comentarii

a-si cauta privirile cuiva


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
... - de dana_white_flag la: 11/12/2005 14:38:09
(la: in cautarea Adevarului)
cautarea adevalului este ceea ce ne motiveaza, ne pune in miscare ... cautarea in sine e frumoasa ... e acea neliniste pe care ti-o da dorinta de a sti ... de a descoperi ... acel dor de duca ... sentimentul de libertate pe care il ai colindand lumea ... misterele din privirile oamenilor ... dragostea si ura din sufletele lor ... cautand pe aiurea adevarul, poti sa-l afli pe cel din tine ...

"There will be no white flag above my door" - dido
''Timshel" - de Intruder la: 08/01/2006 01:48:15
(la: Un adolescent)
Sunt un adolescent (17 ani). Sunt deseori foarte confuz.

multi inainte...daca n-ai fi confuz, n-ai fi om ci un robot sau o marioneta...

Mi se schimba foarte usor prioritatile , sau imi scapa din vedere.
Prioritati: sa lucrez si sa invat cat mai mult la mate si fizica
la mate e (relativ!) mai usor de invatat fiindca mi-a placut din clasa a 5 a (sunt a 11 a) , dar la fizica e mai greu , fiindca nu stiu ( am lucrat numai inainte de meditatzii , in a 11 a m-am apucat de meditatzii si la orele de clasa , la care am o profesoara care nu stiu sa explice cum se fac problemele si face varza teoria cand ne-o preda)


e normal sa-ti schimbi prioritatile la 17 ani si sa oscilezi...si totusi, esti constient ca trebuie sa pui mana pe carte!
sa-ti spun ceva: cat am fost in scoala gimnaziala si-n liceu i-am invidiat pe cei care stiau bine matematica...mie nu mi-a placut matematica, la liceu am fost intr-o clasa de uman...am impresia ca matematica nu trebuie s-o inveti ci s-o ''simti''...
spui ca profa de fizica nu stie sa explice...nu-i nici o rusine sa recunosti ca n-ai inteles, nu-i nici o rusine sa-ntrebi ci, sa te prefaci c-ai inteles!
daca profa de fizica face meditatii (gratuite, pentru care NU e platita!!!), inseamna ca-si da interesul...habar n-ai ce satisfactie are un profesor cand un elev il intreaba si cere lamuriri!

Eu ma pregatesc sa urmez Automatica , si deci la scoala ar trebui sa bag la greu mate si fizica. Dar sunt dezamagit de mine si de felul in care ma pregatesc , am impresia ca sunt prea lenes si ca nu o sa fac fata daca m-as duce la o asemenea facultate. Daca as intra la Academia militara ar fi si mai bine , dar nu cred ca ma suficient de hotarat pentru asa ceva , ar trebui sa ma pregatesc mai mult si sa fiu mai constiincios cu invatatul.

eu zic sa consulti site-urile unor facultati, sa gandesti singur si fara sa te influenteze cineva...nimeni, nici familia, nici prietenii nu stiu mai bine ce poti si ce vrei tu...cum ti-a scris si maan, cred c-ai sa te descurci; poti munci cu o jumatate de norma undeva, poti munci la ''negru'', nu conteaza!...am avut colegi si colege de facultate care spalau vase si prajeau cartofi pe la Mc Donald's, lucrau in vreun service-auto sau pentru vreo firma...eu n-am fost un copil de bani gata, numai ca locuiam in Bucuresti (locuiesc si-acum) si facultatea am facut-o tot in Bucuresti...crede-ma, cateodata eram invidios pe colegii care locuiau la camin si povesteau de-ale lor...ne-mprumutam bani unii altora, imparteam o pizza in doua, in trei sau in patru si dintr-o sticla de bere beam si cate 6-7 insi...cateodata ne scotoceam prin buzunare pan' la ultimul maruntis sa cumparam o carte sau un buchet de flori la o fata...sunt amintiri frumoase chiar daca-mpuscam leul...tu invata si intra!
daca n-ai sa intri, nu-i bai, lucrezi un an undeva si dai iarasi examen!!!

Cred ca am si parti bune si parti rele. Insist asupra partilor rele ; sunt o persoana foarte vicioasa , folosesc cuvantul asta fiindca in anumite momente nu-mi pot invinge pornirile si ajung sa ma cert cu mama sau s-o dau in bara in anumite situatii diverse.
Partea buna este ca sunt un idealist


''foarte vicioasa''...am impresia ca esti prea nemilos cu tine!
cine crezi ca-si poate infrange pornirile la 17 ani?!...trebuie sa ai rabdare cu tine si cu ceilalti din anturajul tau...pune-te macar un minut in locul ''celuilalt'', gandeste putin si de cealalta parte a baricadei...apoi, incearca sa te cunosti asa ''rau'' cum zici ca esti!...nu trebuie sa te amagesti si sa te-mbeti cu apa rece, nici sa-ti gasesti ''pacate'' cu lumanarea...invata sa nu-ti fie niciodata rusine de sentimentele tale, de pornirile tale, de gandurile tale cele mai intime, de dorintele tale...la cat de perversa e lumea in care traim, un ''viciu'' trecator e floare la ureche.
idealist sunt si eu, chiar daca m-am lovit cateodata de pragul de sus sau am dat cu capul in usa...;)

Sunt narcisist , superficial , mandru , increzut , egocentrist , malitios , si multe altele. Multa vreme nu am observat aceste defecte ale mele , ma credeam perfect. Dar pana la urma am reusit sa aflu ca aceste caracteristici sau dominante ale personlitatii mele sunt DEFECTE.Am incercat si incerc inca sa le corectez , rezultate , nu stiu... oarecum bune.

cine n-are defecte, sa arunce primul piatra...esti constient de defectele astea?...ok, inseamna ca ai castigat o bila alba de la viata!
ca sa invingi un ''dusman'' trebuie intai sa-l cunosti...

Sunt dezamagit de familia mea , nu ca ar fi o familie groaznica, dar pur si simplu as fi vrut mai mult de la ei. As fi vrut poate parinti care sa-mi cultive dragostea pentru matematica , sa ma incurajeze si sa ma sprijine neconditionat sa ma iubeasca mai mult. Nu sa-mi spuna sau sa se preocupe cel mai mult de cum sa faci un ban sau cum sa ai grija de casa si sa spuna dup-aia "Cum nu te iubesc? Nu vezi cate fac pentru tine? Ca am dureri de spate dupa cata treaba fac!" Da , dar eu vreau sa ma iubesti si sa ma lauzi , stimulezi mai mult mama!!!

aici, da-mi voie sa-ti spun ca esti putin nedrept!
inca nu stii cum se castiga un ban, habar n-ai ce-nseamna sa-l imparti si s-ajunga pentru casa, pentru masa, pentru scoala ta, pentru facturi, pentru transport, pentru cheltuieli neprevazute, pentru meditatiile tale, pentru imbracaminte, pentru incaltaminte, pentru impozite, pentru medicamente, pentru distractie (daca mai ajunge...)!
pai am impresia ca mama ta este o femeie exceptionala!...incearca sa COMUNICI cu ea, sa-i povestesti banalitati, sa-i spui un banc (nu deocheat!), sa-i povestesti un film, sa barfesti un coleg, s.a...fiecare cu firea pe care-o are, nu toti pot spune ''te iubesc'' sau ''bravo'' la comanda...la 17 ani nici nu ti-ar sta bine sa fii asa ''mamos''...:))

Off!!! Poate gresesc... Nu poti schimba persoanele din jurul tau , poti schimba ceea ce faci tu , sa am eu o atitudine ireprosabila , sa fiu eu un exemplu pentru mine insumi si sa nu astept sa vina cineva si sa aiba grija de mine , sa faca din mine ceea ce vreau eu sa devin. Dar mi se pare asa greu , am asa putina incredere in mine , vreau intotdeauna cele mai bune rezultate , dar cand vine vorba de munca , dau inapoi , ma plictisesc.

nu, nu poti schimba pe nimeni si asa-i bine!
nu trebuie sa ai o atitudine ireprosabila, nu esti nici sfant, nici inger, nu te mai crampona de chestia asta...ti-am zis: pune-te uneori in locul ''celuilalt'', incearca sa-i justifici purtarea si acorda-i o sansa, cat de infima!
si eu ma plictisesc de munca, las' ca lenea n-a omorat pe nimeni...axeaza-te pe examenul de bacalaureat si apoi pe intrarea la facultate!

Mama mea este invatatoare. Are impresia ca le stie pe toate , nu vreau niciodata sa lase de la ea si spuna ca eu am dreptate.Cateodata ma cert cu ea doar fiindca ma enerveaza faptul asta ca ea vrea sa fie in fata mea fara greseala si eu sa nu-i pun niciodata la indoiala sfaturile.
Cand eram mic deseori mi se spunea : "Comentezi?!" ,"Fa ce ti s-a spus si nu mai comenta!"
Vroiam argumente pentru orice lucru care mi spunea sa-l fac. Si deseori mi se parea ca nu trebuie sa fac ce zice mama , fiindca nu are dreptate. Acum parca sunt mai flexibil.


eh, toate mamele au impresia ca le stiu pe toate...si maica-mea este invatatoare (inca); uneori si-acum ma ia la refec si uita ca nu mai sunt in clasa IV-a...
nu mai cauta argumente, unii parinti au impresia ca nu-i nevoie sa dea explicatii copiilor...ca sa te descarci, cateodata zi ca ea si fa ca tine fara ca ea sa-si dea seama...e doar un compromis mic si nu cred sa se iveasca repercusiuni majore...(vezi, nu-i spune ca te-a invatat Intruder).

Fratele meu este cu 10 ani mai mare decat mine si este un taciturn. Ii place mai mult sa stea plecat de acasa decat cu mine si cu mama , sau sa stea acasa si sa nu comunice deloc. Mie mi-e indiferent , mi se pare ca e o piedica pentru mine si mama mea , desi e angajat. Vorbeste foarte rar si are cam aceleasi defecte ca si mine , doar ca poate este mult mai egoist decat mine.

fratele tau este un om matur, poate are alte probleme si alte preocupari...incearca sa faci tu primul pas, incearca sa te imprietenesti cu el, intreaba-l una si alta...primul prieten din viata mea a fost sora-mea...e-adevarat ca este doar cu 3 ani mai mare ca mine, dar gandeste-te ca in copilarie a fost o fata plina de fitze si cateodata era insuportabila...

Tatal meu a murit cand aveam 12 ani. Mamei i-a fost greu sa ne creasca...Dar s-a descurcat de minune , si nu am dus lipsa de nimic.

de aia am zis ca mama ta este o femeie exceptionala...

Eu nu stiu daca exista un plan al succesului , dar daca e cineva care are asa ceva sa-l spuna , desigur nu vb. de ceva cu rezultate , poate sa vorba de ceva teoretic , dar care poate da rezultate.

nici eu nu stiu daca exista un plan al succesului...nici nu-mi place sa fac planuri, m-arunc in apa, direct...ai mei aveau planurile lor cu mine, tata ma voia la Medicina, mama la Drept si eu m-am bagat la Filologie...:)
nu-ti face planuri pe termen lung, deocamdata sa treci de Bac si-apoi sa intri la facultatea la care vrei...ia-o pas cu pas si nu te ambala...arunca-te-n apa care-ti place dar ai grija la ''valuri''...

Eu fiind axat pe mate nu citesc asa mult , si nici nu mi-a facut o placere nebuna sa citesc.
Sa citesti de placere?! Eu nu stiu ce sa zic , nu stiu care carti sunt bune , si in plus nu toate cartile bune imi plac mie.
E chestia la fel cum e cu filmele. Poti sa stai la televizor o zi intreaga (acum spun ce fac eu) si vezi 20 de filme si emisiuni dar din total doar 10 % meritau atentia. Ei! Eu nu am rabdare sa vad 20 de filme sau sa citesc 20 de carti.
Chiar caut carti din care sa invat ceva sau care sa aiba un subiect aplicabil in viata.Sau sa raspunda la niste intrebari care framanta un adolescent.
As fi mai mult decat bucuros daca ar da careva niste referinte.


nu-mi place sa recomand cuiva ce carti sa citeasca, ce sa manance, ce sa bea, pe cine sa iubeasca sau ce filme sa vada...am facut cateva exceptii, fac si-acum...
iti recomand o singura carte...ai sa gasesti in ea niste adolescenti care-si poarta niste pacate inchipuite ca un balast, ai sa gasesti acolo ''viciul'' redus la uman, ai sa gasesti intelepciunea omului de rand...
nu este o carte plictisitoare, nu-i scrisa pretentios, nici patetic...ai sa-nveti ca si ce-i rau e tot omenesc...dupa ce ai s-o citesti (daca n-ai citit-o deja) ai sa-ntelegi si ''timshel'' din titlul postarii mele...ecranizarea filmului nu e nici pe departe la inaltimea cartii, te asigur...
deci: "La rasarit de eden" de John Steinbeck...:)

nici nu stiu daca am scris vreodata un comentariu asa lung...:)))))

___________________________________
semper idem...
doctore:)) - de anisia la: 08/01/2006 19:50:11
(la: Prietenie/dragoste pe internet)
esti optimist, daca ai impresia ca e posibil. eu nu cred ca se poate asa ceva! adica sa treci din lumea virtuala, in cea reala. sa faci pasul cu pricina iti trebuie mai mult decat "curiozitate". iar conversatiile cu oameni pe internet se nasc din curiozitate, nu? pai vezi? baza de pornire nu e suficient de solida.hai sa-ti spun o poveste... mie imi place sa spun povesti, cand si cand. deci, listen:

au fost odata ca niciodata un baiat si o fata. baiatul purta pantaloni in carouri, camasa in dungi si cravata cu romburi. fata purta un sarafan de stamba, bluza inflorata si dresuri de PNA. intr-o zi dau unul peste altul pe o alee...bang, cap in cap se lovesc! se uita curiosi unul la altul, isi cer scuze pe aceeasi limba si pleaca fiecare in treaba lui. cu un simplu click pe o masinarie a timpului, aleea dispare, baiatul si fata asijderea, viata merge mai departe.
dupa cateva zile, un noua intamplare are loc si cei doi iata ca se nimeresc iara pe aceeasi alee. intra ei in vorba, incet , incet... frângându-si palmele de jena, ori ascunzandu-si ochii sub priviri in pamant. vorbele sunt stopate de acelasi click pe aceleasi masinarii ale timpului. aleea dispare de fiecare data, luand cu ea si cuvintele lor.
timpul trece. aleea devenise de-acum un loc de intalnire, nerostit. vorbele zburdau in vazduh precum farfuriile zburatoare. o noua lume era inventata. lumea cu o singura alee...
din pacate, o vorba rostita si uitata a picat pe neasteptate si a sapat o prapastie imensa chiar in mijlocul aleii. distanta dintre baiatul cu pantaloni in carouri si fata cu bluza-nflorata a devenit deodata atat de mare, incat vorbele s-au pierdut pe drum, iar lumea cu o singura alee s-a naruit.

_________________________________________________________
"iau viata in piept, vânez bucurii, caut raspunsuri, alung dureri..." (Marita Golden)
mini :) - de anisia la: 09/01/2006 16:12:39
(la: Chiar nu exista destin?)
te gandesti la previziuni, poate? presimtiri la grad inalt?
uite, am sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat in 1994. mergeam spre metrou, urma sa cobor scarile de la statia Crangasi, cu gandul ca am sa iau metroul pana la Televiziune. in momentul in care am pus piciorul pe prima treapta, prin fata ochilor mi-a trecut imaginea cuiva drag mie (nu am sa spun cine), mort. ca o sageata m-a durut aceea imagine, si ca o povara m-a urmarit acea "viziune". stiam, din aceea clipa, ca pe persoana cu pricina nu am sa o mai am mult timp in viata mea. si-asa a fost.
de atunci nu am mai experimentat ceva la dimensiunea asta. probabil ca nu am mai fost atat de strans legata de cineva, cum eram cu persoana in cauza. cine stie? habar nu am! cert este ca nu am sa uit niciodata experienta pe care am trait-o. este asta previziune? este asta un avertisment de la ingeri? Dumnezeu stie! cert este ca "a fost un semn"...
_________________________________________________________
"iau viata in piept, vânez bucurii, caut raspunsuri, alung dureri..." (Marita Golden)
Viata este o permanenta cauta - de Cristache Gheorghiu la: 17/01/2006 10:23:49
(la: Contradictia Contradictorie)
Viata este o permanenta cautare. Pentru cine are fire de cercetator, orice descoperire este o bucurie, chiar daca ceea ce a descoperit nu-l avantajeaza. Bucuria descoperirii este oricum mai mare. Pentru cel ce nu este deloc curios, ceea ce afla fara sa-si fi dorit il loveste intempestiv. Daca il avantajeaza sau nu nici nu mai are importanta, pentru ca de obicei trage concluzii gresite.
Cristache Gheorghiu
#100721 (raspuns la: #87273) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Myriam - de yumee la: 18/01/2006 20:09:30
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Am trait,si traiesc in fiecare secunda sentimentul ratarii cu diferentza ca nu o traiesc nici macar de pe un soi de varf de glorie. Am 36 ani ,poate de asta, apropo de ce spuneai despre varsta.
Pana acum cativa ani credeam ca ceea ce fac e ceea ce trebuie. Am avut o viata liniara(si o mai am!!!) ca sa zic asa, studii, casatorie, copii.Toate aceste lucruri s-au legat si dezlegat in defavoarea mea. Studiile, multe la numar nu-mi folosesc la nimic, nu se cauta specialitatea mea, si chiar daca s-ar cauta, sunt blocata de situatia mea deloc usoara legata de copii (nu am cu cine sa-i las acasa). Mai mult decat atat nu prea se omoara angajatorii sa primeasca o mama cu "obligatii" ,desi o astfel de mama ar fi mai motivata "sa traga tare". Sotul meu munceste ca un nebun ,face chiar si munci necalificate si cu toate astea traim foarte prost. Ce speranta de viata sa mai avem? Intr-o diperare, sora cu nebunia cred, am inceput sa luam informatii privitoare la emigrare.Am citit pe nerasuflate sute de mesaje, pareri,sfaturi si surpriza.....dupa toate cele citite nu mai stim nici daca mai dorim sa emigram. Emigrarea o vedeam ca ultima solutie salvatoare iar acum se clatina. De ce? Pentru ca, initial am citit tot felul de povestioare ale unor oameni care pareau sa fi invins pe taram Canadian, apoi la intrebarea:"Ce ati face cu 1milion de euro?, cam 80% sa spuna: "M-as intoarce in Romania sa scap de: peretii de placaj de aici (Canada), mancarea dopata, impuscaturi pe strada, miros de droguri pe holuri de bloc, educatie proasta la copii etc. Nu stiu unde este adevarul, prima sau a doua varianta. Cum sa gasesti pe cineva care sa fie obiectiv sa intelegi si tu dintr-un singur mesaj daca e alba sau neagra chestia asta cu emigrarea. Sau gri :bune si rele pe cinstite.
Acum suntem intr-un punct mort,gaura neagra.
Cred ca incepi sa te simti ratat din clipa cand nu mai ai solutii pentru viata ta, cand nu mai ai perspective majore de schimbare. Monotonia e nenorocirea. Spunea, nu mai stiu cine ca si atunci cand faci prea multe schimbari intrii tot in monotonie-monotonia schimbarilor.
La mine cel putin sentimentul de totala ratare intervine si din faptul ca nu stiu ce mi-as dori cu adevarat. Nu putine au fost cazurile cand mi-am spus ca daca as avea cutare lucru, sau as face nu stiu ce minune,totul ar fi altfel. Le-am avut si trairea sufleteasca maxima a fost zero.
Multa lume spune "ai copii, asta e cea mai mare realizare" Corect, dar asta amplifica durerea, ca atunci cand esti singur nu prea-ti pasa daca azi ploua sau e soare, daca ai papica in frigider, (nu ai si responsabilitatea unor bieti puisori nevinovati). Copiii imi dau valoarea lor dar eu ce le dau? Noi ce le dam? O mami si un tati "doi ratati "?
Poate ca gresala este in modul cum privim lucrurile. Poate avem prea multe pretentii de la viata, de la oameni...Standarde ridicate.Sau poate ne-am nascut nefericiti si nu suntem capabili sa vedem frumusetea in lucrurile urate. Am citit undeva ca asa te nasti, ca fericirea si nefericirea este data de o anumita substanta care exista in creier, daca e putina e de rau! Asa o fi..Uneori ramai surprinsa ca unii oameni se simt grozav intr-o situatie identica cu a ta ba chiar si in situatii pe care nu le-ai putea suporta. E ciudat. Daca te apuci sa-i spui cuiva ca viata ta e o mizerie te trezesti ca spune "La tine e bine sa vezi la mine cum e..." Fiecare om are o drama. Depinde de snsibilitatea , inteligenta fiecaruia de a percepe dimensiunea ei. Nu degeaba se spune ca numai prostul si nebunul sunt fericiti.
S-au sculat copii,trebuie sa ma opresc.
M-a impresionat ce ai scris, nu oricine poate spune deschis "am sentimentul ratarii" asta denota foarte multe calitati deci valoare. Esti un om valoros si puternic. Mult succes!
caut pereche.pune-mi cum esti - de newmann la: 26/01/2006 23:21:01
(la: Cum ati scrie un anunt la matrimoniale?)
caut pereche.spune-mi cum esti ca sa-ti spun daca te potrivesti.


***
"În fata lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul. " - Petre Tutea, Cugetari
Studio - de Dinu Lazar la: 07/02/2006 11:32:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cel mai util sfat pe care l-as putea da cuiva care vrea sa faca
fotografie exceptionala: sa uite de tot ce inseamna tehnica de iluminare sforaitoare
si sa nu spuna ca nu poa` sa faca aia si ailalta ca nu are blitzu lu` peshte
sau cablul coaxial de moishme inci sau girafa cu softbox.

Pozele extraordinare se fac si folosind ca surse de lumina:
fereastra, neonul, becul, luminarea, lumina data de reflectoare ultra ieftine.

Cine nu scoate untul din astea si nu reuseste sa faca imaigni uluitoare
cu un bec si doua luminari nu va reusi niciodata nici cu octogonala din vis.

Nu trebuie sa cautam motive ca nu putem face aia ori ailalta ca nu avem cutare accesoriu.

Cine e muscat de fotografie sa se uite la portretele foto de acum 100 de ani...
sunt senzationale, nu?

Cum naiba le faceau aia fara trepiede de carbon, umbrele de fibra de sticla si becuri cu HMI?
#104432 (raspuns la: #104426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
merci Pasagere; o sa cauta la - de Calypso la: 16/02/2006 13:10:02
(la: CLASICII LITERATURII UNIVERSALE)
merci Pasagere; o sa cauta la biblioteca "La Mandoline..." dar dupa ce o sa citesc
"Les vestiges du Jour" si "Aupres de moi tojours"
ca vreau sa termin intai cu un autor apoi sa incep cu altul;


filmul nu l-am vazut, nu stiu cum de mi-o fi scapat; are acelasi nume ca si cartea?
#106346 (raspuns la: #106341) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Simeon, nu inteleg ce cauti i - de gabriel.serbescu la: 16/02/2006 22:58:16
(la: Va fi sau nu va fi)
Simeon, nu inteleg ce cauti in informatica, insa nu e treaba nimanuia ce faci tu.

Nu crezi ca Romania e o tara nascuta mai degraba din tratate decit din identitati?

Asta insa ar fi o discutie secundara. O propun, de altfel, asa intre noi:), ca despre religii mi-a trecut tot cheful.
#106562 (raspuns la: #106066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"cine cauta sa alimenteze ura - de Cassandra la: 19/02/2006 16:17:22
(la: Caricaturile lui Mahomed)
"cine cauta sa alimenteze ura lumii islamice fata de europa...
si a europei fata de lumea islamica ?"


Imamul danez Ahmad Abu Laban - cunoscut fanatic islamist s-a perindat prin Orientul Mijlociu vinturind caricaturile pe sub nasul celor mai extremisti lideri musulmani. Dar inainte a avut grija sa adauge celor 12 caricaturi publicate de ziarul danez (considerind probabil ca ele nu erau suficient de insultante) inca citeva cu adevarat jignitoare a caror origine musulmanii o tin ascunsa (de vreme ce e posibil sa le fi desenat chiar ei). Una il reprezinta pe profet ca pe un demon pedofil, alta ilustreaza un musulman care in timp ce se roaga este violat de un ciine.
http://photos1.blogger.com/blogger/7050/620/1600/fakes.jpg
http://www.wnd.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=48718
http://gatewaypundit.blogspot.com/2006/02/danish-imam-who-faked-cartoons-linked.html

Cred ca este clar cine a avut interesul sa stirneasca si sa agite spiritele in privinta caricaturilor.

______________
"Hmmm, prayer! The last resort of a scoundrel…" Lisa Simpson
#106992 (raspuns la: #106985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E greu sa fii adolescent,dar - de tweet la: 05/03/2006 22:11:38
(la: O adolescenta despre adolescenta)
E greu sa fii adolescent,dar toti trecem prin asta,e pur si simplu o stare ;un pas pe care trebuie sa il faci ca sa te maturizezi ...shi dupa parerea mea ,maturitatea nu este sinonima cu sete de bani,de putere,sau egoism ci pur shi simplu cu un mod de a gandi care iti permite sa iei decizii fara sa faci rau celorlalti.
In prima etapa a adolescentei simteam ca vreau sa fiu unica prin suferinta si frustrarile mele care mi se pareau cu mult mai deosebite shi importante,vitale chiar,decat ale oricui.Intotdeauna va exista un conflict generational,pe care noi insine il creeam datorita diferitelor perioade cu care suntem educati de catre societate,datorita chiar religiei ale carei traditii si mituri sunt respectate din ce in ce mai putin...

Am realizat incet, pe masura ce frustrarile mele chiar ma inchideau pur si simplu ,ma faceau sa imi doresc sa ma izolez,ca sunt lucruri in viata care merita toata atentia,ca sunt extraordinar de multe momente fericite pe care le poti rata foarte usor daca te lasi orbit d dorinta de izolare.Trebuie doar sa cauti lucrurile care te fac fericit...shi uneori ele vin de unde nu te astepti,in cele mai ciudate momente.
De exemplu...tin minte ca era toamna,o zi ingrozitoare,cu un cer mult prea gri,cu oamenii imbracati in culori sterse care se confundau cu ce era in jur.Mergeam pe strada si imi doream sa ajung cat mai repede acasa ,fuseese o zi foarte grea,avusesem destule probleme.Shi in toata uratenia care era pe strada,am vazut un indian,imbracat in matase portocalie cu violet...stiu ca pare absurd,dar parca rasarise soarele si era mai puternic ca niciodata .Si tot atunci am realizat ca fericirea nu este numai pentru o persoana,ca trebuie sa spun cuiva ce simt,si sa vad daca cineva m-ar putea intelege sau daca ar putea fi alaturi de mine...

Nu trebuie oricum niciodata sa uiti ca ai fost copil ,sau sa ignori asta.Nu suntem roboti ,nu gandim mecanic.Simtit si facem lucruri uneori din instinct.Maturitatea ne ajuta doar sa gandim intr-o asha maniera incat sa fim capabili de a da un sfat sincer,neconditionat.
raspunsuri (mersi!) - de live_2day la: 08/03/2006 13:26:30
(la: Unde ne sunt valorile?!)
Viorel, sunt de acord cu tine in ceea ce priveste invatatorii ... si remarc cu stupoare faptul ca romania se indreapta parca spre o indobitocire in masa ... parerea mea (dar nu cred ca doar a mea...)

munteanu rodica, da, mi'ar place sa tinem legatura, cum sa nu? problema la mine e ca am dial up, si nu pot sa stau asa mult pe net, mai ales ca luna trecuta am avut scandal cu ai mei pentru factura la telefon ...
oricum, e ciudata faza cu potentiaulul valoric ... nu'mi place sa fiu laudat. defapt, in ultima vreme am cam vrut sa fiu lasat in pace de toti (sau aproape toti...). e adevarat ca intrebarile la care cauti(ma refer la mine) raspuns le vei gasi intr'o zi, pe cont propriu (sau aproape pe cont propriu...). dar dupa cum probabil ti'ai dat seama, uneori imi vine sa'mi bag piciorul in tot ...
in legatura cu scoala, nu am un obicei din a chiului. saptamana asta a fost un fel de mini-vacanta. pacat ca trebuie sa recuperez/pacat ca trebuie sa'mi mint parintii/pacat ca o sa ne certam din nou cand o sa afle aceste detalii despre scoala/pacat ca intr'o clipa parca totul se darama/pacat ...
e buna ideea cu florile :) doar ca sunt in calcul mai multe lucruri, si ramane de vazut la ce "stadiu" e "relatia" noastra ... oricum ...
parerea mea este ca tot ce e lege nu e prea bun, fiindca devine monoton, devine obligatie. iar tot ce e facut din inima conteaza! iar lucrurile facute din inima nu le vei regreta ...
cu parintii vorbesc deschis, cam de cele mai multe ori, pacat insa ca atunci cand vine vorba de scoala, discutia isi schimba radical mersul/sensul...

gaga, aproape in fiecare zi imi bat capul impreuna cu cel mai bun prieten al meu in legatura cu domeniul asta... noi doi parca am fii frati ... cu colegii mai greu, nu stiu ... adica, putini sunt "pushtii" pe care i'am intalnit si cu care sa pot vorbi chestii de genul. si da, fac 17 ani in o luna. si nu intotdeauna a impresiona pe cineva e cu sens bun :P :)
pacat ca ma cam doare in cot de romania. stiu ca a fost o discutie pe cafenea' despre romania, destul de incinsa. am citit niste lucruri faine. adevarul e ca, de fiecare data cand ma gandesc la ea, imi vine sa injur conducerea. si o alta chestie e > cine sunt eu sa ma bag ? asa ca, mai bine lasa ...
in schimb e nasol modul meu de gandire (si posibil nu doar al meu), deoarece se axeaza pe persoana mea. e cam egoist, stiu ... dar nu s'a ajuns oare la o individualizare atat de mare a personajului (fiindca am ajuns sa cred ca omul nu mai e o "personalitate" ci un personaj) incat fiecare sa fie preocupat doar cu sinele si cu raportul sau cu cei din jur? asta fara a'ti pasa de parerea lor (adica celor din jur...) ciudat ...

alex_andra, mersi de incurajare :) eu ma refeream la faptul ca am pierdut tot ce ceilalti nu au ... nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun... TOT reprezinta EU. si cum nu exista 2 persoane la fel, TOT'ul meu s'a pierdut, adica EU m'am pierdut...(raspuns si pt thebrightside) stiu ce zici prin faptul ca sunt bogat.
in legatura cu oamenii ce au facut lucruri marete in viata, uneori imi doresc sa fiu mediocru. si sincer, tot ce vreau e sa am o slujba la care sa nu trebuiasca sa muncesc toata ziua, astfel incat sa am timp de sotie si copii mai mult decat tatal meu, si un salar mai bun, ca sa'mi pot permite lucruri materiale, fara a'mi intrista copiii pentru diverse chestii pe care ei le doresc (cum ar fi de ex o bicicleta, cazul meu)

thebrightside, nu vorbesc de valori morale ... pe acelea vreau sa cred ca le am :) nu am un comportament indecent (in majoritatea cazurilor :) ), nu imi bat joc de oameni (mai putin de un nr ffff mic, adica 2,3 pe care chiar nu le suport) etc, in fine,nu asta conteaza ... eu ma refeream la valorile acelea pentru care cica ar merita sa traiesti ...
in legatura cu invatatul, merg pe principiul ca in orice moment ar trebui sa inveti ceva. pentru asta observarea joaca un rol foarte important. de exemplu, atunci cand merg pe strada urmaresc mai multe lucruri, mirosul oamenilor(chiar daca uneori e neplacut, si atunci chiar regret ca nu am nasul infundat :) ), expresia fetei, cu ce se imbraca, ritmul pasilor, etc. pe langa asta, urmaresc cladirile pe langa care trec, si de obicei ma uit dupa magazine de calculatoare, librarii, imprimerii, mai noi florarii :)
dupa cum am spus si mai sus, nu prea as vrea sa fiu un geniu. cel putin nu unul declarat :)

zaraza_sc, parerea mea si nu numai e ca nu facem progrese, ci regrese ... din toate punctele de vedere. omul a crezut o data demult ca le stie pe aproape toate, si ca in curand le va descoperii pe toate - cu ajutorul stiintei. asta in timpul modernismului newtonian. dar, nu s'a intamplat asa cum a crezut omul pe atunci ... incerc sa aflu mai multe informatii in domeniul acesta, si sa vad ce inteleg. e adevarat ca trebuie sa ne impotrivim, trebuie sa luptam (chiar daca eu sunt o roshie flecita din punctul asta de vedere, care cedeaza foarte ushor), dar sunt altii mai puternici decat mine. in orice caz, de cate ori nu mi'a trecut prin minte sa ma fac asasin liber profesionist si sa'i impusc pe parlamentari ? unul cate unul pana se trezesc.
inca un lucru, parerea mea este ca romania de abia acum ar fi gata pentru revolutie. acea revolutie nesangeroasa pe care a avut'o estul europei acum mai bine de 15 ani.
"cere si ti se va da" in biblie se refera la Duhul Sfant ... :)
in legatura cu comportamentul de adult, am incercat, dar inca nu pot. de ce? fiindca sunt adolescent. am intrebari inca, enigme de rezolvat :) mai trebuie sa treaca putin timp. de lucrat lucrez la o firma mica de calculatoare, dar nu stiu exact spre ce sa ma indrept spre viitor, tocmai din cauza ca parca am pierdut TOT. printre care si dorinta aceea de lupta, motivatia despre care am vorbit ieri pe mess. e adevarat ca odata cu trecerea timpului ai din ce in ce mai multe responsabilitati. probabil ca si acestea ma cam deruteaza ... uneori parca tind sa gandesc prea mult ...

loira, in legatura cu tv'ul, nu ma uit :) pierdere de timp. mai putin unele emisiuni interesante. in principiu vreo 3,4 ore pe sapt :) plus ca nu am timp.
da, mi se pare normal ca orice lucru pe care il faci sa ti se aplice personal prima oara. adica nu poti cere cuiva sa faca ceva spunandu'i ca asa e bine, daca tu nu faci la fel... plus ca fiecare ar trebui sa aiba in minte tot timpul anumite chestii de !valoare!. sunt unele chestii pe care le'am tinut minte, si cand ma lovesc de o situatie tot timpul imi aduc aminte de ele. sunt ca si niste ... hmm ... nu stiu exact cum sa spun ... chestii de baza :)

proletaru'le, :) dupa cum ti'am spus si pe mess, nu imi place lauda, nu imi face bine. ma face sa ma simt mandru si nu vreau asta. mai bine nu ...
e ciudata rau faza cu experientele de viata si schimbarea perspectivei asupra lucrurilor. dar asa e. de scris, cel mai bine scriu cand sunt intr'o stare din asta, depresiva, pesimista rau. de asta intr'un fel imi place si ma complac in starea in care sunt, ceea ce duce la a ura pt propria'mi persoana ... ceea ce duce la o depresie a depresiei complacute de mine, daca ma intelegi ... o alta chestie care ma darama e faptul ca ma gandesc la cate lucruri poti sa inveti pe pamantul acesta, dar cat de putine iti vor fi de folos ... penal ! si asta ma demoralizeaza, ma face sa'mi pierd tot interesul, fiindca, sincer sa fiu, nu simt ca si cum as face lucrurile astea pentru mine, serios acum ... invat ca sa obtin o slujba buna, ca sa lucrez pt altii (chiar cu propria'mi firma), iau bani ca sa'mi cresc o familie etc ... din punctul asta de vedere, apreciez fffff mult munca fizica (pe care o practic de fiecare data cand am ocazia alaturi da tatal meu/bunicul meu/singur/samd). de multe ori ma gandeam sa fug de acasa si sa iau trenul spre centrul tarii. transilvania cel mai probabil, iar acolo sa caut un sat uitat de toti, unde sa ma "angajez argat" la un om cu pamant. si toata ziua cat o fi de lunga sa lucrez pamantul. dar pacat ca nu e pamantul meu ... :(
dupa cum am mai spus, nu prea ma intereseaza sa ajung filon ...
si ceva in legatura cu horia dpunct, are simtul umorului, sau cel putin asa crede. in orice caz, nu imi place sa judec oamenii... a vrut poate sa destinda atomsfera cu gluma ...

avand in vedere ca am scris foarte mult ... mai scriu doar putin de tot
e o chestie care ma cam deranjeaza daca pot sa spun asha: faptul ca unii dintre voi aveti citate din autorii preferati, sau formatia preferata, etc... si eu cred ca in fiecare dintre noi este cel putin o fraza definitorie a unei perioade din viata, o fraza care uimeste :) si m'as bucura mult mai mult daca as citi la fiecare dintre voi fraza voastra, nu fraza unui autor care v'a "marcat". sper ca nu o luati in nume de rau, fiindca nu asta e intentia! nu trebuie sa le schimbat, ci doar spun ca mi'ar place sa vad ceea ce aveti voi de spus :)
______________________________________________________
live 2day like u'R going 2 die 2morrow (demult, tare demult ...)
anisia - de alex andra la: 11/03/2006 10:15:26
(la: Despre agresivitate)
"Lost without music in a world of noises"

Ce inteleg prin agresivitate ca rau necesar ? O replica mai dura, dar de bun simt, care sa nu lase nepedepsita o agresivitate gratuita, deplasata a cuiva. O forma de aparare, de salvare a propriei imagini. Cu agresivii manusile nu cred ca servesc la ceva.

Daca ma gandesc bine, cred ca exista si o "agresivitate" pozitiva, aceea care incita la cautare, care starneste idei, discutii, care "zgandare", care nu te lasa prada lenei sau comoditatii, care te scoate din banal, din obisnuit.

Una din cauzele care pot starni agresivitatea la unii indivizi este susceptibilitatea. Ii vezi cum "stau in unghii", crispati, incordati, cu ochii in paishpe, sa vada cine ii ataca si de ce. Nu cred nici o clipa in onestitatea spuselor tale, cauta subintelesuri acolo unde ele nu exista si sar ca arsi cum li se pare ceva suspect. Asa il vad eu pe Cristian Tudor Popescu, de exemplu. Un tip inteligent, sensibil, extrem de vulnerabil insa, tocmai prin susceptibilitatea excesiva, care il ariceste, il face ciufut, il uratzeste.
#110780 (raspuns la: #110512) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am primit ceva pe mail, poate stiti de ea, dar se potriveste cu - de Yuki la: 25/03/2006 13:55:04
(la: Cele mai bune filme)
...DIN FILMELE AMERICANE

Mai multi cineasti au decis sa faca o lista cu "lectiile" date de filmele americane, cele imprimate definitiv in mintea spectatorilor. Despre ce este vorba? Sa vedem:

Apartamentele mari, etajate, din New York, au o chirie convenabila pentru oricine, fie el somer sau director.


Cel putin unul din doi gemeni identici este diabolic.


Daca trebuie sa dezamorsezi o bomba nu ai de ce sa-ti faci griji, intotdeauna vei alege corect firul care trebuie taiat.


Mai toate computerele laptop sunt suficient de puternice pentru a patrunde in sistemul de comunicatii al oricarei civilizatii extraterestre invadatoare.


Nu conteaza daca intr-o lupta martiala numarul adversarilor este foarte mare: inamicii tai vor astepta rabdatori sa te atace unul cate unul, dansand in jurul tau intr-o maniera amenintatoare, pana cand ii faci knock-out pe cei dinainte.


Cand stingi lumina pentru a te duce la culcare, tot ce se afla in dormitorul tau se vede perfect, numai ca intr-o usoara penumbra.


Daca esti blonda si draguta, este foarte probabil sa ajungi expert mondial in fisiune nucleara la varsta de 22 de ani.


Politistii cinstiti si muncitori sunt in mod traditional impuscati cu trei zile inainte de pensionare.


Decat sa risipeasca gloantele, megalomaniacii prefera sa-si ucida adversarii pe care-i prind folosind masinarii complicate, care cuprind rachete, sisteme electronice, gaze mortale, lasere sau rechini mancatori de oameni, ce le ofera prizonierilor cam 20 de minute pentru a evada.


Toate paturile au cearsafuri speciale, probabil in forma de L, care ajung pana la subratul femeii care doarme, dar depasesc numai cu putin coapsele barbatului de langa ea.


Toate pungile cu cumparaturi contin cel putin o paine-bagheta.


Este foarte usor pentru oricine sa piloteze un avion, pana la aterizare, urmand instructiunile cuiva din turnul de control.


O data pus pe buze, rujul nu mai dispare de acolo, orice ai face, inclusiv scufundari submarine.


Cel mai probabil vei supravietui unei batalii, dar numai daca nu faci greseala sa arati inainte cuiva fotografia iubitei care te asteapta acasa.


Daca vrei se te dai drept ofiter german sau rus, nu-i nevoie sa stii limbi straine, este suficient un accent potrivit.


Turnul Eiffel se vede pe orice fereastra din Paris.


Un barbat nu va arata nici un semn de durere in cursul celor mai feroce lupte, dar se va crispa cu totul cand o femeie incearca sa-i curete zgarieturile.


Daca undeva se vede un panou de sticla, mai devreme sau mai tarziu cineva va trece prin el.


Daca locuiesc intr-o casa bantuita, femeile vor iesi - dar numai in cele mai transparente desuuri - sa vada ce este cu sunetele ciudate pe care le aud.


Un computer pe care trebuie sa deschizi un fisier text nu va avea cursor, dar va spune in-totdeauna: "Introdu parola".


Cand conduci pe un drum perfect drept este intotdeauna necesar sa rotesti voiniceste de volan in stanga si in dreapta la fiecare cateva momente.


Toate bombele au un ceas electronic cu cifre mari si rosii, pentru a sti exact cat mai este pana la explozie.


Un detectiv poate rezolva un caz numai dupa ce a fost suspendat.


Daca te hotarasti sa dansezi pe strada, toti cei pe care ii vei intalni vor cunoaste perfect pasii.


In timpul tuturor investigatiilor politiei, detectivii viziteaza obligatoriu, cel putin o data, un club de stiptease.


Toate numerele de telefon din America incep cu 555.


Majoritatea cainilor sunt nemuritori.


Daca esti urmarit prin oras, poti sa te ascunzi intr-o parada de ziua Sfantului Patrick indiferent de anotimpul in care se petrece actiunea.


Sistemul de ventilatie al unei cladiri este locul perfect in care sa te ascunzi. Nimeni, nici o data, nu se va gandi sa caute in locul in care poti sa te deplasezi dintr-o parte a cladirii in cealalta fara nici o greutate.


Cand platesti un taxi, nu te uita la portofel. Apuca o bancnota la intamplare si sigur va fi suma exacta ce trebuie achitata.


Orice rasa extraterestra poate sa lase insarcinata o pamanteanca.


Bucatariile nu sunt echipate cu intrerupatoare. Cand folosesti o bucatarie noaptea, trebuie sa lasi frigiderul deschis pentru a avea lumina in incapere.


Un singur bat de chibrit aprins, este suficient pentru a ilumina o camera de marimea unui stadion.


Toti oamenii din vechime, indiferent de epoca, au dinti perfecti.


Cu toate ca in secolul XX este posibil sa tragi cu o arma intr-un obiect aflat in afara razei vizuale, oamenii secolului XXIII vor pierde aceasta abilitate.


Nu este necesar sa saluti atunci cand incepi sau termini o convorbire telefonica.


Cand sunt singuri, toti strainii prefera sa vorbeasca in engleza unul cu celalalt.


Orice incuietoare poate fi deschisa cu o carte de credit sau o agrafa in cateva secunde. Exceptie fac cazurile cand dincolo de usa este un copil amenintat de un incediu.


Toate buletinele de stiri contin materiale care te afecteaza direct si sunt difuzate in momentul in care tu deschizi televizorul.


Departamentele de politie dau ofiterilor teste de personalitate pentru a fi sigure ca ii vor face parteneri pe cei care se potrivesc mai putin.

-sa nu gasesc ceva ce caut (p - de cristinusha la: 30/03/2006 18:43:00
(la: ce va enerveaza?)
-sa nu gasesc ceva ce caut (parca a intrat in pamant).
-panzele de paianjen
-sa imi umble cineva in lucruri
-si bineinteles FIRIMITURILE
SI......... mai revin
Daca tot va complicati, sa va dau niste idei. : ) - de ayoka parol la: 30/03/2006 18:44:53
(la: Realitate romneasca: pensionarii din ratb)
Eu nu pot furniza chiar asa multe prezumtii, stocul meu e ceva mai limitat, dar garantez valoarea lor. : ))
Story-ul meu se poate numi ,,Pantomima mintala”, ,,Mosneagu cu baston de argint”, ,,Roxy si Inima-de-Ciuperca” ori ,,Telefonul fara fir” (2 persoane, copii pana in 3 ani, bafta lor ca au nevoie!).
Actiunea incepe (si se desfasoara) in special in mintile protagonistilor; de aceea, subtextul e de baza. Eroii se sprijina doar pe jumatati de gesturi, miscari vagi, onomatopee (tuse, plescait, fornait, dres de glas, respirat cu substrat etc.), diafane elemente de decor, plus cateva alte mijloace putin mai sofisticate de transmitere si primire de informatie – cuvinte puse aleatoriu cap la cap (personajele noastre, fiind extrem de perspicace, au darul de a descoperi sensuri profunde si multiple in absolut orice insailare de vorbe ori de situatii, deci logica, atata vreme cat exista in capetele lor, aducand ordine in orice categorie de haos, nu mai are ce cauta in ganduri sau asa-zise fraze. Le umplu ei de intelesuri, ba chiar la final le pun si fundite si ornamente si-si dau peste nas unul altuia cu ele, nici ei nu stiu de ce).
Dar sa incepem povestea. Roxy il vede pe batran (Neagu pe nume, poreclit si Optminute sau Inima-de-Ciuperca) mergand pe strada in fatza ei, orientandu-si faptura inca tzantzosa, ajutat de un baston de dandy din argint, spre statia de autobuz. Tanara il cunostea deja foarte bine pe atragatorul grizonat, din vedere si din cateva conversatii telepatice (plus cateva scrisori imaginare, la care el ii raspunsese, tot imaginar). Pentru Roxy, oricum, cele doua planuri, realul si imaginarul, erau nu doar complementare, intersectate si intersanjabile, dar deseori coincideau perfect (tipa era plecata rau cu pluta, nu facea diferenta intre timpuri, oameni, situatii, sentimente sau lipsa de sentimente). Fiind foarte ramasa in urma din punct de vedere social, cultural, economic si religios si constienta de acest fapt zguduitor pentru ea (punea mare pret pe toate acestea si nu vedea decat ascensiune in fatza ochilor), duduia Roxy isi dezvoltase mladios o erotomanie clasa-ntai, cu care-l hartuia pe Neagu de-l zapacise. Se credea iubita strasnic de acest batranel, avea vise erotice cu el, se vedea cu statuie in gradina blocului, ridicata tot de el, ce mai, era chinuita rau de demonii iubirii impartasite pe care o traia cu Optminute. Scrisorile ce si le trimiteau (scrise intotdeauna cu cerneala simpatica, direct pe cerebel) demonstrau clar ca si Inima-de-ciuperca o iubeste si ca se gandeste la ea, si ca ei au o relatie frumoasa, casta, neprimejdioasa, ca orice iubire erotomana, izvorata direct din negurile adanci ale psihicului ei virtuos si ideal.
Despre privirile languroase pe care i le arunca atunci cand se intalneau in statie (si la care, in mintea ei generoasa, el ii raspundea de doua ori pe-atat), Neagu nu avea nici o parere anume. Totusi, la un moment dat, incepu sa miroasa ceva. Mos Neagu se gandi brusc, cu flerul care-l caracteriza (si care nu dadea gres), ca fata ii face ochi dulci din cauza ca ii place bastonul lui de argint, pe care vrea sa i-l smulga intr-un moment de neatentie din mana chircita si sa-l vanda pentru a-si plati intretinerea. Asa ca o privi deodata cu ura si-si puse in gand ca, data viitoare cand mai iese din casa, sa-si imbrace bastonul in piele. Zis si facut. In ziua urmatoare, Optminute iesi mandru din scara blocului, fericit ca, iaca, acum o dovedeste pe domnita pusa pe sotii si-i scoate bazaconiile din capsorul zguduit de evenimente. Dar Rosanne nu mai aparu in statie. Optminute se simti lezat (cum, tocmai acum, cand sa-i arate el baston de argint peste spinare!…?), dar isi promise sa nu lase furia sa-i treaca (ia mai da-o naibii de tensiune!). Cand urca in autobuz, iata aparu si Roxy erotomana val-vartej, il impinse pe tataie, el cazu pe un scaun, socat si, prinsa cu mana de bara, incepu sa mestece guma deasupra capului lui (care ii apartinea pe vecie, cu restul de mos cu tot). Optminute lesina cateva secunde, iar cand se trezi buimac, vazand-o pe maniaca proiectata pe tavanul masinii, uitandu-se la el cu ochii sticlosi, gata sa-l manance din priviri, isi pipai bastonul, ca nu cumva sa i-l fi sustras nenorocita, dar simtindu-l stand cuminte la locul lui, nu gasi altceva mai bun de spus decat: ,,creatura ce esti, nu ti-e rusine sa mesteci guma in masina lu’ Reatebe, pun pariu ca n-ai nici bilet, jos cu tine, netrebnico, pana nu vomez! (nervos-nervos, da’ cuvinte sclifosite avea!…) Roxy intepeni si simti ca-i pica ceru-n cap si, cu ocazia asta, ca se desface si pamantul sub ea si o-nghite, cu amor cu tot…se uita ca o papusa de catifea batuta de vremi, fix in ochii mosneagului dezlantuit si nu gandea decat: ,,unde plecasi, iubire solida de acum cateva minute?’’ Ii veni sa-l ia pe mos de haina si sa tipe cu disperare: ,,Cine esti si ce-ai facut cu Inima-de-Ciuperca???” (se vede treaba ca-si imagina, in crunta ei deznadejde, ca mosul iesise din corp in momentul de letargie si un spirit ingrozitor ii luase locul. Un spirit neindurator, care n-o iubea si care nu avea s-o iubeasca – sau, ma rog, nu avea s-o adore ca Optminute).
La urmatoarea statie, Roxy, luandu-si cu ochii aposi ramas-bun de la corpul iubit, cobori, tarsaindu-si picioarele, si o lacrima de iubire moarta se asternu sub pasii ei, evaporandu-se pe asfaltul prafuit. Avea sa inceapa sa caute spiritul lui Neagu prin toata lumea, si, la nevoie, avea sa-si puna propriul trup in slujba acelui suflet iubitor, iesind de bunavoie din el, spre a-l lasa la discretia iubitului inimos, sa se lafaie in el inca 60 si ceva de ani…Macar atat sa faca, in cinstea iubirii pe care el, Inima-de-Ciuperca, suflet destoinic, i-o purtase.
Neagu, in schimb, multumit-ochi de succesul cuvintelor sale agresive, merse cu autobuzul pana la capat, apoi se intoarse acasa, bucuros ca-si simte in mana bastonul de argint, la care, datorita vigilentei sale, nebuna aia mica nu avusese acces. Cele opt minute pe care le facea de la statie pana acasa ii parura insa foarte scurte, impalpabile…Ba chiar, ajungand acasa, constata cu stupoare ca mersese de data asta mult mai repede, si ca-n loc de opt minute, cat facea de cateva zeci de ani incoace, fusesera doar 6 si 12 secunde…Mosulica era trist si dezumflat… Nu mai prezenta interes pentru Roxy…ramasese singur…cu bastonul de argint…ce-l privea dezabuzat, cu repros, din cui…
De asta, rezonez cu terrorizer: e de dorit, in astfel de situatii, sa afli ce e in mintea omului; il abordezi cu incredere si vezi care e problema lui. La ce-i sta mintea si de ce se poarta cu tine (sau cu altii) in felul in care se poarta. De obicei (atata vreme cat partenerul de discutie e fair-play), atunci cand faci primul pas si mergi jumatate de drum spre el, vine si acesta spre tine jumatatea lui. Nu-si bate joc de efortul tau de a te apropia de el.. Curaj! Prima jumatate de drum e a voastra!


ayoka parol seshun pafan

#114352 (raspuns la: #114008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri cri - de zaraza la: 02/04/2006 15:27:07
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
eu cred ca noi femeile dramatizam mult prea mult. construim adevarate romane de introspectie psihologica (pura fictiune de altfel) pe marginea unei vorbe, a unui gest, a unei priviri. cautam sensul vietii si concidentele sortii acolo unde explicatia este cat se poate de simpla si banala. nu stiu de ce facem asta, dar o facem, toate, aproape fara exceptie.

a fost o faza frumoasa intr-unul din nenumaratele episoade "sex and the city". una din tipe se intalnise de cateva ori cu un barbat ce-i placea mult, numai ca el nu prea dadea semne ca ar vrea sa se intample ceva mai mult. dupa indelungi discutii feminine, concluzia "grupului de interventie" a fost ca tipul probabil este asaltat de sentimente contradictorii, a avut vreo trauma sentimentale, nu vrea sa se implice prea devreme intr-o relatie desi "simte", prefera sa se scufunde in munca etc.. un intreg roman. cand i s-a cerut si parerea unui barbat, acesta a fost scurt si concis : "he's just not into you".

acuma nu zic ca e cazul tau, dar de la mine se vede asa, o similitudine. poate n-ar strica sa privesti situatia si din punctul asta de vedere, sa vezi daca nu cumva are mai mult sens.

zaraza
cautare ... cunoastere... plictiseala - de pretender79 la: 03/04/2006 00:47:49
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
Foarte interesant ceea ce simti .. Daca as fi in locul tau n-as mai privi lumea cu ochii mei (as trai pentru cei din jur) ... Mi-as folosi geniul , foamea de cunoastere pentru a-i ajuta pe cei napastuiti din jurul meu.. atunci cand as vedea privirile celor pe care i-am ajutat m-as simti cu adevarat bine si as pricepe si mai bine rostul meu pe pamant.
Se ia un ràu. Se cauta un ma - de gabriel.serbescu la: 08/04/2006 16:03:57
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
Se ia un ràu. Se cauta un mal al lui si se incepe a vorbi cu voce tare. Orice, oricum, oricat. Cea mai mica stuizenie si cel mai amununtit secret va fi auzit atunci de cineva.

La fel de bine se poate lua o carte: Gog, a lui Pappini. Nu am cunostinta de un om mai plictisit ca acest Gog, a lui Pappini. Se ia cartea atunci, si se pune in pielea sa. Orice dorinta va putea fi indeplinita intr-un instant. Vei putea fi surprinsa de dezolant si de deziluzie.

Intr-o aceiasi ordine de idei poti apela la un joc. Civilization III sau IV. Se porneste cu o capitala si cu un regim democratic- esti despot. Pe masura ce avansezi in istorie vei trebui sa apelezi la invataturi machiavelice: poporul e nevolnic iar dusmanii sint neiertatori. Trebuie sa rezisti, trebuie sa fi cind conservator, cind progresisit, cind canalie, cind diplomat, la final, poti da foc capitalei sau sa te sinucizi la intrarea in Piramide... Magnific, nu

Poti, de ce nu, sa calatoresti.
In ultima instanta poti lua un ciocan si sa incepi sa-ti maruntesti degetele in lovituri scurte si sece.
Emigreaza, macar o perioada...





Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: