA si sint recrutati. Mai exact sint lasati sa mai dospeasca in Romania inca vreo 5 ani si apoi au garantat un loc in vreo mare universitate de aici. Parintii sint fericiti si ei de asemenea... Isi incep viata bine, se bucura pentru ei insisi si iata cum inca o generatie de capacitati ne-a fost, subtil, luata de sub nas. Nu sintem singurii in situatia aceasta... Am urmarit recent un reportaj despre o facultate in India, un fel de Automatica din Politehnica noastra, unde studentii erau asa de bine pregatiti incit, la absolvire, 95% aveau deja pozitii asigurate in USA.

Eu sper, totusi, ca la un moment dat sa stim sa ne apreciem valorile interne. Daca nu ne vom iubi pe noi insine, ca si natie, daca ne pierdem identitatea, incepind de la religie si continuind cu toate micile amanunte (pozitive) care ne caracterizeaza ca romani atunci sintem pierduti.

Sa va dau un exemplu: sotul meu este catolic... am refuzat o nunta catolica si nu intru in bisericile lor. Copilul meu va fi crestin ortodox si va fi, in primul rind, roman.

Cred ca Dumnezeu ne iubeste pe noi, romanii, si - pentru cine a avut ochi sa vada - ne-a aratat de nenumarate ori ca ne iubeste. Odata si-odata ne va fi bine, chiar daca beneficiarii vor fi copii sau nepotii nostri. Cumava, de-a lungul istoriei, am trecut cu bine peste tot. La fel va si acum.
#10455 (raspuns la: #10437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...