comentarii

a-i purta cuiva de cheltuiala


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
de ce purtam crucea - de Socaciu Ela la: 02/10/2003 05:00:45
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
As vrea sa spun ca nu purtarea unei cruci zilnic te va ajuta sa ajungi in Cer, ci numai simpla ta credinta in jertfa pe care Iisus, Fiul lui Dumnezeu a facut-o in locul tau si al tuturor. Acolo meritam noi sa fim, atarnati pe acea cruce, nu El. Dar asta nu ar fi rezolvat problema... Tot ce tine de noi este sa ne comportam cu umilinta inaintea incercarilor pe care Dumnezeu ni le da. Biblia spune ca "Suferinta este scoala rabdarii!" De ce ne trebuie rabdare? Cred ca stie fiecare bine de ce. In lumea de astazi te intrebi cum vei razbi pentru ca iti spui ca tot ce ai nevoie este rabdarea...
Poate ar trebuie sa ne uitam mai mult in sus, nu pentru a spune: "Of, Doamne", ci pentru a spune: "Doamne, stiu ca numai Tu ma cunosti intru totul si numai Tu poti sa imi dai si azi ceea ce imi lipseste".
Incearca sa te bizuiesti numai pe El, si mai putin pe oameni. Vei vedea rezultatul si nu cred ca vei spune ca m-am inselat. Sunt sigura.
#647 (raspuns la: #578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce purtam crucea ? - de (anonim) la: 02/10/2003 10:04:08
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
mai intii ar trebui sa-l purtam pe Isus in inima,dupa care sa ne uitam la ceruri si sa-l rugam sa ne ierte de pacatele savarsite ,sa-i ierte pe ei cei care savirsesc pacate impotriva noastra asa cum ii iertam si noi pe ei.
Simplu nu ?
#653 (raspuns la: #647) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pai... - de sanjuro la: 17/10/2003 05:21:45
(la: Nu ma urati ca nu pricep!)
am scris cu majuscule pentru ca tocmai completam ceva intr-o lucrare, unde-i musai sa apas capslockul...si-am ramas asa! Scuze!

La no.3. "lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi" , iar sata-i un citat din Twin Peaks.
Ciudatei suntem cu totii, dar nu voim sa aratam...Pot sa-ti par ciudat, abordand un vocabular asemanator, dar n-as fi eu.
Exista o nuvela SF de exceptie, Molia Lunii, in care pe o planeta oamenii purtau fara exceptie masti, alese in functie de starea de spirit sau nivelul de respect pe care il impuneau celorlalti...Interesant...Era o ofensa fara margini sa nu o porti,
sau sa ceri cuiva sa si-o scoata, si se rezolva cu sabia!




sanjuro
#1528 (raspuns la: #1525) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CEL MAI GRAV PACAT.... - de Biscuiti la: 13/07/2004 12:55:57
(la: Pacatul)
Nu voi incerca sa privesc doar din punct de vedere religios....Consider cel mai grav pacat felul de a te purta cu cei din jurul tau, cu cei din familie, cu colegii, co oamenii de pe strada.Caci aceasta purtare a ta, care nu intotdeauna este rea cu buna-stiinta, determina purtarea celor din jurul tau,...functioneaza ca un fel de reciprocitate(principiul actiunii si reactiunii...).Imaginati-va (sau aduceti-va aminte!) cate gesturi care nu trebuiau facute au influentat gandirea si purtarea celorlalti.Cate lucruri rele s-au intamplat, doar pentru ca cel care era alaturi, sau mai bine spus,ar fi trebuit sa fie alaturi, in loc de cateva vorbe bune, de apreciere, a criticat, a minimalizat fapta.....cum au picat acele vorbe rele in sufletul celui care astepta incurajari?....ce venin i-a fost turnat?...Credeti ca acestea nu lasa urme?...Oho, sunt santuri de senile!Si prin aceasta, cel de langa noi, care ne stia alaturi, a fost determinat sa ia o hotarare grava pentru el, ....poate a plecat de acasa, poate si-a gasit pe altcineva, poate a lasat balta serviciul......Privit din sistemul de referinta al primului, al celui care ,poate , fara sa vrea a spus ceva aiurea, nu este ceva fffff. grav, dar pentru urmatorul a determinat schimbarea vietii.
Va rog, ganditi-va mult inainte de a spune sau face ceva, cugetati un timp si vedeti oare, cel cu care vorbiti poate "duce " ceea ce aveti de gand sa ii spuneti?
Acestea este , dupa mine, cel mai grav pacat.....de a influenta negativ soarta cuiva doar printr-o singura privire, printr-o singura vorba.Toti oamenii sunt sensibili, toti asteapta vorbe de mangaiere, de incurajare...Cei care sunt rai sau se poarta urat, sunt "bolnavi", ii roade ceva in interior, au fost dezamagiti de catre altii.Singurul medicament este bunatatea....Ganditi-va!!!!Totul functioneaza in reciprocitate!Ce dai , aceea primesti!
"Ce studii ati recomanda cuiv - de andrei p la: 13/07/2004 14:11:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ce studii ati recomanda cuiva care doreste sa nu fie un nimeni atunci cand va fi un fotograf batran?"
Poate doar studii si de Public Relations si de International Management. Si conditia sa aveti la terminarea lor o varsta sub 35 de ani.
Cei ce au peste 40 sunt gata pusi in rama sub eticheta "Nimeni".

De fapt, un procent important dintre cei mai renumiti fotografi ai lumii au, mai exact aveau, studii superioare. Dar nu de Fotografie. Nici nu stiu sa existe vre-unul, desi se poate sa ma insel.
Am vazut in vest o inregistrare a unui interviu cu niste mari asi ai fotografiei, facut cred prin 1982.
Iar primii 20 fotografi americani listati aveau cam 34 facultati facute.
De exemplu Ansel Adams avea Conservatorul (clasa pian) si Scoala (Superioara ??) de Ghizi de Parcuri Nationale.
Dar sunt si fotografi de prima marime fara studii.
De exemplu Monte Zucker, care totusi a facut 2 ani de Academie de film.
Intr-adevar, numarul celor cu Nume, fara studii, a crescut procentual.
Numai bine, Andrei
#17753 (raspuns la: #17739) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
chiar traditie...? - de Qbelle la: 04/08/2004 13:13:03
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
Nu stiu daca sunt neaparat o romanca traditionala sau daca nunta descrisa mai sus se poate numi ca fiind ceva traditional romanesc. Daca tot dam exemple personale, cred ca imprejurarea pe care vreau sa o descriu mai jos se incadreaza in acest subiect.

Planuiesc sa am propria nunta (prima si sper sa fie si ultima) undeva in prima jumatate a anului viitor, evident as vrea ceva traditional. Motivul pentru care o tin la peste un an de la cererea in casatorie este ca prefer sa nu impovarez pe nimeni cu chletuielile specifice. Nici parinti (care sunt pensionari si care dupa o viata ar putea avea o bruma pusa deoparte), nici nasi (pentru ca as vrea sa ii aleg pe alte considerente, mai degraba spirituale) nici rude din strainatate - din care slava domnului am destule...

Pot sa spun ca fac parte din asa numita patura sociala de mijloc - am luat-o de jos si am ajuns binisor pentru conditia mea, spre marea mea bucurie cu principiile pe care le am invatate de acasa ramase intacte. De la bunica mea am invatat ca nu am caderea sa judec pe nimeni, fiecare isi traieste viata asa cum doreste, singura mea libertate trebuie sa fie de a alege sa traiesc in preajma unor oameni asa cum mi-i doresc.
Tot ea mi-a explicat ca daca ofer un ajutor banesc cuiva, trebuie s-o fac din toata inima. E drept ca nu am intotdeauna atatia bani cati cersetori sunt pe strazi, insa daca am si consider ca e bine, pot cumpara eu insami o paine pe care s-o ofer, decat sa refuz sa dau pomana cu motivatia/scuza ca acei bani se vor duce pe bautura...

Nu vreau sa judec pe nimeni, ci doar sa impartasesc ceva ce stiu si ce voi face eu. Nu sunt eu poate cea mai reprezentativa dintre romani, insa nu cred ca nunta traditionala romaneasca este asa cum a fost descrisa mai sus. Si ma intristeaza generalizarea asta.

Q
PS. Ah, si sper ca din calculele pe care le fac cu nunta, sa pot sa acopar doar aceasta cheltuiala. Pentru ca nu ma intereseaza decat sa am o petrecere de neuitat. Si atat...
Libertatea constiintei si intolranta - de (anonim) la: 16/11/2004 14:58:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela. Un ultim mesaj pentru Manuela-Hipatia.

“Constat cu surprindere ca undeva intre noi e o bariera de comunicare. Ma acuzati de idei preconcepute, dar ma tratati exact din prisma unor idei preconcepute. Cel mai simplu era sa verificati la conferinta "Cine conduce lumea?" - iata un link: www.cafeneaua.com/node/view/2274 si v-ati fi convins de faptul ca va spun adevarul. Daca un lucru atat de simplu de verificat nu va este credibil, ce sa mai spun despre natura discutiei noastre, scumpa doamna?”

Eşti confuză. Ce să verific la acea adresă. În ce chestiune ai spus adevărul? Care-i sensul frazei “dacă un lucru atât de simplu de verificat nu vă este credibil”? UN LUCRU SAU ESTE CREDIBIL, SAU NU. Ce are asta cu mine personal sau cu oricine altcineva? Dar fiindcă a fost ultimul tău mesaj, adresat mie, nu insist să-mi răspunzi. Între noi într-adevăr există o barieră de comunicare, cum aexistat întotdeauna între omul, care vrea să creadă cu dinadinsul în ceva (tu ai spus într-un mesaj: “…minte-mă frumos”), pe de o parte, şi omul, care nu acceptă minciuna sub nici o formă, oricât de consolatoare, romantică şi frumoasă, care nu acceptă să fie manipulat, ci doreşte să înţeleagă până la capăt raţiunile unui îndemn din afară, de a proceda aşa sau altfel, verificându-le cu propriile principii morale şi propriile raţionamente. Ceea ce tu consideri, că este un afront, un comportament periculos şi antisocial.

“Ati spus ca ratiune constienta este o tautologie, atunci inseamna ca Descartes facea aceeasi greseala cu mine cand cauta sa puna in evidenta legatura dintre constiinta de sine si ratiune: "Dubito, cogito, cogito, ergo sum".”

Fraza lui Descartes a fost înţeleasă greşit de tine. Eu o interpretez altfel, şi cred că această interpretare este mai aproape de ceea ce a vrut el să spună. Semnele de punctuaţie sunt cam limitate în posibilităţile lor, pentru a reda nuanţele unui gând atât de profund, de aceea îmi permit să folosesc unele simboluri matematice, pentru a transcrie această frază astfel, ca să fie mai aproape de sensul, pe care i l-a dat Descartes:
“Dubito -> cogito, cogito => ergo sum”
Adică din faptul că mă îndoiesc rezultă că cuget (raţionez), iar faptul că cuget (raţionez) este egal cu aceea că exist (sunt conştient de existenţa mea), iar semnul > indică o oarecare relativitate a egalităţii dintre raţiune şi conştiinţă. Anume: din faptul că cuget reiese cu certitudine, că eu exist (am conştiinţa de sine). Ceea ce ne sugerează următoarele:
- noţiunea de “conştiinţă” îi este anterioară noţiunii de “raţiune
- este mai amplă, decât noţiunea de “raţiune” şi o conţine în interiorul său.
Iată de ce am spus, că expresia “raţiune conştientă” este o tautologie. Raţiunea este într-atât de conştientă, încât nici nu face să vorbim despre aceasta. Este cam acelaşi lucru ca “raţiunea raţională”.

Acum, si din ceea ce scrieti iese un adevar,caci protestantii au interpretat fiecare cum o vrut Biblia si momentan sunt in jur de 5000 de congregatii / confesiuni crestine. Gasiti ca e bun acest lucru?

“Acum, si din ceea ce scrieti iese un adevar,caci protestantii au interpretat fiecare cum o vrut Biblia si momentan sunt in jur de 5000 de congregatii / confesiuni crestine. Gasiti ca e bun acest lucru?”
Odată ce sunt ateu, problemele interne ale bisericii îmi sunt total indiferente. Dar din câte ştiu eu, şi în sânul bisericii ortodoxe au luat naştere şi continuă să existe mai multe secte, în special în Rusia, unde încercările lui Petru I de a reforma biserica ortodoxă rusă, apropiind-o de contemporaneitate au generat o amplă răzvrătire religioasă. “Tradiţionaliştii” erau exilaţi în Siberia sau fugeau de persecuţii înspre hotarele statului rus –astfel au apărut în Basarabia, Bucovina şi în delta Dunării “lipovanii”, purtătorii unei ortodoxii de modă veche –“starover”.
În afară de aceasta, mai erau şi alte secte, dintre care îmi amintesc cu certitudine de secta “scopeţilor”, ceea ce în traducere înseamnă “castraţi”. Aceştea se castrau într-adevăr, pentru a deveni “puri” şi “sfinţi” – uite o aducere la absurd a ideilor creştine despre păcatul de a întreţine relaţii sexuale. După cum vă daţi seama, această sectă nu era sortită să prospere, odată ce sectanţii nu puteau să aibă copii. În România de asemenea există ortodoxie “de stil vechi” şi “de stil nou”.
În general, consider diversificarea opiniilor un lucru normal şi natural, de aceea consider că apariţia sectelor este un rezultat al evoluţiei religiilor – cum se poate observa, acest termen este aplicabil şi aici. E vorba de principiul universal al dezvoltării (de la simplu la complex), care generează procese evolutive nu numai în lumea fizică, dar şi în sfera spirituală.

“Intr-o carte de-a dreptul atee, care se doreste monografie despre viata lui Giordano Bruno, se arata foarte clar ca moartea i s-a tras de la "paturile bogate" care l-au dat in mana Inchizitiei. Sigur ca s-au facut abuzuri si ca multi oameni au cazut victima Inchizitiei, dar nu din cauza stiintei, ci din cauza implicarii politice a oamenior de stiinta din acele vremuri.”

Am subliniat acest pasaj ca să-ţi atrag atenţia, cât eşti de subiectivă – dacă o carte este atee, îi refuzi dreptul de a fi corectă din punct de vedere ştiinţific. De ce adică, “nu din cauza ştiinţei”?
Toţi acei, care au căzut victime ale Inchiziţiei, au fost denunţaţi, pârăţi, denigraţi de cineva, în cele mai multe cazuri, de oameni cu influenţă, adică aproape sigur “din păturile bogate”. E clar, că denunţurile nu erau “construite” pe motivaţii personale, ci pe considerente ideologice (religioase). Erau învinuiţi de erezie, de ocupaţii “oculte”, care de multe ori erau ocupaţii ştiinţifice (chimie, fizică, medicină), de afirmaţii nerespectuoase faţă de cler etc, etc. Nu văd de cum faptul că erau pârâţi ar putea să justifice religia (instituţia ei judiciară – Inchiziţia).

“…trebuie sa stiti ca cel mai dotat observator astronomic in sec. XVI-XVII era cel de la Vatican. Dovada sta indreptarea calendarului, ceruta de astronomii de la Vatican papei Grigore.”
Ştiu. Norocul acestor astronomi, că l-au găsit în duţi buni şi nu l-au dat pe mâna inchiziţiei. Datorită acestui observator Giordano Bruno a putut să-şi facă descoperirle, dar el a avut mai puţin noroc.
“Copernic era canonic si si-a scos cartea sub pseudonim etc. “
Şi de Copernic ştiu. Mulţi călugări aveau posibilitatea să facă ample cercetări astronomice, să se ocupe studii în alte domenii ale ştiinţei. Cei mai valoroşi dintre ei aveau şi cele mai multe probleme, de îndată ce studiile lor ieşeau din sfera mult prea strâmtă a religiei în sfera cunoştinţelor general umane, dacă îmi permiţi să le zic aşa. De obicei, mai întâi li se făcea din deget, iar dacă nu se supuneau, până la urmă ajungeau să fie persecutaţi.
“Hypatia, doamna mea, a fost omorata nu pentru ca era om de stiinta, ci pentru ca era aparatoarea paganismului. Personal, regret foarte mult gestul facut de cel care a instigat pe crestini la omorarea Hypatiei…”
Hipatia nu era “apărătoarea păgânismului”. Era păgână în sensul direct al cuvântului, adică nu era creştină, dar nu se ocupa de politică şi nu promova decât ştiinţele cu care se ocupa. În special, preda matematica şi astronomia. De asemenea, era liderul şcolii de filosofie din Alexandria şi adeptul filosofiei platonice, acel Platon, care mai târşiu a intrat în graţiile bisericii creştine, deşi post mortem. Îţi înţeleg rezerva în privinţa celui care a instigat mulţimea să o omoare – de ce nu spui, că acel cineva era chiar arhiepiscopul Alexandriei Chiril, canonizat ulterior şi cunoscut sub numele de “Sfântul Chiril”. (Poate ar trebui să scriu cu K, dacă am greşit, îmi cer scuze, dar numai pentru aceasta!). Motivele, în general erau politice. Arhiepiscopul dorea să fie el unicul, care să aibă putere şi influenţă asupra spiritelor, nimeni nu trebuia să strălucească şi să-l eclipseze, pentru binele bisericii şi al religiei creştine, bineînţeles. Dar oficial i s-a imputat anume faptul, că predă matematica, care se considera o parte a filosofiei. Şi anume datorită inteligenăei neordinare şi a ştiinţelor sale s-a pomenit Hzpatia de-a curmezişul căilor prea sfinţiei sale. Dacă te interesează cu adevărat acest subiect, caută pe Internet articolele filosoafei din Grecia Kristina Voco. Dânsa e precaută, nu-şi afişează convingerile personale, ci a făcut studii ample la acest subiect şi le expune cu destulă rigurozitate ştiinţifică.
“…tocmai de aceea mi-am luat acest pseudonim, caci vreau ca peste veacuri, omenirea sa inteleaga un lucru simplu: multa stiinta apropie pe om de Dumnezeu, iar putina stiinta il indeparteaza.”

Nu crezi că ţi-ai luat o sarcină peste puterile tale? Nu e prea tare spus? După cum am subliniat mai sus, anume acei savanţi, care ne-au lăsat descoperiri importante în ştiinţă, adică aveau multă ştiinţă, se îndepărtau de Dumnezeu… şi erau îndepărtaţi de biserică. Iar cei mai aproape de Dumnezeu, după cum a spus Isus Christos, sunt “cei săraci cu duhul”, adică acei care au mai puţină ştiinţă.

“Iata ceva si pentru Adela:
Pentru că sufletul este nemuritor, iată ce ne spune Avva Antonie (sec. III-IV), în “Filocalia”, Vol.1, 1946, Sibiu, p.13 şi p.22:
“Cei umpluţi de răutate şi ameţiţi de neştiinţă nu cunosc pe Dumnezeu şi n-au trezvia sufletului.Căci Dumnezeu nu poate fi văzut, ci numai înţeles cu mintea, fiind cât se poate de învederat în cele văzute, aşa ca sufletul în trup. Pentru că, precum trupul nu poate fiinţa, fără suflet, aşa toate cele ce se văd şi sunt nu pot fiinţa fără Dumnezeu.”

“Cea mai mare boală a sufletului, ruina şi pierzarea lui este să nu cunoască pe Dumnezeu care a făcut toate pentru om ş i-a dăruit lui mintea şi cuvântul prin care zburând sus omul se uneşte cu Dumnezeu, înţelegând şi preamărind pe Dumnezeu.”

“Raţiunea ne face vrednici să ne numim oameni. Iar de nu o avem pe aceasta, numai glasul şi forma mădularelor ne deosebim de dobitoace. Să recunoască omul cu mintea întreagă că este nemuritor şi va urî toată pofta cea păcătoasă, care ne face între oameni pricină de moarte.”

Hypatia

P.S. Ia ce scriu ca parerea mea si nu intentia de a ma lansa intr-o dezbatere. Consider ca a face o dezbatere pe o astfel de tema, este un atentat la dreptul de libera constiinta a celuilalt. “

Acest pasaj, evidenţiat de mine prin caractere italice, este luat în întregime dintr-un mesaj, adresat altei persoane, dar care mă priveşte pe mine. Aşadar, în afara ultimului tău mesaj ai hotărât să mă împroşti din nou cu “umpluţi de răutate”, “ameţiţi de neştiinţă”, n-au trezvia sufletului“, “cea mai mare boală a sufletului”, “să recunoască omul cu mintea întreagă că este nemuritor”, “pofta cea păcătoasă” , folosindu-te de ajutorul sfinţilor părinţi, ca să nu fii învinuită de atac la persoană. Bun şiretlic. Dar observ, că propriul tău stil nu se prea deosebeşte de acest stil “teologic”, în care frazele sunt construite nu conform logicii, ci într-un fel sucit, căci premisele şi deducţiile se confundă şi deduc unele din altele, iar argumentele, de cele mai multe ori, lipsesc cu desăvârşire. Dacă un astfel de proces mintal-verbal poate fi numit “cugetare”, I’m sorry! Mai slăbeşte-mă cu asemenea soi de înţelepciune, în care ocara, blestemul şi afurisirea ţin loc de argumente şi care pot convinge doar pe cei slabi cu duhul.
Şi însfârşit, în post scriptum-ul tău iarăşi lansezi flamura intoleranţei, încercând să interzici altora să discute pe anumite teme. Sau le interzici să discute doar atunci, când vezi că nu ai câştig de cauză? Atunci declari senin, că cineva atentează la drepturile tale la liberatatea conştiinţei, şi gata! Dar este numai o discuţie! Fiecare îşi expune liber opinia şi nu constrânge pe nimeni să-i fie acceptată. Dimpotrivă, încercarea de a interzice cuiva să-şi expună opinia este un atentat la drepturile lui. Nu văd în judecăţile tale acea “trezvie a minţii” care vrei s-o impui tuturor, dar în special mie, odată ce secvenţele respective sunt “pentru Adela”.
În încheiere, vreau să-mi iau rămas bun de la tine, odată ce ne-am trimis deja “ultimele mesaje”, în continuare mă voi adresa altor persoane, sau tutror acelor, care vizitează acest site.
Adio, Manuela
#28868 (raspuns la: #28797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mic sfat pt carapisicum - de nasi la: 12/01/2005 07:33:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
un sfat, daca ma ingadui carapisicum. uita de flori si de cerut iertare sau inca o sansa. nu de alta, dar nu tine figura si de altfel ai vazut si tu asta pe propria piele cum spuneai. cind o femeie a adunat "in gusha" ani de zile de nemultumire conjugala, resentimentele aferente, etc, etc - sa-i vina cel care i-a gresit sa-si ceara iertare si pe deasupra si "cu flori".... stii ce se intimpla? vede rosu in fata ochilor mai ceva ca taurul turbat, chiar daca se stapineste si nu-si da pe fata adevarata furie. furie fata de gestul in sine.

din cite imi pot eu permite sa spun, ca femeie, chestia cu florile este un cliseu si atit. un barbat care a gresit cumva femeii sale, nu i-a gresit din cauza ca nu i-a adus flori cind a trebuit si acum repara greseala... aducind flori. daca a suparat-o sau a ranit-o, in mod sigur a facut-o printr-o vorba aruncata si apoi interpretata aiurea, sau un gest la fel, gresit interpretat (in afara cazului in care respectivul calca in strachini prin ograda vecinului...atunci nu mai e problema de interpretare).

vezi tu carapiscum, nu numai femeile au "hibe", le au si barbatii pe ale lor. aidoma femeilor, si barbatii sufera de deficiente de comunicare. cum iti spuneam mai devreme, femeile nu prea se pricep in a-si comunica dorintele asa-zis "egoiste". dar nici barbatii nu sunt prea indeminatici cind e vorba de impartasirea emotiilor. in special acele emotii care sunt un tabu pt barbati (ingrijorarea, FRICA DE ESEC, teama de a nu fi apreciat/iubit - respectiv gelozia).

daca barbatul vine acasa obosit de la serviciu, este ingrozitor de stresat pt ca trebuie sa predea o lucrare in 2 zile si inca nu i-a gasit solutia, pe deasupra l-a mai si enervat careva, in plus peste citeva saptamini mai e ziua nevestii, a vreunei rude apropiate, sau trebuie sa mearga in concediu si bani nu prea sunt chiar asa de multi.... in aceasta stare de spirit ce face el cind ajunge acasa? TACE, ESTE RETRAS. se retrage in carapacea lui si isi rumega problemele in gind, incercind (si reusind de cele mai multe ori) sa gaseask cai de rezolvare.

dar cu ce pret? pt o femeie, actul in sine de a-si impartasi problemele cu prietenii(le) nu inseamna numai descarcarea sufletului de atitea emotii si eventual gasirea unei solutii; in egala masura este si O DOVADA de incredere si afectiune fata de prietenul(a) caruia i se destainuieste. si aceasta dovada este foarte pretioasa pt o femeie. imagineaza-ti tu cum s-o fi simtind femeia cind ii vine barbatul acasa, il vede ca e "intors pe dos", ea isi arata ingrijorarea si afectiunea asa cum stie, il tot piseaza si-l intreaba ce-i cu el, ce-l supara, vrea sa vorbeasca, dar el nu si nu. si in plus se mai si enerveaza pe ea ca cica il "cicaleste".

(avind in vedere cum este educat barbatul de mic copil, ceva in genul plinsul e mai mult pt femei nu pt barbati, ei sunt puternici, ele slabe, ei trebuie sa isi stapineasca emotiile, ei trebuie sa fie "provideri" pt familie, pt ei este o rusine sa esueze, si orice esec e un capat de tara... bineinteles ca incercarea femeii de a-l face sa vorbeasca despre problemele lui e perceputa ca un fel de a "ii fi fortata mina" sa recunoasca in fata ei ca nu e chiar asa de puternic si imun la probleme. si in momentul in care se intimpla acest lucru orice barbat simte mai putina iubire pt femeia lui... in timp, fara intelegerea acestui lucru, resentimentele sunt inevitabile si devin combustibil pt certuri viitoare, nascute din "nervii" barbatului)

si ca sa revin la femeie. cind barbatul refuza sa ii impartaseasca problemele lui, se vede respinsa. ea isi ofera ajutorul, sprijinul, suportul moral si afectiunea, asa cum stie s-o faca (dorind comunicarea). si de vreme ce ajutorul ei este respins, ea insasi se simte respinsa. si inca un lucru, nu uita, cum ti-am spus ma devreme, asta e o dovada de incredere (cind vine vorba de femei si prietenia intre ele). barbatul, refuzindu-i ajutorul, nu numai ca o face sa se simta respinsa, dar mai mult, NEDEMNA DE INCREDEREA LUI.... si uite-asa, un raspuns scurt "nu, n-am chef, las-ama-n pace" sau pur si simplu tacerea devine o adevarata poveste de citeva pagini atunci cind e tradusa in "limbajul femeii".

bineinteles, cel mai simplu este sa i se explice femeii aceste lucruri si cind barbatul e "cu fundu-n sus" din diferite motive, efectiv sa-i spuna sotiei ca o iubeste si supararea lui n-are nimic a face cu ea, dar ca EL ARE NEVOIE de putin spatiu, un timp sa reflecteze, si s-o asigure ca atunci cind se va simti in stare sa comunice, el singur va incepe conversatia (ah! si sa nu uite sa se tina de cuvint, ca stii cum e cu femeile si curiozitatea). daca te uiti putin in urma la casnicia ta, oare cite probleme ai fi putut rezolva sau chiar evita, daca ai fi stiut sa-i spui sotiei "draga mea, abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad. ca asa o zi oribila am avut astazi la serviciu de nici nu-mi arde de nimica. lasa-ma citeva ceasuri sa-mi limpezesc mintea si iti povestesc mai incolo, ok?" - crede-ma ca orice femeie ar intelege lucrul asta si IN PLUS nu s-ar mai simti respinsa sau neapreciata sau neiubita asa cum se intimpla de multe ori...
si lucrurile astea ramin nespuse, din pacate, de multe ori intr-o relatie, se acumuleaza si se strica shandramaua.
nu vreau sa torn sare pe rana avind in vedere ca "medicamentul" vine oarecum dupa moartea pacientului, dar poate ca vreodata in viata, informatia asta despre sufletul si mintea femeii iti va fi de vreun folos.
si cine stie, poate chiar cu sotia pe care acum crezi ca ai pierdut-o definitiv.
dar daca ai vreo sansa de a fi primit din nou in viata ei, sansa asta nu este nici un cimp intreg de flori, nici un cadou cit de sclipitor si cit de scump, nici o jertfa de-a ta, nici implorarile, nici daca iti ceri iertare de 1000 de ori pe zi si mergi in genunchi in urma ei. nimic, ABSOLUT NIMIC din toate astea nu alina sentimentele ranite ale unei femei.

si aici iti dau eu sfatul meu (este doar un sfat si faci cum crezi): SENTIMENTELE i-au fost ranite, ACELEASI SENTIMENTE trebuie sa-i fie alinate. cumva in genul ochi pt ochi. (daca i-a fost amputat piciorul cuiva, nu te apuci s-i plombezi cariile din gura, ca nu asta-l doare. ii faci o proteza sau ii dai o cirja, logic, nu?) adica femeii nu i-a fost ranit portofelul, nici dulapul de haine ca sa-i faci cadouri, nu i-au fost ranite mirosul aerului din camera sau paleta coloristica ori vreun aranjament artistic ca sa-i vii cu flori. si s-avem pardon, n-ai calcat-o pe picior la dans ca sa-i ceri iertare. NU. sentimentele i le-ai ranit, sentimentele trebuie sa "i le repari".
imi dau seama ca nu prea stii cum. si nici n-ai sa stii pina n-ai sa vorbesti cu ea. DAR, atentie mare, trebuie intii de toate sa te gindesti bine de tot in retrospectiva si sa iti dai seama, sa constientizezi macar citeva dintre greselile pe care le-ai facut. fie si 2-3 situatii acolo, tot e un inceput. atunci cind iti vei da singur seama de ele si vei intelege cum s-ar fi simtit sotia ta, ABIA ATUNCI sa te duci la ea si sa-i vorbesti. dar sub nici o forma sa nu-i vorbesti de iertare. NU. femeia nu vrea sa trebuiasca (sau sa i se ceara) sa ierte, cum nu vrea nici sa fie ranita. ceea ce vrea, sau accepta o femeie in acest gen de situatii nu este cererea de scuze (ca nu degeaba o fi ranchiuna o stare emotionala intilnita cel mai des la femei, he!he!). repet: NU!
ceea ce vrea insa o femeie (vezi tu, folosesc "a vrea, a dori" desi poate ea nu-ti va spune niciodata) este sa-i fie VALIDATE SENTIMENTELE.
trebuie sa recunosti in fata ei nu numai CA ai gresit, dar mai ales CUM. ea are nevoie sa vada ca tu stii, constientizezi CUM anume ai ranit-o, vrea sa vada ca macar o data ITI DAI SEAMA cum ai facut-o sa se simta in situatia x si y. fie si numai 2-3 situatii de acest gen, pe care sa le constientizezi, al caror impact asupra emotiilor ei il intelegi acum, este un bun inceput. tot ceea ce trebuie sa faci apoi aste sa insisti cu intrebarile, sa-ti spuna ea care alte situatii au mai fost si cum s-a simtit sau ce-a simtit la vremea respectiva. aici nu trebuie sa te lasi batut, trebuie sa insisti, sai ii ceri ajutorul sa te faca sa intelegi ce-a simtit, sa-ti spuna ea in continuare... si cind va incepe sa vorbeasca, nu uita s-o ASCULTI.
prin a "asculta" vreau sa spun:
1. n-o intrerupe SUB NICI O FORMA pt a-ti lua apararea sau a te justifica in vreun fel - n-ai face decit sa-i invalidezi din nou sentimentele si te-ai ostenit de pomana.
2. intrerupe-o DE FIECARE DATA cind ceva din spusele ei ti se pare cit de cit vag sau neclar. (ii spui, "stai putin ca nu inteleg, au cind am zis chestie asta, tu ai simtit ca ... sau ca...) - este ceea ce se numeste "probing questions". asta ii va arata ei ca tu nu doar o auzi (adica ai putea reproduce eventual ca papagalul tot ce a spus ea) ci, mai ales, ca o ASCULTI - te intereseaza ceea ce iti spune si procesezi informatiile pe care ti le da.
3. probabil va fi nevoie de multe discutii de acest gen si se va intinde pelteaua peste o bucata buna de vreme (asta daca vei avea suficient tact incit sa o poti atrage in discutie, to begin with!). nu uita, de fiecare data la sfirsitul discutiei sa ii arati ca ai inteles ceea ce a spus, ca ai inteles care au fost sentimentele ei si de ce. SI: exprima-ti clar regretul pt ceea ce s-a intimplat, pt faptul ca n-ai stiut s-o intelegi la vremea respectiva, si pt faptul ca ti-a trebuit atit de mult timp s-o intrebi. asta e singura cenusa in cap pe care ea o va accepta. regretul fata de fapte (care implicit inseamna constientizarea lor, si validarea sentimeltelor ei). daca vei incepe sa miorlai a iertare vei taia singur maioneza. poti s-o imbratisezi, poti sa oftezi, sa versi o lacrima ca si cum te-ar durea ceea ce-ti spune la fel cum a durut-o pe ea la vremea respectiva, dar nu poti sa ii CERI sa te ierte.
o femeie care a suferit in casnicie atita vreme, daca ajunge la stadiul de a dori ruptura (are ceva de-a face cu instinctul de conservare) in mod sigur simte ca a dat destul si s-a saturat sa tot dea. si a i se cere orice (fie chiar si iertare) pune capac. ea vrea (in aceasta stare de spirit in care probabil se afla) sa dea numai daca asa are ea chef, nu mai accepta sa i se ceara nimic (nici macar in genunghi) si vrea sa i se dea si ei - in acest caz, validarea sentimentelor, intelegerea emotiilor prin care a trecut.
si mai incolo, cind va considera ea ca a primit destula satisfactie (ca aia la dueluri), daca va fi posibil va veti relua viata impreuna, daca va hotari sa nu, atunci cel putin nu-ti va purta ura si resentimente.

cum spuneam, este doar un sfat.
ampop şi cele două amoralităţi - de Simeon Dascalul la: 18/02/2005 12:03:59
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
A nu se face confuzie între amoralitatea internă a indivizilor şi amoralitatea statului. De fapt statele sunt entităţi firesc pragmatice şi amorale.

Dacă eşti un stat/popor slab - cum suntem noi - e indicat să fii măcar şmecher, asta dacă intenţionezi să supravieţuieşti. Cu cine ar trebui să fim oneşti, cu ăia ce ne invadează sau ne împart teritoriul ca pe-o pizza?

Alianţele politice nu-s cununii, se schimbă cum se schimbă şi interesele. În Evul Mediu eram aliaţi cu bulgarii şi ne-am bătut cu sârbii, apoi ne-am bătut toţi trei cu turcii fără mare succes. Rusia, duşmanul cel mai rău de azi, era la început de secol al nouăşpelea marea salvatoare ortodoxă. Am luptat împreună la sfârşit de veac împotriva turcilor, iar la când ne-am despărţit au luat ca amintire nişte judeţe să-şi completeze Basarabia pe care o aveau deja. În al doilea război balcanic noi, sârbii şi turcii am sărit la gâtul bulgarilor. În primul război mondial sârbii ne-au luat jumătate din Banat, etc.

În 1914 de ce ar fi trebuit să ne băgăm din prima în război, mă rog? N-aveam ce face, o duceam prea bine, aveam un excedent de bani şi de soldaţi? Şi de ce ar fi trebuit să fim de partea cuiva anume? Nu există state bune şi rele în mod absolut, doar state cu interese contrare şi state cu interese asemănătoare. De ce ar fi fost Aliaţii neapărat buni şi Puterile Centrale hotărât rele? Nu zicea Brătianu în 1915 „când vezi tonul cu care Aliaţii ne vorbesc regreţi timpul când Germania deţinea puterea în Europa”?

În ciuda avertismentelor care s-au dovedit în timp foarte adevărate - „lăsaţi-i pe ăia, că mai rezistă ei cumva, de ăştialalţi îi mai rău” - s-a preferat să se ia Transilvania, mai mare şi mai bogată, nu Basarabia. Nici măcar bonusul Bucovinei pe care austriecii sugerau că ne-ar da-o înapoi dacă ne purtăm frumos n-a fost destul de motivant..


Răul moral al comunismului a fost, după părerea mea, că a suprimat vechile valori morale, fără să pună nimic în loc. Realizase o ordine mulţumitoare după câte povestesc cei ce au trăit atunci, dar cotropită de bacşişuri şi relaţii şi menţinută cu cnutul. Când dictatura a dispărut a luat cu ea şi ordinea ei impusă.
Moştenirea detestabilă a comunismului nu constă numai în elitele lui, elite integral păstrate, complet convertite la economia de piaţă, rapace, sufocante şi caracatiţoase, ci şi în restul populaţiei pauperizate. O masă amorfă, plecată de la sat, dar neajunsă la oraş, lipsită de tradiţii, de identitate, nesolidară şi amorală. La urma urmei nici nu prea avea de unde să facă rost de morală, nici regimul comunist, nici cele ce au urmat nu s-au deranjat să-i furnizeze aşa ceva.

Bineînţeles, şi într-o ipotetică Românie postbelică liberă, s-ar fi erodat pe măsura modernizării moravurile şi mentalitatea rurală. Poate că viziunea prezentă asupra lumii închise a satului interbelic e cam idilică. Dar tot e o diferenţă imensă între ce suntem azi şi cum eram acum şaizeci de ani.
despre ideea de om al planetei. O mama catre fiica ei Irina - de (anonim) la: 16/03/2005 11:58:05
(la: Generatia de afara)
Anca catre Irina
(Anca este profesor in Romania iar Irina este de 10 ani in USA -student, doctorand, postdoc)

Cred ca mesajul tipului este cam patetic. Isi plinge de mila.
Eu nu zic ca e usor. Dar eu cred ca toti suntem mai intii oameni ai planetei si pe urma ai unei tari.
Bineinteles ca venim fiecare cu amintiri si obiceiuri....asta face ca lumea sa fie mai frumoasa prin diversitate.
Bineinteles ca aveti cu totii nostalgia departarii....ce bine e la mama...DAR....toate fetele care stau cu mama pina tirziu termina prin a isi dusmani parintii.
Toate nerealizarile personale pot fi puse pe seama regimului....dar uite s-a schimbat regimul....si rominii fura capace de canal si vane de la rezervoare cu substante toxice...si isi pun prezente la cursuri la care nu su duc....asta e realitatea...
Mai e o realitate: sunt mult mai multi culegatori de capsuni si "stiptese" decit programatoare....pentru acesti oameni munca este chiar un sacrificiu. Astia nu pot vorbi de frumusetea muncii, de “ munca il inobileaza pe om” astia trag din greu si viseaza ce vor face cu banii cind vor veni in tara.
Isi fac vile superbe....si se mai duc un an la cules...si viseaza la dulcea romanie.
Din cauza “nepregatirii” lor profesionale...nu pot accede la altceva decit la bunuri materiale adunate in romania...si la speranta ca poate intr-o zi vor avea bani destui sa nu se mai duca la cules sau sa nu mai se prostitueze.
Cu “programatorii” eu sper ca este altfel.
Daca poti sa vezi lumea putin mai mare decit romania, daca te poti identifica cu lumea , cu omul, indiferent de unde este...atunci iti dai seama ca mincarea de buna calitate este peste tot si nu este sigur vorba de slana romineasca, ca prietenii din romania, au facut burta si chelie si au copii de crescut si oricum nu ar mai fi avut timp sa se intilneasca cu tine....ca nu il lasa nevasta....
Ca toate prietenele cu care faceai glume sunt acum doctorite serioase si nu au timp nici sa respire
Ca mama si tata te adora dar ca oricum nu ai mai fi putut sa stai cu ei pentru ca au devenit batrini si plictisitori...
Ca a venit timpul sa faci ceva cu mintea ta...pe planeta pamint...nu are importanta unde...da sa faci ceva bun si folositor cuiva...indiferent ce natie esta acel cineva...
Eu asa vad lucrurile.
Imi este foarte greu sa stiu ca daca am fi aproape as putea sa te ajut sa treci prin orice...sa faC SA ITI FIE MAI USOR...DAR...ma bucur ca ai avut ocazia sa te dezvolti ca om al planetei nu ca detinut in bucuresti...
Tu acum ai probleme de identitate...e normal sa fie asa...dar pot sa iti spun ca si eu am probleme de identitate...toti ne intrebam cine suntem noi...ce vrem noi...
Totul este sa mergem mai departe si sa incercam sa facem bine celor din jur. Multi , putini...nu are importanta...binele se va intoarce sub o forma subtila...si ne va umple de bucurie.
Reactia mea la articol este clara...mi se pare o prostie sa ne lamentam...trebuie sa facem in orice zi data de Dumnezeu : ceva bun pentru mine, ceva bun pentru altii, asta include orice ( mincare, invatatura, ...) si atunci nu are importanta unde te afli pe planeta.
Tara de dor este o inventie a lenesilor care nu au curajul sa ia viata in piept. E mult mai usor sa zici ca nu ai avut noroc, ca nu ai avut conditii, ca nu a fost regimul care trebuie...
De fapt viata face ca toti sa ne ratam in final…indifferent unde pe planeta….Dar ragazul pina la ratarea finala se poate petrece in multe feluri. Eu sper din suflet ca voi veti intelege ca viata voastra este acolo unde munciti, acolo unde iubiti, ca noi suntem cu voi indiferent unde ati fi...pentru ca suntem in singele vostru, in mintea voastra. Iar Romania este cu voi , indiferent unde sunteti.
In trecut era firesc sa existe acest dor...disperare...pentru ca odata plecat nu mai puteai sa te intorci...
Dar acum in conditiile in care voi veniti de doua ori pe an acasa...sa ii scoateti in oras pe cei din romania...nu ti se pare putin schimbata situatia?
Daca nostalgia este pentru dulcele “far-niente” CARE SE PRACTICA IN ROMANIA..atunci e de inteles....dar daca este vorba de nostalgia dupa viata adevarata(munca, munca, iubire)astea sunt peste tot( independent de sarmalute si palinca)si fie vorba intre noi...cind se fac sarmalutele sunteti acasa intotdeauna.

Eu sunt mai dura...imi pare rau daca te-am bruscat un pic.

Eu sunt sigura ca drumul lung pe care l-ai facut pina acum te va ajuta sa fi un om al planetei . Sa poti sa faci bine acolo unde te trimite viata, sa nu fi ostatecul unui loc. Toti cei care sunt legati de un loc, dintr-un motiv sau altul, sufera de dorul de duca. Se gindesc ca s-au ratat pentru ca nu au vazut lumea. Asta e legea firii. Intotdeauna crezi ca altii traiesc mai din plin decit tine.

Maama ce scrisoare lunga...
Te pup...am uitat ce fac....mama .
Ps. AAA chestia asta este de-a dreptul stupida:
"O generatie pierduta. O generatie care spera sa se reintoarca, odata si odata. La parinti, prieteni lasati in urma, iubiri de demult. La mamaliga de odinioara, la sarmalute, cozonac, palinca, slanina afumata. La colidele de Craciun, la ciocnele oualor de Pasti. La bunici, la copilarie, la Romania pe care ne-o amintim, la Romania pe care o purtam in suflet.

O Romanie, din pacate, disparuta. Pentru totdeauna."

Cine ii tine frate sa se intorca daca e asa de buna slana cu mamaliga?
Ce e aia generatie pierduta?
Toate generatiile sunt pierdute.
Nici o generatie nu a rezistat vesnic, toate s-au pierdut.

Romania disparuta...e aici asa cum a fost de veacuri...toti fura, toti mint, nu te poti baza pe nimeni....toti au garduri inalte sa nu vada vecinul ce a mai furat in ultima vreme.
Generatia tinara fura la fel...la cursul meu fura prezente (ii pun pe aia care nu sunt) si copiaza la examen cu telefonul....
Deci nu va ingrijorati...romania este aici...aceiasi...doar ca se fura mai calificat.
#39547 (raspuns la: #30786) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gigi - de cico la: 05/06/2005 07:10:21
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
Vorba lunga-i saracia omului, asa ca hai sa facem un "deal" :

1) Iti voi cere eu personal scuze pentru orice vei dori daca gasesti si copiezi aici macar unul (unul!) din citatele urmatoare (dar citatele exacte ale autorilor, prin Copy&Paste sau macar numarul mesajului si-al propozitiei) :
1.a. Unde te-a facut pe tine personal (gigi2005) Simeon "periculoasa"
1.b. Unde te-a facut pe tine personal donquijote sau Simeon "comunista"
1.c. Unde oricare din cei de aici a luat apararea impostorilor (sau criminalilor...)
1.d. Unde ai fost insultata sau jignita citusi de putin pe acest thread, direct sau indirect (cu aluzie clara la gigi2005), de oricine.

2) In caz contrar, iti vei cere tu scuze fiecaruia din cei pe care i-ai acuzat sau te-ai legat pe nedrept.

3) Bineinteles, e dreptul tau sa nu urmezi nici 1, nici 2 (caz in care concluziile despre adevarata moralitate a unora se pot trage de la sine).

Mi se pare fair, nu?

ps Oricum acum mi-e perfect egal ce spuneti. Nu-mi schimb convingerile dar nici nu voi mai purta o discutie in minoritate fiind.

Chestia cu "minoritatea" nu tzine. A fost aici una din cele mai interesante discutii de idei, cu-atit mai interesanta cu cit subiectul era complex, ipotetic, extrem, si parerile au fost majoritatea pertinente si diferite, iar tonul interventiilor foarte acceptabil. Nu cred c-a fost careva "bagat la colt" sau pus la zid, sau obligat sa-si schimbe parerile. Nu se tine scor, nu se dau verdicte gen "dreptatea e de partea lui X" pe baza numarului de bile albe, nu cred c-a fost judecat (sper!) modul de gindire al cuiva anume (dintre interlocutori).
#53304 (raspuns la: #53300) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
! - de maan la: 12/12/2005 22:08:34
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
"Maan, oricat am vrea noi, nu o sa putem opri televiziunile si ziarele sa vanda stiri de senzatie, rolul televiziunii nu este acela de a educa."

aici am vrut sa ajung!!!!

FIRESTE ca televiziunea nu are rol educativ!
Dar atunci cand copilul tau se uita la televizor, nu profesorul e acela care trebuie sa-i explice!!!
Parintele are obligatia asta, fiindca violenta nu se-nvata la scoala, doar se poate manifesta acolo!!!

De-aceea am spus ca, din pacate, parintii care asteapta totul de la scoala vor fi dezamagiti.
Am auzit adesea : “De ce-njuri, ma? Asa va-nvata la scoala?”

Nu, zau, domnu’!!! copilul ala injura fiindca parintii n-au luat atitudine.
Ai mei nu injurau deloc.
Colegii vorbeau urat in prezenta mea, dar eu niciodata n-am simtit nevoia sa-i imit.
De foarte mica, tata mi-a spus ca cei care injura sunt doar oamenii cu minte putina care nu stiu sa se faca intelesi. M-a invatat, tata, sa nu le raspund oamenilor “ba, pe ma-ta”, fiindca atunci demonstrez ca-s la fel de incuiata ca ei.
Tot el mi-a explicat ca poti lovi intr-un om c-o ironie, fara sa te cobori in mocirla lui.
Astazi, zic doar ‘la dracu’, si de vreo cativa ani, mai arunc cate un “futu-i!” fara alta continuare.

La televizor ma uitam cu ai mei si tata nu ma trimitea niciodata ‘dupa apa’ cand scena se incingea. Aveau aparate video si ne uitam cu totii la filmele alea americane, unele cu ceva sex.
Intodeauna mi s-a explicat despre ce-i vorba.
Mi s-a atras mereu atentia ca violenta din filme are rolul sa ne-arate consecintele unor astfel de gesturi.

Intre altele, luam bataie de fiecare data cand tata afla ca i-am batut degeaba pe copii.
Daca m-a invatat sa ma bat, a fost doar pentru a sti sa ma apar.

In liceul in care predau, s-a elaborat un program de ordine interioara pe care, la inceputul anului scolar il semneaza deopotriva parinte-elev-director, ultimul, in numele cadrelor didactice.
Nu-i nimeni obligat sa-l accepte – cui nu-i place, n-are decat sa se mute la alta scoala.

elevii sunt obligati sa poarte uniforma in fiecare luni si joi, precum si in alte zile speciale (“ziua liceului”, de exemplu) – toti stiu ca li se scade un punct la purtare daca nu respecta regula.
nu exista exceptii.
Nici un elev nu are voie sa fumeze in incinta liceului, nici in curte, sub pedeapsa eliminarii (trei zile). Acesta este obligat sa vina la scoala si sa presteze tot felul de munci in folosul comunitatii (matura curtea, uda florile…).
Profesorilor nu li se permite sa motiveze nici o absenta si nici sa invoiasca pe cineva.
Dupa ce s-a sunat de intrare, nu vezi picior de elev pe coridoare.

Li se permite sa asculte muzica si sa se uite la televizor pe ce program doresc, caci in fiecare clasa exista televizor.
Profesorii nu stau la povesti dupa ce s-a sunat de intrare, intra la timp la ore si respecta pauza copiilor.
Elevii de serviciu ‘pe scoala’ au obligatia sa incuie usile scolii (trag pur si simplu zavoarele!) si nu deschid decat in pauze.
Nici un vizitator nu intra-n scoala fara sa prezinte un act de identitate.
se trece in registru fiecare persoana care viziteaza scoala in acea zi.

Imi amintesc ca insusi inspectorul general a stat zece minute in fata scolii intrucat elevul de serviciu n-a vrut cu nici un chip sa i se scada nota la purtare fiindca i-a permis cuiva sa intre cand nu era voie… pana la urma omul a fost nevoit sa-l sune pe director!:)))

Colegiul are si clase gen ‘profesionala’ care pregateste bucatari, ospatari, frizeri (pardon! “hair stylisti’!). In zilele de practica elevii invata sa faca tot felul de produse de panificatie pe care, in pauze, le vand colegilor lor si chiar altor scoli… iata si autofinantarea.

Din pacate, un astfel de liceu nu va fi dat niciodata exemplu la televizor, multi copii (si chiar profesori) spun “nu ma duc acolo, ca-i inchisoare”, dar parintii sunt foarte incantati de rezultate si se implica mult in educatia copiilor.
In urma grevei s-a facut un lectorat cu parintii si acestia au aprobat ca orele pierdute sa fie recuperate in fiecare sambata, pana in aprilie, iar nu ‘ametite’ prin tot felul de artificii ca la alte licee.
Nu-i o placere, dar chiar recuperam cum se cuvine.
Copiii au fost si ei de acord, cu o conditie – sa nu fie ascultati sambata, sa n-avem voie sa le punem note si ora sa fie doar de treizeci de minute (50-20, cat ar fi durat verificarea temelor si examinarea!)
s-a facut!: )))

in felul asta, elevi si profesori, ne meritam unii pe altii.
In treacat fie spus, il respect din ce in ce mai mult pe directorul care-a facut ca soala asta sa fie ceea ce e.
Si sa stiti ca nu exista decat reguli de bun-simt – cel putin eu asa le privesc si-s mandra ca mi s-a permis sa predau in aceasta scoala.
Fara falsa modestie, eu si colegii mei meritam fiecare leu pe care-l castigam.
#94756 (raspuns la: #94698) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
''Timshel" - de Intruder la: 08/01/2006 01:48:15
(la: Un adolescent)
Sunt un adolescent (17 ani). Sunt deseori foarte confuz.

multi inainte...daca n-ai fi confuz, n-ai fi om ci un robot sau o marioneta...

Mi se schimba foarte usor prioritatile , sau imi scapa din vedere.
Prioritati: sa lucrez si sa invat cat mai mult la mate si fizica
la mate e (relativ!) mai usor de invatat fiindca mi-a placut din clasa a 5 a (sunt a 11 a) , dar la fizica e mai greu , fiindca nu stiu ( am lucrat numai inainte de meditatzii , in a 11 a m-am apucat de meditatzii si la orele de clasa , la care am o profesoara care nu stiu sa explice cum se fac problemele si face varza teoria cand ne-o preda)


e normal sa-ti schimbi prioritatile la 17 ani si sa oscilezi...si totusi, esti constient ca trebuie sa pui mana pe carte!
sa-ti spun ceva: cat am fost in scoala gimnaziala si-n liceu i-am invidiat pe cei care stiau bine matematica...mie nu mi-a placut matematica, la liceu am fost intr-o clasa de uman...am impresia ca matematica nu trebuie s-o inveti ci s-o ''simti''...
spui ca profa de fizica nu stie sa explice...nu-i nici o rusine sa recunosti ca n-ai inteles, nu-i nici o rusine sa-ntrebi ci, sa te prefaci c-ai inteles!
daca profa de fizica face meditatii (gratuite, pentru care NU e platita!!!), inseamna ca-si da interesul...habar n-ai ce satisfactie are un profesor cand un elev il intreaba si cere lamuriri!

Eu ma pregatesc sa urmez Automatica , si deci la scoala ar trebui sa bag la greu mate si fizica. Dar sunt dezamagit de mine si de felul in care ma pregatesc , am impresia ca sunt prea lenes si ca nu o sa fac fata daca m-as duce la o asemenea facultate. Daca as intra la Academia militara ar fi si mai bine , dar nu cred ca ma suficient de hotarat pentru asa ceva , ar trebui sa ma pregatesc mai mult si sa fiu mai constiincios cu invatatul.

eu zic sa consulti site-urile unor facultati, sa gandesti singur si fara sa te influenteze cineva...nimeni, nici familia, nici prietenii nu stiu mai bine ce poti si ce vrei tu...cum ti-a scris si maan, cred c-ai sa te descurci; poti munci cu o jumatate de norma undeva, poti munci la ''negru'', nu conteaza!...am avut colegi si colege de facultate care spalau vase si prajeau cartofi pe la Mc Donald's, lucrau in vreun service-auto sau pentru vreo firma...eu n-am fost un copil de bani gata, numai ca locuiam in Bucuresti (locuiesc si-acum) si facultatea am facut-o tot in Bucuresti...crede-ma, cateodata eram invidios pe colegii care locuiau la camin si povesteau de-ale lor...ne-mprumutam bani unii altora, imparteam o pizza in doua, in trei sau in patru si dintr-o sticla de bere beam si cate 6-7 insi...cateodata ne scotoceam prin buzunare pan' la ultimul maruntis sa cumparam o carte sau un buchet de flori la o fata...sunt amintiri frumoase chiar daca-mpuscam leul...tu invata si intra!
daca n-ai sa intri, nu-i bai, lucrezi un an undeva si dai iarasi examen!!!

Cred ca am si parti bune si parti rele. Insist asupra partilor rele ; sunt o persoana foarte vicioasa , folosesc cuvantul asta fiindca in anumite momente nu-mi pot invinge pornirile si ajung sa ma cert cu mama sau s-o dau in bara in anumite situatii diverse.
Partea buna este ca sunt un idealist


''foarte vicioasa''...am impresia ca esti prea nemilos cu tine!
cine crezi ca-si poate infrange pornirile la 17 ani?!...trebuie sa ai rabdare cu tine si cu ceilalti din anturajul tau...pune-te macar un minut in locul ''celuilalt'', gandeste putin si de cealalta parte a baricadei...apoi, incearca sa te cunosti asa ''rau'' cum zici ca esti!...nu trebuie sa te amagesti si sa te-mbeti cu apa rece, nici sa-ti gasesti ''pacate'' cu lumanarea...invata sa nu-ti fie niciodata rusine de sentimentele tale, de pornirile tale, de gandurile tale cele mai intime, de dorintele tale...la cat de perversa e lumea in care traim, un ''viciu'' trecator e floare la ureche.
idealist sunt si eu, chiar daca m-am lovit cateodata de pragul de sus sau am dat cu capul in usa...;)

Sunt narcisist , superficial , mandru , increzut , egocentrist , malitios , si multe altele. Multa vreme nu am observat aceste defecte ale mele , ma credeam perfect. Dar pana la urma am reusit sa aflu ca aceste caracteristici sau dominante ale personlitatii mele sunt DEFECTE.Am incercat si incerc inca sa le corectez , rezultate , nu stiu... oarecum bune.

cine n-are defecte, sa arunce primul piatra...esti constient de defectele astea?...ok, inseamna ca ai castigat o bila alba de la viata!
ca sa invingi un ''dusman'' trebuie intai sa-l cunosti...

Sunt dezamagit de familia mea , nu ca ar fi o familie groaznica, dar pur si simplu as fi vrut mai mult de la ei. As fi vrut poate parinti care sa-mi cultive dragostea pentru matematica , sa ma incurajeze si sa ma sprijine neconditionat sa ma iubeasca mai mult. Nu sa-mi spuna sau sa se preocupe cel mai mult de cum sa faci un ban sau cum sa ai grija de casa si sa spuna dup-aia "Cum nu te iubesc? Nu vezi cate fac pentru tine? Ca am dureri de spate dupa cata treaba fac!" Da , dar eu vreau sa ma iubesti si sa ma lauzi , stimulezi mai mult mama!!!

aici, da-mi voie sa-ti spun ca esti putin nedrept!
inca nu stii cum se castiga un ban, habar n-ai ce-nseamna sa-l imparti si s-ajunga pentru casa, pentru masa, pentru scoala ta, pentru facturi, pentru transport, pentru cheltuieli neprevazute, pentru meditatiile tale, pentru imbracaminte, pentru incaltaminte, pentru impozite, pentru medicamente, pentru distractie (daca mai ajunge...)!
pai am impresia ca mama ta este o femeie exceptionala!...incearca sa COMUNICI cu ea, sa-i povestesti banalitati, sa-i spui un banc (nu deocheat!), sa-i povestesti un film, sa barfesti un coleg, s.a...fiecare cu firea pe care-o are, nu toti pot spune ''te iubesc'' sau ''bravo'' la comanda...la 17 ani nici nu ti-ar sta bine sa fii asa ''mamos''...:))

Off!!! Poate gresesc... Nu poti schimba persoanele din jurul tau , poti schimba ceea ce faci tu , sa am eu o atitudine ireprosabila , sa fiu eu un exemplu pentru mine insumi si sa nu astept sa vina cineva si sa aiba grija de mine , sa faca din mine ceea ce vreau eu sa devin. Dar mi se pare asa greu , am asa putina incredere in mine , vreau intotdeauna cele mai bune rezultate , dar cand vine vorba de munca , dau inapoi , ma plictisesc.

nu, nu poti schimba pe nimeni si asa-i bine!
nu trebuie sa ai o atitudine ireprosabila, nu esti nici sfant, nici inger, nu te mai crampona de chestia asta...ti-am zis: pune-te uneori in locul ''celuilalt'', incearca sa-i justifici purtarea si acorda-i o sansa, cat de infima!
si eu ma plictisesc de munca, las' ca lenea n-a omorat pe nimeni...axeaza-te pe examenul de bacalaureat si apoi pe intrarea la facultate!

Mama mea este invatatoare. Are impresia ca le stie pe toate , nu vreau niciodata sa lase de la ea si spuna ca eu am dreptate.Cateodata ma cert cu ea doar fiindca ma enerveaza faptul asta ca ea vrea sa fie in fata mea fara greseala si eu sa nu-i pun niciodata la indoiala sfaturile.
Cand eram mic deseori mi se spunea : "Comentezi?!" ,"Fa ce ti s-a spus si nu mai comenta!"
Vroiam argumente pentru orice lucru care mi spunea sa-l fac. Si deseori mi se parea ca nu trebuie sa fac ce zice mama , fiindca nu are dreptate. Acum parca sunt mai flexibil.


eh, toate mamele au impresia ca le stiu pe toate...si maica-mea este invatatoare (inca); uneori si-acum ma ia la refec si uita ca nu mai sunt in clasa IV-a...
nu mai cauta argumente, unii parinti au impresia ca nu-i nevoie sa dea explicatii copiilor...ca sa te descarci, cateodata zi ca ea si fa ca tine fara ca ea sa-si dea seama...e doar un compromis mic si nu cred sa se iveasca repercusiuni majore...(vezi, nu-i spune ca te-a invatat Intruder).

Fratele meu este cu 10 ani mai mare decat mine si este un taciturn. Ii place mai mult sa stea plecat de acasa decat cu mine si cu mama , sau sa stea acasa si sa nu comunice deloc. Mie mi-e indiferent , mi se pare ca e o piedica pentru mine si mama mea , desi e angajat. Vorbeste foarte rar si are cam aceleasi defecte ca si mine , doar ca poate este mult mai egoist decat mine.

fratele tau este un om matur, poate are alte probleme si alte preocupari...incearca sa faci tu primul pas, incearca sa te imprietenesti cu el, intreaba-l una si alta...primul prieten din viata mea a fost sora-mea...e-adevarat ca este doar cu 3 ani mai mare ca mine, dar gandeste-te ca in copilarie a fost o fata plina de fitze si cateodata era insuportabila...

Tatal meu a murit cand aveam 12 ani. Mamei i-a fost greu sa ne creasca...Dar s-a descurcat de minune , si nu am dus lipsa de nimic.

de aia am zis ca mama ta este o femeie exceptionala...

Eu nu stiu daca exista un plan al succesului , dar daca e cineva care are asa ceva sa-l spuna , desigur nu vb. de ceva cu rezultate , poate sa vorba de ceva teoretic , dar care poate da rezultate.

nici eu nu stiu daca exista un plan al succesului...nici nu-mi place sa fac planuri, m-arunc in apa, direct...ai mei aveau planurile lor cu mine, tata ma voia la Medicina, mama la Drept si eu m-am bagat la Filologie...:)
nu-ti face planuri pe termen lung, deocamdata sa treci de Bac si-apoi sa intri la facultatea la care vrei...ia-o pas cu pas si nu te ambala...arunca-te-n apa care-ti place dar ai grija la ''valuri''...

Eu fiind axat pe mate nu citesc asa mult , si nici nu mi-a facut o placere nebuna sa citesc.
Sa citesti de placere?! Eu nu stiu ce sa zic , nu stiu care carti sunt bune , si in plus nu toate cartile bune imi plac mie.
E chestia la fel cum e cu filmele. Poti sa stai la televizor o zi intreaga (acum spun ce fac eu) si vezi 20 de filme si emisiuni dar din total doar 10 % meritau atentia. Ei! Eu nu am rabdare sa vad 20 de filme sau sa citesc 20 de carti.
Chiar caut carti din care sa invat ceva sau care sa aiba un subiect aplicabil in viata.Sau sa raspunda la niste intrebari care framanta un adolescent.
As fi mai mult decat bucuros daca ar da careva niste referinte.


nu-mi place sa recomand cuiva ce carti sa citeasca, ce sa manance, ce sa bea, pe cine sa iubeasca sau ce filme sa vada...am facut cateva exceptii, fac si-acum...
iti recomand o singura carte...ai sa gasesti in ea niste adolescenti care-si poarta niste pacate inchipuite ca un balast, ai sa gasesti acolo ''viciul'' redus la uman, ai sa gasesti intelepciunea omului de rand...
nu este o carte plictisitoare, nu-i scrisa pretentios, nici patetic...ai sa-nveti ca si ce-i rau e tot omenesc...dupa ce ai s-o citesti (daca n-ai citit-o deja) ai sa-ntelegi si ''timshel'' din titlul postarii mele...ecranizarea filmului nu e nici pe departe la inaltimea cartii, te asigur...
deci: "La rasarit de eden" de John Steinbeck...:)

nici nu stiu daca am scris vreodata un comentariu asa lung...:)))))

___________________________________
semper idem...
Despre situatia rromilor in Europa ( Spania) - de Rakoczy la: 09/01/2006 21:59:27
(la: Minoritati)

Despre situatia rromilor in Europa ( Spania)



In Spania traiesc peste jumatate de milion de rromi, mai multi decat in oricare alta tara din vestul Europei. Andalusia, in sudul tarii, este regiunea cu cel mai mare numar de rromi, aproximativ 350,000 sau 6% din populatie. Ei au o importanta mare in regiune, fapt recunoscut de parlamentul Andalusiei, care a declarat ziua de 22 noiembrie "Ziua rromilor din Andalusia".

Istorie
Istoria rromilor in Spania incepe in 1425, cand regele Juan al II-lea de Aragon acorda un permis de trecere pentru Juan si Tomas, care pretindeau ca sunt "Conti din Egipt". Datorita perceptiei initiale ca rromii erau egipteni veniti in pelerinaj, acestia sunt numiti gitano (insemnand egipteni in spaniola veche). Un important numar de rromi au venit via Barcelona in 1447; de acolo, ei s-au raspandit in fiecare regiune a tarii, dar in special in sud. In secolul 15, sudul Spaniei se afla intr-o perioada relativ prospera, fiind condus de mauri de opt secole. Lucrurile se schimba insa odata ce maurii sunt invinsi de catolici. Persecutia ne-crestinilor este la ordinea zilei pentru urmatoarele doua secole. Atat maurii, cat si evreii sunt fortati sa plece din Spania sub pedeapsa cu moartea. Nici rromii nu scapa de aceasta persecutie, datorita credintelor si ritualurilor lor, considerate de autoritati ca fiind "ne-crestine". Suferinta si nedreptatea de atunci isi gasesc ecou si in zilele de astazi in unele cantece flamenco. Datorita faptului ca erau putini la numar si nu prezentau un pericol politic, rromii supravietuiesc aceasta perioada; insa persecutiile continua si dupa aceea. Si in secolul 18, comunitatile rromilor sunt marginalizate, acestia fiind obligati sa traiasca la ceva distanta de orasele spaniole. De asemenea, pana in 1976, legea politiei civile Guardia Civil cuprindea anumite articole care le permiteau politistilor sa opreasca rromii si sa le ceara actele de identitate fara nici un motiv sau, spre exemplu, sa le ceara chitantele de la hainele pe care le purtau.


Astazi
Astazi, putini rromi pastreaza stilul de viata nomadic. Totusi, desi majoritatea traiesc in case fara roti si vorbesc intre ei limba locala, ei isi pastreaza independenta specifica lor, precum si traditii si obiceiuri care ii deosebesc de restul spaniolilor. Desi rromii au adoptat credinta catolica inca de mult, ei nu au abandonat credintele lor mai vechi. In afara de forma de ghicit care este practicata pentru bani, rromii folosesc in comunitatea lor forme de ghicit si ritualuri in care cred cu adevarat.

Rromii si-au pastrat valorile lor, desi acestea pot parea invechite. Traiesc dupa legea lor, cauta aprobarea alor lor si nu ii intereseaza ce fac sau gandesc ceilalti (payos, non-rromi). Cuvantul "virgina", intr-un sat Andalusian poate fi aplicat doar fetelor aflate inca la inceputul adolescentei; rromii insa considera inocenta fetelor inainte de casatorie un lucru esential, care trebuie certificat. O nunta a rromilor pare obisnuita, cu 500 de oameni prezenti intr-o atmosfera de sarbatoare, cu dansurile si frumusetea, cu mancarea obisnuita. Dar, la un moment dat, o tiganca batrana, cu parul lung si alb, impreuna cu cele doua soacre si cu mireasa se retrag. Dupa ceva timp, acestea revin, si intr-un ritual spectaculos toti cei prezenti afla ca mireasa este cu adevarat virgina. Femeia batrana este adusa special ca sa certifice acest lucru, deseori din regiuni indepartate, pentru a asigura impartialitatea sa, si cu mare cheltuiala, posibil peste 1.000 $. Apoi, nunta continua ca si pana atunci, se danseaza pe ritmuri de flamenco, cu fuste voluminoase si colorate si bijuterii pe masura...


Discriminare si Integrare*
Din fericire, in Spania nu au fost semnalate multe cazuri de rasism violent, comparat cu alte tari europene ca Germania, Austria, Romania, Bulgaria, Cehia. Insa rasismul exista intr-o mai subtila dar constanta discriminare. De exemplu, acum cativa ani, secretarul general al Uniunii rromilor, Antonio Torres, nu a fost lasat sa intre intr-o discoteca pentru simplul fapt ca este rrom. Potrivit studiilor facute de Uniunea rromilor din Spania, aceste instante sunt deosebit de frecvente. Cliseele obisnuite, cum ca rromii sunt murdari sau hoti se intalnesc chiar si in comunitati lipsite de furturi sau crime de orice fel, si in care rromii traiesc in case cat se poate de moderne.

Cat priveste educatia, sistemul scolar nu include limba si cultura rromani si este si el confruntat cu discriminare, lucruri care ii determina pe parintii rroma sa vada scolile ca ceva putin folositor pentru viitorul copiilor. Consecinta este evidenta: un numar mare de copii rroma care nu sunt inscrisi in educatia scolara. Din fericire, aceasta situatie este in schimbare si azi numarul de studenti rromi creste pe zi ce trece.

Vremurile cand rromii erau apreciati pentru cunostintele lor de mestesugari ori pentru munca lor in fierarie sunt foarte indepartate. In general, rromii traiesc acum din vanzarile ambulante. Dar aceasta slujba are numeroase dificultati din cauza refuzului, ce vine din partea autoritatilor locale, de a da autorizatii de vanzare. Celelalte activitati unde lucreaza rromii sunt agricultura, colectarea de hartii si resturi, activitati antice ori artistice. In alte ramuri, rromii se confrunta cu problemele ce apar din cauza lipsei de indemanare profesionala ori a prejudecatilor la locul de munca. Potrivit acelorasi studii mentionate mai sus, multi angajatori discrimineaza rromii cand fac angajari. Astfel, rata somajului printre oamenii de etnie rroma este foarte mare. Aceasta nu inseamna insa ca ocupatiile si stilul de viata traditional au disparut complet. In Barcelona, deseori vezi rromi cantand si dansand pe strada binecunoscutul flamenco. De asemenea, rromii priceputi la mestesuguri isi vand marfa pe strada. De exemplu, in fata catedralei din Sergovia, cateva femei vand in mod regular fete de masa din dantela lucrate de mana.

De ceva timp, Spania are mai multe programe de ajutor pentru rromi, prin guvernul central, regional sau autoritatile locale. Meritul pentru imbunatatirile din domeniul social si cultural din ultima vreme le revin in mare parte rromilor. In anii 60, rromii spanioli au inceput sa se organizeze si sa formeze asociatii cu scopul revendicarii drepturilor lor, imbunatatirii standardului de viata si promovarii culturii rromani. Astazi, asociatiile acestea administreaza fondurile de la buget cu succes, facand imbunatatiri vizibile, din punct de vedere cultural si social, in viata rromilor.


Muzica Flamenco

Din punct de vedere cultural, contributiile rromilor in societatea spaniola sunt importante. Unele cuvinte din spaniola sunt preluate din limba rromani. Muzica flamenco este o parte fundamentala a culturii regiunii de sud a Spaniei. Cantecul a format o parte importanta a vietii rromilor nomazi; acestia creeaza un nou si popular stil de muzica cu influente locale si maure, dar bazat pe muzica lor traditionala, numit flamenco. Rromii spanioli sunt cel mai bine cunoscuti datorita acestui gen de muzica.

Muzica flamenco este mentionata pentru prima data in literatura in 1774. Primele scoli de flamenco apar intre 1765-1860 in Andalusia. Urmeaza, timp de mai bine de un secol, asa-numita epoca de aur, in care muzica se dezvolta la forma sa definitiva in numeroasele cafes cantantes. De asemenea, forma mai serioasa, care exprima sentimente profunde, cante jondo, dateaza din aceasta perioada. Dansatorii flamenco constituie marea atractie la cafes cantantes. Chitaristii insotiti de dansatori devin extrem de populari in aceasta perioada. Din 1915, spectacole de flamenco erau organizate in intreaga lume, desi aceasta dauneaza oarecum puritatii muzicii. O renastere a muzicii flamenco incepe in 1955. Chitaristi, solisti si dansatori extraordinari ajung in marile teatre si sali de concert ale lumii.

Exista trei categorii distincte de flamenco: jondo, sau grande ('profund', muzica trista, are legatura cu moartea sau alte lucruri triste), intermedio ('intermediar') si chico ('usor', cu subiecte ca dragostea sau natura). Flamenco are trei parti, fiecare cu importanta sa: cante (cantec), baile (dans) si guitarra (chitara). Dansul flamenco poate fi comparat cu dansul din orient. Gesturile elegante ale dansatoarelor seamana cu cele ale dansatoarelor orientale, numai ca sunt mai bruste. Folositul castanietelor poate fi comparat cu cimbalele din muzica orientala, desi acestea din urma au inceput sa fie folosite abia acum 100 de ani. Dansatorul face miscari complicate ale picioarelor si foloseste incaltari speciale. Partea superioara a corpului are o postura gratioasa, nefiind influentata de miscarile viguroase ale picioarelor. Dansatoarele poarta fuste lungi si voluminoase, care sunt folosite pentru a scoate in evidenta miscarile gratioase ale mainilor. Dansatorul trebuie sa proiecteze starea sufleteasca a cantecului, in acest sens existand o comunicare codata intre el si cantaret.

Duende, sau spiritul muzicii flamenco, este descris ca o voce care face ca cele mai adanci si profunde sentimente din intunericul subconstientului sa ajunga la suprafata, provocand un cutremur, o furtuna si o eruptie vulcanica in interiorul dansatorului sau chitaristului. Flamenco sintetizeaza viata, sentimentele, bucuria si durerea rromilor spanioli, si mai mult, sutele de ani petrecuti pe drumuri in calatoria lor din India. Am putea spune ca sentimente generale ale umanitatii, bucuria si tristetea, sunt sintetizate in flamenco (....).
#99302 (raspuns la: #99301) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Reteta de.... "supravietuire"? - de rast la: 12/01/2006 20:34:15
(la: MI-E DOR DE "UN OM")
> Voi ati simtit nevoia de a vorbi cu cineva sau lipsa cuiva
> ( nu ma refer neaparat la cei indragostiti),
> care este pe aceeasi lungime de unda sau cel mai bine
> spune-ti-mi voi cum vedeti voi acel "om"

Traim niste vremuri in care este greu sa mai gasesti un "OM" cu care sa ai o relatie "de la egal la egal.... amical". Numai interese si mici furtisaguri. Aceste lucruri te duc spre a-ti pune problema "ce sa fac?". O posibila "reteta" de a-ti pastra un echilibru psihic este data intr-o poezie a lui Pavel Corut scrisa acu' vreo 4-5 ani:

Daca-n sufletu-ti de zare,
Zamislit de vechi canoane,
Se vor narui altare
Si s-or prabusi icoane,

Daca viforul de spaima
Brazde va taia din tine,
Daca-nselatoarea faima
Te-o purta pe cai straina,

Daca flacara iubirii
Se va stinge in durere,
Daca Legiuirea Firii
O vei crede doar parere,

Tu ridica ochii-n ceruri
Si cerseste cu sfiala
Strop de sfinte adevaruri
Si descintec de-ndoiala!


Cum vi se pare reteta? Adoptabila sau nu.
radu s.
"Perioada in care purtau titl - de RSI la: 18/01/2006 17:05:05
(la: Tăcerea nu-i de aur)
"Perioada in care purtau titlul de auditori"
Mai pe romaneste - ascultatori !
==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "
#100951 (raspuns la: #100898) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scriind cuiva care nu te iube - de rayro la: 10/02/2006 09:28:35
(la: Scrisoare despre iubire 3)
Scriind cuiva care nu te iubeste iti scrii tie insuti.
Iti scrii in speranta ca poate vei vedea ca in interiorul tau poti iubi. Te poti iubi. Ca esti capabil.
Iti scrii punand nadejdea ca ochii vor intelege literele, apoi cuvintele si intr-un final sensul.
Pui in cuvintele pentru celalalt toata iubirea pe care ti-ai dori sa o simti. Vezi tu, ea exista. Numai ca noi, in goana dupa nefericire, avem senzatia ca e data doar celor care merita.
Credem cu putere ca suntem capabili sa iubim dar ca ceilalti ne refuza darurile. Si cat de putin intelegem.
Cu cat suntem iubiti mai putin, cu atat exacerbam sentimentul de iubire pentru celalalt. Asa apar cele mai frumoase versuri... Vezi?
In toate e si o parte buna.
Visam la ziua in care toata lumea ne va spune "te iubesc" dar ne acoperim cu obstinatie urechile.
Ne plangem de mila si nefericirea ne umple sufletul. Ne invartim in cerc si il rupem doar cand inima, abia intremata, gasete pe altcineva sa-i spuna "te iubesc". Ne place. Ca niste masochisti cautam placerea in suferinta.
Iubirea se intoarce intotdeauna de unde a plecat. Numai ca El a facut lucrurile in asa fel incat sa nu vina de acolo de unde ne asteptam.
Ci de unde ne trebuie.
Si tare greu ne e noua oamenilor sa intelegem si sa acceptam ca suntem singurii in masura sa ne facem propriul joc. Din dorintele noastre, implinite sau neimplinite construim ziua de astazi.
Spunem ca maine va fi mai bine, dar uitam ca viata noastra e astazi.
Singurul lucru ce ne ramane este ca astazi, aici, acum sa spunem "te iubesc".
Poate maine n-o sa avem ocazia.
Lumea de la noi - de Vlad Mereuta la: 18/03/2006 10:46:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
De cateva zile ma tot gandesc cum sta treaba cu lumea din tarisoara noastra frumoasa dar lipsita de turisti...

Un prieten bun imi zicea ca pe forumurile din afara atmosfera este alta, oamenii incearca sa se ajute intre ei, cu idei, cu sugestii, cu tot ce pot. Amicul asta al meu de exemplu a primit o cerere din partea cuiva sa ii expuna imaginile intr-o expozitie organizata prin habar nu am ce tara. Totul pe cheltuiala strainului desigur. Dupa ce a organizat expozitia, a trimis multe imagini 'making-of' sa vada si amicul meu ce si cum a fost p'acolo. Pozele prietenului meu au fost expuse prin intermediul unuia pe care nici nu il stia. A primit critici, laude, tot tacamu'. Strainul a multumit mult pentru faptul ca a trimis printurile, dupa care le-a trimis inapoi in Romania sa ii ramana autorului.

Adica, daca stam sa ne gandim, un tip consumator de imagine, cu o pasiune, a gasit niste imagini care l-au impresionat si nu a stat pe ganduri si a rezolvat sa intre intr-o oarecare expozitie. Poi daca amicul asta al meu statea pe forumurile romanesti expira' formatul jpeg/raw si aparea ceva nou si tot nu ii scria nimeni 'hai neica sa facem cumva sa aratam pozele astea la lume, sa vada imagine buna'. In schimb sunt convins ca isi primea remarci acide/comentarii aiurea si mai stiu eu ce, doar din rautatea cu care se pare ca e nascut romanu', sau daca nu tot romanu' atunci o mare parte.

Poi domnule, lumea asta a fotografilor autohtoni inteleg ca nu e ea prea unita dar as zice ca e mai degraba la polul opus. Nimeni nu iarta pe nimeni si nu scapa o ocazie de a comenta rautacios la adresa cuiva.

Eu mi-am luat partea cu 'esti un taran/arogant, ratat, fane jeg' si mai stiu eu ce descrieri cu iz de personaje de la tara. Si vad ca nimeni nu scapa, fiecare isi gaseste 'criticul' care nu are nimic mai bun de facut decat sa arunce cu vorbe aiurea.

E clar ca e o concurenta intre fotografi, dar ar fi mult prea frumos ca aceasta concurenta sa ramana in sfera imaginii si nu al comentariilor total aiurea.

Pana una alta, domnul alin pe este scuzat, nu face nimic in plus fata de turma cu care ne-am obisnuit.

Un uichend placut.. intradevar.
ana2000 - de Cri Cri la: 28/04/2006 23:34:49
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Intai ca nu m-am prins cine e Ana careia i te adresezi (desi am luat comentariile de la inceput), asa ca-mi iau permisiunea sa raspund eu :)
Forma ma preocupa prea putin, discutia e libera, deci simte-te invitata sa scrii cum si cat vrei. Din moment ce inteleg ce spui, e OK
Si acuma... gata cu periatul! ;)
Poate sunt oameni care se sub- sau supra- estimeaza, poate sunt oameni care se cred nascuti pentru pilote de puf si altii care s-au resemnat c-ar exista doar pentru suferinta, sunt oameni insensibili si sunt oameni cu sensibilitate exagerata (sau cu anumite sensibilitati), sunt oameni sovini, sunt oameni cu convingeri, sunt oameni cu principii...
Eu nu am complexe, nu cred ca m-am nascut pentru altceva decat sa traiesc asa... in stilul meu si sa las si pe ceilalti "sa-si vada de stilul lor", am, ce-i drept, convingeri si principii, poate si vreo 2-3 idei fixe... dar explica-mi cum de n-am dreptate, argumenteaza, si s-ar putea sa nu le mai am :) Daca am inteles bine definitiile tale, cred ca sunt un om care se iubeste, chiar neegoist as indrazni sa zic.
Credeam ca se vede in text ca eu nu-l acuz pe el de nimic. Pur si simplu ma mir ca poate fi asa cum este, ca-l pot iubi, asa cum sunt. Si ma mir, nu fiindca as retrage dreptul de a fi el insusi al cuiva, ci fiindca eu, fiind cum sunt, il trec prin filtrul propriei mele subiectivitati, adica "eu in situatia cutare m-as purta in cutare fel sau as gandi cutare lucru"... cam asa.
Insusi faptul ca am postat o conferinta cu tema, este, cred, o suficienta dovada ca nu sustin dreptatea mea nestramutata. Imi recunosc doar neputinta; poate ca eu sunt aiurea si nu e nimic in neregula cu el; vreau doar sa pricep.:)
#119466 (raspuns la: #119258) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
visatorule Baloo(Dion) - de munteanu rodica la: 15/06/2006 15:30:03
(la: Povara frumusetii)
Este un dar frumos sa-ti acorzi singur sanse atunci cind gresesti.
Exista un alt dar care doar tu poti sa ti-l faci.
Cel de a intelege.
A intelege normalitatea si simplitatea gesturilor si vorbelor.
Acuma te simti bine in cafenea, dar ,daca ai fi tu insuti tot timpul
fara "vise ''ai fi si foarte altfel decit acuma si mai ales altfel decit acel om special care te considerai.
Si pentru ca de data asta recunosti singur ca esti de mult pe cafenea sub diferite nickuri purtind diferite conversatii sint sigura ca-ti aduci aminte ca niciodata, nimeni, nu a spus cuiva ca este special ,iar eu te voi considera un om normal care doreste sa participe la conversatii tot in mod normal.
si pentru sfintu' renunta la cartea asta de vizita cu schimbatul datei
si a orei ca absolut nimic nu cistigi.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...