comentarii

a-si construi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de nyx la: 30/12/2010 08:50:43 Modificat la: 30/12/2010 08:50:55
(la: Hârtii)
reusesti uimitor sa descrii stari sufletesti cu intentia fatisa de-a construi atmosfere.
marile drame pot fi atat de usor dezvaluite de micile gesturi.
din pacate, putin sunt aceia atat de atenti ...
zaraza sc - de GloriaVictis la: 31/12/2010 13:54:31
(la: Curiozitate)
daca ajungi libera pe drumuri, ce-ai realizat?
sansa de a-mi construi un drum mai frumos?
#589411 (raspuns la: #589397) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de nyx la: 06/01/2011 14:59:55
(la: Cave "Einstein" Man)
mai, daca eram mai inteligenti 'atunci', de ce traiam mai putin?
proba inteligentei ii data nu doar de supravietuire, ci si de calitatea vietii.
or, noi traiam si putin, si prost.

faptul ca trupul meu nu se mai adapteaza usor unor conditii naturale vitrege nu-mi pare a fi involutie, atata timp cat imi pot construi medii artificiale in care sa traiesc bine-mersi, pana mor.

desi, pana la urma, daca ne uitam bine in jur, nu prea gasim dese urme de inteligenta, ca s' zic asa.
#590280 (raspuns la: #590272) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de cuminte la: 06/01/2011 20:40:59 Modificat la: 06/01/2011 20:44:12
(la: Cave "Einstein" Man)
Păi, stai aşa, că-mi pare că am avut amândoi câte o portavoce-n mână şi nu ne-am înţeles din cauza zgomotului.

Am vorbit anterior de o treaptă şi o scară, referindu-mă la faptul că pentru a-ţi construi o minimă cultură într-o zonă profesională (oricare ar fi ea), trebuie să te documentezi temeinic.
Cântatul după ureche e ok, da' nu pe băncile conservatorului, iar "cultura de net" e bună ca primă ocheadă, asta nu-nseamnă că cel care citeşte 3 rânduri e apt să spună ceva coerent.
#590385 (raspuns la: #590379) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Areal, - de juli la: 15/01/2011 09:22:39
(la: DUALITATE)
mda, asta cu aspiratiile neimplinite este o alta "mancare". Mi se pare o idiotenie sa suferi o viata pentru ceva ce n-ai putut "atinge" din varii motive. Daca au ramas neimplinite inseamna ca nu ai facut tot ce-ti sta-n putinta sa le realizezi, ori poate au fost aspiratii prea inalte, peste puteri de realizat, ce din start erau sortite esecului si atunci nu vad de ce sa ramai ancorat intr-o vesnica tanguire. Cred ca cel mai rezonabil este sa invatam a ne asuma neimplinirile indifernt de ce natura or fi fiind si sa mergem mai departe. Unele lucruri stau in puterea noastra, altele nu, depind de "n" factori... si revin, a-ti construi o viata secreta, a te ascunde fata de cei apropiati mi se pare o chestie bolnavicioasa, distructiva. Iar cei ce o fac se mint in primul rand pe ei insisi.
#592138 (raspuns la: #592130) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de nyx la: 08/04/2011 15:18:56
(la: şi eu te iubesc)
am inteles.
dar nu-s de acord, oricat de mult mi-ar placea sa ai dreptate.
cred ca amedeo merge pe drumul ala bun si, mai mult decat atat, poate construi el unul, acolo unde asta se va fi sfarsit.
si n-o spun ca mi-i drag de el, ci fiindca-i printre putinii oameni pe care-i vad scriind in mai multe registre, fara sa-si piarda in felul asta unicitatea.


sigur, toata lumea e capabila sa exploateze latura extatica a sentimentelor omenesti.
el se duce-n planul ala in care detaliul banal seduce prin forta simplitatii.
si-ti trebuie ochi, ca sa vezi.
foarte putini au ochi, si mai putinii stiu sa exprime ce vad.

chapeau, din perspectiva asta!

teritoriul vostru intim

ce teritoriu intim?
afla si el odata cu tine, ca mi-ar placea sa-l pot ajunge din urma.

tehnica ma intereseaza, capacitatea de-a privi-n adancurile de care cei mai multi se tem.


#607024 (raspuns la: #607014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Baby Mititelu la: 10/04/2011 09:58:55
(la: vorbind aproape singură)
Adina, distantele, raporturile, unghiurile etc se formeaza, reglandu-se, in ani. La toata lumea cat de cat inteligenta si sensibila a dat de furca dilema sine vs ceilalti. Diplomatia? O mare tampenie, cine a inventat-o? Un diplmat? :D
Tu faci parte dintr-o generatie fericita cumva. Vi se da dreptul sa spuneti "au, ma doare!", "imi place!", "nu-mi place!"...Foarte multi oameni de pe pamantul asta asa drepturi nu au avut.
E mare lucru sa poti spune cuiva "ma doare" iar de aici poti construi mult.
Daca-mi mai trece ceva prin cap, mai scriu! Azi m-am trezit in forma. :))
*** - de picky la: 11/04/2011 09:27:13
(la: sinceritate de clonă)
Poate-i constrâns să o facă. Constrâns de soacră sau de tutore.
#607518 (raspuns la: #607512) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daria - de proletaru la: 25/04/2011 21:03:01
(la: Despre receptivitate)
faptul ca te comporti "frumos" (ca sa te citez) e o premiza ca poti fi un om cooperant. e o conditie necesara, nu si suficienta pentru a construi un anume gen de asteptari. e nevoie de timp, interactiuni si substanta intelectuala ca sa se cladeasca increderea.
nu cred ca e neaparat nevoie sa te comporti "frumos" ca sa iti faci prieteni. poti insa sa-ti faci dusmani.
legat de feedback, as spune sa nu lasi garda jos prea repede. bufnita nu e ce pare a fi.
#609802 (raspuns la: #609795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Lascar Barca la: 26/04/2011 14:21:26
(la: migrări)
"Apoi, mergind pe firul logic..."

iti vei construi realitatea ta, personala. Si vei sfrisi ca...baby mititelu:))
#609930 (raspuns la: #609926) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ady - de adina.petre la: 29/04/2011 12:08:07
(la: Ajutor, pliz)
fiind vorba despre o placuta gravata cu un mesaj care ar trebui sa vina din partea colectivului, trebuie sa aiba un mesaj asa mai...general, ce zic eu aici e prea personal, si stii si tu cum sunt copiii astia din ziua azi, carcotasi si vai de mine, ca trebuie sa-i impac pe toti... :) merci de idee, in sfera aia se va construi mesajul..va tin la curent, oricum :)))
#610670 (raspuns la: #610658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuadratura cercului a fost o dilema - de Intruder la: 09/06/2011 12:57:25
(la: cunoasterea totala)
timp de sute de ani, pana cand nush ce matematician a descoperit ca pi este un numar complex si deci e imposibil.
orice elev de clasa 5-a stie acum ca nu se poate construi un patrat care sa aiba aria egala cu a unui cerc dat in enunt, folosind compasul si rigla...adica e imposibil, datorita numarului complex pi si coeficientilor rationali ai patratului.
daca se apuca cineva sa rezolve cuadratura cercului crezand ca reuseste sa darame teorii verificate, e naiv rau.
#615083 (raspuns la: #615081) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om, - de Tot Areal la: 11/06/2011 16:25:23 Modificat la: 11/06/2011 16:26:36
(la: cunoasterea totala)
interesant pdv.: cunoastere pentru creatie, desi cea din urma poate fi si intuitiva...
si o observatie: cunostere vs. varsta:
-odata ce ai pus la tinerete o buna fundatie a cunoasterii zidurile ulterioare se vor construi foarte usor...
-iar dela o anumita etate este greu sa faci o fundatie noua, mai usor este sa pui peste cea existenta.......
( cred ca este o problema de uzura si saturatie a creierului!)
#615157 (raspuns la: #615154) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
temiricine - de sylva la: 04/07/2011 06:11:31
(la: Un trio solemn)
Relativitatea apare in tot ce ne inconjoara. Subiectul acesta este extrem de amplu. Fara o speta anume nu poti construi judecati (nu ai de ce sa te agati, zic eu). Am intalnit atatea situatii controversate incat mi-e greu sa-ti dau un exemplu anume.
Valorile zici? Dupa ce criterii sunt alese? Depinde ce-si doreste fiecare, catre ce tinde...

O speta si putem construi intregul... Ar fi un joc interesant!
#616584 (raspuns la: #616579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de sylva la: 04/07/2011 22:14:54
(la: Un trio solemn)
... si faina de calitate, si drojdia, si... Exista un ciclu firesc al lucrurilor, uneori previzibil, alteori nu. Sarea de care spui nu are nici o importanta fara celelalte ingrediente. Pentru a construi un puzlle e nevoie de toate piesele, iar acestea, la randul lor, trebuiesc asezate intr-un fel anume... Cand, cum, unde?
Joc al sortii...
#616661 (raspuns la: #616603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sandtrout - de Homo Stultus la: 06/09/2011 13:35:19
(la: TEDtalks)
În mare parte, sunt de acord cu exprimările din comentariu. Mi-am permis să subliniez dimensiunea de eliberare în ceea ce priveşte activitatea umană (fie că ne referim la un tip de exprimare cognitiv sau la unul afectiv). Ceea ce aveam în minte (nu ştiu în ce măsură am reuşit să şi exprim asta) este faptul că omul nu trebuie să se simtă încorsetat sau ruşinat, chiar dacă ceea ce spune nu are nici o valoare (afirmaţia asta se aplică doar atunci când procesul de educaţie formală este în desfăşurare – în sensul că acesta e contextul în care o folosesc). Când eram mic şi am văzut prima dată un glob pământesc, eram convins că oamenii trăiesc în acel glob, şi nu pe el. Raportarea asta este acceptabilă şi chiar simpatică atunci când ai cinci ani. Dacă aş folosi acelaşi tip de exprimare acum, aş fi doar ridicol. Sir K defineşte creativitatea într-un mod specific. În definiţia din discurs (după înţelegerea mea) creativitatea nu este acelaşi lucru cu originalitatea. Ăsta e un lucru care trebuie subliniat.

În legătură cu remarcabilul. Tocmai faptul că foarte puţini oameni pot opera cu lucruri remarcabile mă eliberează. Îmi permit să fiu eu însumi. Plec de la ideea că eu nu sunt remarcabil şi că nu voi putea niciodată consemna ceva remarcabil. Asta e cu adevărat eliberator. Dacă am asta în minte, îmi pot permite să dau drumul unor lucruri pe care altfel nu aş avea curaj să mi le exprim nici mie. Acest tip de eliberare mă face să reacţionez mult mai bine la încorsetările realităţilor sociale şi la critică. Din moment ce eu nu am iluzii, nu pot să fiu constrâns de aşteptări. În felul ăsta dacă, în ciuda premizelor mele, voi sfârşi consemnând ceva valoros, surpriza cea mai mare (şi plăcută) va fi în primul rând pentru mine.

Ideea centrală din prima parte a discursului (cel puţin pentru mine) este depăşirea fricii de greşeală. Este bine să greşeşti. Acrivia (are acelaşi sens cu acribia în context) este adevăratul inhibitor aici. Realităţile sociale au doar o importanţă secundară. Rolul educatorului este acela să te facă să greşeşti cât mai aproape de adevăr. Normal că până la urmă trebuie să descoperi cum e de fapt corect. Parcurgând o parte din drum (chiar dacă asta te duce într-o direcţie greşită) cu mijloace proprii, ajungi să ai o înţelegere mult mai adâncă (prin raportare personală) în cele din urmă. Cel care primeşte educaţie trebuie lăsat să greşească până când înţelege cum se ajunge la ceva care este relativ corect sau acceptat în general ca fiind corect. Cu adevărat interesante sunt situaţiile în care se ajunge la ceva despre care nu se poate spune că e corect, dar care nu încalcă niciun principiu esenţial. Abia ăsta este punctul în care s-a ajuns la acea supleţe mentală despre care vorbeam.

Teama de greşeală poate să vină împreună cu ruşinea. Până la o anumită vârstă, am fost un elev impecabil, nu din teamă, ci de ruşine. Îmi era ruşine să nu ştiu răspunsul la o întrebare. Teama are rolul ei. În urma unei palme pe care am primit-o de la un profesor în generală, pot fi trezit noaptea din somn şi răspund impecabil că la nivel de gimnaziu dilatarea este liniară şi în volum. Un revers al acestui lucru a fost că multă vreme nu m-a interesat procesul. Mă mulţumeam să ştiu concluzia. Cred că vreau să spun, pe scurt, că adevărul impus este acceptat, dar rareori investigat.

Sir K propune în fapt o lărgire, o abordare a fiinţei umane în ansamblu, în integralitate şi (foarte important) într-un mod nou. Multe din ideile mari au fost considerate utopii până în momentul în care nişte încăpăţânaţi le-au adus la împlinire. Dispariţia sclaviei (să acceptăm asta de dragul discuţiei), zborul, automobilul, diversele evoluţii tehnologice, toate astea au fost utopii la un moment dat. E drept că pentru înfăptuirea lor a fost nevoie de oameni remarcabili. Dar (cu asta închei şi îmi cer scuze că am abuzat de răbdare) chiar şi “William Shakespeare a fost elevul cuiva”. Ideal ar fi ca educatorul să vadă în fiecare învăţăcel un Shakespeare sau un Picasso sau un Einstein. Asta, în ciuda faptului că probabil în toată cariera lui nu va avea ocazia. (Subliniez că sunt perfect conştient cât de uşor şi cât de justificat se pot combate afirmaţiile mele.)

Pun încă două discursuri. Unul despre ciori şi unul despre originarea ideilor.



#620043 (raspuns la: #619860) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Proudfrekled - de Homo Stultus la: 06/09/2011 13:49:51 Modificat la: 06/09/2011 13:54:30
(la: TEDtalks)
"Nu stiam despre B. E Nicolescu

fapt ce ma mira foarte, din moment ce vad ca te preocupa subiectul."

E just că am unele curiozităţi în legătură cu subiectul. Aceste curiozităţi nu mă determină însă către un demers sistematic. Mă informez şi eu de unde apuc fără să discern (etapa asta e încă prea departe).

În legătură cu acel "de ce?". Din perspectiva mea acordul sau dezacordul ar implica unele calcule şi stăpânirea unor principii. Acordul poate fi exprimat printr-un şir de formule şi principii. La fel şi dezacordul. "de ce?" ar rămâne aşadar fără obiect. Căci acordul ar fi doar rezultatul unor ecuaţii. Oricum, aşa cum bine ai observat era doar un exemplu de dragul discuţiei.

Adevărul care contează poate să fie uneori contrar adevărului ştiut. Dar asta e o cu totul altă discuţie. Normal că nu se poate pleca de la o totală ignoranţă.

Azi elevului i se oferă cărămizi. El trebuie să le folosească pentru a construi casa. Ideal ar fi să i se ofere apa, lut şi lemne ca el să-şi facă singur cărămizile în ce formă vrea. Poate că acea casă rezultată se va prăbuşi peste el. La următoarea încercare va fi însă mult mai bine pregătit şi va sfârşi în cele din urmă a fi un constructor mult mai bun decât cel care primeşte direct cărămizile. Sau poate nu. Dacă nu încercăm nu vom şti însă niciodată.
#620044 (raspuns la: #619866) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
3. si 4. - de Baby Mititelu la: 02/10/2011 09:23:42
(la: Numerologia biblica)
Numarul destinului 3

Soarta numarului 3 este cea a trubadurului hoinar care imparte atat bucurie, cat si mister oriunde ajunge. Nu stie insa cand sa se opreasca din “calatoria vietii” si sa se aseze la casa lui. De asemenea, cei care poseda numarul destinului 3 sunt cunoscuti ca infideli. Destinul ii impinge insa aproape intotdeauna spre celebritate.

Antrenandu-si liberul arbitru, persoanele 3 pot deveni fidele si se pot “feri de lumina reflectoarelor”. Este nevoie doar de putina determinare si concentrare. Avand de obicei o situatie materiala buna, pot construi imperii de afaceri, exceland in cariera.

Numarul destinului 4

Soarta “posesorilor” numarului 4 este presarata cu incercari de tot felul. Ei se pot naste ori prea saraci, ori cu probleme de sanatate sau chiar cu ideea ca soarta le este potrivnica si trebuie sa treaca prin cele mai urate lucruri pentru a dobandi succesul.

Se poate foarte bine ca numarul 4 sa nu aiba parte de nicio incercare greu de trecut dar in interiorul psihicului sau sa creada ca tot ce i se intampla este din cauza numarului destinului. El se crede ghinionist si conform teoriei ca “atragi lucrurile spre tine” poate chiar sa devina unul. Cel mai bun sfat? Sa gandeasca pozitiv!
#622911 (raspuns la: #622906) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da nu ma supar - de PROUDFRECKLED la: 10/11/2011 21:29:40
(la: Cafeneaua, incotro?)
constructiv mai usurel, ca nu vad ce s-ar putea construi din moment ce nu tehnica este vinovata, in opinia mea bineinteles.
#624722 (raspuns la: #624721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
partea a-IV-a - de sami_paris74 la: 06/12/2011 18:26:33
(la: Visul lui Popeda)
- Este pentru a doua oară că mă scapi de la moarte, spune tu, spune ! Cu ce-aş putea să-ţi recunosc vreodată ?
- Păi, singurul lucru cu care ai putea să mă răsplăteşti bai Frişcă ! Vreau să-mi dai, să-mi dai... « păsărica aia a ta, corbul ăla de care nu desparţi nici atunci când dormi cu Marilyn a ta în pat.
Frişcă începu să plângă, să plângă poate pentru prima oară în viaţa lui.
- Ţi-l dau mă Pardaileane, sigur că ţi-l dau... să mor eu.
Pardailean îl luă pe după umeri şi îl calmă. - Hai Frişcă nu mai plânge, am glumit... apoi tu nu ştii ce e aia gluma ?
Bulibaşa zise : - hai băieţii mei ? lăsaţi glumA , hai să încărcăm aurul în saci şi să punem sacii pe cai.
Contele de Futilac o sărută pe Popeda pe gură.
- Vezi scumpul meu conte , ca visele mele sunt adevărate ?
- Sunt fericită. Acum sunt fericită. Doar o singură dorinţă foarte – foarte mărunta mai am, dacă mi-ai satisface-o şi pe asta ?
Nu-i aşa că ai să mi-o împlineşti ?
Nu-i aşa că n-ai să mă părăseşti niciodată ?
Şi îl mângâie pe obraji, îl sărută pe ochi şi pe gura, fără să-i fie ruşine de ţigani şi de bulibaşa.
Oare crezi că aş putea trăii o singură secundă fără tine ?
Să mă laşi să ascund eu comoara noastră, am s-o ascund acolo unde , este locul acestei comori, acolo vom construi o casă şi acolo am să-ţi cresc copiii, şi-am să te iubesc toată viaţa mea. Vreau să ne stabilim undeva lângă Marea Mediterană, acolo unde am locuit anul trecut.
Sunt gravidă contele meu scump, aştept să vină un băiat, un băiat aşa şucar (frumos) ca tine!
O ajută pe Popeda să urce pe cal şi aşeză lângă ea partea lor de aur, un sac de monezi din aur care cântărea vreo 30 de kg. Tot aurul fost împărţit egal intre ţigani, cu excepţia bulibaşei care primise 60 de kg de aur.

Cind ajunsera la caravane,Contele de Futilac pleca grabit si se intoarse cu un trandafir rosu.
-Fa Popedo,fii si tu asemenea cu trandafirul asta lolo (rosu),orice ti-ai dori tu,eu am sa ma desfac in fata ta ca petalele acestui trandafir,am sa te iubesc toata viata mea.Mi-ai zdrobit inima cind mi-ai zis ca astepti un copil,ca o sa avem un baiat !
-Si atunci ce-o sa-mi mai dai contele meu scump si bun ?
Ce-mi mai ramine din ea.
Popeda ai stia obiceiul si puse pe masa , citeva sticle de vin alb de Alsacia, chama toti fratii de cruce ,pe Trandafir,Frisca si Pardailean,mai puse pe masa farfurii pline cu cirnati de tara, din carne de porc tocata cu satirul,slanina afumata unsa cu ardei rosu si usturoi si o paine alba .
Ii servi pe toti cu bucurie si placere,o mica petrecere data pentru nunta celor patru frati de cruce,care se vor cununa peste o sapatamina.
Frisca tinea pe umar corbul ,scoase de la cisma un cutit care avea incrustat pe minerul de lemn o stea de argint,taie cu grija din painea uriasa si din slanina si nu minca,pina cind nu-i baga in cioc corbului o bucatica de slanina.
La masa se strecura un ciine ciobanesc german,un caine urias cu blana lunga si latoasa ,scuturindusi coada lunga se aseza la picioarele lui Popeda ,o privi in ochi apoi isi freca capul de genunchii ei, se aseza acolo ,linga ea miriind prietenos.
Ai vezi ? Toti care vin aici la mine,au voie sa intre oricind doresc ei ,cine maninca cu noi la masa n-ai voie sa-i musti niciodata.
-Nu-i asa Ursule ?
Cainele latra de trei ori,apoi infuleca portia lui de slanina si cirnati.
-Ursu asta al meu este credincios,mai credincios decit omul,intr-o zi Ursu, o sa ma scape de cineva pe care il urasc din toata inima…. !



#625793 (raspuns la: #625792) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...