comentarii

a-si cauta privirile cuiva


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Baby, - de juli la: 04/02/2011 09:18:13
(la: In loc de pietre aruncate, dar din dar)
nu stiu daca-i asa. Nu vad nimic rau in a trage de maneca pe cel ce greseste, deranjant este modul in care se face, generalizarea... si poate faptul ca nu-i este explicat pe intelesul celui ce a gresit. Geaba-i spui, il terfelesti, daca nu-i si arati unde si de ce a gresit. Nu suntem la fel, egali, nici ca inteligenta, nici ca mod de a privi viata. Depinde foarte tare si de mediul in care te-ai dezvoltat ca individ si mediul in care te invarti apoi ca matur.
Agresivitatea din cate am observat eu este in crestere si din pacate este considerata de multi o calitate. Cu cat esti mai agresiv in comportament si vorbire in aparenta cel putin, devii un soi de lider, un exemplu demn de urmat. In mintea unora, agresivitatea este asimilata cu siguranta de sine, cunoasterea.
Exista destule explicatii pentru agresivitate, dar, asta-i deja alta discutie, tine de psihologie.
Eu cred, fara a cauta scuze cuiva, ca sunt oameni pe care nici nu-i intereseaza asta, sunt croiti altfel, au alte aptitudini. Faptul ca nu stiu sa scrie corect, nu inseamna ca-s automat imbecili. Cunosc destui oameni care au un vocabular destul de restrans si Doamne fereste sa-i pui sa scrie ceva, insa, is intelepti prin simplitate si moralitate. Ar putea da lectii multora cu "n"spe studii, diplome si stele in frunte.
#595593 (raspuns la: #595582) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
romanii din strainatate cei rai si neintelegatori - de (anonim) la: 17/02/2004 00:54:41
(la: Romani in strainatate)
Eh.... cam asa o fost dragii mosului.... de vreo 2000 de ani ne vindem domnitorii, ne aliem cu toti si-i tradam pe toti... dar vina e a cuiva pe care-l cautam din priviri repede, repede sa-l aratam cu degetul...

...Si azi vad americanii care scuipa pe trotoarele din Romania, din avion...
E vina lor... normal...
etc.
etc.
etc.

P.S. Am creeat un utilizator Modelbauer, deci ati primit coordonatele mele..... e motiv sa nu-l publicati ???!!!
Multumesc.


caut caut... - de mymy la: 11/11/2005 20:04:20
(la: ce cautati la o persoana de sex opus ?)
sa nu fie chiar opusul meu asta caut... a ne putea completa, sa fie lucruri care ne plac si pe care le putem face in comun sa ne simtim bine facand lucruri marunte impreuna (ca tot se spune ca lucrurile marunte fac intregul - tind sa cred asta)
de ex. noua ne place sa facem patul impreuna dimineata cand ne trezim, sa mergem la servici :) ne place sa bem cafeaua ghemuiti pe scaune, ne place sa ne privim pur si simplu fara cuvinte (eu cel putin ador asta :)), ne place „bataia” cu perina, sa adormim gemuiti unul in bratele celuilalt si sa ne trezim incolaciti nestiind pe unde am pierdut patura si facand glume pe tema asta.
lucrurile marunte sunt incantatoare, privirile fugare si pline de inteles sunt minunate, susotelile la ureche cand ceilalti au un subiect f serios de dezbatut, furatul unui pupic cand esti concentrat la o emisiune sau film, intinsul languros dupa un somn bun ... in concluzie e minunat sa iubesti, sa fii iubit, sa realizezi ce se intampla cand se intampla fara sa te gandesti de ce si cum... sa simti ca esti centrul universului lui si ca el e totul pt tine
tot vorbind de el iar mi s/a facut dor... hai sa/i dau un telefon ... :)

_________________________________________________
Eu am ales sa traiesc, nu sa traiesc murind.
Visele sunt singura avuţie a celor nefericiţi.
#86844 (raspuns la: #86826) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca una din problemele pr - de latu la: 16/11/2005 15:50:25
(la: SA MORI RANIT DIN DRAGOSTE DE VIATA)
Cred ca una din problemele principale ale unui forum, este aceea ca in scris se pierde multitudinea de amanunte, care sunt parte integranta intr-o conversatie 'live': Privirile, gesturile, un zambet sau un inceput de ras, inflexiunile vocii, posibilitatea de a intreba: "Stai un pic! Vrei sa zici ca...?".
Nu cred ca asta e o noutate pentru nici unul din cafenea.

Noutate ar fi, daca fiecare dintre noi s-ar gandi inainte de a trimite un comentariu, daca privindu-l pe destinatar in ochi i-ar putea spune aceleasi lucruri cu usurinta cu care a pus vorbele in mesaj.

Vorbele sunt cate-odata arme in mana de calau, desi nici vorbele nici calaul nu se recunosc la prima vedere.
Aceleasi vorbe mangaie, ranesc sau ucid, depinde cat de mare este corul celor care le rostesc.
A avea "cojones" nu inseamna a lua apararea cuiva scotand in evidenta propria integritate morala si aratand polemic cu degetul, nu inseamna a extrage o nazbatie dintr-o conferinta plina de nazbatii si a o arunca cu titlul de argument in obrazul cuiva in contul unei prezumtive polite considerata arbitrar a fi neincheiata.

"Cojones" inseamna de exemplu, a te "dezbraca" din dorinta pura de a nu dauna atmosferei virtuale viciata de vanturile dezlantuite de aliante spontane intru spirit si adevar.
Ma intreb daca eu as fi putut plati un asemenea pret pentru o miza asemanatoare.

Intamplator pot intelege cat costa o asemenea confesiune, pentru ca am cunoscut si eu tumulturi sufletesti pricinuite de vorbe aruncate cu lopata, care m-au propulsat in incercarea naiva de a ma explica. N-am avut succes, n-am gasit ascultare - cu o exceptie - pana cand intr-un tarziu am inteles: "Zi-i ca au dreptate si te-asculta".

Si ce ramane in urma?
Un suflet desertat in mijlocul calcaielor care se precipita spre "de-conectare", in cautare de alte comori pentru un talcioc care nu se goleste niciodata...

Si ce mai ramane?
O usurare, ca atunci cand inspiri curatenie si albastru pe creasta inzapezita unde locuiesc vulturii.
Acolo nu sunt talcioace...
Scriind cuiva care nu te iube - de rayro la: 10/02/2006 09:28:35
(la: Scrisoare despre iubire 3)
Scriind cuiva care nu te iubeste iti scrii tie insuti.
Iti scrii in speranta ca poate vei vedea ca in interiorul tau poti iubi. Te poti iubi. Ca esti capabil.
Iti scrii punand nadejdea ca ochii vor intelege literele, apoi cuvintele si intr-un final sensul.
Pui in cuvintele pentru celalalt toata iubirea pe care ti-ai dori sa o simti. Vezi tu, ea exista. Numai ca noi, in goana dupa nefericire, avem senzatia ca e data doar celor care merita.
Credem cu putere ca suntem capabili sa iubim dar ca ceilalti ne refuza darurile. Si cat de putin intelegem.
Cu cat suntem iubiti mai putin, cu atat exacerbam sentimentul de iubire pentru celalalt. Asa apar cele mai frumoase versuri... Vezi?
In toate e si o parte buna.
Visam la ziua in care toata lumea ne va spune "te iubesc" dar ne acoperim cu obstinatie urechile.
Ne plangem de mila si nefericirea ne umple sufletul. Ne invartim in cerc si il rupem doar cand inima, abia intremata, gasete pe altcineva sa-i spuna "te iubesc". Ne place. Ca niste masochisti cautam placerea in suferinta.
Iubirea se intoarce intotdeauna de unde a plecat. Numai ca El a facut lucrurile in asa fel incat sa nu vina de acolo de unde ne asteptam.
Ci de unde ne trebuie.
Si tare greu ne e noua oamenilor sa intelegem si sa acceptam ca suntem singurii in masura sa ne facem propriul joc. Din dorintele noastre, implinite sau neimplinite construim ziua de astazi.
Spunem ca maine va fi mai bine, dar uitam ca viata noastra e astazi.
Singurul lucru ce ne ramane este ca astazi, aici, acum sa spunem "te iubesc".
Poate maine n-o sa avem ocazia.
Cauti de fapt aprobare... - de camyb1981 la: 06/07/2006 12:50:11
(la: Imi sacrific dragostea...)
Cauti aprobare pentru ceva de care te simti vinovata, tu esti cea care trebuie sa se impace cu alegerea ta, nu ceilalti... rezolvarea e doar la tine. N-as putea sa te inteleg sau sa te aprob nici daca ma mai nasc o data, pentru ca in viata mea n-am renuntat la iubire in favoarea banilor, dar nici nu te condamn, fiecare din alegerile noastre vor fi la un moment dat dezaprobate sau neintelese de cineva. Aici vine partea dura in viata, nu poti sa ceri cuiva sa aleaga pt. tine ca s-i poti arunca in spate consecintele, alegi singur si traiesti ca atare.

Numai bine!
sa continuam, deci... - de anisia la: 21/08/2006 01:53:53
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
trebuie sa vorbim... cuvintele disparute sub transpiratia palmei ii ramasesera adanc infipte in suflet. nu stia daca-s de bun augur sau nu, dar undeva, dincolo de resentimentele ce stia ca i le purta, Andrej spera ca Aimee sa gaseasca puterea sa-i vorbeasca despre ei. stia ca nu-i o joaca. nici trecutul, nici prezentu-viitor ce si-l dorea. se simtea prins ca intr-un cleste. ceea ce credea ca este ingropat pe veci, se dovedea a fi un mic vulcan a carui lava rabufnea la cea mai mica aparitie a ei. si totusi invatase sa o uite, nu?

lasa sticla de bere ingropata in nisip, ignora privirile intrebatoare a Anisiei (doamne, cum o putea sa vorbeasca atat din ochi? te fulgera uneori neiertator...) si porni hotarat sa schimbe cateva vorbe cu ea. guinevere, cum ii placea lui sa-i spuna, susotea ceva cu tanarul chipes, alexandros. ceru permisiunea acestuia si o cuprinse respectuos de brat. dupa cativa pasi ii adresa cuvantul:
- te ascult...
- ce cauti aici? lumea nu poate sa fie doar o provincie, si trebuie sa existe doua capete de lume... unul pentru tine si unul pentru mine. pleaca, te rog!
o tristete apasatoare ii umbri zambetul din coltul buzelor. sperante desarte tinuse in pumn...
- linisteste-te, secretul tau este in siguranta cu mine. am sa te las pe tine sa decizi ce e de spus si cui.
aimee respira usurata si se desprinse degraba de dansul. orice apropriere a lui ii ravasea linistea dobandita prin autoeducare. se intoarse la alexandros, cu o expresie vadita de inceput de lume noua...
unde ramasesem? dar ce s-a intamplat, draga mea? ah, nimic, am sa-ti explic...

vania conversa absent cu sierva, cand privirea-i pica pe o ambarcatiune aparuta brusc, in noapte. valurile linistite ale marii leganau cu eleganta albul panzelor, iar zumzetul motoarului ii aminteau de o zi de iulie, nu de mult trecuta. se freca la ochi a mirare... doar nu avea cum sa fie adevarat... plecase in graba mare fara sa spuna cuiva unde se afla... gandurile-i fugeau speriate de colo colo. incerca sa puna cap la cap ultimele 48 de ore. intr-o fractiune de secunda derula timpul, in speranta ca temerile ii vor fi infirmate... nu putea fi ea... nu avea cum...ce are sa-i spuna... si anisia...doamne, ce incurcatura!

tatiana era de-acum ajunsa la tarm... gandeste, vanjusa... gandeste!! - isi spuse si aborda zambetul cel mai omenesc posibil...

alexandros si alf ramasesera inmarmuriti la aparitia tatianei. planul lor de a anunta invitatia catre cabana de la marginea padurii erau nevoiti sa il amane cu inca putin. alecsandra se apropie mirata de ei, incercand sa afle ce se intampla. andrej se sprijinea tacut pe sevaletul sau, incercand sa inchida usa trecutului pentru ultima oara. aimee si sierva o cautau din priviri pe prietena lor, anisia.

- tatiana, tu esti? - bolborosi vania incurcat...



_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#140554 (raspuns la: #140469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pai depinde ce cauti...da-n - de (anonim) la: 22/08/2003 10:04:52
(la: Te caut)
pai depinde ce cauti... da-ne mai multe amanunte
Caut ceva sincer... frumos .. - de danya_alina la: 22/08/2003 10:22:30
(la: Te caut)
Caut ceva sincer... frumos ... simplu... Tu de ce esti anonim?
#39 (raspuns la: #36) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai dreptate (partial :))) - de catalina71 la: 17/10/2003 04:56:50
(la: Chiar conteaza cine sunt ?)
Draga Alice

Primul meu "entry" pe blog nu se referea la persoana mea. Incercam doar sa lansez in discutie un subiect care cred ca intereseaza pe foarte multi tineri in ziua de azi: cautarea sinelui, descoperirea adevaratei noastre personalitati, fuga de superficialitate si "sapaturile" dincolo de aparente.
Daca e vorba sa zic ce am EU in cap si-n suflet, sunt de acord sa ma prezint, cu bune si cu rele, pentru ca nimeni nu ma cunoaste mai bine decat mine, si nu ma ascund absolut deloc.
Ce-ai zice sa afli ca sunt o persoana deloc conventionala, prea putin interesata de moda, de bairamuri si de ultimele noutati in materie de muzica pop, house, rave si ce-or mai fi ?
Ce-ai zice sa afli ca, la cei 32 de ani ai mei, am trait cat altii intr-o viata si am invatat cat altii in doua vieti ?
Ce-ai zice sa afli ca, pe scara mea de valori, aspectul fizic al meu si-al celorlalti e ultimul care conteaza ? Si aici as vrea sa-ti reamintesc povestea cu cele doua fete de imparat, una frumoasa foc, dar cu "mansarda" cam goala, iar cealalta uratica, dar foarte desteapta ? La primul lor bal, toata lumea se aduna sa admire frumusetea celei dintai, dar pleca repede sa asculte cea ce spunea cea de-a doua. Eu ma identific cu cea de-a doua.

Iti multumesc foarte mult pentru superbul comentariu vis-a-vis de cei care se imbogatesc daruind. Aici spuneam ca ai dreptate. Si eu sunt dintre cei care cred asta. Si tocmai de aceea vreau sa daruiesc tuturor din experienta mea si din convingerile mele (izvorate tocmai din aceasta experienta), pentru a ma imbogati sufleteste stiind ca, poate, asta e de folos cuiva.

As vrea sa te mai "citesc". Ai idei foarte interesante si un stil de a le exprima care te indica drept o persoana numai buna pentru o cariera literara.
#1526 (raspuns la: #1409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca sunt angajator si caut m - de Alice la: 18/11/2003 11:58:18
(la: Angajarea conditionata de un test de sarcina obligatoriu...)
Daca sunt angajator si caut mana de lucru, atunci nu vad de ce-as angaja o femeie insarcinata...pentru ca dupa patru luni sa-ncep alte interviuri pentru acelasi job? Alt timp pierdut, alte cheltuieli, basca respectivul concediu de maternitate!

Daca sunt femeie insarcinata si n-am de lucru (am avut timp sa raman gravida, bag sama, dar n-a fost chip sa-mi gasesc de munca!)s-ar putea sa fiu nitzel inconstienta: daca nu gasesc nimic si n-am cu ce sa-mi cresc progenitura?
O femeie insarcinata are nevoie de tratament special (si nu-i vorba de medicamente si vizite la doctor!), daca nu vrea sa nasca doamne-fereste, ciudatzei...Un job nou e cauza de stress major, de munca-n plus...risc de-avort!

S-ar putea zic, lejer sarcastica, ca angajatorii sa le faca un bine femeilor insarcinate...

Apropape-am glumit ):, dar cred cu sinceritate ca nu-i bine sa privim problema din singura perspectiva a femeii, vezi doamne, defavorizate.

Si mai cred ca "emanciparea femeii" deja s-a produs (de altfel, e doar o problema de educatie)...poti face ce vrei si in Romania - nu te scoate in decor decat propria incapacitate de adaptare.
Nu toata lumea e la fel - de ofemeie la: 20/11/2003 20:00:05
(la: Prietenia in zilele noastre)
Si ne e asa de usor sa vb. de altii!Nu conteaza cu ce ajutam daca nu stim sa o facem.Poare ca noi ne credem super prieteni,si pt. cei de langa noi nu suntem.Tocmai de asta prietenia e rara ,pentru ca toti suntem diferiti si avem diferite cerinte in raport cu ceilalti.De aceea e valabila zicala:"Cine se-aseamana se-aduna",pentru ca mereu cautam persoane cu aceleasi cereri ca si noi!De aceea e greu sa gasesti un prieten,pentru ca avem priviri diferite de viata.Cand gasim pe cineva care apreciaza aceleasi valori si vede aproape cu aceleasi culori simturile vietii putem spune ca ne-am gasit un prieten.Asta e rar,pentru ca noi insine pentru noi ne suntem dusmani.
La cerere dezvolt fraza.Merci.Alexandra
La o cautare pe "Google" il g - de Ingrid la: 10/12/2003 15:50:10
(la: www.romanialibera.com=Stefan Niculescu-Maier)
La o cautare pe "Google" il gasesc ca :

Mr. Stefan Niculescu Maier; Mrs. Dorotea Niculescu Maier
Second Secretary (Press & Science)


cand Mircea Geoana era:

His Excellency Mircea Dan Geoana; Mrs. Mihaela Geoana
Ambassador Extraordinary & Plenipotentiary


in USA.Asta insemna 1996.

#6399 (raspuns la: #6392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rugaciunile Parastaselor: Nedumeriri - de (anonim) la: 03/01/2004 09:20:37
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna ziua!

Am citit cu interes explicatiile privitoare la invataturile si practicile Bisericii Ortodoxe in legatura cu cei care au murit. Totusi, am cateva nedumeriri la care m-as bucura sa primesc raspuns din partea pr. Iulian.

Eu sunt inginer de profesie si, daca totul merge bine, spre sfarsitul anului imi voi termina teza de doctorat in inginerie electrica. Pe langa aceasta, sunt foarte pasionat de citit. Printre altele, am citit si Biblia, deoarece cred ca orice om, care se respecta si vrea sa aiba o buna cultura generala, trebuie sa o citeasca. Orice s-ar spune despre ea, Biblia a fost si este cea mai raspandita si citita carte din lume, a influentat cel mai mult omenirea si doar un ignorant in materie de cultura poate sa spuna ca nu este interesat sa o citeasca.

Dar, sa revin la subiect. Mi se parea normal ca explicatiile pe care le-ati dat sa fi fost sprijinite de niste texte din Biblie. Prin urmare, as dori sa aflu ce argumente biblice aveti cand faceti urmatoarele afirmatii:
- sufletul trece in lumea duhurilor (...) si, acolo, el e "sfâsiat" de o lupta interna a sa. (...) Sufletul se va gasi in fata iubirii lui Dumnezeu care va arde toate aceste atasamente
- Biserica are o suma de rugaciuni in pragul mortii si imediat dupa moarte. Aceste "rugaciuni" (...) ajuta sufletul pe acest drum
- omul, din cauza acestei strânse uniri intre trup si suflet, sufera o "desfacere" treptata
- referitor la aceasta "desfacere", "desprindere" treptata a sufletului, Biserica are o suma de traditii, pentru care face slujbele parastaselor la 3 zile, la 40 de zile, la un an (am enumerat doar acele termene pentru care traditiile converg)

Invatatura Bibliei este ca "orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori" (Deu 17:6, Mat 18:16, 2Co 13:1, etc). Biserica Ortodoxa spune ca invatatura si practicile ei se bazeaza pe Biblie si pe Sfanta Traditie. Cum se procedeaza, insa, atunci cand Biblia si Traditia (sau traditiile, asa cum ati mentionat) nu converg, ba chiar exprima opinii contrare?

Cum raspunde Biserica Ortodoxa la acuzatiile protestantilor si neoprotestantilor, care spun ca ritualurile pentru cei morti sunt de origine pagana si au fost imprumutate din religiile orientale?

Cand este vorba de deosebirile dintre Biblie si Sfanta Traditie, cum se aplica invatatura apostolului Pavel din Galateni 1:8-12?

Cata greutate au principiile biblice in invatatura Bisericii Ortodoxe? Exista principii biblice care astazi sunt depasite, sau Biblia continua sa ramana autoritatea suprema, cand este vorba de credinta crestina?

V-am scris din punctul de vedere al cuiva care este in cautare sa se documenteze atat cu privire la invataturile bisericilor traditionale (ortodoxa si catolica), cat si cu privire la invataturile bisericilor protestante si neoprotestante.

Am acasa mai multe traduceri ale Bibliei: romana, franceza, engleza si spaniola. Pentru varianta romana, prefer traducerea facuta de Cornilescu. Chiar daca nu este populara printre clericii ortodocsi, consider ca limbajul este mult mai apropiat de limba romana moderna, care se vorbeste astazi in Romania, decat cel al traducerilor care poarta sigla Sfantului Sinod de la Bucuresti. Mai mult, aceasta traducere se poate gasi si in format electronic, devenind astfel si mai interesanta cand se doreste gasirea rapida a locurilor in care Biblia trateaza un anumit subiect.

As dori sa stiu, de ce Biserica Ortodoxa se incapataneaza sa accepte traducerea lui Cornilescu, care a fost un student si absolvent eminent al Facultatii de Teologie ortodoxa din Bucuresti, si continua sa puna in vanzare traducerea lui Gala Galaction si alte traduceri de acest gen, care utilizeaza o limba romaneasca arhaica, plina de exprimari slavone, pe care nici acum 150 de ani nu le mai gaseai in limba romana vorbita in popor si care fac lectura Bibliei deosebit de plicticoasa si neatragatoare. Este oare o strategie a Bisericii Ortodoxe Romane prin care urmareste sa-i tina pe oameni departe de Biblie, astfel incat preotii sa poata da orice fel de invataturi, fara ca cei care-i asculta sa-i poata verifica? Daca nu ai o traducere a Bibliei in limba pe care o vorbesti zilnic, cum se pot implini cuvintele din Ps 119, care spun "Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău. (...) Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea!" ?

M-as bucura daca as primi raspunsuri la aceste intrebari.

Cu respect,
Tavi
#7552 (raspuns la: #7485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cenzura si manipulare - de Dinu Lazar la: 06/02/2004 00:07:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ar fi doua aspecte; ce se intimpla in mica lume romaneasca a fotografiei si pe plan mondial.
Pe plan mondial, sau fotograful de pe teren face mii de imagini si se aleg cele "bune" sau i se spune din start mai mult sau mai putin voalat "mai, azi trebuie sa faci poze numai in dreapta, numai zimbete sau numai bucuria eliberarii", la zid nu faci decit astia care aduc flori,nu aia care arunca pietre, etc.
Modul cum se face azi jurnalismul, in lumea occidentala, piata de imagine dominata de numai doua trei nume de agenii, lasa urmatoarea alegere: faci ce crezi si ce iti place si dai averi si zici mersi daca scapi intreg ca sa faci pozele si mergi si te uiti singur acasa la ele sau esti baiat destept, vezi care e melodia, ce se cere, care e stilul si continutul care s-ar vinde si iei premii Pulizer si toata lumea e multumita, exista la o adica libertate si presa libera. Ca libertatea e aia de a dansa la melodie sau de a sta acasa, asta e altceva.
In Romania, problema e mai simpla; fotograful roman de presa e un animal, un sub om, platit mizerabil, care traieste de azi pe miine, angajat pe la redactii cu una doua si extrem de rarisim trei sute de dolari pe luna si scule putine si jigarite de la redactii; la noi practic in fotojurnalism nu exista free lanceri ci numai angajati pe la redactii, nu exista fotoeditori sau directori artistici si oricum fotografia e a 5-a roata la carutza intr-o publicatie, 99% dintre imagini fiind prost compuse, prost iluminate, prost puse in pagina sau pur si simplu prost facute, ca daca nu ai bani nu poti nimic, nici sa citesti sau sa iei o revista scumpa sau sa iti faci sit sau sa navighezi; cine cauta pe net nu va gasi de altfel in spatiul romanesc decit maximum 5-6 fotografi de presa romani cu sit, ceea ce pentru o intreaga categorie care are mii de membri, e jenant.
Nici revistele mai cu shtaif, sau mai Kulturoase, facute de kulturnicii natiunii, nu sunt in alta barca; pozele sunt platite mizerabil, shmecherii cu aparat foto sa fie multumiti ca sunt publicati linga sau cu nume de rezonanta din intelighentia, care este. Ori fara bani nema calitate.
Discutia ar fi lunga si cuprinzatoare, concluzia ar fi una; numai un numar mare de fotografi independenti si bine platiti vor putea schimba cite ceva in imaginea din presa romaneasca, dar asta asa cum merg lucrurile se va intimpla peste o suta de ani.
Ca sa raspund la ultima intrebare, ce actioneaza asupra fotojurnalistului, teoretic actioneaza inaltatoare si curate sentimente, practic, doar banu`. El face o marfa pe care trebuie sa o vinda cumva cuiva, sau isi spune parerea sincera si atunci isi printeaza parerea asta si si-o pune in baie si se uita la ea in momentele de satisfactie ale vietii.
#8978 (raspuns la: #8956) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"cine cauta pe net nu va gasi - de Daniel Racovitan la: 06/02/2004 04:22:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"cine cauta pe net nu va gasi de altfel in spatiul romanesc decit maximum 5-6 fotografi de presa romani cu sit"

Ai cumva si niste linkuri concrete?

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"
#9000 (raspuns la: #8978) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce mi-e rusine ca sunt romanca? - de Hypatia la: 21/02/2004 07:47:48
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Am gasit raspunsul la aceasta intrebare in spusa domnului Gabriel Liiceanu, in ultima sa carte:"Usa interzisa":
" Cred ca putini compatrioti au resimtit asemeni mie istoria tarii lor ca pe o drama personala. de cate ori treceam granita, preluam chipul tarii mele vazut din afara: ma identificam cu scuristii care puneau bombe la sediul Europei Libere, cu cersetorii din metrourile pariziene, cu hotii din supermarketuri, cu spargatorii postelor din Germania, cu traficantii de minori, cu spalatorii de bani, cu organizatorii de retele de prostituate, cu mafiotii nationali, cu turistii care plecau cu prosoapele din hoteluri. Circulam prin lume impachetat in straturile de rusine ale Romaniei. Si este firesc sa fie asa, devreme ce lumea ne priveste ca reprezentanti ai unei situatii care de cele mai multe ori ne depaseste.
In 1984, un neamt imbecil m-a felicitat de Heidelberg, pentru participarea Romaniei lui Ceausescu la olimpiada de la Los Angeles, asa cum dupa mineriada din iunie 1990, un francez imbecil mi-a trantit la sediul central de la Hachette uasa in nas. In ochii lui devenisem prin extensie miner. Nuantele nu au ce cauta in asemenea situatii. Nu avea nici o importanta ca pe 13 iunie, ratasem cu doar cateva minute ocazia de a lua cinci bate in cap, in biroul meu de la Humanitas.
Vazuti de departe, eram scaldati cu totii, in aceeasi aura de barbarie. Acelasi fenomen de identificare la alta scara l-am trait in urma cu cativa ani , la Targul International al cartii, de la Frankfurt. Stateam pe un fotoliu si priveam visator in zare. Halele Targului erau enorme si oriunde ai fi privit, se deschidea o perspectiva neasteptata. culuoarul pe care l-a deschis atunci privirea mea, m-a transportat la 15 metri mai departe catre standul thailandez, in care parea ca se petrece ceva deosebit. Era lume stransa laolalta, cineva vorbea, erau mese multe asternute cu fete de masa cu gustari felurite, care asteptau cuminti, terminarea discursului pentru a putea fi devorate. In campul privirii mele, a patruns atunci o "colega" a mea, directoarea unei edituri bucurestene. lipsita de aparare, mesele isi ofereau flancul exterior trecatorilor. Doamna, extrem de mobila, altminteri, s-a oprit brusc in dreptul uneia dintre ele, afectand un interes neasteptat pentru reuniunea editorilor thailandezi si pentru domnul care tocmai vorbea. Ochiul meu scormonitor, intrat prevestitor in alerta, capatase finetea unui scaner. Disjunctia dintre expresia de pe fata doamnei impumutata de la membrii asistentei (privire absoluta, concentrare maxima, interes vadit pentru spusele oratorului) si jocul mainilor, care avea logica lui si care dezvolta o cu totul alta partitura, m-a fascinat. Pe antebratul stang, colega mea tinea o poseta, pe care a mutat-o discret, cu mana dreapta, mai aproape de cot. "Dumnezeule, mi-am zis, te pomenesti ca incepe sa manance!" In dreptul ei farfuriile si tacamurile erau frumos asezate, iar dincolo de ele, ca intr-o reduta prost pazita, se odihneau platourile cu mancare. Mana dreapta a doamnei directoare a pornit ridicandu-se usor catre marginea mesei-incordarea mea de voyeur atinsese punctul culminant- a odihnit o clipa pe marginea scrobita a fetei de masa, apoi cu incetinitorul s-a apropiat de o sticluta- am recunoscut de indata in ea, dupa silueta si eticheta nelipsitul condiment extrem oriental: Soja Sauce- cu degetul al treilea al mainii, prin mici impulsuri delicate, a pus sticluta pe drum catre marginea mesei, unde astepta cu gura cascata poseta care dupa ultima miscare a degetului a inghitit-o hap! si s-a inchis ca prin minune cu fermuarul. Ce repede se petrecuse totul! Atat de repede incat am simtit nevoia sa ma frec la ochi. cand i-am redeschis, colega mea, continua sa asculte cu vadit interes, ceea ce spunea domnul din Thailanda si dupa o vreme, parand edificata , s-a desprins de locul crimei, s-a inderpat grabita catre alte zari, manata de proiecte necunoscute mie. nenorocirea e ca mine intamplarea m-a lasat intr-o stare de adanca tulburare. Potrivit logicii introiective descrise mai sus, furasem cu nerusinare, cu sange rece si cu o remarcabila dibacie o sticluta de condimente. Totul pleda pentru asta: eram roman, venisem in aceeasi echipa la Frankfurt, aream uniti - autoarea gainariei si eu- prin festivalul cartii si in plus eram amandoi directori de editura. mai locuiam si in acelasi oras." Dar nu tu esti persoana care a bagat in poseta, imi repetam intr-una sticluta cu sosul de soia, pentru Dumneze, linisteste-te!"
Cu toate acestea, faptul ca eu nu as fi putut sterpeli, in vecii vecilor, sticluta nu avea nici importanta. Ceva mai adanc, care venea de dinaintea mea, ma facea coautor , partas, complice la gestul de randas, la care tocmai asistasem. Important era ca si ea si eu trageam dupa noi, acolo si peste tot in lume, alaiul infinit al frustrarilor venite din 45 de ani de comunism, care ne impingeau pe unii mai fini sa furam o sticluta cu soia, pe altii, precum tipii din delegatia care l-a insotit pe Ceausescu invitat la Paris in 1978 de Giscard d'Estaing, sa ia tot ce se putea lua , desuruba, demonta, din palatul in care fusesera primiti. E drept, nu orice om frustrat, fura sau trebuie sa fure, dar nu stiu cum se face, ca pe lumea asta orice frustrat , care nu fura, este asemanat cu semenii lui frustrati care nu fura. Iar omul acesta, care nu fura, termina printr-o miscare interioara, de o extrema perversitate, sa se asimileze singur, privirii celor care il asimileaza cu semenii sai care fura. Asa se face ca in acel an, am plecat de la Frankfurt, convins fiind ca in bagajele mele se afla nevazuta o sticluta de Soja Sauce. Blestemata de sticluta! Gentuta cu sticluta!."
Voi reveni luni, cu comentarii la cele ce s-au scris de ceilalti participanti la conferinta.
hypatia
#10206 (raspuns la: #10145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in cautarea realitatii - de adnana la: 28/02/2004 04:15:53
(la: Romani in strainatate)
romanii care pleaca din tara nu fug de realitate, ci cauta o realitate. ca sa traiesti in romania ai nevoie de extrem de multa imaginatie, si chiar si asa esti luat prin surprindere zilnic.
as fi vrut sa am curajul sa plec din romania, dar nu pentru ca imi iubesc prea putin tara, ci pentru ca imi iubesc mai mult sperantele. care sunt tot mai putine aici, cu fiecare zi.
Daniel, eu sunt un razboinic! - de Ovidiu Bufnila la: 11/03/2004 06:23:20
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Daniel, eu sunt un razboinic!
"Daca nu comit o indiscretie, putem sti si motivele?", scrii cu eleganta. Dar! Dar nu sunt un dinozaur fictional! Zi cam asa, "barosane meser bufnila meduza intre meduze fictionale, de ce nu te-ai dat legat-institutionalizat?" Ai talent, ai stofa de scriitor. Bufnila nu e nici mai mare nici mai mic decat tine. Nu ierarhizarea prin politete sau construirea autoritatii prin interogatie eleganta cautam noi doi, nu? Sunt si motive lumesti dar ele sunt intrecute de fiintarea mea scriitoriceasca si fictionala si meduzalaaaaaaa! Sa zicem, de exemplu ca dosarul meu pentru US s-a ratacit si timp de doi ani a stat ratacit, ascuns, parsivul intr-un dulap birocrat, ah dulapul birocrat, iesindu-se la lumina s-a facut marea descoperire ca, contabiliceste vorbind, bufnilul meduzaloidal nu avea decat doua biete volume asa ca neindeplinind baremul prevazut de Regulile Integrarii in US, n-a ajuns institutionalizat dar asta fiind o anecdota simpatica si nu vorbita aici spre dauna cumva a cuiva. Dar eu eram SCRIITOR la acea data si voi fi indiferent de sertare si dulapuri birocratice. Trebuie sa intelegem niste lucruri de profunzime. Dar cei ce scriu si doresc sa se inscrie in asociatii de scriitori sunt liberi sa o faca. Asocierile sunt bune daca pot apara drepturile scriitorilor. Daca spun o prostie mare cat mine si o spun, o sa ma bateti cu pietre: eu nu sunt scriitor. Acum ca am facut declaratia asta nasoala, poate ca o sa ma radiati din frumosul vostru arhipelag digital. Nici scriitor, nici inscris, atunci ce mama mamii lui de bufnila cauta bufnila aici, in conferentiere asupra non-dimensiunii si a balenelor de sticla, ecrane virtuale burtoase si perverseeeeeeeeeee?
#11791 (raspuns la: #11786) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iubirea si cautarea adevarului - de ionel la: 22/03/2004 15:25:23
(la: Nevoia de oameni)
Agreez oarecum cu eseul tau, dar consider ca ai uitat sa mentionezi un lucru important si anume ca unii incearca sa transcendeze natura lor umana, si in unele cazuri chiar atractia asta instinctuala fata de aproape (ex. calugarii, ascetii). Transcendenta nu este neaparat opusa iubirii aproapelui, putand fi chiar ortogonala sau suprapusa, dar poate fi coplesitoare si mult mai benefica decat orice iubire pamanteasca.

Unii cauta transcendenta in religie si putini o gasesc. Altii o cauta in cultul adevarului (daca poate fi numit astfel), sau/si in deconstructia miniciunilor ce ne invaluiesc de la nastere. Care este adevarul despre om si rolul lui in univers? Asta este ceva ce iti poate usor consuma viata. Setea de cunoastere e o iubire a adevarului, iubirea omului ca idee nu ca intruchiparea defecta ce este.

La urma urmei, iubirea pamanteasca si nevoia de oameni sunt foarte probabil la randul lor doar paleative, recunosc mult mai presus decat consumerismul sau adictia de putere.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...