comentarii

a-si construi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Florin - de Radu Herjeu la: 26/05/2004 06:34:30
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!)
Eu cred ca Brancusi n-ar fi fost Brancusi daca nu era nascut in Romania. EU cred ca in operele sale se regaseste un "ceva" pe care il au romanii. Eu cred ca marii oameni poarta pecetea neamului caruia ii apartin, indiferent unde traiesc si creaza. Eu cred ca acea creatie a lor izvoraste din niste trasaturi dependente de tot bagajul cultural si spiritual pe care-l poarta fiecare particica a neamului sau. Asa ca Romania a dat lumii valori. Sau, daca vrei, Romania a fost pamantul in care au incoltit acele valori. Nu le rapesc nimic. Dimpotriva. Le consider parte a ceva. Eu nu cred in valoarea individualismului. Eu cred ca apartenenta la ceva e singurul lucru care-i misca pe oameni.
Invatamantul comunist a fost asa pentru cei care l-au acceptat ca atare. Am terminat liceul in comunism si citisem o gramada de carti pe care mama le cumpara imprumutandu-se. Aveam la sfarsitul liceului o cultura generala care n-avea nimic a face cu comunismul ci cu dorinta mea de a sti. Am avut profesori exceptionali care mi-au hranit dorinta de a cunoaste, de a intelege, de a depasi canoanele unei scoli destul de formale.
Sigur ca oricine are dreptul sa fie prost, pentru ca asa se naste. Dar mediocru ? Daca poate fi mai mult ? Pentru mine aceea e o tradare de la valorile umane. Si nu poti construi cu ceea ce ai. Trebuie sa transformi ceea ce ai si sa construiesti de acolo. Sa incerci sa-i faci pe oameni sa-si doreasca sa nu mai fie mediocri, sa le arati ce inseamna civilizatia si bunul simt, cultura si relatiile umane. Si-atunci ai cu cine sa construiesti.
Nu sunt extremist. Dar mi-as dori sa existe un fel de examen pe care sa trebuiasca sa-l treaca oamenii atunci cand vor sa aiba copii sau sa voteze. In fond, ambele implica mai multe responsabilitati decat sofatul. Si totusi, oricine are dreptul de a nenoroci un copil facut la betie, oricine oricat de prost e are dreptul sa-mi trimita in fruntea tarii unul ca si el. Si asta nu e normal. Dar asta e lumea in care traim.
Eu am taria sa investesc si efort si timp si afectiune incercand sa schimb ceva. Si cand obosesc ma uit in ochii tinerilor care vor mai mult de la ei si de la viata, si-mi revin. Nu pot sa-i las singuri!
#15862 (raspuns la: #15844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bursa este mai mult in jos... - de Coralie la: 27/05/2004 10:18:09
(la: Cat va ramane din salariu?)
n-as recomanda cuiva bursa, in momentul de fata..
mai bine 2,5% pe an de interese, linistit si fara risc
sunt unele tipuri de asurare viata, durata 7 ani, interese fara sa platesti taxe si impozite, capitalul fiind oricand disponibil..

sau investit in "piatra" -adica in imobiliar, dar investit dupa o documentare buna, unde va fi un cartier de viitor, nu unde se va construi o auto-strada!
#15933 (raspuns la: #15614) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Desdemona, Stefan, Destin - de django la: 30/06/2004 13:21:55
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
Ieri se puiblicase in Jurnal un amplu rep. despre lautari, aviz amatorilor de Zavaidoc, Faramita, Siminica, Ploiesteanu.
Is case mari si ciudate, mie nu mi se par rele, cred ca le/as gasi o utilitate... vezi si viata lui Ludwig al II lea al Bavariei. Oamenii pot gasi ciudate si variate intrebuintari barlogurilor lor, le pot construi pt un scop pe care il vor asocia mai apoi.
Sunt case de tigani la Cluj, in cam. Baciu(unde vin si OZN.uri), la Gilau( care cica insemna paduchios.. vezi imprumut din tiganeste, pt cine nu crede), la Aghires fabrici si sat, Huedin, cum bine se sublinia etc. In Ardeal, pe unde am umblat eu populatia se metiseaza greu, stau toti despartiti. Vezi spre ex. comuna Sancari de langa Huedin(unguri si romani), mai sus cu 8 km Calatele , cu variantele sale: Calatele padure/ pt tigani, Calatele pt romani si Satul nou/ pt pocaiti tigani si pocaiti romani. Tiganii din Calatele padure sunt ciupercari, cauta buruieni, zmeurari, etc. Calatele e un exemplu tipic de apertheid, natural, firesc, normal.
Cei din zona aceea umbla cu oale, zmeura, ciuperci, buruiene, jgheaburi. Umplu oalele cu nuci si schimba nuca pe masura cu care au masurat.
In principiu consider ca tiganii au de pierdut daca se impreuneaza cu roamanii( si la propriu si figurat), ei trebuie sa ramana tigani, sa aiba scoli separate, cartiere separate, etc.
Ieri am vazut 2 tigani tineri de la org. Romano Sunno?, maro cum sunt pakistanezii, cu o minge de fotbal pe beton, jucau fotbal tenis. Le statea rau, pe bune. Erau imbracati in haine de oras( nemtesti, cum spuneau mai demult taranii). Vedetri cu romanii ce s/a intamplat. Au pierdut port, obiceiuri, ungurii ce se mai strofoaca dar nu le iese nici lor pasienta...

Ce sa se fotografieze - de Dinu Lazar la: 23/07/2004 21:16:11
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am avea o mica problema, stimate domnule Buzoianu.
Si anume, ma tem ca sistemul de caste din India e jucarie infantila pe linga sistemul fotografic romanesc.
Pe ansamblu, sunt la ora asta cam cel putin 12-16 forumuri si liste de discutii despre fotografie, in Ro; extrem de activi sunt aici cei aflati la epoca intrebarilor de inceput de drum ( ce obiectiv? Dar aparat? e mai bun hashpeul cutare decit olympusu` miu? etc...)
Asta ar fi ca si cum fotografia ar fi poezia si la inceput stam si ne intrebam: ce pix sa folosesc? Mai bine pana de gisca ca Eminescu sau toc cu cerneala? Stilou? Tastatura? Se poate face poezie cu palmu`?
Majoritatea intrebarilor se opresc pe urma ca prin farmec; ori dispare pasiunea, ori apare banul care corupe si iar dispare pasiunea, nu stiu...
Deci am avea la ora asta: o masa (mare) de fotografi relativ incepatori care discuta mult chestii care sunt cam aceleasi in fiecare an - ca nimeni nu are rabdare sa vada un forum de la inceput, sa citeasca si sa studieze, hai cu pac o intrebare acushica, s-o gasi un fraier sa raspunda, ca d`aia e forum; apoi citiva mai avansati, mai rari la vorba, mai greu de gasit, mai greu de abordat; si profesionistii, fotografii avansati, hai sa zicem si artistii care folosesc cumva fotografia - aici e liniste deplina, nu aflam nimic din zona asta, liniste, pace absoluta, nu au intrebari si nici nimic sa spuna, nimanui.
In acest contest al fotografiei romanesti, mai este si un clivaj temporal; adica nimeni nu stie fotografii romani buni din anii `30 sau anii `70 - si daca nu e baza nici un turn babel nu se poate face; si despre cei din prezent, majoritatea energiilor altfel constructive se balangane intre energia de a trage preshu` de sub unu` sau altul si shushaneaua balcanica de genul "asta n-are seva" sau "asta vai de capu` lui" si tot asa; nici in prezent nu se poate construi un fel de schematica constructie a fotografiei romanesti; cine suntem, cum suntem, cum stam, ce e bine, ce e rau, ce s-ar mai putea face, etc.
Si atunci cine ce sa vorbim de portret? cei de la baza, care citesc cu pioshenie despre shutter si apertura si zoom digital? Cei de la mijloc, care se simt frustrati ca cei de sus nu ii baga in seama si cei de jos li se par prea de jos? Cei de sus, care nu discuta nimic nicaieri si cind discuta, nu stiu decit sa transforme in banchize mici o mare altfel unitar inghetata? ( istoria ultimilor 4 ani a listei Fotomagazin este extrem de romanesc transata...)
Senzatia mea este ca sunt multe rele in fotografia romaneasca, dar cel mai mare rau este ca cei cu bani, care au facut averi fabuloase din fotografie in ultimii 14 ani ( daca as zice un miliard de $ nu cred ca as gresi, adunate procesarile, vinzarile, filmele, piata pe ansamblu) nu au dat un cent pentru o fundatie de fotografie, pentru un premiu serios, pentru fotografie sau pentru o galerie sau alte chestii asemanatoare, care tot lor le-ar fi adus marire si inca ceva bani...
Apoi, alt rau esential este ca profesionistii fotografi din presa romaneasca accepta niste bani de tot jegul, si nu si-au format un sistem de sindicat in care creatia sa fie creatie si meseria respectata; si accepta niste salarii de slugi in loc sa se zbata sa devina liber profesionisti...
Fara fotografi avanasati care sa discute problemele fotografiei, care sa puna umarul impreuna la constructia unei fotografii romanesti, nu suntem nimic, si desigur, nu am fost nimic.
Portret?
Ce treaba are lumea cu portretul daca exista facultati unde din prima studentii la fotografie sunt invatati ca este eroare sa creada in compozitie, perspectiva, culoare, arta e o libertate care nu respecta nimic.
Cel mai bun exemplu de cit de jos este posibil sa ajunga lucrurile este sa ne uitam la revistele romanesti ilustrate, sa ne aducem aminte de pozele de pe garduri de la alegeri, sa vedem ce poze de portret care sa promoveze produse comerciale vedem in metrou, sa rasfoim albumele care este sau sidiurile aparute la prestigioase edituri romanesti si prefatate de nume ilustre.
Cu rarisime exceptii, personal cred ca lucrurile merg din rau in mai rau.
Portret? Da` ce-i trebuie chelului tichie de margaritar.
Exista si imagini extrem de bune pe siturile romanesti de profil; dar, cam putine, inundate de buruiana...
Altfel, un uichend fericit la toata lumea...
#18298 (raspuns la: #18276) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acuzativul... - de AlexM la: 26/07/2004 21:47:10
(la: Despre Limba)
...se formeaza cu "pe" dar el este in anumite cazuri "suprimat". In cazul expresie "mentiunea pe care am intalnit-o" (aceasta fiind forma corecta literara) se foloseste "mentiunea care am intalnit-o". M-am intrebat si eu de ce este posibila aceasta formã si de ce nu sâcâie la ureche cand o auzi in afara faptului ca scâie cand vrei sa scrii neaparat dupa limba literara.
Dupa ce am chibzuit putin, am concluzionat ca acest "pe" nu mai este folosit datorita faptului ca nu suna deloc bine atunci cand inlocuim pe "care" cu "ce".

1)mentiunea ce am intalnit-o dar
2)mentiunea pe care am intalnit-o

Este de la sine de vazut ca nu se poate spune "mentiunea pe ce am intalnit-o" dar se poate spune "mentiunea pe care am intalnit-o". Probabil de aceea se face asa de uzual aceasta greseala dat fiind ca nu se poate construi un acuzativ cu "pe" atunci cand se foloseste "ce". Desigur ca aista este numai opinia mea poate aveti vreo alta explicatie.

AlexM


#18412 (raspuns la: #18389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Printre cunostintele mele, sa - de gabriel.serbescu la: 28/07/2004 09:53:33
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
Printre cunostintele mele, sau chiar prieteni, se numara o parte a pictorilor timisoreni. Sunt intre 28-33 de ani, proveniti din tot Banatul.
Parte dintre ei lucreaza la comanda, incercand astfel sa supravietuiasca, altii au emigrat asteptand timpuri mai bune, alti s-au sedentarizat spiritual iar altii (dintre cei mai buni) au intrat in publicitate. Ar putea fi clasificati in cei care publica pentru bani, si cei care-si folosesc imaginatia artistica ca sa vanda te mai si miri ce prostii. Arta romaneasca contemporana e oarecum ingradita financiar. Si o alta problema ar fi ca este atat de asociala, incat nu are nici o valoare. Dar poate ca asta e un efect al refuzului de a vedea in fata lucrurile asa cum sunt, si tendinta de a ne construi un imaginar abstract confortabil.
In rest conteaza mult si directia imprimata de catre profesori. Pe artphila.com , din pacate, poti vedea ruine pop, reminiscente artistice facute de niste indivizi care nu au nimic de a face cu America, din mai toate punctele de vedere....pacat
1.Intr-un procent destul de mic. uimitor ca sunt mult mai interesati cei care au posibilitati materiale. Cei care au situatii financiare proaste sunt si maiu blazati si mai putin interesati de sansele care se ivesc.
2.cei mai multi sunt pesimisti, apatici si blazati. Au fost invatati sa astepte sa li se dea, gasesc vinovati in orice: tara, ceilalti, societatea, guvernul. Din pacate nu e vina lor. Nimeni nu face nimic pentru a le arata ca se poate si altfel! ca depinde de ei. Ca trebuie sa devina responsabili de viata lor si, in aceeasi masura, de cea a celor din jur!
3. Civilizatia. Modul in care merg lucrurile. Cum functioneaza societatea. Ce dotate sunt institutiile de invatamant.
4. Alienarea relatiilor umane. Singuratatea. Indiferenta.
5. Aici e mai greu. Fiind asa cum sunt si avand viziunea asupra vietii pe care o am, evident ca relatiile umane sunt mult mai importante decat functionarea fara sincope a unui sistem. De aceea, n-as putea trai niciodata acolo. dar imi dau seama ca pentru cei construiti altfel, pentru care realizarea individuala este pe primul loc, si, implicit, doresc o societate care sa le-o faciliteze, superficialitatea relatiilor umane este o facilitate si nu o piedica in atingerea acestui scop. Nu stiu cum s-ar putea construi o societate care sa le aiba pe amandoua.
Iti multumesc pentru gandurile bune!
#18983 (raspuns la: #18788) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mitul dualitatii sau 1+1=3 - de dinisor la: 17/08/2004 18:55:13
(la: Mitul dualitatii)
Nu de multa vreme discutam cu unul din utilizatorii acestui site, despre univers, Gaura Neagra si teoria cum ca 1+1=3, teorie pe care oameni de stiinta incearca sa o demonstreze. Discutia noastra a ajuns la un moment dat la punctul in care am cazut de acord ca in viata (vazuta ca univers) exista bariere ce trebuiesc ridicate (doborate). Ei bine, i-am replicat insului cu pricina ca orice bariera ridicata te invita sa pasesti pe un taram care cu cateva secunde inainte iti era necunoscut. Si odata ajuns acolo, iti doresti sa mergi mai departe, pana la urmatoarea bariera (fie ea fizica sau imaginativa-scop-). Si tot asa ne trecem timpul ridicand bariere, descoperind, cunoscand.
Nu m-am gandit niciodata la mitul dualitatii asa cum l-ai prezentat dumneata. Asta pentru ca pana acum Lumina si Intunericul, Frumosul si Uratul s.a.m.d., au fost pentru mine o parte din viata mea. Nu am incercat sa le descos, ci le-am luat ca atare considerandu-le necesare. Daca as construi imaginativ o bariera in fata lor, as capata dorinta de a o dobora si astfel as pasi pe un taram necunoscut. Prefer insa sa ma bucur ca ele exista - elemente subintelese in existenta noastra. Gandeste-te putin, ce am fi facut daca nu ar fi existat aceasta "dualitate"? sa fii fost tot timpul lumina sau intuneric, tot timpul frumos sau urat...? Am fi tanjit atunci dupa dualitatea ce acum incercam sa o descoasem si sa ii cunoastem secretul. Nu cerceta aceste legi, caci s-ar putea sa le-ntelegi... si atunci misterul, farmecul necunoscutului se pierde. Caci omul care nu mai are intrebari de raspuns este condamnat la plictiseala, la ignoranta.

Cu stima, OM
de ce credeti ca aveti dreptu - de mrd la: 19/08/2004 16:23:25
(la: Vreau dreptul de a fi un ticalos)
de ce credeti ca aveti dreptul sa ma schimbati? mai mult, de ce credeti ca eu am datoria de a ma lasa schimbat???

Si eu cred in multe lucruri frumoase (ca solidaritate si altruism), dar nu voi considera niciodata ca toata lumea trebuie sa creada in ele. In adevaruri absolute nu cred pentru ca, vorba lui Arhimede, nu avem un punct fix. Oricat de multe adevaruri am construi, ele vor porni de la o axioma care este cat se poate de subiectiva.
#19981 (raspuns la: #19443) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Herzeule - de Jay la: 21/08/2004 20:40:09
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Am citit asta si am ramas masca:( Radule esti si un mare filozof)

"Fiind asa cum sunt si avand viziunea asupra vietii pe care o am, evident ca relatiile umane sunt mult mai importante decat functionarea fara sincope a unui sistem. De aceea, n-as putea trai niciodata acolo. dar imi dau seama ca pentru cei construiti altfel, pentru care realizarea individuala este pe primul loc, si, implicit, doresc o societate care sa le-o faciliteze, superficialitatea relatiilor umane este o facilitate si nu o piedica in atingerea acestui scop. Nu stiu cum s-ar putea construi o societate care sa le aiba pe amandoua."

Doamne,daca vorbele s-ar exporta pe bani grei,Romania ar fi cea mai
bogata tzara din lume.Si Radu multimiliardar.:-)

Zice Radu ca el nu e ca altii.Realizarea individuala la el nu e pe primul
loc si cam de aia nu i-ar place sa traiasca in America.Relatiile umane pentru el,sunt mai importante ca orice.In Romania,dansul, intretine relatii umane si noi trebuie sa intelegem ca in America nu ar putea sa le intretina.De ce? In America oamenii sunt mai putini umani? Stiu mai multa engleza dar in rest sunt oameni ca toti oamenii, unii chiar mult mai corecti ca romanii.Relatiile in America sunt superficiale,asta e o mare noutate pe plaiurile mioritei.Mai tii minte domnu' Herjeu ,pe vremea lui Ceausescu, ne aratau cersetori in America,sa credem ca asa traiesc toti acolo? Ne aratau superficialitatea relatiilor umane in America.

Nu am nimic cu dumneata insa mi se pare cel putin suspecta propaganda dumitale ,directa sau indirecta, sa ne demonstrezi cat de bine e in Romania.Dumitale iti e bine, sa fii sanatos. Sa te vad la fel de entuziast cu 30 de euro pe luna.Sa te vedem daca nesuperficialitatea relatiilor umane mai tine de foame.

Nu stii cum s-ar putea construi o societate sa le aibe pe amandoua?
Iti spun eu: DACA DISPARE CORUPTIA SI PARVENITISMUL IN ROMANIA.

Lasa vrajelile comuniste.Fapte nu vorbe !!! La vorbe romanul e campion mondial.





#20078 (raspuns la: #18983) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
if stupidity... - de Radu Herjeu la: 23/08/2004 16:29:43
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Domnule (un apelativ eufemistic), eu am simtul umorului, dumneata n-ai capacitatea de a intelege (tot eufemistic vorbind). Dar nu-i o problema. La ce criterii ai de a construi o relatie, nici nu ma mira ca ti se pare America raiul unor astfel de relatii "inter-umane". Banalitatile si stupiditatile amestecate impreuna intr-o lista de criterii, precum si modul mizer in care intelegi sa raspunzi m-au luminat in privinta "viziunii" dumitale asupra vietii! Ramai sanatos! Sunt convins ca esti si multumit de dumneata si de ingustimea lumii dumitale.
#20166 (raspuns la: #20076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da ,e trist Lazare - de Dinu Lazar la: 25/08/2004 12:54:37
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Domnu Jay, care este,
Daca as fi mai sufletist as recomanda putina plimbare, ceva ore la o sala de forta sau un film bun cu o sau un prieten, poate si mai mult; de mers undeva si de privit la orizont in departare si de bagat cumva in priza ceva pentru a crea o stare antistres...
Dar nu sunt sufletist... nu are sens.
Sau poate mata goleshti toata ziua la haznale si toti care nu fac asta fura si sunt niste martzafoi corupti care ar trebui bagati cu capu` la zoale?
Cred ca si domnul Radu, pe care nu il cunosc personal, si eu, am fi ultimii oameni care sa fim intrebati de anonimi fara curaj sa iasa pe ecsiva cu un nume oareshcare ce bani cinstiti am facut la viatza noastra.
Este aiuritor si de necrezut asa ceva.
Va urez aceleasi miini patate de metol si hidrochinona ca ale mele, aceleasi unghii cazute de la parafenilediamina cu care developam filmul, aceleasi nopti dormite cu capu` pe bancile scolilor la examene, acelasi stres continuu generat de navigarea in oceanu` cu cretini si acelasi maldar de tzepe zilnice de la politicieni, afaceristi si cutarei vestiti... ce chestie... da` s-au terminat baronii, tziganii miliardari cu palate si toti posesorii de Rolls Royce de bagati intrebari timpite la unii care chiar muncesc de le cad mucii pe jos de oboseala?
Este incredibil.
Ca sa raspund, domnu`, nu stiu ce bani cinstiti am facut la viata mea, stiu ca nu am furat niciodata si ca am inca Trabantul din `85, luat atunci cu pile... astept si eu sepepistii sa ma ia la bumbaceala acu, ca asta e moda.
Sau astept anonimii sa arunce cu ceva rahatzel ca de, suntem romani si nu putem construi, trebuie sa mesterimanolim o leaca la biserica sufletului si sa o darimam zilnic si sa ne si cacam pe caramizi.
Ca altfel nu fac priza.
Cred ca totusi ar fi buna o lunga perioada de liniste si cautare de armonie pentru matale , anonimule... nu ai cu cine sa te pui, domnu` Radu e mai bine crescut, eu nu, nici pe departe.
Traieste-ti viata acolo unde esti, daca vrei mai trage cu ochiul pe aici, dar nu te baga, stimate domn, ca nu ai cu ce; asta ma intristeaza peste masura... nu ai cu ce.
Regele, in cazul asta, e cam gol.
De ce nu faci matale un forum personal unde sa dai cu tastatura in sus si in jos mai ales, cit poftesti?
Promit sa nu vin sa vad ce faci acolo... nu ma intereseaza... din cite vad sunt numai platitudini scrise la plictiseala sau spleen de cineva care nu o are cu cultura dialogului, ca de alte culturi, vai de ele...
Citi bani cinstiti am cistigat?
Eu zic sa nu ajungem la zicala aia cu cine seamana vint culege furtuna... si anonimii pot avea insomnii, garantez... asa ca sa ne oprim aici, parerea mea.
Asa, daca e ceva de spus, asteptam altadata; generalitati, acuze ametite si pareri la berica trezita, io cel putin sunt cam satul de platitudini d`astea pina peste cap.
Poate aveti treaba domnu` Jay si va retinem, care este... mi-ar parea foarte, foarte rau.
#20324 (raspuns la: #20314) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Intre tine si mine este o lume intreaga de strabatut..." - de DESTIN la: 04/09/2004 08:00:45
(la: Kerkaporta...)

Buna dinisor,

Am citit cele scrise de tine,gandesc ca in intregime.Era firesc sa citesc "totul"sa pot a-mi construi o concluzie sa reziste argumentelor tale.

Din cele de mai jos scrise de tine reiese un mare adevar:

"Intre tine si mine este o lume intreaga de strabatut..."

Poti sa dezvolti ce ai exprimat mai sus?

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

diferenta - de giocondel la: 04/09/2004 10:03:32
(la: Sunteti de religie)
In ciuda asemanarilor cu protestantismul reformei, baptistii sunt astazi o miscare distincta si, istoric, separata. Una din cauzele pentru care baptistii s-au despartit de protestanti a fost refuzul de a-si insusi invatatura despre magistratii bisericii. In general, protestantii Reformei sunt avocati ai bisericilor teritoriale, suportate si protejate de Stat, incorporând sub disciplina lor intreaga populatie si aducându-i pe noii nascuti intre membrii ei, prin botezul copiilor. In contrast cu practicile protestante, dar in acord cu convingerile anabaptistilor si menonitilor, baptistii insista asupra faptului ca in Biserica nu se poate intra decât in mod voluntar, negând astfel valoarea botezului copiilor, autoritatea bisericii asupra intregii populatii dintr-un anumit teritoriu si orice forma de constrângere a constiintei care s-ar putea naste din unirea Bisericii cu Statul. Aceasta pozitie ii aseaza pe baptisti ca precursori si gruparii asa-numitelor biserici de credinciosi sau de pocaiti. In acelasi timp, aceasta pozitie a fost samânta din care s-au nascut toate formele moderne de civilizatie. Toate statele lumii civilizate nu mai au biserici de Stat, ci ingaduie cetatenilor sa-si manifeste dreptul la libera alegere a convingerilor in domeniul religiei."http://www.geocities.com/athens/delphi/5647/rel46.htm

asta spun ei...altii zic ca sunt maimulte eoriidespre originea lor si diferentele raportate la protestanti:http://roboam.com/identitate/scurtistoricbaptist.htm


"

A thousand half-loves must be forsaken to take one whole heart home.
pentru 'o adolescenta ipocrita' - de desdemona la: 07/09/2004 16:37:52
(la: Ce fac cu viata mea)
De ce te crezi ipocrita ? Ei, hai sa vin si eu cu un comentariu inspirat, ca eu asa mi-e felul, intotdeauna dau sfaturi, din inspiratia mea fara exhaustiva (de stie-tot).
Cred ca piramida de care vorbesti, desi e un model care descrie probabil generalitatea, nu poate tine cont de anumite tipuri si evolutii mai putin standard. Exista mai multe tipuri de oameni asa cum exista mai multe tipuri de ascensiune a piramidei. De exemplu, exista oameni pentru care confortul inseamna un loc uscat in care sa dormi si un codru de paine pe zi. Pentru alti oameni, confortul include in mod necesar : casa, gradina, mobila, televizor, masina, conturi dodoloate, viitorul asigurat. Vorbesc de confortul incepand de la care oamenii se vor interesa de nivelul superior (sa spunem: arta, filozofie, religie). Unii dintre oameni nu vor urca niciodata la o treapta superioare a nevoilor (indiferent daca ei sunt din prima sau a doua categorie) continuand sa isi completeze nevoile la acelasi nivel, sau mai jos. Adica un om de pestera, care mananca zilnic un codru de paine va cauta si o ceapa, si va face foc in pestera. Iar omul cu vila isi va construi o piscina si isi va lua si un jeep. Alti oameni pot sa urce la o treapta superioara fara a isi satisface toate nevoile din nivelele mai joase: vezi persoanele spirituale (asceti, artisti, cautatori ai adevarului). Dar nici acestia nu sunt toti la fel. Daca de exemplu un ascet tibetan e in stare sa mediteze in conditii drastice de confort (frig, ploaie, pe piatra goala, fara a manca nimic zile in sir), si un sfant al bisericii traieste in post si rugaciune zile intregi, cu mintea indreptata spre divin, unii artisti nu sunt in stare sa creeze daca nu au un loc calm, confortabil, si foamea satisfacuta. Exista oameni care urca 'scarile piramidei' pe drumul clasic, si altii care fac salturi, in sus sau in jos (de exemplu, dupa ce si-a satisfacut nevoia creatoare se gandeste sa isi imbunatateasca meniul, adapostul sau garderoba.
Pe de alta parte, unii din cei al caror interes se afla la niveluri superioare, intelegand ca nevoile de baza sunt si ele importante pentru bunul mers al sistemului, se vor ocupa de ele 'coborand'.
Revenind la mesajul tau (fiindca am divagat destul), e foarte adevarat: cand incetam sa privim lumea prin ochii de copil, simtim ca ne-am trezit intr-un mediu plin de reguli si constrangeri, stim ce ne dorim dar pe de alta parte nu stim cat 'se cade' sa acceptam din sabloanele impuse de mediu. Solutia acestei dileme numai tu o poti da ! Nu te gandi ca esti nerealista - realitatea e un lucru pe care ti-l construiesti singura. La fel si maturitatea, tot tu o obtii, prin felul cum evoluezi. Deci, esti libera, ai deja cateva date si cunostinte despre mediul inconjurator, judecata o ai la dispozitie pentru a 'intelege' si 'decide' cum va fi modelul lumii pe care il construiesti tu. Nu toate regulile trebuie respectate ca la carte, nici nu trebuie toate aruncate la cos. Alegi ceea ce crezi ca e important si iti urmezi calea, constienta ca responsabilitatea eventualelor greseli iti va apartine.
Inca ceva - nu exista o regula care spune ca dupa o varsta incetezi a mai incerca sa fii altfel (prin asta intelegand un om care judeca independent de sabloane si prejudecati). Unii nu inceteaza niciodata descoperirea si explorarea (se spune ca viata e o continua scoala, si ca incetezi sa inveti numai cand nu mai respiri). Altii pot sa se complaca in monoton inca de la 20-30 de ani. Sau dupa un popas in monotonie si conformism (de zeci de ani) pot sa 'renasca' (ai auzit expresia 'viata incepe la 60 de ani ?'). Insa diferenta e ca, mai tarziu in viata ai mai multa incredere in tine, n-ai nevoie sa fii 'confirmat' si nu mai spui altora totul despre experienta proprie, fiindca e mai greu sa fii inteles de alti oameni 'formati'.

Desdemonovici (stie-tot)
P.S. scuze pentru lungime
#21217 (raspuns la: #20998) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dictatura - de AlexM la: 07/09/2004 22:26:19
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
sigur ca este vorba de dictatura neuronilor ( shi zi bogdaprosti naturii ca ne-a construit pe noi barbatii asa ca altfel dadeam ortul popii de mult ca specie.Daca nu stii de ce sa zici bogdaproste, spune-mi shi-ti explic:-)
Problema este ca omul "civilizat" nu se lasa condus de dictatura neuronilor in asa masura incat sa se impuna prin fortsa fizica ( pe care o are in marea majoritate a cazurilor). Sa nu mârâi aici. Daca intradevar am construi numai un scenariu unde numai fortsa fizica ar avea ceva de spus, subiectul ar fi de la sine inchis pentru ca ar fi evident ca sexul puternic este intradevar masculul. La fel de evident ca sexul urat e tot masculul. Ce chestie!!! La pasari masculul este cel mai frumos ca sa "o atraga pe cucoana", la patrupede e invers. Femela e frumoasa ca sa-l atraga pe mascul. De ce?

AlexM
#21264 (raspuns la: #21261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul VALURIT - de Ovidiu Bufnila la: 08/09/2004 10:29:55
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.





Ceea ce s-a distrus dupa '89 nu se afla acolo inainte de '45 - de Gheorghe Doja la: 14/09/2004 15:10:13
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)

In 1945 tarile avansate vest-europene erau puternic industrializate si posedau o clasa muncitoare disciplinata si instruita. In 1945 Romania se afla virtual la sapa de lemn. Tara cu o economie eminamente agrara si cu o taranime analfabeta, flaminda, dezbracata si desculta. In 1945 in Romania se lucra pamintul cu plugul cu boi si ce se cistiga cu greu, smulgindu-se din piatra, ajungea in cea mai mare parte in buzunarele ciocoimii pentru a-si cladi palate si traii in huzur.


Ceea ce s-a distrus de dupa '89 incoace nu s-a aflat acolo inainte de '45. S-a distrus ceea ce s-a construit cu greu si cu multa munca in anii comunismului. Uluitor in ce masura se orbecaie si bate cimpii in ziua de azi!...Se blameaza "comunistii" pentru distrugerile pe care nu sistemul comunist le-a adus tarii ci mocirla urit duhnitoare a canibalismului capitalist in care s-a intrat dupa '89.


In contextul sistemului comunist s-au comis si erori dar premiza in sine a fost buna: construirea unei societati mai drepte si mai umanizate. In Romania s-a realizat enorm in anii comunismului si putem constata ca sistemul comunist a fost infinit mai uman si mai putin intrusiv decit ar putea fi vreodata capitalismul. Pot spune ca in contextul sistemului comunist eram liberi sa gindim, nu eram indoctrinati si conditionati cu pubilcitate schizofrenica si junk cultural, nu eram virati in a deveni ciini pavlovieni, consumatori artificiali de bunuri sau idei cum se intimpla in tarile capitaliste.


Vedem acum in perspectiva istoriei ca sistemul comunist a asigurat o administrare responsabila a tarii si resurselor ei. Trebuie subliniat ca meritul a apartinut sistemului in sine si nu "comunistilor". Comunisti din pacate n-au existat pe vremea sistemului comunist mai multi decit inainte sau decit acum. De unde atitia comunisti?...Ceea ce am avut a fost un sistem care a impus societatii norme, care a disciplinat societatea, care a silit oamenii sa munceasca si sa coopereze pentru a construi infrastructura economica si sociala a tarii.


Ceea ce a protejat societatea in perioada comunista a fost sistemul comunist insusi. Deci normele sistemului comunist bazate pe ideea de justitie si echitate sociala. Acest deziderat de justitie si echitate sociala a fost cheia de bolta a sistemului comunist. Cita vreme a existat sistemul comunist a mobilizat societatea la construirea si prezervarea unei societati bazate pe aceste comandamente.


Cei pe care ii numiti "comunisti" n-au fost altceva decit oameni care au lucrat in solda sistemului respectindu-i normele si regulile. Privilegiile mult trimbitatilor "privilegiati" ai sistemului comunist erau insignifiante. Sa cistigi dublu cit salariul mediu pe economie este egal cu zero. Adevaratii exploatatori singerosi in tarile capitaliste (printre care cu oroare trebuie sa numaram acum si tara noastra) isi trag milioane pe spinarea ingirbovita a omului de pe strada.


Asa ca in Romania nu comunistii au delapidat tara ci animalul uman in conditiile si cu concursul sistemului capitalist acum in vigoare in tara. Sistemul comunist n-a ingaduit si n-ar ingadui canibaliada la care este expusa astazi tara. In contextul sistemului comunist am construit si avansat ca societate. Normele sistemului comunist ne aparau. In sistemul capitalist oamenii au libertatea de a se calca in picioare si canibaliza.
#22223 (raspuns la: #22004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RFID si privacy - de L la: 29/09/2004 05:44:42
(la: Supermarketul viitorului)
Cred ca orice implementare trebuie sa asigure dezactivarea definitiva a cipului odata ce produsul a fost cumparat. Problema asta nu stiu daca a fost rezolvata inca.

Fara dezactivare, cu tehnologia curenta sint o gramada de posibilitati afectind dreptul la privacy (nu stiu sa traduc "privacy" ca lumea). Majoritatea nu sint aplicabile in Romania (inca), dar ce ziceti de asta:

Cipul are o raza de macar un metru, poate mai mult. Inchipuiti-va ca poti cumpara sau construi un cititor de RFID (n-am nici un dubiu ca va fi posibil, ca si cu cartelele de telefon). Cu un asemenea instrument in buzunar cineva poate afla, stind in spatele tau in autobuz, exact ce obiecte de valoare ai asupra ta (geaca de piele, pantofi, diplomat, ochelari, etc - cipurile sint extrem de mici), cit de noi sint si de unde le-ai cumparat. Restul il las ca exercitiu pentru acasa.

Nu e de mirare ca o cautare dupa "RFID privacy concerns" da 60000 de rezultate in Google. Firmele sint interesate in reducerea costurilor (nu a preturilor), si in general de compilarea a cit mai multa informatie despre consumatori. Dupa ei, potopul.
Si bancile ce fac??? - de Jimmy_Cecilia la: 01/10/2004 21:56:16
(la: Incepeti un business (afacere personala),va incanta ideea?)
Nu este adevarat ca trebuie absolut bani ca sa incepi.
Eu am creat intreprinderea mea, afacere in nume propriu, responsabilitate ilimitata, statut de artizan fara sa fiu salariata, uzina de fabricatie, in 1980, plecand de la ZERO,
adica inainte fiind salariata, am vandut super-masina mare ce o aveam inainte si am cumparat tot o germana, dar Ford si mica, cu diferenta am
inceput..
restul bancile... am stiut sa conving, dar aveam si polivalenta tehnica necesara, personalitatea care facea incredere si cateva comunicari si brevete, cercetari facute in sfarsit de saptamana impreuna cu o doctorita gerontolog, in localul ei si cu aprobarea patronului...

aveam un procedeu nou in maneca, imi propuneam sa fabric pentru alte marci, cu formulele mele...
la inceput masini cumparate in ocazie...
Banca mi-a acordat imprumutul...
la inceput local mic, cu chirie, 400 m patrati si casa alaturata, apoi dupa 4 ani am cumparat o uzina, doar 4 ziduri exterioare în piatra si ciment, de 3.000 metri patrati, cu 5 casutze alaturi, totul pe 2 hectare de teren, constructibil,
banca mi-a acordat 120% imprumut (tot pretul de cumparare + 20% taxele si notarul,
tot banca mi-a acordat in plus un alt imprumut pentru a construi laboratorul farmaceutic intre cei 4 pereti....

nu vorbesc despre sacrificii ce trebuie facute, nu vorbesc despre faptul ca nu mai ai nici viata privata, nici familiala, nici vacante.... ani in shir...
nu vorbesc despre 18 si chiar 20 de ore de lucru zilnic, 7 zile pe saptamana, si 364 de zile pe an... multi ani...
ca la inceput trebuie sa faci totul, sa economisesti salarii

este o chestie de alegere si apoi de vointa...
dar este si o chestie de pregatire si "fler" (talent) comercial...
cand vezi o banca, dosarul trebuie sa fie "în beton" si sa stii despre ce vorbesti...
sa ai o memorie buna, sa poti face pe loc un deviz, sa retzi chifrele situatiei comptabile, si sa te documentezi prealabil, un pic, in gestiune de intreprindere si comptabilitate... o mare polivalenta...

Ca sa discuti cu un bancher sau sa demarezi cu succes o afacere, trebuie sa fi capabil sa faci orice lucru, pe orice post, sa fi capabil sa lucrezi singur de la A la Z, fara salariat, fara alta persoana...
se incepe in mic, apoi poti angaja salariati, dar trebuie sa stii totul, ca sa-i poti forma... formatie si control...

cand ai beneficii, nu-ti platesti vacantele... ci re-investesti totul in afacere, in masini automatice, sa fi capabil sa ai o progresie de 200% si chiar 300% cu acelas numar de salariati...

Iar din cand in cand delocalizezi, in tarile unde mâna de lucru este ieftina...dar viata nu intotdeauna usoara... este inca o chestie de alegere...

Este posibil, dar necesita multe sacrificii, chiar schimbarea temporala sau la 50% de tara
Intre 1989 si 1991 am facut o uzina in Cairo, Egypt, eu sau directorul meu-salariat traiam acolo de 12 la 15 zile in fiecare luna...
faceam naveta... :))
am dus acolo masinile semi-automatice de care nu mai aveam nevoie in Franta...ca doar acolo mâna de lucru locala nu era scumpa... la asta adaugi " the know how" si ecuatia este buna...
apoi totul vandut cu un super-profit...

mai tarziu banii vin, cum se spune banii trag la bani, si poti angaja specialisti, doctori, ingineri... si sa duci o viata "mai relax"... adica numai 70 de ore de lucru pe saptamana... ca sa ajungi dupa 20-25 de ani chiar la 35 de ore!... :)) sau de loc, daca te prinde cheful...

din cand in cand trebuie facuta si o operatie imobiliara...si asta aduce super profituri...

P.S. in Franta este nevoie acum de creshe, pt copiii de 2 luni la 3 ani, sunt la moda cresele la domiciliu... insa domiciliul trebuie sa fie destul de mare.. :)).
#23942 (raspuns la: #23889) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: