comentarii

a-i primit gramatical


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cum a fost primita de catre t - de Daniel Racovitan la: 08/12/2003 10:37:06
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Cum a fost primita de catre tineri revista "Altfel"?
Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. - de Daniel Racovitan la: 16/12/2003 03:47:12
(la: Codex Rohonczi)
Traducerile lui Viorica Enachiuc sunt CRI-MI-NA-LE!... :))))
Merita sa cititi articolul pana la capat.

Un articol din Observatorul Cultural:

"
Nu trageti in ambulanta

Dan UNGUREANU


Viorica ENACHIUC
Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si traducere
Editura Alcor, 2002, 400.000

Autoarea

Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului [Rohonczi]. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre studiu.
Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al [PCR]) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in [latina] vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la [dac]i. Si da si citeva pagini traduse.

Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin.
Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.


Manuscrisul

Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui [Stefan cel Mare] si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.


Limba manuscrisului

Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator „[dictionar] latin vulgar-roman“ la finele cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu [romana] din secolul XV, pe care o cunoastem!
Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de [munca] pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere:
„Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57)
Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind – tot aia este...
Restul cartii e cam la fel.

Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte.
Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic.

Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta !
Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.


Concluzii

Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara.
Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...

Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat.
Impostura dacomaniei si [paranoia] protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. [Paunescu] a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar [televiziune|Televiziunea] nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi.
Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon [Savescu]. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice.

P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la „ruinurile“ factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. [Ungaria] e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume Kálman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh István.
Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“."


Sursa: http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=8266

am primit de ziua mea 2 carti - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:53:16
(la: Paulo Coelho?)
am primit de ziua mea 2 carti ...total opuse...emil cioran tratat de descompunere si paulo coelho alchimistul...sunt faine amandoua dar tratatul nu am reusit sa-t termin de citit, insa paulo coelho a trecut deja pe la jumatate din clasa mea(11 de liceu)merita citita...inca nu am reusit sa dau de alta carte dar cu siguranta si celelalte sunt la fel de reusite!!!!
un mic citat ca sa te conving...
"iubesti pentru ca iubesti.nu exista motiv pt care sa iubesti..."restul il afli citind...a fost singura carte pe care am citit-o pana nu am mai rezistat de somn si dimineata mai departe...is niste chestii adevarate despre viata...si inveti multe...prinzi curaj si ambitie!
...parerea mea!
te rog sa-mi trimiti pe mail impresiile dupa ce ai citit...si pe cand o rubrica cu cioran????
ufo strengaritza
A fi scriitor intr-o limba "imprumutata" - de Florin Firimita la: 30/12/2003 02:00:59
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?
#7442 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebarea daca lucrarile dumneavoastra vor fi cit de cit "vizibile" pe piata americana...foarte greu de raspuns. In primul rind: veti pleca in SUA pentru: 1.studii? 2.ca emigrant? 3.ca turist? In al doilea rind, se pare ca aveti dedicatia, si sper timpul si banii ca sa gasiti o fereastra in piata americana. Banii nu va vor cumpara un loc pe piata americana, pentru ca, in cele din urma, calitatea artei vorbeste de la sine, dar va trebui sa munciti foarte mult, de la timbre, pina la diapozitive. In Statele Unite traiesc o multime de artisti. Doar in New York City, de exemplu, locuiesc o suta de mii de artisti plastici. Zeci de mii de absolventi ale facultatilor de arte inunda piata americana in fiecare an. In 2001, artistii reprezentau aproape 2 la suta din forta de munca americana, cu vreo 2 milioane si jumatate de americani care declara ca sint "artisti." Doar 3 la suta dintre acesti artisti traiesc din vinzarea operelor de arta.

Ce v-as sfatui:
1. In ce fel credeti ca arta dumneavoastra e unica? Daca descoperiti asta, va va fi mai usor sa va explorati posibilitatile. Nu trimiteti portofolii peste tot. Analizati piata, tipul de galerie care v-ar putea reprezenta. Ceea ce e popular in New York nu se vinde in California. Scena artistica din Los Angeles e foarte diferita de cea din Texas. Una dintre greselile pe care le-am facut aici a fost acea de a trimite diapozitive la toate galeriile pe care le-am putut gasi in listele revistelor de arta de aici, fara sa ma interesez in ceea ce erau specializati. Banuiesc ca multe dintre portofoliile pe care le-am trimis au ajuns in cosul de gunoi foarte repede. Ar fi bine sa aveti pe cineva aici, in USA, care va poate ghida prin labirintul galeriilor si sistemului legal.
2. Revizuiti website-ul. Imaginile sint bune, prezentarea interesanta, dar sint multe greseli gramaticale in text, pe care cineva cu o foarte buna cunoastere a limbii engleze (americane) si romane le poate rectifica usor. Directorii de galerii primesc sute de portofolii in fiecare zi. Nu se uita la nimic care nu este aproape perfect. Editorii de reviste procedeaza la fel. Am avut o povestire care a stat timp de doi ani si jumatate pe biroul editoarei unei mari reviste din New York. Dupa doi ani si jumatate, povestirea a fost publicata, si chiar am primit un check substantial. Mai tirziu, editoarea mi-a spus ca ei citesc tot ce primesc, ceea ce inseamna aproape o mie de manuscrise pe saptamina! Invatati sa aveti rabdare de broasca testoasa si piele de rinocer.
3. Aveti rabdare si tineti evidenta a tuturor contactelor pe care le faceti.
4. Sper ca aveti un portofoliu solid, si multe seturi de diapozitive. De cele mai multe ori, nu le ve-ti mai vedea inapoi, deci pregatiti-va sa cheltuiti (iarasi) bani.
5. Nu intrati in nici un contract legal fara sa va sfatuiti cu un avocat familiar cu problemele de arta.
6. Nu platiti NICIODATA ca sa expuneti. Multe galerii (prestigioase sau nu), cer mii de dolari in avans pentru expozitii. Inainte de a incerca sa trimiteti lucrari galeriilor de aici, expuneti in locuri mai putin prestigioase (restaurante, librarii, etc).
6. Nu uitati ca nimeni nu va asteapta cu flori, nimeni nu este gata sa va "descopere."
Cu putin noroc, si multa munca.....cred ca va ve-ti putea face arta "visibila."
#8118 (raspuns la: #8104) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am primit un colet din tara p - de Crisa la: 24/02/2004 15:28:40
(la: Nu-mi vine sa cred!!)
Am primit un colet din tara pus dupa 5 ianuarie. Printr-o firma de transport. Fatza de alte dati cand mi-am gasit pachetul facut bucatele (si erau doar cearceafuri!) acuma era intact desi continea carti, si beletristica, si specialitate. Oricum, asta nu inseamna ca nu poate fi doar o scapare de-a "lor". Sper totusi sa fie doar o neintelegere....
Jay, am primit o carte super - de Ana Lupa la: 18/06/2004 15:03:33
(la: Jean de la Strehaia ii povesteste lui Gicu despre filmul Troia.)
Jay, am primit o carte super "Mafiile" ..he he, intreaga istorie a mafiotilor din toate timpurile, cu poze vechi:) Mi-a placut proza ta, eu n-am vazut filmul, l-am pierdut si pe asta..dar am citit Iliada.
Cea mai trista pe care am primit-o... - de (anonim) la: 14/07/2004 16:09:50
(la: De Dragoste)
Am sa o transcriu asa cum am primit-o prin e-mail. Am primit-o in urma cu 4 ani, pana sa o cunosc pe actuala mea sotie, si am pastrat-o doar ca sa-mi dovedesc mie insumi ca am fost puternic in anume circumstante. Pentru ca raspunsul meu la aceasta scrisoare a fost unul laconic: "Cu bine". Si am ingropat "totul" din clipa in care am apasat pe "Send".
Cred ca Dumnezeu m-a incercat atunci, si a fost un fel de purgatoriu, ca apoi sa fiu atins de gratia divina pe care o simt acum.

Fiind in perfect anonimat, nu consider o impietate sa vi-o arat.

"Te iubesc si te doresc cum nu-ti poti imagina.
Dar , mi-ar fi frica sa incerc din nou. Nu cred ca sunt in stare . Sunt o bleaga incurabila . NU POT SA MA JOC CU VIATA TA . A MEA prea putin ma mai intereseaza .

N-AM VRUT sa-ti distrug viata , n-am vrut sa-mi bat joc de noi ! MA CREZI, A** ? Nu ma lamentez ,dar IMI PARE RAU CA SUNT SLABA. Nu ma dispretui .Stiu ca-ti repugna aceste tinguieli , dar efectiv , imi vine sa urlu …..Ia-ma asa cum sunt !!! ( ! ) ( iubeste-ma daca mai poti cu aceste defecte ) . Singura data cind am fost tare , am ratat-o . Asa cum sentimentele nu mi le pot schimba , nici felul de a fi , n-am puterea sa-l schimb.

Ma gindesc cu groaza , ca poate-ntr-o zi , vei lua hotarirea sa pleci …si ….nu te voi mai simti in preajma.

Noroc ca sunt singura in birou ,acum,pentru ca imi curg lacrimile si nu pot sa ma abtin. O fire de doi bani (fara juma'te si luna ). Sunt lasa , nu ?

NU AM DREPTUL SA-TI SPUN , A** , ASTEAPTA SA MA MAI GINDESC . NU .

Pina acum puteam avea si un copil , nu crezi ?

Ieri , te-am zarit dimineata si vroiam sa-ti scriu cit imi e de dor, dar , stiind ca poate esti redirectionat , m-am abtinut. Comunicam telepatic, clar.
Legatura dintre noi e atit de puternica , incit ma sperii .

SA NU-MI DAI VERDICTE ASPRE . As vrea , ca atunci cind simt nevoia sa-ti scriu, sa o pot face . Astept doar un semn de ingaduinta de la tine"


#17864 (raspuns la: #17836) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am primit-o dar nu am sonor l - de SB_one la: 06/08/2004 22:25:00
(la: Femeia)
am primit-o dar nu am sonor la PC ( a baut prea multa bere rece...)

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#19226 (raspuns la: #19225) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"nu suntem chiar niste primit - de Daniel Racovitan la: 18/09/2004 12:18:28
(la: Prima alimentara de lux din Romania)
"nu suntem chiar niste primitivi "alimentari" care au nevoie sa fie scoliti de starini"

Domnul meu, se pareca nu ai inteles: Franta produce 400 de tipuri de branza. Tipuri, nu marci. O natiune care are un savoir-faire pentru 400 de tipuri de branza este perfect indreptatita sa dea lectii in domeniu uneia care stie sa faca, hai sa zicem, 20 (?).

La fel e si cu vinurile.

___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"
#22784 (raspuns la: #22594) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"a primit de la"liberatori"ceea ce merita dealtfel:MUIE!"Paianje - de DRACULA-i la: 02/10/2004 18:03:01
(la: Cine conduce lumea?)
"- Inexact. Pe Saddam Hussein nu l-au gasit "soldatii vostrii", ci a fost tradat de generalul Mohammed Ibrahim Omar al-Muslit, o rudenie mai indepartata de-a lui, care miza pe suma de $25milioane oferita de americani pe capul urmaritului. (In loc de cele $25m tradatorul a primit de la "liberatori" ceea ce merita dealtfel: MUIE!...)"

Am redat mizeria gandirii tale..."MUIE!" uiti ca esti pe un forum?si mai mult te adresezi cui?

Ce teapa meriti!!!

TRASUL IN TEAPA
Lasii
Ironici
Negativistii
Gelosii
Avarii
Impostorii
#24010 (raspuns la: #23861) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu cred ca prenumele primit l - de mya la: 05/10/2004 15:34:52
(la: prenumele si influentza lui)
Nu cred ca prenumele primit la nastere iti poate influenta personalitatea. Stiu o familie de romi (:-P ) din Bucuresti care cuprinde vreo 8 copilasi (mai mult baieti). Pe fiecare il cheama asa (prenumele adica): Eminescu, Sadoveanu, Toparceanu...etc. In acte (da, au acte!). Presupun ca fac toti misto de ei la scoala...chestie aiurea, bineinteles. Poate asa...sa ramana marcati pe viata, da´nu cred. Tatal de familie are cultura dom´le, nu puteti sa negati asta!

Am un amic in Romania pe care-l cheama Bogdan Euclid (taica-su e prof. de mate daca nu v-ati prins inca ;-) ). Nu-l striga nimeni Euclid, nici macar Bogdan...de mic i se zice Michy. In general prenumele astea mai pretentioasa ajung sa se transforme in Bebe, Puiu etc. (am observat asta destul de des).

Eu am numai un prenume si sunt multumita cu el. Nu cred ca daca as fi avut altul mai interesant m-ar fi ajutat sau impiedicat cu ceva in viata. Era sa ma cheme si Natalia (dupa nasa) da´nu au vrut ai mei sa-mi dea 2 prenume ca au zis ca unul e destul (nasa=fara idei fixe). Asta zic si eu.

Mie personal imi plac prenumele vechi dar nu mai auzi de ele deh...decat la persoanele in etate (Domnica, Pauna, Smaranda, Otilia, Coralia etc.). Ziceti acuma, nu suna ca lumea?

Si mai e o chestie cu prenumele astea, trebuie musai sa se potriveasca cu numele de familie ca sa nu iasa aberatii. Faceam bascalie cu ani buni in urma cu fostii colegi de birou. Unuia ii nascuse nevasta (un baiat) si pe tip il chema Mutu (numele de familie). Ne-a dat tema pentru acasa sa venim fiecare cu liste de prenume (combinatii fericite de genul Andrei Mutu sau altele) fiindca nu avea inspiratie deloc. Va imaginati ce-a iesit. Toti am venit cu aberatii, ca sa ne amuzam (spre disperarea colegului in cauza). Cel mai tare prenume care a castigat (si-am baut pe chestia asta niste beri...in timpul programului mda) a fost Lica. Adica Mutu Lica ;-) (ca asa zice romanu´- numele de familie mai intai...tara ramasa din comunism). Da´nu i-a zis asa pana la urma!

Nu, nu cred ca are vreo relevanta, zau ca nu.
"Chestie de gramatica elementara."made ueit, - de DESTIN la: 26/11/2004 23:39:08
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Gramatica folosita ca "roata a cincea la caruta..."

Ce afirmi tu:

"sa respingem" este o propunere. Am facut-o in numele meu. Ceea ce zici tu ar fi adevarat daca as fi zis "Noi respingem...". Chestie de gramatica elementara."

"sa respingem" in numele tau???!!!

Ce "chestie de gramatica elementara"!!!


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#29974 (raspuns la: #29962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rationalizare - de giocondel la: 14/12/2004 16:04:57
(la: Materialism si creationism(ueit))

Ma refeream la cu totul altceva.Cand primiti o scrisoare de dragoste, o analizati din punct de vedere gramatical sau al conceptelor logice??In nici un caz, o percepeti cu acesti "ochi ai inimii depre care vorbesc eu" si vedeti dincolo de forma scrisorii, ii percepeti mesajul si esenta cu sufletul.

Am folosit aceasta metafora ca sa invit la o analiza intuitiva, spirituala mai degraba decat una superficiala, legata de aspecte absolut de suprafata.

numai bine!
#31621 (raspuns la: #31599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gramatica - de misail calugarul la: 10/02/2005 01:37:50
(la: LITERATURA MINIMALISTA – VOTATI LITERATURA TANARA)
Felicitari, mai flacaule, pentru ca ai reusit sa citesti Gramatica Academiei! E, desigur, mult mai putin plicticoasa decit articolul, cu virgula intre subiect si predicat,al lui Vlasin.

Totusi, mi se pare ca te mindresti destul de mult cu stiinta dumitale in ale gramaticii. Destul de mult pentru a nu fi la chestiune.

Iti amintesti cine spunea ca excesul de corectitudine gramaticala e semn de parvenitism? Eu, cu parere de rau, marturisesc ca am uitat.

Cit despre apelativul "mai flacaii" (sic!), poate ar necesita o oarecare revizuire. Din cite stiu, Gelu Vlasin este un cetatean, nu un colectiv, si, spre deosebire de noi, anonimii, isi asuma semnatura.
#35830 (raspuns la: #35482) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buni si primitori=prostii - de Reallifehunter la: 20/02/2005 13:13:16
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
In ordine(sau nu),sant urmatoarele:
stramosii-daci-care erau barbari in felul lor,in comparatie cu gecii,romanii,marile civilizatii antice.mai ales ca romanii nu au dus nciodata razboaie de cucerire.Istoria si caracterul unei natii sta in virtute si nevoia de dominare a altor natii.Romanii(italia),Grecii,francezii,nemtii,turcii,ungurii(Atila),polonezii,rusii,ENGLEZII(America),sant exemple de state care sant puternice si lipsite de lasitatea romanului,pt.ca au dus razboaie de cucerire.Pofta de cotropire s-a diminuat,acum ,dar a transformat o natie,din lasi barbosi tradatori(cu erau marea majoritate a oamenilor acelor vremuri),in oamnei normali si civilizati cu adevarat.Altii au ramas"primitori",lasi,barbosi(nebarbieriti)cu miros de cartofi prajiti in hainele de peste zi(atentie fetelor).evident nu trebuie generalizat.Este totusi un fenomen de amploare.
romanii,dupa ce erau vai de mama lor,inapoiati,barbosi si cu noroiul-clisa pana la varful bisericilor pline cu popi lacomi si boieri semidocti,au mai avut parte si de comunism!
Nu neaparat comunismul este deci cauza primordiala.doar a contribuit la desavarsire mitocaniei cu iz rusesc.Asta nu inseamna totusi ca as pleca din Rom.nici prin gand nu-mi tece sa plec dintr-un loc in care rezonez spiritual si traiesc fericit(pe bune).
Hasta la Victoria siempre!Che-rsetorul.
salut! sper sa ma primiti int - de gigi2005 la: 09/03/2005 20:06:33
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
salut! sper sa ma primiti intre voi!
Poti sa apreciezi calitatile sau defectele cuiva daca le compari. Atata timp cat nu exista termen de comparatie nu poti spune despre cineva ca este mai bun sau mai rau. Comunismul a impiedicat accesul romanilor la termenul de comparatie, occidentul, visul tuturor. Cu cateva exceptii, nimeni nu stia cum este "acolo"... Povesti pe la colturi, un prieten fugit, imagini truncheate pe care le primeam... Ati incercat vreodata sa descrieti o culoare unui orb? Acesta nu stie nor, frunza, portocala... Asa si romanii. Cum poti sa-i explici lui nea' Gheorghe ce e cu integrarea? Majoritatea acestor "neni" regreta comunismul pentru ca trebuie sa munceasca pentru a avea ce pune pe masa. Exista exceptia celor ce au plecat la munca, "capsunarii" si altii, care vin cu o alta poveste, de data asta mai apropiata de realitate, dar rupta totusi din universul de acolo restrans dealtfel. Mai sunt imaginile in miscare, din calatorii si vacante, care ne parvin infrumusetate sau nu.
Adevarul este ca de multe ori noi am vrut sa ne fi nascut "acolo", sa fi fost nemti, englezi, austrieci sau alta natie din care strabateau la noi informatii. Asa cum poate alte natii ne-au invidiat pe noi. Au fost ciprioti, albanezi, libieni, irakieni, congolezi, etc. ce au venit si au ramas aici pentru ca era mai bine ca la ei acasa. Pentru ei Romania era "acolo"...
Eu cred ca civilizatia se invata. Comunismul ne-a invatat sa luam de la comun ca din fata nu ne ia nimeni. De aceea integrarea este rea pentru ca trebuie sa muncim. Din pacate la standardele lor pe bani ca la noi. Cei ce au invatat lectia s-au descurcat si au plecat. Firmele europene au venit aici si au dat salarii romanesti. A mers o vreme dar acum nu mai tine. Daca esti bun, pleci. Problema lor este acum faptul ca est-europenii au scazut pretul fortei de munca, pret pentru care sindicatele lor au luptat zeci de ani. Si nu le convine. Nu patronatelor ci sindicatelor.
Oricum, ceea ce au obtinut ei nu a fost peste noapte, ganditi-va ca au ceva zeci de ani de democratie inaintea noastra.
Referitor la biserica, exista o vorba: sa faci ce zice popa si nu ce face popa.
#38794 (raspuns la: #38724) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gramatica - de (anonim) la: 01/04/2005 22:04:14
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
In primul rind, ti-as spune ca i-ti se scrie legat. Asa prevad regulile gramatiicii romane. Si propietate se scrie, de fapt, proprietate. A, am inteles, era o greseala de dactilografie, nu de alta natura. Da' asa sint eu, cirtitor. N-am inteles nimic din ceea ce ai vrut sa spui. Poate ai fost prea subtil pentru mine. Ce legatura are Securitatea cu inapoierea tarii? Care inapoiere? Ce te-a deranjat pe tine la scoala din partea Securitatii? Nu sint avocatul apararii, dar vreau totusi sa decelez aberatiile de adevar. E adevarat, Securitatea a facut rau, dar nu este asta radacina problemelor tale. Sau a elucrubratiilor pe care nu le inteleg. Sau poate am fost prea intelectualist in exprimare si n-ai nteles nimic. Cit despre titluri de carti, ei bine, s-ar putea sa ai unele surprize. Nu enumer, pentru ca asa as putea copia din alte volume, dar n-ai baut tu atitea beri cite carti am citit eu. Poate asa s-au inventat serviciile oftalmologice... N-am inteles nimic din ceea ce ai spus despre Iliescu, salamul de soia si restul. Concret, ai fi avut bani sa te intretii in scoala In SUA? Sau Anglia? Sau Franta sau in oricare tara din occident in are rivnesti sa ajungi, insa n-ai curaj sa treci nici macar Prutul? Cit despre Rusia, tasteaza pe internet (pentru ca poate altfel n-ai auzit) numele unor scriitori cu rezonanta slava, aminteste despre scolile nationale in muzica, in pictura, ca sa nu mai spun de matematica sau astronomie. Poate vrei sa afli cine a infiintat scoala de celuloza? Ai auzit de Balsoi Teatr? Stii macar ce inseamna MIR? NU, este prea intelectualist, hamburger este mult prea aproape... Ma scuzi, cu ce te ocupi?
#41623 (raspuns la: #41318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna, - de mya la: 08/04/2005 19:07:59
(la: Viata romanilor din Germania)
Buna,

Iti scriu cu intarziere, abia acum am dat cu ochii de mesajul tau.

Din punct de vedere al hranei gasesti in Germania cam tot ce-ti pofteste inima. Pe mine si sotul meu ne costa mancarea lunar intre 200 si 300 Euro insa noi nu fumam, bem, mancam mult. Depinde ce-ti cere stomacul...Noi ieseam la cate un restaurant indian (suntem mari amatori) si toata masa costa cam 25 Euro cu bacsis cu tot. Asa ca merita din cand in cand, nu e foarte piperat pretul. Legumele sunt oarecum fara gust, daca le compari cu alea din Romania da' merg, nu sunt chiar crunte.

Apartamentele (de inchiriat) sunt foarte curate, super-ingrijite. Totul e la dunga si merge perfect. Cand semnezi contractul de inchiriere vezi ca este specificata acolo o clauza: sa zugravesti totul cand parasesti casa. Nu e greu de zugravit, e alt sistem decat in Romania. Se da efectiv cu trafaletele pe pereti (au tapet simplu, alb de regula si vopseaua prinde imediat, peste tapet, da!). Chiriile sunt maricele, depinde unde stai. Gasesti ceva ca lumea pe la 600 Euro (2 camere). Depinde foarte mult unde stai (oras mic, mare etc.). Trebuie sa scrii in contract la inceput toate chestiile care nu merg (inclusiv urme de gauri de la tablouri in pereti, pete pe pardoseala etc), totul chiar daca pare fara importanta. Altfel la sfarsit cand parasesti casa, tu trebuie sa le corijezi pe toate si ar fi pacat de Dumnezeu. Trebuie sa aveti ochiul sfredelitor. O sa va ceara o chirie in avans (pentru eventuale daune) insa o primiti inapoi cand plecati.

Nu am copii si nu stiu nimic despre ei, habar nu am ce sfaturi sa-ti dau.

Trageti tare de tot cu limba. Atentie in Germania sunt mai multe accente. Trebuie musai sa invatati tzapan de tot limba inainte de plecare. E foarte grea, stiu...gramatica te omoara. Nu va faceti griji, nu trebuie sa stiti genul tuturor substantivelor - feminin cu "die", masculin cu "der" si neutru cu "das". Gresesc si nemtii uneori, nici ei nu le stiu perfect. Foarte important este sa fiti cat mai relaxati si dezinvolti fara sa va faceti probleme daca nu vorbiti de vis. Mai bine vorbiti mai simplu (fara cuvinte elevate) dar corect decat complicat si gresit.

Eu sa fiu in locul vostru mi-as lua un meditator sas si as face cu el cat mai des pobisil conversatie. Eu personal m-am dus la trei cursuri intensive de germana de-a lungul catorva ani si facusem si in scoala germana tzapan...si tot gresesc non-stop asa ca...:((((. Noroc ca nu mai am nevoie de germana, am scapat, uraaaa!

Multa bafta, incredere si rabdare maxima la invatat limba. Mark Twain zicea ca infinitul s-a desoperit pentru a invata limba germana :))) Uite alt citat dragut tot de-al lui:

"It is easier for a cannibal to enter the Kingdom of Heaven through the eye of a rich man's needle that it is for any other foreigner to read the terrible German script."
#42637 (raspuns la: #39459) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea omului... eseul 2 modificat - de spinroz la: 08/05/2005 20:57:43
(la: Copilaria)
Dumnezeu, ca orice tată grijuliu a pretins copiilor, Adam şi Eva, supunere şi ascultare. Copii, ca orice copii, au uitat de îndată de interdicţiile Tatălui şi s-au lăsat ispitiţi de şarpe care i-a îndemnat să mănâce din fructul oprit. A nu se supune, a nu asculta stă în firea oricărui copil. Dar mai cu seamă când e vorba de cunoaşterea binelui şi răului... curiozitatea de a experimenta binele şi răul e în firea nu numai a copilului, dar, şi mai cu seamă, a celor ce au gustat deja din pomul cunoştinţei binelui şi răului;alte tentaţii ale cunoaşterii ne ispitesc pe fiecare şi alţi şerpi ne îndeamnă să gustăm din pomul interzis, tot mai mai bogat şi mai stufos al cunoaşterii binelui şi răului. Totul ar fi fost bine, Dumnezeu nu l-a stigmatizat cu păcatul, ci doar l-a alungat din rai, ca să-şi câştige pâinea cu ,,sudoarea frunţii sale'' , mai cu seamă că omul devenise ca El şi putea acum netutelat de Tatăl să-şi câştige pâinea,singur, autonom.
Dar s-a găsit un renegat al filosofiei antice care s-a convertit la catolicism şi a zis: ceea ce au făcut cei doi, Adam şi Eva a fost cel mai mare păcat; el au pus în spinarea generaţiilor care au urmat păcatul originar. Şi ca să justifice păcatul a scris o cugetare la fel de absurdă ca şi interpretarea care a dat-o mitului biblic: ,,omul a căzut în păcat.'' Sf. Augustin, căci despre el este vorba, a cugetat adânc şi a zis:,,Fiindcă omul, în rai nu a voit ce putea, de atunci încoace el nu a putut ce voia.’’ Omul a pierdut o libertate, e adevărat, cea a inocenţei, dar a câştigat o alta, cea a conştienţei. De atunci fiecare generaţie repetă căderea în păcat; până în momentul ieşirii din copilărie copilul trăieşte fără de griji într-o dulce uitare de sine, de lume şi de real şi reiterează astfel starea edenică a omului adamic; apoi când intră în pubertate el cade în păcat, apare dorinţa caun şarpe ce s-a insinuat fără să ştie în sufletul său inocent. De aici, din mitul biblic, Sf.Augustin a reclamat dogma predestinării: omul nu poate evita să săvârşească păcatul, fiecare este predestinat din eternitate, de Dumnezeu spre a fi mântuit sau pierdut; este ,,păcatul moştenit’’ ce se transmite ereditar şi pe care fiecare generaţie de copii îl săvârşeşte odată cu ieşirea din copilărie şi păşirea în prebubertate sau pubertate . Platon nu a vorbit de păcat , el a vorbit despre o ,,lege a amintirii’’ , ,,o reminiscenţă’ care ne face să cunoaştem realitatea fără ca cineva să ne fi învăţat ceva despre ea. Alegoria mitului peşterii pare atât de asemănătoare cu mitul biblic; doar morala binelui şi răului ce însoţeşte formarea raţiunii emană în plus mitul biblic. La fel ca Adam şi Eva , după ce s-au înfruptat din pomul cunoaşterii şi li s-au deschis ochii, omul din peşteră suferă o închidere ochilor, nu poate ţine ochii în lumină , nu se poate acomoda cu lumina cunoaşterii, îl orbeşte. Asemănător se întmplă cu oricare copil care iese din copilărie şi intră în pubertat: i se deschide ochii. Pe măsură ce omul iese din negura primitivă la lumina culturii el se eliberează de aparenţa lumii sensibile care ne face pe toţi prizonieri ai supravieţuirii; pe Adam şi Eva care deşi trăiau prea fericţi în grădina raiului şi poate tocmai de aceea aveau ,,ochii închişi''(vieţuirea în dulcele Eden nu era prea propice dezvoltării gândirii, dimpotrivă îndemna ,,la dolce farniente'' ) pe oamenii din peşteră, prizonierii ai propriei lor lumi materiale, nu-i interesa lumina cunoaşterii,ba chiar le era teamă, lumina le făcea rău şi voiau să se întorcă la lumea lor cea a umbrelor. Când mănâncă din pomul interzis, lui Adam şi Evei ,,li se deschid ochii'' şi încep să vadă şi primul lucru care l-au conşteintizat când ,,li s-au deschi ochii'' a fost că amândoi erau goi. La ce vârstă conştientizează acum copii că sunt goi? Cunoaşterea ne scoate la lumină; ea ne dezvăluie toate principiile care stau la baza Creaţiei lui Dumnezeu. La capătul drumului, acolo de unde vine lumina, îl vom afla pe El, pe Creator. Noi îl căutăm pe Dumnezeu în lumea sensibilă, însă Plotin însistă în toată doctrina să ne demonstreze că de fapt Dumnezeu se află în noi. E adevărat că Dumnezeu se află în lume, adică în întreg universul. ,,Dacă ar lipsi din lume, ar lipsi din noi.'' spune Plotin. (Enn II,,9,16,25). Toată căutarea noastră în lumea sensibilă e de fapt căutarea lui Dumnezeu, dar căutarea asta în afară noastră se prea poate să fie un ocol mare în spaţiu şi timp care să ne aducă în cele din urmă în noi înşine. S-ar putea ca Plotin să nu se fi înşelat de vreme ce în meditaţiile sale l-a cionteplat înlăuntrul său pe Dumnezeu. Plotin spune că în noi, în partea pe care nu o conştientizăm se află partea superioară a sufletului, ,, modelul gândirii divine''. Prin acest ,,model al gândirii divine'' spune Plotin Dumnezeu se află în noi. Plotin nu vorbeşte de inconştient, noi însă îl intuim în ceea ce el numeşte ,,partea superioară'' , sau ,,partea de sus'' ca fiind inconştientul. Nu este cel instinctual al lui Freud , ci acela al lui Jung, format din arhetipuri şi scheme ce compun ,,inconştientul colectiv'', adică ca să vorbim în limbajul IA-ul un program mintal împlantat în reţelel neuronale fundamentale, ce constituie ,,mintea'' din creierul noului născut, cu care fiecare ne naştem şi cu care accesăm lumea reală spre a cunoaşte binele şi răul în baza căruia ne formăm prin repetiţie raţiunea, conştinţa, conştientul într-o perioadă atât de lungă de timp, 21-23 de ani pe care nici o altă primată nu o are în programul genetic. E vârsta când la om se definitifează mintea şi reţele cortexului şi când devenim autonomi , netutelaţi de tata şi de mama. Nimeni nu se naşte cu creierul ,,tabula rasa'', nici măcar oligofrenii sau idioţii; dacă nu am avea implatat în acel inconştient colectiv , virtual, scheme, reprezentări şi arhetipuri ale lumii reale, ce se constituie ăîntr-unprogram logic şi coerent de accesare a realităţii, fiecare din fiinţele umane nu ar putea cunoaşte realitatea conştient. Nici un computer nu poate funcţiona fără un program adecvat;nici o minte nu poate funcţiona fără un prograrm. Cu cât un program este mai inteligent cu atât computerul trebuie să fie mai performant; cu cât o minte este mai inteligentă cu atât creierul trebuie să dispună de reţele neuronale mai performate. imageria crebrală a demonstrat că nu un creier mai mare este mai performant ci amploarea reţelelor neuronale care participă la emiterea unui gând.
Această ipoteză a ultimului mare păgân mistic că cee ce căutăm noi în lumea sensibilă se află în noi îmi aminteşte de Alchimistul lui Coehlo: comoara pe care a căutat-o în aventura sa în deşert, la Piramide, se afla chiar acolo în locul în care dormise şi visase Santiago.
Pe la şapte-opt ani, fiecare copil încalcă legile raiului şi muşcă din pomul cunoaşterii binelui şi răului. E un păcat o moştenit ereditar şi fiecare îl comitem inconştient. În momentul când el începe să deceleze binele şi răul, când apar primele semne de ruşine, de smerenie înseamnă că s-au format primele reprezentări de judecată raţională. Odată cu raţiunea apar şi primele exigenţe morale cele ale binelui şi răului. Plotin, foarte zgârcit cu biografia sa, a povestit discipolilor săi un episod pe care Porphyrios l-a consemnat în Viaţa filosofului ,,Deşi începuse să meargă la dascălul de gramatică şi împlinise opt ani, se ducea la doica lui şi îi dezvelea sânii, dând să sugă, dar spunându-i-se într-o zi că este un copil rău i s-a făcut ruşine şi a renunţat.’’(V. P. 3.2).
E oare păcatul cunoaşterii marele păcat al omenirii? Numai filosofii creştini, începând cu Augustin, au pus în cârca omului cunoaşterea binelui şi răului drept o cădere în păcat. Noi credem, dimpotrivă, că omul s-a înălţat prin acestă cunoaştere! Prin cunoaşterea binelui şi răului a ajuns asemeni Creatorului. Dumnezeu însuşi a recunoscut acest lucru: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul.’’(Facerea 3,4). Dacă omul a ajuns ca Dumnezeu, înseamnă că această cunoaştere a binelui şi răului din lumea sensibilă nu e o cădere în păcat, că nu îi este legiut lui Dumnezeu să-şi împingă propria creatura în păcat, ci o înălţare, că doar u întâmplător ne-a făcut după chipul şi asemănarea sa. Ideea păcatului ne-a fost indusă de teologii creştini,începând cu Sf Augustin spre a ne stigmatiza astfel originea, în folosul lor. Şarpele a spus adevărul! Dumnezeu a confirmat spusele lui.
De ce totuşi i-a interzis Dumnezeu, creaturii sale, să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului? A vrut Dumnezeu ca omul să rămână un veşnic copil inocent? Dacă, da, de ce l-a vrut pe om astfel? (va urma...)
#47593 (raspuns la: #47477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...