comentarii

a-si construi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pentru polemica Hypatiei - de LUCIUS la: 22/10/2004 10:16:23
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Nu ma indoiesc, e cam greu cu polemica asta. Pentru unii...
Un lucru este cert: nu fac parte din comunitatile moldovenesti. Dar dupa modul de abordare al problemei, probabil ca faci tu parte. Asa ca nu ma indoiesc de faptul ca o problema majora a poporului roman, banuiesc ca este vorba de regiunea Moldova, din Romania, nu este faptul ca nu prea are ce sa-si puna pe masa, ci cum sa-si construiasca mai multe lacasuri de cult. Inteleg ca e nevoie de hrana spirituala care, dupa conceptia ta, ar fi mai presus decat cea trupeasca. Sunt curios cum poti supravietui intr-o astfel de societate. Probabil exista exceptii, una din ea esti chiar tu, dar atat timp cat nu exista probe, lasa-ma sa nu cred.
Locuiesc intr-un mare cartier din Bucuresti si stiu ce inseamna sa-ti bata clopotele in cap zi de zi si sa ti se cante slujbe, in boxe, cu sonorul dat la maximum. Au existat atat de multe plangeri, incat ma indoiesc sincer ca mai sunt majoritari cei care si-au facut din credinta un mod de a fi. Tu te referi la comunitati pe care noi le-am putea considera locatarii unui singur bloc. Daca aceste comunitati moldovene, cum zici tu, isi doresc cartiere intregi de biserici, gandeste-te la cata disperare exista la preotii de aici, dintr-un oras cu aproape 3 milioane de locuitori, sa-si construiasca cate o biserica la fiecare colt de strada, pe fiecare loc liber. Ma si mir ca nu au venit cu propunerea sa darame niste blocuri... Asa ca-ti dau dreptate.
Frenezia asta de a construi inseamna ca exista fonduri. Treaba mea nu e sa sugerez unde sa se duca aceste fonduri, dar vezi foarte bine ca presa prezinta pe larg aceste probleme. Daca ar exista o majoritate care sa sustina biserica, cea pe care o tot invoci, vei vedea ca la toate sondajele de opinie (inclusiv cel de pe cafenea) nu biserica ocupa primele locuri. Trebuie sa fii orb sa nu observi megalomania capilor bisericii. Ei vor sa-si construiasca monumentul intr-un parc, adica pe un domeniu public, iar mai nou se vor folosi si fonduri la care eu si multi altii, ca platitori de impozite, nu dorim sa participam. Cred ca biserica ar fi castigat puncte importante daca ar fi directionat aceste fonduri catre batranii care au atatea probleme. Atunci am fi salutat cu bucurie acest gest si am fi contribuit financiar, chiar in afara impozitelor. Procedand astfel "prea fericitul" ,fost colaborator al securitatii si sprijinator al actiunilor lui ceausescu, nu face altceva decat sa deseneze calea viitoare a bisericii care isi pierde din ce in ce mai multi adepti. ESTE O CADERE LIBERA SI NU INCETA SA NU OBSERVI ASTA, HYPATIA
#25916 (raspuns la: #25808) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Libertatea constiintei si intolranta - de (anonim) la: 16/11/2004 14:58:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela. Un ultim mesaj pentru Manuela-Hipatia.

“Constat cu surprindere ca undeva intre noi e o bariera de comunicare. Ma acuzati de idei preconcepute, dar ma tratati exact din prisma unor idei preconcepute. Cel mai simplu era sa verificati la conferinta "Cine conduce lumea?" - iata un link: www.cafeneaua.com/node/view/2274 si v-ati fi convins de faptul ca va spun adevarul. Daca un lucru atat de simplu de verificat nu va este credibil, ce sa mai spun despre natura discutiei noastre, scumpa doamna?”

Eşti confuză. Ce să verific la acea adresă. În ce chestiune ai spus adevărul? Care-i sensul frazei “dacă un lucru atât de simplu de verificat nu vă este credibil”? UN LUCRU SAU ESTE CREDIBIL, SAU NU. Ce are asta cu mine personal sau cu oricine altcineva? Dar fiindcă a fost ultimul tău mesaj, adresat mie, nu insist să-mi răspunzi. Între noi într-adevăr există o barieră de comunicare, cum aexistat întotdeauna între omul, care vrea să creadă cu dinadinsul în ceva (tu ai spus într-un mesaj: “…minte-mă frumos”), pe de o parte, şi omul, care nu acceptă minciuna sub nici o formă, oricât de consolatoare, romantică şi frumoasă, care nu acceptă să fie manipulat, ci doreşte să înţeleagă până la capăt raţiunile unui îndemn din afară, de a proceda aşa sau altfel, verificându-le cu propriile principii morale şi propriile raţionamente. Ceea ce tu consideri, că este un afront, un comportament periculos şi antisocial.

“Ati spus ca ratiune constienta este o tautologie, atunci inseamna ca Descartes facea aceeasi greseala cu mine cand cauta sa puna in evidenta legatura dintre constiinta de sine si ratiune: "Dubito, cogito, cogito, ergo sum".”

Fraza lui Descartes a fost înţeleasă greşit de tine. Eu o interpretez altfel, şi cred că această interpretare este mai aproape de ceea ce a vrut el să spună. Semnele de punctuaţie sunt cam limitate în posibilităţile lor, pentru a reda nuanţele unui gând atât de profund, de aceea îmi permit să folosesc unele simboluri matematice, pentru a transcrie această frază astfel, ca să fie mai aproape de sensul, pe care i l-a dat Descartes:
“Dubito -> cogito, cogito => ergo sum”
Adică din faptul că mă îndoiesc rezultă că cuget (raţionez), iar faptul că cuget (raţionez) este egal cu aceea că exist (sunt conştient de existenţa mea), iar semnul > indică o oarecare relativitate a egalităţii dintre raţiune şi conştiinţă. Anume: din faptul că cuget reiese cu certitudine, că eu exist (am conştiinţa de sine). Ceea ce ne sugerează următoarele:
- noţiunea de “conştiinţă” îi este anterioară noţiunii de “raţiune
- este mai amplă, decât noţiunea de “raţiune” şi o conţine în interiorul său.
Iată de ce am spus, că expresia “raţiune conştientă” este o tautologie. Raţiunea este într-atât de conştientă, încât nici nu face să vorbim despre aceasta. Este cam acelaşi lucru ca “raţiunea raţională”.

Acum, si din ceea ce scrieti iese un adevar,caci protestantii au interpretat fiecare cum o vrut Biblia si momentan sunt in jur de 5000 de congregatii / confesiuni crestine. Gasiti ca e bun acest lucru?

“Acum, si din ceea ce scrieti iese un adevar,caci protestantii au interpretat fiecare cum o vrut Biblia si momentan sunt in jur de 5000 de congregatii / confesiuni crestine. Gasiti ca e bun acest lucru?”
Odată ce sunt ateu, problemele interne ale bisericii îmi sunt total indiferente. Dar din câte ştiu eu, şi în sânul bisericii ortodoxe au luat naştere şi continuă să existe mai multe secte, în special în Rusia, unde încercările lui Petru I de a reforma biserica ortodoxă rusă, apropiind-o de contemporaneitate au generat o amplă răzvrătire religioasă. “Tradiţionaliştii” erau exilaţi în Siberia sau fugeau de persecuţii înspre hotarele statului rus –astfel au apărut în Basarabia, Bucovina şi în delta Dunării “lipovanii”, purtătorii unei ortodoxii de modă veche –“starover”.
În afară de aceasta, mai erau şi alte secte, dintre care îmi amintesc cu certitudine de secta “scopeţilor”, ceea ce în traducere înseamnă “castraţi”. Aceştea se castrau într-adevăr, pentru a deveni “puri” şi “sfinţi” – uite o aducere la absurd a ideilor creştine despre păcatul de a întreţine relaţii sexuale. După cum vă daţi seama, această sectă nu era sortită să prospere, odată ce sectanţii nu puteau să aibă copii. În România de asemenea există ortodoxie “de stil vechi” şi “de stil nou”.
În general, consider diversificarea opiniilor un lucru normal şi natural, de aceea consider că apariţia sectelor este un rezultat al evoluţiei religiilor – cum se poate observa, acest termen este aplicabil şi aici. E vorba de principiul universal al dezvoltării (de la simplu la complex), care generează procese evolutive nu numai în lumea fizică, dar şi în sfera spirituală.

“Intr-o carte de-a dreptul atee, care se doreste monografie despre viata lui Giordano Bruno, se arata foarte clar ca moartea i s-a tras de la "paturile bogate" care l-au dat in mana Inchizitiei. Sigur ca s-au facut abuzuri si ca multi oameni au cazut victima Inchizitiei, dar nu din cauza stiintei, ci din cauza implicarii politice a oamenior de stiinta din acele vremuri.”

Am subliniat acest pasaj ca să-ţi atrag atenţia, cât eşti de subiectivă – dacă o carte este atee, îi refuzi dreptul de a fi corectă din punct de vedere ştiinţific. De ce adică, “nu din cauza ştiinţei”?
Toţi acei, care au căzut victime ale Inchiziţiei, au fost denunţaţi, pârăţi, denigraţi de cineva, în cele mai multe cazuri, de oameni cu influenţă, adică aproape sigur “din păturile bogate”. E clar, că denunţurile nu erau “construite” pe motivaţii personale, ci pe considerente ideologice (religioase). Erau învinuiţi de erezie, de ocupaţii “oculte”, care de multe ori erau ocupaţii ştiinţifice (chimie, fizică, medicină), de afirmaţii nerespectuoase faţă de cler etc, etc. Nu văd de cum faptul că erau pârâţi ar putea să justifice religia (instituţia ei judiciară – Inchiziţia).

“…trebuie sa stiti ca cel mai dotat observator astronomic in sec. XVI-XVII era cel de la Vatican. Dovada sta indreptarea calendarului, ceruta de astronomii de la Vatican papei Grigore.”
Ştiu. Norocul acestor astronomi, că l-au găsit în duţi buni şi nu l-au dat pe mâna inchiziţiei. Datorită acestui observator Giordano Bruno a putut să-şi facă descoperirle, dar el a avut mai puţin noroc.
“Copernic era canonic si si-a scos cartea sub pseudonim etc. “
Şi de Copernic ştiu. Mulţi călugări aveau posibilitatea să facă ample cercetări astronomice, să se ocupe studii în alte domenii ale ştiinţei. Cei mai valoroşi dintre ei aveau şi cele mai multe probleme, de îndată ce studiile lor ieşeau din sfera mult prea strâmtă a religiei în sfera cunoştinţelor general umane, dacă îmi permiţi să le zic aşa. De obicei, mai întâi li se făcea din deget, iar dacă nu se supuneau, până la urmă ajungeau să fie persecutaţi.
“Hypatia, doamna mea, a fost omorata nu pentru ca era om de stiinta, ci pentru ca era aparatoarea paganismului. Personal, regret foarte mult gestul facut de cel care a instigat pe crestini la omorarea Hypatiei…”
Hipatia nu era “apărătoarea păgânismului”. Era păgână în sensul direct al cuvântului, adică nu era creştină, dar nu se ocupa de politică şi nu promova decât ştiinţele cu care se ocupa. În special, preda matematica şi astronomia. De asemenea, era liderul şcolii de filosofie din Alexandria şi adeptul filosofiei platonice, acel Platon, care mai târşiu a intrat în graţiile bisericii creştine, deşi post mortem. Îţi înţeleg rezerva în privinţa celui care a instigat mulţimea să o omoare – de ce nu spui, că acel cineva era chiar arhiepiscopul Alexandriei Chiril, canonizat ulterior şi cunoscut sub numele de “Sfântul Chiril”. (Poate ar trebui să scriu cu K, dacă am greşit, îmi cer scuze, dar numai pentru aceasta!). Motivele, în general erau politice. Arhiepiscopul dorea să fie el unicul, care să aibă putere şi influenţă asupra spiritelor, nimeni nu trebuia să strălucească şi să-l eclipseze, pentru binele bisericii şi al religiei creştine, bineînţeles. Dar oficial i s-a imputat anume faptul, că predă matematica, care se considera o parte a filosofiei. Şi anume datorită inteligenăei neordinare şi a ştiinţelor sale s-a pomenit Hzpatia de-a curmezişul căilor prea sfinţiei sale. Dacă te interesează cu adevărat acest subiect, caută pe Internet articolele filosoafei din Grecia Kristina Voco. Dânsa e precaută, nu-şi afişează convingerile personale, ci a făcut studii ample la acest subiect şi le expune cu destulă rigurozitate ştiinţifică.
“…tocmai de aceea mi-am luat acest pseudonim, caci vreau ca peste veacuri, omenirea sa inteleaga un lucru simplu: multa stiinta apropie pe om de Dumnezeu, iar putina stiinta il indeparteaza.”

Nu crezi că ţi-ai luat o sarcină peste puterile tale? Nu e prea tare spus? După cum am subliniat mai sus, anume acei savanţi, care ne-au lăsat descoperiri importante în ştiinţă, adică aveau multă ştiinţă, se îndepărtau de Dumnezeu… şi erau îndepărtaţi de biserică. Iar cei mai aproape de Dumnezeu, după cum a spus Isus Christos, sunt “cei săraci cu duhul”, adică acei care au mai puţină ştiinţă.

“Iata ceva si pentru Adela:
Pentru că sufletul este nemuritor, iată ce ne spune Avva Antonie (sec. III-IV), în “Filocalia”, Vol.1, 1946, Sibiu, p.13 şi p.22:
“Cei umpluţi de răutate şi ameţiţi de neştiinţă nu cunosc pe Dumnezeu şi n-au trezvia sufletului.Căci Dumnezeu nu poate fi văzut, ci numai înţeles cu mintea, fiind cât se poate de învederat în cele văzute, aşa ca sufletul în trup. Pentru că, precum trupul nu poate fiinţa, fără suflet, aşa toate cele ce se văd şi sunt nu pot fiinţa fără Dumnezeu.”

“Cea mai mare boală a sufletului, ruina şi pierzarea lui este să nu cunoască pe Dumnezeu care a făcut toate pentru om ş i-a dăruit lui mintea şi cuvântul prin care zburând sus omul se uneşte cu Dumnezeu, înţelegând şi preamărind pe Dumnezeu.”

“Raţiunea ne face vrednici să ne numim oameni. Iar de nu o avem pe aceasta, numai glasul şi forma mădularelor ne deosebim de dobitoace. Să recunoască omul cu mintea întreagă că este nemuritor şi va urî toată pofta cea păcătoasă, care ne face între oameni pricină de moarte.”

Hypatia

P.S. Ia ce scriu ca parerea mea si nu intentia de a ma lansa intr-o dezbatere. Consider ca a face o dezbatere pe o astfel de tema, este un atentat la dreptul de libera constiinta a celuilalt. “

Acest pasaj, evidenţiat de mine prin caractere italice, este luat în întregime dintr-un mesaj, adresat altei persoane, dar care mă priveşte pe mine. Aşadar, în afara ultimului tău mesaj ai hotărât să mă împroşti din nou cu “umpluţi de răutate”, “ameţiţi de neştiinţă”, n-au trezvia sufletului“, “cea mai mare boală a sufletului”, “să recunoască omul cu mintea întreagă că este nemuritor”, “pofta cea păcătoasă” , folosindu-te de ajutorul sfinţilor părinţi, ca să nu fii învinuită de atac la persoană. Bun şiretlic. Dar observ, că propriul tău stil nu se prea deosebeşte de acest stil “teologic”, în care frazele sunt construite nu conform logicii, ci într-un fel sucit, căci premisele şi deducţiile se confundă şi deduc unele din altele, iar argumentele, de cele mai multe ori, lipsesc cu desăvârşire. Dacă un astfel de proces mintal-verbal poate fi numit “cugetare”, I’m sorry! Mai slăbeşte-mă cu asemenea soi de înţelepciune, în care ocara, blestemul şi afurisirea ţin loc de argumente şi care pot convinge doar pe cei slabi cu duhul.
Şi însfârşit, în post scriptum-ul tău iarăşi lansezi flamura intoleranţei, încercând să interzici altora să discute pe anumite teme. Sau le interzici să discute doar atunci, când vezi că nu ai câştig de cauză? Atunci declari senin, că cineva atentează la drepturile tale la liberatatea conştiinţei, şi gata! Dar este numai o discuţie! Fiecare îşi expune liber opinia şi nu constrânge pe nimeni să-i fie acceptată. Dimpotrivă, încercarea de a interzice cuiva să-şi expună opinia este un atentat la drepturile lui. Nu văd în judecăţile tale acea “trezvie a minţii” care vrei s-o impui tuturor, dar în special mie, odată ce secvenţele respective sunt “pentru Adela”.
În încheiere, vreau să-mi iau rămas bun de la tine, odată ce ne-am trimis deja “ultimele mesaje”, în continuare mă voi adresa altor persoane, sau tutror acelor, care vizitează acest site.
Adio, Manuela
#28868 (raspuns la: #28797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Concluziile mele- raport de cercetare - de Hypatia la: 16/11/2004 18:59:25
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
MASTER PSIHOLOGIE SOCIALA
MODULUL : ANALIZA SI INTERVENTIA IN GRUPURI SI ORGANIZATII
PSIHOLOGIA REZOLVARII CONFLICTULUI
CONFERENTIAR DR. ANA STOICA-CONSTANTIN
STUDENT: PLAESU TEODORA
ANUL II SEMESTRUL I




CONFLICTUL RELIGIOS PE INTERNET


Lumea internetului, relativ nouă mai ales pentru cetăţenii planetari care trăiesc in România, aduce cu sine o problematica aparte: comunicarea în mediul virtual.
Psihologia confictului în mediul virtual pune în discuţie problematica legată de grup si de conflict, în contextul comunicării la distanţă şi/sau prin intermediul internetului. Scopul cercetării este de a pune în evidenţă modul în care au loc interacţiunile din cadrul grupului constituit prin intermediul internetului, precum şi dobândirea informaţiilor necesare prevenirii şi/sau rezolvării conflictelor pe teme religioase care apar în mediul virtual.
Pentru început, mă voi referi la “grup” si la “conflict”, în încercarea de a fixa cadrul teoretic al cercetării, prin apelul la studiile existente. Ulterior, voi descrie cercetarea întreprinsă în mediul virtual şi apoi voi prezenta rezultatele cercetării.
Plecăm de la considerarea grupului ca fiind “constituit dintr-un
ansamblu de persoane dependente unele de altele în realizarea propriilor
scopuri.” Starea de conflictualitate (intrapsihică, între grupuri sau
subgrupuri, între persoane) este parte integrantă din structura
grupurilor. Raporturile care se dezvoltă aici vor fi în acelaşi timp
fundamental complementare şi conflictuale . Situaţiile de grup
reactivează în special conflictele în raport cu identitatea. Aceasta este unică şi colectivă în acelaşi timp. Dezvoltarea identităţii s-a efectuat, după cum indică S. Freud, prin identificare: “Fiecare individ face parte din mai multe grupuri şi, cu ajutorul identificărilor celor mai variate, s-a orientat prin aceste legături, în multiple direcţii şi şi-a construit idealul Eului propus după modelele cele mai diverse.” Pluralitatea identificărilor posibile şi a imaginilor reflectate de privirea altora face ca fiecare să se confrunte cu propriile sale reprezentări diferite sau cu diversele părţi ale lui însuşi. O referinţă unificatoare se poate găsi doar ca o “verigă dintr-un lanţ”, după expresia lui S. H. Foulkes, în identitatea familială trecută şi prezentă. Aceasta se află la originea legăturilor sociale şi permite situarea şi plasarea în cadrul interacţiunilor ce dau naştere respectivului grup nou. Este vorba, de fapt, nu numai despre o referinţă la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei părţi din acest teritoriu familiar, adică a unei părţi din sine, fiecare încercând să structureze realitatea acestei noi situaţii plecând de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi de la personajele interne. Dacă şi alte apartenenţe sunt menţionate (profesională, religioasă, politică...), acestea sunt în mod frecvent subordonate cauzalităţii raporturilor familiale: cariera profesională, alegerea religioasă sau politică sunt explicate în termenii unei investiţii sau a unei contra-investiţii legate de moştenirea familială pe care fiecare o poartă în sine.
Din perspectiva psihologiei sociale, organizaţiile sunt grupuri de persoane care interacţionează în baza unor reguli sau norme şi care au o identitate colectivă. Eficienţa grupurilor este apreciată în lumina conceptelor de influenţă socială, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. Integrarea problematicii grupului social în context organizaţional este mai evidentă în domeniul comportamentului grupului în relaţie cu alte grupuri. Tipologia comportamentului grupurilor ori strategiile de management al comportamentului grupurilor sunt tratate din perspectiva interveniei organizaţionale.
GRUPUL ELECTRONIC este grupul ai cărui membrii sunt legaţi între ei prin reţea electronică şi nu dispun de interacţiuni de tip “faţă în faţă”. In mod tipic, grupurile electronice interacţionează prin reţeaua de poşta electronică, trimiţând mesaje. Astfel de grupuri găsim şi în cadrul forumurilor de pe cele mai diverse site-uri (situri). Organizarea acestora este în principal aceeaşi, diferenţele constând în tematicile propuse de administratorii forumurilor sau în chestiuni legate de modalitatea de accesare a sitului. Spre exemplu, pe pagina www.itemsoft.ro , forumul este orientat pe teme de psihologie şi se adresează mai ales psihologilor, studenţilor si profesorilor universitari de la Facultăţile de Psihologie. www.crestini.ro este situl care propune forum pentru cei preocupaţi de problemele religioase şi se adresează în primul rând creştinilor, iar www.poezie.ro este un sit pentru poeţii contemporani şi pentru iubitorii de poezie.
www.Cafeneaua.com este un forum complex prin diversitatea temelor abordate, adresânsu-se tuturor românilor din lume. Aici, fiecare utilizator înregistrat- cu numele real sau pseudonim- are posibilitatea să citească şi să posteze mesaje şi chiar conferinţe pe cele mai diverse teme. “Cafeneaua” este uşor de accesat şi chiar şi un începător al utilizării reţelei electronice de tip internet, poate citi şi scrie foarte uşor. Dezavantajul constă în faptul că utilizatorii- de sex, vârstă şi pregătire diferită-formează un grup foarte mare, neomogen, cu interese foarte diferite.
“Compararea grupurilor electronice cu cele “faţă în faţă” evidenţiază câţiva factori care pot afecta deciziile electronice. In primul rând, membrii au posibilitatea să introducă informaţiile anonim. Şi chiar dacă contribuţiile nu sunt anonime, oamenii se pot simţi oarecum mai anonimi decât într-un grup “faţă în faţă”. In al doilea rând, lipsesc sursele de informare vizuală despre ceea ce simt altii, constând în limbajul corpului şi tonul vocii. In fine, în grupurile electronice pot mai mulţi inşi o dată. După cum vom vedea, aceste diferenţe influentează structura socială a grupurilor şi, în consecinţă, procesul decizional.”
2.CONFLICTUL, aşa cum este definit de Mayer, “este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, inclusiv comunicarea)”. In forma sa clasică, un conflict implică atitudini şi comportamente antagonice. In ce priveşte atitudinile, părţile în conflict îşi cultivă antipatia reciprocă, se consideră reciporc nerezonabile şi dezvoltă stereotipuri negative despre oponenţi. Comportamentele antagonice includ porecle insultătoare, sabotajul sau agresiunea fizică. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund in relaţiile dintre grupuri:
a.interdependenţa , atunci când persoanele dintr-un grup/organizaţie sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, există potenţial pentru conflict.Interdependenţa necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. Conflictele nu apar dacă fiecare “se descurcă singur”. Apoi, interdependenţa inseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentu una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism.
b.diferenţele de putere, statut şi cultură; conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere, statut şi cultură. Dacă dependenţa nu este reciprocă ci unidirecţionată, creşte potenţialul de conflict. Diferenţele de statut impulsionează conflictul atunci când activitatea într-un grup/organizaţie decurge astfel încât să fie cazul ca oameni care, tehnic vorbind, au un statut inferior şi sunt puşi în situaţia de a lua decizii, de a da ordine sau de a controla pe cei cu statut superior. Când două sau mai multe culturi foarte diferite se dezvoltă într-o organizaţie, ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis.
c.ambiguitatea. Scopurile, jurisdicţiile şi criteriile de performanţă ambigue sunt sursă de conflict. In ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. In plus, este greu să împarţi laude şi critici în cnformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde.
d.resurse insuficiente: diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Asta nu se întâmplă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor. Insuficienţa resurselor are capacitatea de a transforma conflictele mascate sau lente în conflicte deschise şi acute.
e.identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri. Identificarea cu un grup sau clasă de oameni pregateşte terenul pentru conflictul organizaţional. Ei au tendinţa de a dezvolta păreri mai bune despre membrii grupului “lor” şi păreri mai proaste despre grupurile ai căror membri nu sunt. Această parţialitate este legată de buna părere despre sine şi este un factor esenţial. Identificarea cu succesele grupului propriu şi disocierea de eşecurile celor din afară încurajează stima faţă de sine şi oferă sentimente plăcute de solidaritate socială. Atribuirea comportamentului pozitiv propriului grup de lucru contribuie in mod normal la buna părere despre sine. Există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale, tipul de funcţie sau nivelul funcţiei şi, de aceea, prevalenţa parţialităţii intergrupuri sugerează că organizaţiile vor trebui să acorde o atenţie specială modului în care tratează relţiile între aceste grupuri.
Sursele conflictului pot fi:
a) diferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane;
b) nevoi/interese umane;
c) comunicarea defectuoasă sau absentă;
d) lezarea stima de sine ;
e) valorile persoanelor;
f) nerespectarea normelor explicite sau implicite;
g) comportamente neadecvate;
h) agresivitatea;
i) competenţele sociale;
j) cadrul extern;
k) statutul, puterea, prestigiul, “principiile”; utilizarea şi comunicarea culturii şi a informaţiilor.
Tipuri de conflicte: după intensitate,
-disconfortul, adică sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu se poate preciza ce anume;
-incidentul, adica fapte minore, care întristează sau irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate;
-neînţelegerea, care are la bază concluzii eronate în legătură cu o situaţie, datorată comunicării neclare sau lipsei de legături dintre preopinenţi. Uneori neînţelegerea survine pentru că situaţia provoacă irascibilitate cuiva. Gândul îi revine obsedant la acelaşi lucru şi perceptiile asupra problemei sunt alterate.
-tensiunea, simptom evident al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi aproape tote acţiunile aceleia. Relaţia este afectată de atitudini negative şi opinii fixe, iar sentimentele pe care le are faţă de cealaltă persoană se înrăutăţesc semnificativ. Relaţia devine o sursă de îngrijorare permanentă;
-criza este cel mai evident simptom al conflictului. Este momentul în care se întrerupe o relaţie, când apare violenţa, când cearta se înfierbântă, iar oamenii se lasă dominaţi de sentimente, e momentul când se plănuiesc şi se săvârşesc acte necugetate.
Cele mai multe conflicte se reduc la câteva tipuri de bază sau combinaţii ale acestora:
disputele asupra obiectivelor,
disputele asupra faptelor,
disputele asupra procedurilor, se concentreză în general asupra aşteptărilor cuiva legate de comportamentul partenerului.Sunt alimentate de chestiunile de etică, onestitate şi respectarea ierarhiei şi statutului social şi organizaţional.
Conştientizarea acestor diferite tipuri de conflict ne atrag atenţia asupra nevoii de a înţelege exact ce este de fat un episod conflictual. De exemplu, diferenţele fundamentale de obiective nu se rezolvă obligatoriu prin clarificarea disputei asupra faptelor. Se poate produce şi suprapunerea domeniilor. Un conflict factual poate duce la conflict procedural, dacă una din părţi este percepută ca sabotândmunca celeilalte. Când se întâmplă aşa, adevărata rezolvare a conflictului are loc atunci când sunt tratate toate aspectele. In căutarea rezolvării este bine să avem în vedere categoriile de referinţă ale oponentului. Organizaţiile sunt comunităţi umane care se comportă ca oricare alte comunităţi. In interiorul lor, oamenii concurează pentru putere şi resurse; există diferenţe de opinii şi valori, conflicte de priorităţi şi de scopuri; există confruntarea dintre cei care vor să schimbe lucrurile şi cei care doresc să ducă o viaţă liniştită în organizaţie; există grupuri de presiune, clici şi cabale, rivalităţi şi contestări, incompabilităţi între caractere şi alianţe. Diferenţele pot fi necesare, pentru ca o organizaţie să se poată adapta la o lume înconjurătoare în continuă schimbare. Ele alcătuiesc “varietatea necesară” receptarii complexitaţii acestei lumi. Sarcina liderului este să capteze aceste energii şi să folosească difrenţele din interiorul organizaţiei, pentru dezvoltarea ei.Rezolvarea conflictelor presupune şi adoptarea unui stil de management al conflictului corespunzător situaţiei:
-Dacă intervine ceva neînsemnat sau lipseşte informaţia, oamenii trebuie calmaţi, iar dacă oponentul este foarte puternic şi foarte ostil, ocolirea conflictului poate fi un răspuns înţelept -stilul ocolitor;
-In cazul unor greşeli intervenite în managementul conflictului, cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu, este semnul distinctiv al stilului îndatoritor, foarte eficace pentru a construi o relaţie de bunăvoinţă.
-Stilul competitiv maximizează impunerea interesului propriu şi minimizează cooperarea. De aceea, specialiştii recomandă adoptării acestui stil atunci când suntem siguri de realitatea faptelor, într-o situaţie de tipul câştig/pierdere sau când nu mai avem de a face cu oponentul în viitor.
-stilul concesiv sau compromisul între competiţia pură şi curtenia pură nu dă conflictului răspunsul cel mai creativ, dar este o reacţie înţeleaptă la conflictele rezultate din insuficienţa resurselor şi o bună poziţie de retragere când alte strategii eşuează.
-In stilul colaborativ, atât impunerea interesului propriu cât şi cooperarea sunt maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi. Accentul se pune pe o solutie tip câştig/câştig, în care se presupunerea că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o situaţie mai bună.
Gary Johns şi alţi cercători (Helena Cornelius şi Shoshana Faire) vorbesc despre conflictul pozitiv şi conflictul negativ, în sensul că în grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii, este de dorit prezenţa unui conflict care să ducă la identificarea erorilor, la sufocarea ideilor ilogice, prevenirea gândirii de grup şi buna informare a managerilor, la motivarea oamenilor să accepte competiţia şi schimbarea. In astfel de cazuri, conflictul este o circumstanţă naturală în organizaţii şi nu ia totdeauna o formă deschisă şi extremă. Insă, pentru grupurile care sunt centrate pe relaţiile dintre membrii, competiţia nu este lucrul cel mai indicat, iar pentru a transforma certurile în distracţie, pentru a învăţa că certurile noastre şi diferenţele individuale fac parte din viaţă, că şi pentru anticiparea conflictului potenţial şi tratarea sa în mod constructiv, avem nevoie de pregătire specială. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor.Vorbim despre conflictul negativ, pentru că de cele mai multe ori, “în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.” Abandonul, reprimarea, adoptarea stilului victorie/înfrângere şi compromisul sunt tot atâtea exemple pentru conflictul negativ, pentru că este blocată flexibilitatea, apar dificultăţi, în special atunci când perseverăm în încercarea de a demonstra punctul nostru de vedere, în loc să calmăm lucrurile, sau când pretindem ca totul să fie perfect. Confruntarea cu problema poate fi traumatizantă pentru cei implicaţi în conflict. Uneori ne definim valorile prin semenii şi problemele faţă de care ne opunem; furia şi jignirea sunt cele doua feţe ale medaliei, indiferent dacă sunt sau nu exprimate.
“Voinţa de a soluţiona conflictul este un factor-cheie în rezolvarea conflictelor”, spun cercetătoarele mai sus citate, iar aceasta este suficientă, uneori, căci acolo unde există dorinţă, există şi posibilitatea realizării sale în fapt. “Este incitant să ai această disponibilitate şi totodată să-i ajuţi şi pe alţii să şi-o cultive.” Dar ce-i împiedică pe oameni să dorească rezolvarea conflictelor? Specialiştii au identificat opt atitudini care pot fi răspunsurile la această întrebare: necinstea, stima de sine/orgoliul, nevoia de scuze, dorinţa de răzbunare, lezarea, supărarea, resentimentul, “eu am avut dreptate, tu nu ai avut”.
Dezvoltarea dorinţei de a rezolva problema presupune să se schimbe ceva în interiorul nostru, să ne întoarcem la priorităţi. Atunci când cineva doreşte să rezolve situaţia problematică, nu înseamnă că acea persoană este cea vinovată, ci înseamnă că a renunţat să-l învinuiască pe celălalt, luând-o de la capăt, înseamnă că recunoaşte că satisfacţia pe care i-o oferă o bună relaţie este mai importantă decât aceea de a-şi demonstra punctul de vedere. Pentru a rezolva un conflict în mod civilizat trebuie ca toţi participanţii să dorească soluţionarea lui. Este important să formulăm problema în termeni largi, să identificăm cine sunt persoanele (părţile) implicate în conflict şi să aflăm care sunt nevoile şi temerile importante, care au semnificaţie pentru problema aflată în discuţie, după care urmeaă proiectarea variantelor de soluţionare a conflictului, în trei etape:
generarea soluţiilor;
alegerea soluţiilor
transpunerea in practică a variantelor selectate.
Morton Deutsch vorbeşte despre trei tipuri de bază ale orientării motivaţionale faţă de un conflict: de cooperare- partea are un interes pozitiv pentru binele celuilalt, precum şi pentru al său; individualistă- patea are interes să facă tot posibilul pentru sine şi nu este preocupată de celălalt; şi competitivă- partea are interes să reuşească mai bine decât celălalt şi în acelaşi timp să facă totul pentru sine. Iar “legea simplă a lui Deutsch despre relatiile sociale” indică faptul că: “procesele si efectele caracteristice provocate de un tip dat de relaţii sociale (de exemplu, de cooperare sau de competitivitate) tind să provoace la rândul lor acel tip de relaţie socială”. Inţelegerea condiţiilor care dau naştere la procesele sociale de cooperare şi de competitivitate, precum şi caracteristicile lor, este esenţială pentru înţelegerea circumstanţelor care dau naştere proceselor constructive sau distructive în cadrul soluţionării conflictelor. Un proces constructiv de soluţionare a conflictelor este, în esenţa sa, similar unui proces de interacţiune competitivă. Din moment ce se cunosc o mulţime de date despre natura proceselor de cooperare si de competitivitate si despre condiţiile ce dau naştere la fiecare, multe din aceste cunoştinţe pot fi aplicate pentru înţelegerea factorilor care hotărăsc dacă un conflict va lua un curs constructiv sau unul distructiv.




Tema cercetării a fost aleasă tocmai datorită interacţiunilor de tip internet în domeniul religios pe care le-am putut surprinde mai bine de un an pe forumurile românesti. Am constatat că multe conferinţe erau închise de administratorii sitului pentru că cel mai adesea dezbaterea degenera în conflict. Astfel, mi-am propus să verific ce determină conflictele şi dacă discursul utilizatorilor forumurilor se schimbă o dată cu adoptarea unei comunicări pozitive, plecând de la ipoteza că participanţii la dezbaterile din mediul virtual vor intra mai puţin în conflict dacă vor conştientiza conflictul şi consecinţele sale.
Inţelegem prin “mai puţin” conflicte mai rare şi de intensiune mai scăzută decât cele care sunt acum în forum.
Am formulat următoarele obiective:
1.Chestionarea utilizatorilor unui site, www.Cafeneaua.com, despre modul în care este perceput conflictul şi rezolvarea sa în spaţiul virtual.
2.Identificarea modului în care poate fi evitat/rezolvat conflictul în spaţiul virtual.
Ca metodă, am ales brainstormingul, prin care să colectez de la utilizatori informaţii despre conflict şi ideile lor în legătură cu posibilităţile de prevenire şi de rezolvare a conflictelor. Astfel, am deschis o conferinţă cu titlul “CONFLICTUL;vă rog să mă ajutaţi!” şi în deschidere le-am prezentat celorlalţi participanţi la dezbatere problema aşa cum o văd eu:
“Am constatat de multe ori că dezbaterile din conferinţele Cafenelei se soldează cu conflicte. Pentru că mă preocupă foarte tare acest fenomen, vă propun să-l cercetăm împreună. Pentru început, vreau să ştiu ce credeţi D-voastră despre conflictele din Cafenea. De ce credeţi că apar? De ce sunt "predispuse" conflictului anumite teme? Care sunt aceste teme?
Cum credeţi că ar trebui gestionate conflictele? Vă rog tare mult să mă ajutaţi să facem această cercetare, pentru a evita pe viitor situaţiile conflictuale, pentru a învăţa împreună cum să le rezolvăm, să ajungem la acea parere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni. Mulţumesc tuturor celor ce vor colabora! La urma urmei, suntem o comunitate. După cum unii deja bănuiesc, cercetarea aceasta o fac în calitate de student în ştiinţele sociale.”
Deşi conferinţa este publică şi orice utilizator şi vizitator al Cafenelei are posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu conflictele din conferinţele Cafenelei, am trimis invitaţii personale, prin mesageria privată, mai multor utilizatori despre care ştiam că se află în conflict cu una sau mai multe persoane, iar aceştia au răspuns invitaţiilor mele.
Am ales ca metodă brainstormingul pentru că şi în mediu virtual, această metodă se foloseşte pentru a atinge aceleaşi obiective ca si metoda tradiţională: generarea de idei noi, fără evaluare. Cercetarea de faţă demonstrează încă o dată studiile efectuate despre grupurile electronice: “Dacă au mai mult de doi membri, grupurile acestea sunt mai performante în brainstorming decât cele tradiţionale, atât în calitate cât şi în cantitate. Pe măsură ce grupurile electronice devin mai mari, ele tind să producă mai multe idei, dar raportul idei/persoană rămâne constant. In contrast, când grupurile “faţă în faţă” se măresc, sunt generate din ce în ce mai putine idei de persoană. Ce explică succesul tehnici electronice? Reducerea inhibării legate de participare şi posibilitatea de a comunica ideile fără a-i mai aştepta pe alţii par să fie motivele principale.”
Statistic, după două săptămâni de la deschiderea conferinţei, situaţia se prezenta astfel:
sunt 2612 afisari, 198 de comentarii, făcute de 39 de utilizatori ai Cafenelei, 12 femei si 27 bărbaţi. Din cei 39 de utilizatori, 19 sunt români stabiliţi peste hotare, 11 s-au prezentat ca români rezidenţi în România, iar despre ceilalţi nu putem spune de unde sunt, întrucât nu şi-au dat datele lor personale.
Dezbaterea despre conflict s-a dovedit o ocazie de a răbufni in conflict, pentru membrii Cafenelei care s-au certat de-a lungul timpului, s-au între care s-a adunat mai multă tensiune, prin imposibilitatea exprimarii unor puncte de vedere la un moment dat. Astfel, după primele două mesaje, pline de idei şi încurajările venite din partea gadzei, au urmat alte şapte mesaje, în care participanţii şi-au expus părerile lor. Au urmat apoi trei mesaje din partea gazdei prin care s-a întărit disponibilitatea unora mai timizi de a-si exprima punctul de vedere. Urmează alte sapte mesaje orientate spre aducerea câtor mai multe idei despre conflict, însă apar şi primele nemulţumiri în legătură cu dorinta gazdei de a ajunge la un punct de vedere comun faţă de tratarea conflictelor şi mai ales faţă de prevenirea lor. Işi face loc şi primul conflict, între doi adversari declaraţi: Jimmy_Cecilia şi Anita47: dacă la început fiecare îsi exprima nemulţumirea faţă de temele care ne aduc în conflict, în cearta lor intervine un al treilea participant, AlexM, supărat pe atitudinea poliţienească a lui Anita47 şi postează un mesaj extrem de dur la adresa etniei evreieşti. Conflictul se derulează apoi între cei din urmă şi un alt participant, Axel, încearcă “să liniştească” atmosfera, fără succes. Intervenţia gazdei nu a fost eficientă pentru a opri atacul lui Anita 47. Fiindcă a intervenit şi un alt adversar declarat al său, SB, inflamând şi mai mult atmosfera, unul dintre administratori decide închiderea temporară a conferinţei. Discuţiile purtate pe cale particulară între gazda conferinţei şi celălalt administrator au avut sorţi de izbândă si după apoximativ 24 de ore, conferinţa s-a redeschis, cu eliminarea celui găsit vinovat de starea de conflict: AlexM. Această decizie a fost contestată. In primul rând de Axel, unul dintre artizanii stării de conflict. Anita 47 îl atacă din nou pe SB şi, treptat şi alţi participanţi încep să-şi exprime nemulţumirea faţă de eliminarea lui AlexM, ceea ce determină replici tăioase din partea aceluiaşi Anita47, care îşi îndreaptă furia către unul dintre cei care cereau revenirea lui AlexM, Florin şi atât. Conflictul ia amploare prin intrarea în conflict a unui alt participant, Destin, adversar al lui Anita47. Pentru că administratorii iau dreptul de publicare lui Anita47, conflictul se poartă între ceilalţi doi protagonişti. Incep să intervenă şi alţi participanţi, în încercarea de a linişti spiritele. Interventiile gazdei şi ale altor participanţi duc dezbaterea mai departe, dar şi conflictul. Astfel, Florin şi atât continuă conflictul cu gazda, acuzând-o de intoleranţă. Lui i se alătură Gabi Boldiş, care alimentează conflictul religios, care se va transfoma într-un conflict personal cu Hypatia, gazda conferinţei. Revin Anita47 şi SB, mai calmi, cu câte un banc, menite să relaxeze dezbaterea, dar intervenţia lui Ikoflexer îl aduce în conflict cu Anita47, moment în care Anita 47 este considerat troll de majoritatea participanţilor. “Trollul” este participantul care blochează cu bună intenţie discuţiile, abătându-le de la subiect şi luând la atac persoanele participante. Acum Anita47 este în conflict cu SB, Ikoflexer, Păianjenul şi Adrian Marchidan. Ideea gazdei de a discuta conform unor reguli, anunţate şi ele, a fost foarte rău primită, drept pentru care gazda a fost înfruntată de mai mulţi participanţi. Un alt motiv de conflict cu gazda, a fost neînţelegerea unei alte propuneri din partea gazdei: abordarea problemelor sau subiectelor de dezbatere ca dileme, iar al treilea motiv de conflict a fost prezentarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care interzice anumite abordări legate de chestiunea evreiască. E momentul în care conflictele dintre ceilalţi membrii se conservă, iar gazda devine vinovatul numărul 1 pentru starea de conflict. Are un singur susţinător: SB.
Participanţii la dezbatere au indicat drept cauze ale conflictului în mediu virtual urmatoarele:
-educaţia si autoeducaţia (Axel, 24835)
-diferenţele dintre oameni, greşelile de interpretare (Daniela Manolescu, 25398)
-anonimatul utilizatorilor (Daniel Racoviţan, 24810)
-ideile preconcepute si răutatea (Sonia, 24866)
-atitudinea comentatorilor (Desdemona, 25398)
-aţâţarea din partea unora şi activitatea trollilor (SB, 25313) -“trollii” sunt persoanele care deturnează dezbaterea spre ceartă, de dragul contrazicerii şi de a face şicanii celorlalţi)
-Anita47 ( mai mulţi utilizatori au indicat această persoană ca fiind provocatoare de tensiuni şi conflicte)
-lipsa ruşinii faţa de Dumnezeu şi de semeni (Carapiscum, 25164)
-orgoliul (LCM, 25211)
-subiectele de actualitate (Jimmy_Cecilia, 24969)
-discuţiile despre istorie, religie, politică (Florin şi atât 25213)
-subiecte fără zona de mijloc, de armistiţiu
-dogme diferite
-ambianţa NET: fără frică, fără respect (anonim, 25222)
-natura virtuală (Păianjenul)
-evitarea monotoniei (Daniela Manolescu)
-Oamenii îşi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc (AndreiS, 25598)
-intoleranţa (Adela, 25424)

Ca forme sau tipuri ale conflictului sunt enumerate: dezbaterea de idei, pe care unii o identifică cu conflictul, neînţelegerile, criticile.
Nivelurile atinse de intensitate a conflictului sunt sesizate ca : jigniri, insulte, calomnii, ameninţări, certuri, atacuri la persoană.

Comportamente în conflict: defularea, “tonul” ridicat, replici tăioase, hazul de necaz. De la un timp, şi-au făcut loc în variante diferite şi asumarea responsabilităţii pentru conflict şi, pe alocuri, încercări de a se scuza, ceea ce a condus la atitudini mai apropiate de împăciuire, pe de o
parte, dar şi la escaladarea virulenţei mesajelor, pe de altă parte.

Părţi implicate:
mai intâi persoanele implicate în conflict din alte conferinţe, e.g. Anita- Jimmy_Cecilia, Anita-SB, Hypatia-Gabi.Boldiş;
apoi participanţii la această conferinţă, e.g. Destin- Florin şi atât, Anita-AlexM,
urmând ca tensiunea să crească între gadza conferinţei si participanţii nemultumiţi de ideea şi de soluţiile avansate până aici, e.g.: Hypatia-Gabi.Boldis, Mary, Florin şi atât.

Posibile rezolvări:
-recunoaşterea conflictelor existente, SB 25721, Ikoflexer 25642, Anita 25734, Gabi.Boldiş 25723
-renunţarea la controversă, Păianjenul, 25649
-banarea producătorilor de conflict (mai mulţi utilizatori)
-limbaj civilizat şi bun simţ, Sanjuro 24955
-negociere după plan, Hypatia 25402
-hazul si ironia: Axel, Daniela Manolescu.

Deşi participanţii la brainstorming au avansat idei valoroase, atât cantitativ cât şi calitativ, pot spune că rezolvarea conflictelor în mediul virtual şi prevenirea lor a rămas o problemă de cercetat in continuare, pentru că soluţiile propuse au fost aspru criticate şi respinse de participanţi. Cercetările studiate arată că “grupurile electronice înclină să fie mai echilibrate decât cele “faţă în faţă”. Barierile de statut tind să dispară şi participarea este mai uniform distribuită între membri”, pe de o parte, însă “comunicarea electronică a încurajat mesajele impulsive, dure şi exprimarea unor păreri extremiste ()”. Fiind un grup constituit ad-hoc, în care unii participanţi sunt membri mai vechi, iar alţii sunt membri mai noi în “Cafenea”, conferinţa nu s-a soldat cu rezultate mulţumitoare, care să poată fi folosite. “Interacţiunea electronică încetineşte invariabil procesul şi duce la dificultăţi în privinţa atingerii consensului. poate fi o explicaţie parţială, dar lipsa semnalelor verbale şi nonverbale face dificilă recunoaşterea tendinţelor subtile pentru ajungerea la consens. Aceasta sugerează nevoia pentru o versiune electronică a abilităţilor de lider de discuţie” care să conducă grupul ca în maniera tradiţională:
-El este cel care convoacă grupul şi conduce discuţiile;
-pune problema într-o manieră nondefensivă, obiectivă, fără a sugera soluţii sau preferinţe;
-lucrează cu toţi membrii; previne dominarea de către o singură persoană şi protejează membrii grupului de atacuri sau critici severe;
-furnizează date concrete, esenţiale şi clarifică orice restricţii asupra soluţiilor;
-nu face sugestii şi nu pune întrebări care să orienteze discuţia într-un
anume sens;
-pune întrebări stimulative, care să facă discuţia să înainteze;
-rezumă şi clarifică problematica, în câteva puncte, pentru a marca
progresul dezbaterii;
-dispune de răbdare când apar pauze.
Analizând din această perspectivă problema conflictului în mediul virtual,
consider că unele din intervenţiile avute în cadrul conferinţei, au fost
greşite, sporind procesul de “inflamare” a participanţilor. Astfel, planul
sugerat de Hypatia este o astfel de greşeală, care a adus-o în conflict cu Gabi.Boldiş, Florin şi atât, Mary.
Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că mulţi utilizatori consideră că pentru Cafenea, conflictul este calea către progres, confundând conflictul cu controversa, şi, de aceea, s-au opus cu vehemenţă încercărilor de rezolvare a conflictului în general, prin practicarea trollării utilizatorilor şi mai ales, a gazdei conferinţei despre conflict, Hypatia.
Ce a determinat pe participanţii la conferinţă să intre în conflict cu gazda?
A fost o întrebare care m-a frământat mai mult timp. Din analiza mesajelor postate, se pot identifica trei aspecte:
1.Dorinţa Hypatiei de a ajunge la un punct de referinţă comun tuturor utilizatorilor “Cafenelei” şi implicit, a conflictelor. Se pare că “acea părere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni”, a fost interpretat ca o încercare de uniformizare a opiniilor despre conflict -aspectul manifest- şi refuzul declarat faţă de evitarea, respectiv rezolvarea conflictelor- aspectul latent, la început. Ulterior, aspectul latent iese la suprafaţă, demonstrând rezistenţa la schimbare a mentalităţii participanţilor.
2.Apelul la respectarea regulilor şi a legii, în genere, a displăcut total participanţilor, care au criticat şi regulile şi legea, considerând că dacă sunt imperfecte, nu sunt obligaţi să le respecte.
3.Disponibilitatea diferită de înţelegere şi de acceptare a problemei şi respectiv a soluţiilor, pot fi tot atâtea motive.
Incercarea noastră practică de a dezamorsa conflictul dintre diferiţii utilizatori ai Cafenelei, a evidentiat faptul că oamenii conştientizează conflictul. Problema pusă în termeni de nevoi a reusit să-i transforme pe protagonişti în parteneri, cel puţin pentru un scurt timp. Ei au identificat corect cauzele care i-au adus în conflict şi au căutat să indice şi posibile căi de rezolvare, chiar dacă nu toţi participanţii doresc rezolvarea lui. Proiectarea demersului practic pentru schimbarea atitudinilor în procesul comunicării dintre membrii grupului, a fost sortit eşecului, pentru că unii paticipanţi au simţit noi relaţii de autoritate cu propunătorul şi nu sunt pregătiţi să-şi asume noi responsabilităţi, declarându-se pro comportamentului liber şi neîngrădit de reguli, în care fiecare să-şi exprime personalitatea aşa cum consideră de cuviinţă. In timpul brainstormingului, unii participanţi au reacţionat critic faţă de ideile deja avansate, neacceptând unele dintre idei din pricina prejudecăţilor cărora le sunt tributari. Cercetarea s-a oprit în stadiul alegerii soluţiilor, căci participanţii au refuzat punerea în acord cu privire la rolul conflictului în cadrul grupului. Teama de uniformizare, teama faţă de instalarea gândirii de grup, a determinat pe mulţi să considere că starea conflictuală alungă monotonia, indiferent de costuri. Se pare că lipsa de practicare a deprinderii de a aborda conflictul în maniera victorie/victorie, face ca partenerii de conflict să propună şi să accepte stilul victorie/ înfrângere, în maniera “cui nu-i place ce se discută, să se mute la o altă conferinţă”, făcând abstracţie de faptul că în acest fel de abordare a conflictului, disconfortul pricinuit de reprimarea propriilor opinii faţă de un subiect sau altul, va spori tensiunea între membrii grupului; neînţelegerea provenită din întelegerea greşită a mesajelor şi a adevăratelor intenţii ale partenerului de dialog nu fac altceva decât să sporeasca tensiunea şi să apară situaţiile de criză, de agresivitate verbală, când “comportamentul normal zboară pe fereastră”, aşa cum a fost cazul lui AlexM şi al lui Anita47. Soluţiile, de tipul banării unuia sau altuia dintre participanţi, ignorarea, demonstrează cum un incident greşit perceput, poate fi escaladat.
Incă o data, dacă mai era nevoie, cercetarea noastră a pus în evidenţă faptul că “părţile implicate într-un conflict se angajează adesea în perpetuarea conflictului prin investiţiile pe care le-au făcut în desfăşurarea conflictului; de asemenea, cei ce au căpătat puteri speciale, profit, prestigiu, slujbe, cunoştinţe sau abilităţi pe parcursul conflictului se pot simţi ameninţaţi de diminuarea sau încetarea conflictului.” Perceperea inexistenţei unor alternative sau substitute satisfăcătoare pentru realizarea intereselor aflate în joc în cadrul conflictului determină rigiditatea problemei. “Uneori, limitările motivaţionale şi intelectuale pot face ca părţile să perceapă problemele într-un mod mai rigid decât dictează realitatea, astfel încât ele îngheaţă pe ”.

CONCLUZII
Cercetarea noastră şi-a atins parţial scopul: putem spune că mediul virtual este un cadru propice pentru aparţia conflictelor şi oamenii conştientizează acest lucru, însă în cultura românească se impune o nouă dimensiune a educaţiei, şi anume, educaţia pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor, de la o vârstă cât mai fragedă. Conflictul poate fi o ocazie minunată pentru întărirea relaţiilor interumane, însă numai atunci când partenerii de conflict au abilitatea de a-l fructifica în sens constructiv. Specialiştii ne spun că nu înţeleg o societate fără conflicte, în care viaţa s-ar desfăşura ca în “Minunile Sfântului Sisoe”, a lui Topârceanu: ‘îngerii serafici se întrec în politeţuri şi în fapte bune, sufocând pe bietul muritor!’ “Din păcate, credem că nu putem ignora potenţialul de agresiune şi chiar violenţă ce caracterizează indivizii şi grupurile în societatea actuală. Dar sperăm să-i ajutăm să-şi evalueze corect atitudinile în cazul unor situaţii conflictuale şi să-i consiliem în efortul lor de controlare a unor asemenea conflicte. Conflictul bine gestionat poate deveni factor de progres şi angajament, pe când conflictul stihinic, dezorganizat, are efect devastator, aruncă în hăul arbitrajului oamenii şi grupurile.”





BIBLIOGRAFIE:
1.Chirică, Sofia, 1996, “Psihologie organizaţională; modele de diagnoză şi intervenţie”,Casa de Editură şi Consutanţă, Cluj-Napoca.
2.Cornelius,Helena şi Faire,Shoshana, 1996, “Stiinţa rezolvării
conflictelor”, Editura Stiinţă şi Tehnică, Bucuresti.
3.Deutsch, M, 1998, “Soluţionarea conflictelor constructive, Principii,
instruire şi cercetare”, în volumul “Psihologia rezolvării conflictelor”,
Polirom, Iaşi.
4.Johns, Gary,1998, “Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti.
5.Rouchy, Jean-Claude, 2000, “Grupul- spaţiu analitic”, Polirom,Iasi
6. Stoica-Constantin, Ana, 2004, “Conflictul interpersonal”,Polirom, Iasi
7. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, 1998, Prefaţă la “Psihologia
rezolvării conflictului”, Polirom, Iasi.

Hypatia
Pentru AlterMedia - de Petru Russu la: 25/11/2004 01:21:06
(la: BASESCU TRADATORUL)
Ai sa razi AlterMedia dar lumea mai si evolueaza. Daca stai un pic sa te gandesti in toate tarile civilizate exista bordeluri sau mai bine zis case de toleranta. Stii de ce ? Pentru ca este probabil una din cle mai vechi meserii si una foarte profitabila mai ales intr-o tara ca a noastra cu o economie la pamant si cu o saracie care duce romanii sub pamant. Intrebarea este urmatoarea tu, daca ar fi sa te duci odata la o prostituata (este doar o speta) unde ai prefera sa mergi ? La una care sta la coltul strazii , supravegheata din umbra de un peste care e tigan si care te poate si talhari in afara de sansele mari de a te imbolnavi ? Sau la una care lucreaza intr-un bordel curat, care are dus si alte utilitati si sta intr-o igiena perfecta si are testele de sange facute mereu ? Fiecare alege ce vrea dar eu prefer sa merg pe a doua varianta in caz ca ma voi duce vreodata. Poate nu stii ce probleme sunt cu prostituatele, cu bolile , cu femeile care sunt sechestrate sau chiar rapite si obligate sa intretina astfel de raportui sexuale intr-o mizerie cumplita. Multe ar disparea si poate am ajunge ca in Olada sa ne alegem companioana din vitrina. Eu cred ca aici nu prea mai are de-a face cu religia neaparat. Tine de modul in care avanseaza lumea , bine sau rau si care acest mod ar trebui prelucrat si ar trebui luate deciziile corecte in functie de gravitatea situatiei.
In al doilea rand cu casatoriile intre homosexuali nici eu nu sunt de acord dar nu pot sa judec o persoana pentru asta. Avand in vedere ca datorita celor care pleaca in strainatate din lipsuri pecuniare sau din alte motive, datorita faptului ca concubinajul e mai la moda si mai ieftin decat casatoria, institutia familiei are de suferit si o statistica arata ca de la cele 22 mil locuitori cati suntem , prin 2050 vom ramane doar 16 mil. Sinistru daca ma intrebi. Faza cu homosexualii o dezaprob deci complet insa nu pot sa il judec pe Basescu dupa asta, este un context politic destul de complicat si nu cred ca asta este esentiala problema a Romaniei fapt pentru care nici nu cred ca aceasta problema ar trebui sa ne preocupe asa mult. Referitor la Catedrala neamului se pare ca nu esti de loc informat. Basescu chiar a stabilit impreuna cu Prea Fericitul locul amplasarii catedralei numai ca cei din PSD dupa ce au fost de acord si incepusera sa se faca pregatirile pentru inceperea proiectului au dat brusc o HG (Hotarare a Guvernului) in care spuneau ca locul acela va primi alta destinatie si ca Catedrala trebuie construita in parcul Carol. Cum Parcul Carol este cel mai frumos parc din Bucuresti (Nu stiu daca esti din Bucuresti draga AlterMedia) majoritatea cetatenilor sunt impotriva construirii lui acolo. Parcul Carol este cel mai mare si cel mai frumos Parc din Bucuresti iar un santier de o asemenea marime l-ar distruge cu siguranta. Cum spunea Basescu intr-o emisiune : Avand calitatea de primar trebuie sa ia in considerare si vointa populatiei adica aceea ca majoritatea nu sunt de acord cu distrugerea parcului. Nu poti construi o biserica in mijlocul drumului doar asa pur si simplu doar pentru faptul ca e biserica.
Vis-a-vis de Bush si de calificativul terorist tin sa spun ca este subiectul pe care il studiez acum si care va fi tema mea de doctorat si iti pot spune ca lucrurile sunt mai complicate decat crezi. Ceva de genul crizei din 1962 daca stii la ce ma refer. Indiferent ce tara ar fi fost, nu mai vorbesc de una puternica ca SUA, nu cred ca ar fi convenit nimanui sa fie bombardat Turnul Eifel sau alt monument. Fiecare ar fi reactionat. Faptul ca a reactionat il face terorist ? Discutabil si din pacate este o tema in care sunt asa documentat incat prefer sa nu o discut aici pe site . Iti multumesc Petru Russu
#29766 (raspuns la: #29671) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Progresul in salturi - de Adrian Marchidann la: 25/11/2004 07:52:17
(la: Educatia: o problema de cunostinte sau de structuri perceptive(?)
RSI, ai remarcat bine ca a trebuit ca Japonia sa aiba japonezi ca sa progreseze.

In sec. XIX, Japonia era o tara "primitiva" vazuta prin prisma americana care a ajutat progresul cu tunul. Nu din avant progresist, ci doar pentru ca aveau nevoie de o piata de desfacere.

"Salturile" pe care le vedem noi la alte tari asiatice ori europene au la baza un substrat care nu poate fi cantarit usor: seriozitate, munca pana la epuizare fara vaicareala, loialitate fata de patron ori "Conducator", spirit comunitar si mai multe cunostinte decat concurenta.

Nu poti construi ceva solid pe o fundatie subreda.
#29774 (raspuns la: #29668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mesajele subliminale nu au nici un efect - de Lucian C. la: 05/12/2004 20:52:10
(la: Mesaje sumbliminale in muzica)
Mesajele subliminale au efect. Atâta doar că, prin sine, efectul lor nu este perceput conştient. De câte ori nu ne-am lăsat conduşi de intuiţie, fler sau "feeling"? De fapt marea majoritate a informaţiilor ajunse la creier sunt percepute şi procesate la nivel subliminal; bineînţeles însă că a introduce în mod voluntar un mesaj direct la nivel subliminal este altă mâncare de peşte şi presupune o pregătire temeinică în acest sens... Poveştile gen Iron Maiden şi incitarea la sinucidere, acronime (gen KISS sau AC/DC) sau mesaje înregistrate "backwords" în piese (începînd cu Led Zeppelin până la da, Linkin Park sau Craddle Of Filth) rămân poveşti şi au mai mult rol în promotion. E mult mai interesant să asculţi o piesă despre care ai aflat că ar conţine nu-ştiu-ce mesaje subliminale pe care mă îndoiesc că un creier normal ar fi în stare să le interpreteze în vreun fel, cu sau fără ştiinţa posesorului respectivului organ.
Adevăratele mesaje subliminale sunt fabricate de profesionişti şi trebuie căutate în alte părţi; poate cel mai inofensiv domeniu de aplicare este publicitatea. Iar manipularea prin mesaje subliminale este mult mai elegantă decât diferite metode de constrângere explicită, pe care trebuie să le acceptăm chiar dacă nu suntem atât de orbi...

#30784 (raspuns la: #30762) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu sunt de acord cu biserica. - de Vancea Dorin la: 29/12/2004 04:44:35
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Am o inrebare pentru Parintele Iulian.
Eu cred in Dumnezeu, dar nu sunt de acord cu biserica.
Sa va spun si de ce, si ... va rog sa ma corectati in caz ca gresesc cu ceva:

O biserica costa o avere, foarte multi bani. Se tot construiesc, si se vor construi. Pana la urma, iese o afacere!
Si acum: Cati copii orfani, sau familii neajutorate, sau oameni handicapati(sau multe altele pe care nu le enumar), s-ar putea ajuta cu banii cu care se construieste o biserica? Decat sa ma duc la biserica, mai bine imi tzin banii care ar trebui sa-i dau biserici si cand ma intalnesc cu un cersetor ii dau un corn sau ceva...sa manance.

"Iubeste-ti aproapele"
Asa ne iubim noi aproapele? Construim ditamai bisericile care costa, pe cand cu banii cheltuiti putem hrani foarte multi nevoiasi.

"Dumnezeu e pretutindeni"
Pai, atunci la ce mai avem nevoie de o cladire in care sa ne rugam,cand ne putem ruga acasa. Sau acasa nu ne este primita asa cu drag rugaciunea ? Nu cred.

De ce sa nu fie o biserica, lunga si lata, de cc 5 ha, unde sa mearga toti oamenii din oras? Si biserica sa nu fie inalta pan` la cer, cu picturi si cu tablouri care si alea costa foarte multi bani.

Unii oameni care merg la biserica, merg din obligatie!
Am prieteni care spun asa "Ma duc sa ma culc, ca maine trebe sa ma duc la biserica"
Subliniez cuvantul "trebe".
Sunt oameni care merg la biserica sa vada pe altii cum se imbraca.

TOT RESPECTUL pentru calugari!
Este o manastire in Jud. Satu Mare, "Portarita"
Este o manastire destul de mare unde poti sa mergi cad vrei tu, esti bine primit, daca esti infometat, iti dau de mancare, daca ti-e somn iti dau o camera sa dormi, stiti cu cati bani? Cu 0 lei.
Toata manastirea a fost construita(si inca se extinde) din donatii, si din cartile vandute de catre manastire.

La noi in Satu Mare, vine preotul la usa ... clar, trebe sa dai bani, pentru ca daca nu, nu esti in ochi buni.

Va rog sa-mi da-ti un raspuns la toate astea, daca se poate.

Multumesc anticipat
Extremista? Nu! - de homeless la: 29/12/2004 18:36:09
(la: religia este extremista)
1. Ameninţările pe care le invoci nu sunt pentru „aici şi acum“, sunt pentru o etapă a post-existenţei tale, în care poţi să crezi, sau nu. De aici şi ceea ce se numeşte „liber arbitru“. Poţi, evident, să militezi pro sau contra. Poţi să respecţi diversele norme (porunci), sau să le ignori.
2. Constrângerea are, pentru marea majoritate a oamenilor, o funcţie educativă, de normare a vieţii. Vezi cum funcţionează armata, societatea în general. Deosebirea bisericii faţă de alte sisteme normative este aceea că poţi să refuzi acele norme în orice clipă. Oare poţi să faci aşa ceva cu „trecerea pe roşu“, ca exemplu?
3. Toate ideile, ideologiiile, religiile, dar şi interesele economice sau de altă natură au dus, din păcate, la război. Este o problemă legată de cum ne rezolvăm noi, oamenii, conflictele. Iar acele războaie, majoritatea, dacă nu toate, au fost pornite atunci când societatea, conducerea ei laică, a utilizat stindardul bisericii pentru a porni războaie în cu totul şi cu totul alte interese. Şi, da, unii oameni ai bisericii au acceptat. Este vina unor persoane, a unor indivizi.
4. Sunt geolog, dacă mă interesează dinozaurii îi caut în altă parte, nu în Biblie. După ceva mai mult exerciţiu în istoria comparată a viului, a naturii, descoperi că lucrurile nu sunt incompatibile.
5. La 40 şi ceva de ani, am descoperit că sunt aproape cel mai bătrân în biserică.
6. Colindatul prin biserici, indiferent de vârstă şi motive, ţine de bigotism, nu de credinţă. Biserica a condamnat mereu bigotismul. Diverse curente, diverse coterii, sunt interesate în identificarea credinciosului cu bigotul. Să nu facem greşeala asta.
7. Da, şi eu „vreau să pipăi şi să urlu: Este!“ Dar am înţeles că există după ce am ales o altă cale a cunoaşterii, accesibilă şi ea fiecărui om.
8. Tocmai „consolarea“, cum spui, este scopul bisericii. De la distanţă, nu ai cum să înţelegi.
Licitatie foto - de AG la: 03/01/2005 22:07:32
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Construirea unui site special pt. licitatie nu e chiar simpla. Dar daca
asa vreti sa faceti, de ce nu folositi de ex. ebay? Cred ca se poate
construi acolo un fel de "magazin" online, in care scrieti voi ce doriti,
puneti niste poze, conditii de expeditie la cumparator, etc. In acelasi
timp probabil ca o sa aiba mult mai multa "deschidere" la publicul de oriunde,
cu posibilitati si interese poate mai mari de a achizitiona niste imagini bune.
Apoi, in siteurile voastre, nu aveti decit sa puneti un link la magazinul respectiv...
Dar pe linga frumusetea imaginilor oferite la licitatie, cred ca trebuie sa va ginditi
si la modalitatea de tiparire a lor ca sa fie la nivelul unor printuri de arhiva poate,
modul de expeditie a lucrarilor, etc. Ceea ce va creste probabil costurile voastre,
dar in acelasi timp veti putea oferi lucrarile la un pret minim care sa
acopere aceste cheltuieli suplimentare, si in acelasi timp sa ofere
cumparatorului o valoare mai mare si sa-l faca probabil
sa liciteze corespunzator.
#32635 (raspuns la: #32632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
locasul de rugaciune - de pr Iulian Nistea la: 05/01/2005 16:36:41
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, Dorin Vancea.

"Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care este în ascuns, îţi va răsplăti ţie." (Mt. 6, 6) - desigur, asta e rugaciunea si relatia directa, verticala, cu Dumnezeu.

Totusi, pe lânga aceasta, mai este rugaciunea comuna. Inainte de Patima Sa, Mântuitorul i-a adunat pe ucenicii Sai intr-o casa ("un foisor mare", Mc.14, 15; Lc.22, 12) si acolo a facut Pastile cu ei, si le-a poruncit: "Aceasta sa faceti intru pomenirea mea" (Lc.22, 19). Si vedem ca ucenicii Sai au facut acest ritual. Peste zeci de ani, Apostolul Pavel scria despre acest ritual al Cinei Domnului - 1 Cor. 11:
"23. Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine,
24. Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
25. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea.
26. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni."

Acest ritual, din care incet-incet s-au dezvoltat apoi toate slujbele Bisericii, nu se putea face oriunde, oricând, de cine vrea si cum vrea. Pentru Cina cea de Taina Iisus a ales "un foisor mare". La Pogorârea Duhului Sfânt, ucenicii erau în "încăperea de sus, unde se adunau de obicei" (FA 1, 13) si unde obisnuiau sa staruiasca in rugaciune, toti intr-un cuget. Pentru aceste rugaciuni, slujbe, ritualuri pe care crestinii le faceau impreuna desigur ca aveau nevoie de un loc. La inceput a fost mai simplu, caci comunitatile erau mici, si se puteau aduna in casa mai mare a unuia dintre ei. Când insa crestinii s-au inmultit, ei au trebuit sa-si faca lacasuri de cult mai mari si mai incapatoare. Au transformat case in biserici; au transformat temple pagâne in biserici; au construit biserici, asa cum au putut. Când crestinismul a devenit o religie oficiala, imparatii si dregatorii bogati au construit pentru comunitatile crestine biserici frumoase: cu fresce, cu icoane etc.

Sigur ca noi astazi suntem, si in arta bisericeasca, mostenitorii unei lungi epoci imperiale. Noi nu mai putem construi azi ceea ce a facut imparatii bizantini, dar ne chinuim sa imitam si se investesc o gramada de bani: bani de la oameni, de la intreprinderi, de la stat.

Nu stiu ce sa zic... Cei care au credinta, ar trebui sa pretuiasca aceste locasuri de cult, unde crestinii se intalnesc toti (Trupul lui Hristos) si se roaga impreuna dupa porunca Mântuitorului. Se poate ca atunci când face biserica preotul sa-si faca si casa cu materialele de constructii din santierul bisericii... Se poate ca unii bani si fie folositi altfel... Se poate, nu zic ba. Si chiar se intampla uneori asa. Dar acestea sunt devieri. Daca vad pe strada un nebun nu o sa-mi zic ca toti oamenii sunt nebuni, nu-i asa? Daca vad ca un preot face nebunii nu o sa zic ca toti sunt la fel si ca crestinismul e rau, nu-i asa?

Acum, daca ne uitam la bisericutele de lemn din satele românesti din Ardeal, vedem un frumos simplu si nu foarte costisitor. Lemn din padure, mesteri de-ai locului, iconografie populara dar frumoasa. Se poate deci si fara a cheltui sume colosale... Totusi, crestinii au nevoie de biserici ca sa se roage impreuna, dupa porunca lui Hristos. Iar aceste biserici nu se contruiesc oricum, caci si arhitectura si pictura si toate ale bisericii sunt purtatoare de un mesaj, care trebuie sa fie conform cu invatatura de credinta a Bisericii.

In fine, nu ma mai lungesc. Doar mai adaug ca nu trebuie puse in conflict ajutorarea saracilor cu investitia in construirea unei biserici. Daca e nevoie, construiesti o biserica in unul sau doi ani, apoi poti face milostenie dupa ea zeci sau chiar sute de ani. Caci rânduiala veche a Parintilor era ca din cele ce vin la altar o treime sa fie petru clerici, o treime pentru intretinerea bisericii si o treime pentru saraci.

Doamne ajuta.

pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.calendar-ortodox.ro/ (calendar crestin-ortodox pe anul 2005)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#32748 (raspuns la: #32368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gabi-de-arad Fericirea perso - de Balas Gabriela la: 09/01/2005 02:39:29
(la: O clipa de fericire si noua de suferinta vs zece de monotonie...)
gabi-de-arad
Fericirea personala nu poate fi desavirsita traind-o de unul singur sub un clopot de sticla, nu ti-o poti construi cum vrei. Asta este doar literatura! Depinzi de oamenii din jurul tau si nu te poti bucura de unul singur de viata. Si cind isi mai vira si soarta coada....si-ti da peste nas... Degeaba reciti poezia :"Vai, ce fericit sint!!!". Nu convingi pe nimeni.Dincolo de vorbe nu e decit amintirea! Dar cit e de valoroasa! Eu nu as putea trai fara amintiri.
#33010 (raspuns la: #27275) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
barbati si femei - de desdemona la: 11/01/2005 12:56:51
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Draga Daniela, am citit cu interes toata explicatia ta si am apreciat adevarurile ei. Buna cunoastere psihologica ! Ai dreptate ! Asa se petrec lucrurile cu multe femei si barbati. Totusi exista femei care sunt mai putin perceptive si prefera sa vorbeasca despre ceva. Si invers, barbati care nu vorbesc niciodata de ce-i supara, asteptand sa fie intrebati 'ce nu merge ?'
E un mare adevar ca toate relatiile trebuie sa aiba la baza comunicarea. Si aceasta chiar trebuie sa fie efectiva, nu doar formala. Daca unul din parteneri simte ca mai are ceva pe suflet ne-exprimat si ne-inteles de celalalt, atunci exista un pericol - cand comunicarea se opreste, relatia moare intr-un fel, devine artificiala si continua doar din inertie.
Cred ca femeile ar trebui sa invete sa se respecte pe sine insele ca pe o forta importanta fara de care familia nu ar merge. Daca incep prin a se iubi pe ele insele, vor vedea ca le va fi usor sa simta iubirea si aprecierea celor din jurul lor. Fara respect de sine nu poti construi o relatie sanatoasa.

Desdemona
#33137 (raspuns la: #33128) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu as... - de maan la: 18/01/2005 21:47:26
(la: 35 mil de parai)
face un fel de club al copiilor, un mini-paradis, in care sa se poata juca orice copil din localitate, sa poata primi asistenta incepand cu cea scolara pana la cea medicala.
visez o curte uriasa, bine mobilata cu pomi, scrancioburi si gropi cu nisip unde copiii sa fie supravegheati de adulti costumati in tot felul de personaje iubite de ei, in asa fel incat cei mici sa nu vada picior sau moaca de adult!!!
as face club de pictura, de muzica, atelier de olarit.
as pune o portita la intrare: cine e obligat sa se aplece, n-are voie sa patrunda in incinta.

apoi, ma gandesc c-ar fi util daca cineva s-ar gandi la elevii care nu pot termina scoala din pricina saraciei si care, desi extrem de inteligenti si doritori, nu-si permit sa mearga la facultate.

inainte de toate astea, as dota un cabinet medical in satul bunicilor mei as pietrui toate drumurile si-as plati un minibus sa duca babutele la biserica in fiecare duminica, fiindca stiu ca unele abia se pot deplasa si slujba ar fi o mare bucurie pentru ele.

mi-as construi pentru sufletul meu exclusiv o casa din barne, unde muntele se-nfinge viguros in coasta cerului, ca sa pot fugi de lume cand mi-o doresc.

cele mai importante lucruri pe care mi le doresc, nu se pot cumpara, din pacate.
#33727 (raspuns la: #33645) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce poti face cu un Milion? - de (anonim) la: 25/01/2005 07:39:48
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Raspunsul: MULTE!
Culmea este ca poti face mai multe cu un milion in strainatate decit acasa.
Am facut mai bine de jumatate din aceasta suma in 13 ani in America. Am venit cu $120 in buzunar si cu engleza invatata in liceu realist. Am pornit de la $5.85 pe ora si am ajuns la $25 pe ora. Din munca cinstita am cistigat peste jumatate de milion, din care am platit taxe, bill-uri, divort, pensie alimentara. Am pus deoparte (pentru pensie) $75000, in afara de cei $1400 garantati de Social Security (in acest moment). Nu mi-am "mincat de sub unghii" si m-am distrat si plimbat pe trei continente, mai am doua (Antarctida nu ma intereseaza). Am venit acasa (in Romania) de peste 20 de ori si am stat pina la o luna. Mi-am ajutat rudele si prietenii la nevoie (toti fratii sint aici, tata e cetatean la 74 ani si ia pensie de "stat" (social security, $540 pe luna), locuieste cu mine. In tot acest timp am lucrat la un singur patron (in afara de mine).
Da, am lucrat pentru mine, mi-am construit (cu bani imprumutati, cu ajutoare de aici si din tara- prieteni pe care i-am adus din Romania cu viza in regula sa ma ajute la constructie) o casa de 300 mp, din piatra, otel, beton armat si lemn. Am investit $80000 si trei ani de munca (in afara serviciului) dar am obtinut o casa care valora dublu la terminare (acum 5 ani). Anul asta evaluarea se ridica la $350000, din care inca datorez 55000. A doua casa m-a costat doi ani , valoreaza $140000 si datorez $60000. Prima casa imi produce $2100 pe luna , din care $1400 sint cheltuieli - pentru inca 4 ani, cind va fi complet platita. Intre timp am pierdut (datorita divortului) trei terenuri achizitionate la $15000 fiecare, vindute de "fosta" la $18000 dar care acum ar valora peste $40000 fiecare. La fel s-a intimplat cu apartamentul cumparat in Romania in 1991 cu $700 , vindut tot de "fosta" cu $15000 anul asta. De-as avea un milion? L-as investi. Jumatate in America, jumatate in tara. As construi a treia casa (in Florida) pe un teren pe care tocmai l-am "tocmit" (platit "down payment") as adauga inca un etaj (2 apartamente) la actuala casa si (ati ghicit) as inchiria-o. Investitia in Romania? RISCANTA! Dar as face-o totusi din motive subiective: speranta (desarta, poate) ca pot ajuta citiva omeni sa traiasca mai bine in ciuda rechinilor...si a guvernului (care ajuta rechinii, nu sentimentalii ca mine). Bineinteles, am spatele acoperit aici- cu propria mea sudoare- oricind ma pot intoarce la investitiile de aici- care sint in siguranta. Investitia in Romania? Ruleta va sugereaza ceva?
#34452 (raspuns la: #32369) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Islamul religia tolerantei si a pacii - de islamulazi la: 28/01/2005 11:16:03
(la: Islamul - o religie extermista?)
Allah (Dumnezeu) Preaînaltul ne spune în Sfântul Coran: "Cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet sau de o altă stricăciune pe pământ, este ca şi când i-ar ucide pe toţi oamenii, iar cel care lasă în viaţă un suflet este ca şi cum i-ar lăsa în viaţă pe toţi oamenii." (Al-Maida:32)

" Şi aceia care nu cheamă un alt dumnezeu împreună cu Allah şi nu ucid un suflet pe care l-a oprit Allah, decât pe drept, şi aceia care nu preacurvesc, căci acela care face aceasta va afla pedeapsa. Şi va fi dublată pedeapsa lui în Ziua Judecăţii şi în veci va rămâne în ea dispreţuit." (Al-Furqan:25)

"Nu este cu putinţă silirea la credinţă" (Al-Baqara:256)

„Allah nu vă opreşte să faceţi bine acelora care nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, şi nu v-au alungat din căminele voastre, [ba din contră] să fiţi foarte buni şi drepţi, căci Allah îi iubeşte pe cei drepţi."

(Al-Mumtehane:8)







Din tradiţia Profetului Muhammed - pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui:



Găzduirea de către Profetul Muhammed a unei delegaţii de creştini din Etiopia, chiar în moscheea sa, permiţându-le acestora să-şi împlinească ritualurile de adorare într-o jumătate din suprafaţa ei.

Primul lucru pe care l-a făcut Profetul atunci când a emigrat în oraşul Medinah şi a înfiinţat primul stat Islamic, a fost încheierea unui acord cu evreii locuitori ai acelor pământuri. Dintre prevederile acestui acord putem remarca: "Evreii sunt o comunitate alături de credincioşi; evreii au religia lor, iar musulmanii au religia lor, iar slujitorii evreilor vor fi trataţi ca ei, mai puţin aceia care sunt nedrepţi, iar de vor fi astfel, nu-şi vor face rău decât lor înşişi şi familiilor lor.Evreii care ne vor urma vor avea ajutor şi vor fi egali cu neamul acestei foi. Nu vor fi nedreptăţiri şi nu va fi sprijinit nimeni împotriva lor."

În acordul încheiat de Trimisul lui Allah, Muhammed cu creştinii din Najran şi cu toţi ceilalţi creştini, se spune: " Najran şi slujitorii săi, precum şi toţi ceilalţi, care au adoptat Creştinismul din (toate) ţinuturile pământului, vor avea apărarea lui Allah şi protecţia Profetului Muhammed pentru bunurile, vieţile şi credinţa lor, atât cel absent cât şi cel prezent dintre ei, pentru ritualurile şi bisericile lor şi pentru tot ce se află în stăpânirea lor, fie puţin, fie mult. Mă leg să-i apăr atât pe ei, cât şi bisericile lor, casele lor de rugăciune, lăcaşurile monarhilor şi locurile călătorilor, să păzesc religia şi credinţa lor, oriunde s-ar afla, aşa cum mă păzesc pe mine însumi şi cum îi păzesc pe apropiaţii mei şi neamul Islamului, fiindcă eu le-am făgăduit că vor avea drepturile şi îndatoririle pe care le au musulmanii. Nu va fi schimbat nici un episcop din episcopia lui şi nici un stareţ din stăreţia lui şi nici un preot din parohia lui. Nu vor fi constrânşi să se căsătorească fără voia lor. Dacă o creştină devine soţia unui musulman, el trebuie să accepte ca ea să-şi păstreze religia şi să-i îngăduie să-i urmeze pe învăţaţii religiei ei şi să n-o împiedice de la aceasta. Acela care o va constrânge la ceva împotriva religiei ei, încalcă legământul lui Allah şi nu dă ascultare făgăduinţei trimisului Său şi va fi socotit de Allah printre mincinoşi. Dacă vor avea nevoie de sprijin din partea musulmanilor pentru repararea bisericilor şi a chiliilor lor, ei îl vor primi şi vor fi ajutaţi, fără ca acest lucru să reprezinte o datorie pentru ei, ci un sprijin în interesul religiei lor şi un semn de respect faţă de făgăduinţa Trimisului lui Allah şi un har al lui Allah şi al Profetului Său pentru ei. Nici unul dintre creştini nu va fi trecut cu forţa la Islam. Allah Preaînaltul spune în Coran :<< Nu discutaţi cu oamenii Scripturii decât în felul cel mai frumos, afară de aceia care sunt nelegiuiţi cu voi! Şi spuneţi: "Noi credem în ceea ce ni s-a trimis nouă şi ceea ce vi s-a trimis vouă! Domnul nostru şi Domnul vostru este Unul Singur şi noi Lui Îi suntem supuşi>>"



rxnotta - de anisia la: 31/01/2005 02:12:01
(la: suflet ratacit)
stii ce as face eu in locul tau? m-as muta frumos de la actualul. mi-as lua un apartament singura. mi-as vedea de serviciu si de prieteni, de familie (parinti) si mi-as construi o viata noua. fara fostul, actualul sau cine stie cine mai face parte din babilonia asta.
cu alte cuvinte: as pune punct circului, as treage linie si as lua-o de la zero. doar se zice ca orice sut in fund e un pas inainte, nu?
esti foarte tanara, ai atata timp inainte. fii tu insati!!! nu mai fii cameleon doar pentru ca X are alte obiceiuri decat tine. cine te iubeste, o va face pentru ceea ce esti, ceea ce reprezinti.
sper sa gasesti puterea in tine sa iesi din ameteala asta in care te afli. nimeni nu te poate trage de maneca. tot ce putem face, noi cei de aici, este sa stam pe margine si sa-ti facem galerie. asa, ca pe partiile de schi... slalom-ul insa iti apartine !!! mult succes ;)
asociatie - de Dinu Lazar la: 03/02/2005 17:53:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Prin urmare, am constientizat nevoia unei asemenea oganizatii. Uii dintre noi vor sa puna umarul la realizarea proiectului. Stim cam ce este de facut. Intrebarea este: ne apucam sau nu de treaba? Unde gasim nucleul de membri fondatori? Trebuie sa fie exclusivist si elitist acest nucleu? Cat ne va lua sa ii aducem la un loc sa gandeasca schema asociatiei si sa semneze actele de constituire?"

Intrebarile Dvs imi rascolesc niste amintiri care nu imi fac placere.

De fapt, ca unu` care am fost si m-am uitat la fotografi si am vorbit cu oameni din domeniul imaginii si la Singapore, si la Paris, si la Moscova, si la Praga, adica aproape peste tot prin Europa si Asia, as putea sa apreciez mai la rece ce se intimpla la noi, cu atomizarea asta blestemata; nu am solutii, nu stiu de ce se intimpla asa, dar rezultatul este suicidar.
De mai multe ori au venit in Ro in ultimii 15 ani diversi reprezentanti ai unor mari firme producatoare de aparate foto, de accesorii, de sisteme de studio digital; vindusera in Ungaria sau Bulgaria cite 4-5 aparate digitale Sinar de cite 50.000 de euro si nu intelegeau de ce aici nu cumpara nimeni, ce, aici nu se fac poze de produs, de corporate, portrete profesionale?
Eu le spuneam nene, io nu am bani nici sa cumpar un capac de obiectiv pentru asa un aparat, nici cirpa aia neagra de se pune deasupra; si ei imi spuneau nene, pai nimeni nu cumpara asa ceva singur, fotografii se asociaza, pun bani si scule impreuna, asa e in Europa.
Pai asa o fi la ei; eu am incercat mai mult de juma` de an in anul 2002 sa fac o afacere comuna cu maimulti fotografi, sa luam un studiou mare, sa gindim altfel bisnisu` si sa atacam problema la un diapazon mai major; pe scurt, am vorbit cu multi, nu s-a legat nimic, nu am reusit decit sa pierd o juma` de an din viata mea organizind himere cu cai verzi pe pereti.
Nu a fost posibil sa urnesc nimic.
Dar nu am fost singurul.
Prin anii 1992-93, domnul Feri, de care am mai zis aici, cel cu Studioul Union, care tocmai a dat faliment, a facut un sindicat al fotografilor profesionisti din Cooperatie in primul rind; are si acum o servieta cu acte, cu cele necesare, de la statut si stampila la cont in banca; problema e ca atunci nu a vrut nici un fotograf sa auda de asa ceva.
Timpul a trecut, si uite unde sunt fostii fotografi de cooperatie; in cosmos probabil, pentru ca in Bucuresti nu mai exista nici un studio foto profesional pentru public, fotografia de nunta a ajuns un ciubuc jalnic facut de niste cioflingari (cu 2-3 exceptii) si cooperatia a sucombat de mult de fapt; iar fotografi cu studiouri, in Bucuresti, exista sa zicem poate 15-20, dar nici un studiou nu arata ca spatiu profesional; apartamente de bloc sau de vila inchiriate, mici hale foste industriale, diverse spatii de depozitare sunt acum studiouri; o rusine, de fapt; sigur ca sunt facute cu dragoste, chin, eforturi inimaginabile, eroism chiar - dar nu se pot compara cu ce e un studiou pro in oricare dintre lumi la ora asta.
Cind o sa vina primul shmeker de afara si va cumpara pe zona de centura un spatiu de 5000 de m2 si va construi ca la carte un studio foto baban, ca la carte, atunci o sa fie Sodoma si Gomora fotografiei romanesti profesionale... Vine clientul cu tirul de produse pe o parte si pleaca pe dincolo cu produsele fotografiate si CD-ul in buzunar...
Ar fi multe de discutat. Sa fie intr-n ceas bun aceasta initiativa, si sa vedem ce se mai intimpla...
Oricum, ma intreb si eu amestecind in cafea, cum este posibil sa nu mai existe fotografi cu studiouri pentru populatie ( ce mai e pe ici pe colo face de rusine numele de fotograf...) - au disparut din cauza sucombarii pietei sau piata a sucombat datorita disparitiei lor?
Cum e posibil ca forumul de la afepereu sa fie ca mort, si mai ales cum e posibil sa nu existe "avansati" sau profesionisti interesati de acest nou proiect... nu pot intelege.
Desi, prin prisma experientelor povestite pe aici, nici nu mor de mirare.
#35261 (raspuns la: #35245) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O tema de reflectie - de Stefan Niculescu-Maier la: 12/02/2005 07:12:23
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Incurajat de faptul ca, revenind dupa o absenta cam indelungata in Cafenea am gasit multe mesaje noi, imi permit sa va propun o tema de reflectie care face obiectul celui mai recent editorial pe care l-am scris pentru saptamanalul electronic international ACUM (gazduit de portaslul "Romania, Libera in Viitor").

Sunt interesat si de alte opinii si, daca acestea se pot transforma in articole, le voi publica cu placere la www.romanialibera.com.

Urmeaza articolul respectiv
--------------------------------

Esenta Omului? Solidaritatea

Stefan N. MAIER



Intrucat primesc semnale de la postarile din portal si din ACUM, citesc uneori inaintea editorilor materialele asupra carora ei se vor apleca pentru a le da drumul on-line. Asa se face ca in clipa in care am primit contributia pentru Forum a lui Marian Deaconescu (Nea Marin – “Esenta Omlui? Libertatea”) ca raspuns la contributiile Adrianei si ale lui G. Zob, am stiut imediat despre ce voi scrie in editorialul din aceasta saptamana.

Nu numai ca am stiut, dar in loc sa fac altceva care credeam, pana la venirea acelui e-mail, ca este mai urgent, am inceput imediat sa scriu si probabil n-o sa ma opresc pana nu spun, aproape dintr-o rasuflare, ce am de zis.

Ei bine, eu nu cred ca esenta Omului rezida in Libertate. Libere sunt si animalele, inclusiv in a dispune de propria lor viata, (este cunoscut exemplul pitigoiului care se sinucide in captivitate, sunt cunoscute spiritul de sacrificiu al parintilor pentru pui sau al cainelui pentru stapan) toate actiunile disperate care depasesc instinctul de conservare pornind dintr-o decizie luata la nivelul sistemului nervos central, care pune intr-o contradictie catastrofala o lume acceptabila si o realitate insuportabila.

Veti spune ca nici Solidaritatea nu are de ce sa fie o trasatura exclusiv umana, cu atat mai putin “Esenata Omului” – cum incerc sa sugerez in titlu. Ce este solidaritatea? Dincolo de definitii academice, fireste. Cred ca solidaritatea incepe atunci cand avem rabdarea sa ne ascultam aproapele fara un scop imediat. Atunci cand facem o donatie abstracta, cum ar fi un sprijin pentru victimele unui cataclism natural din alta tara, despre care nu am auzit vorbindu-se decat la televizor, fara sa ne gandim ca este de datoria “altora” sa ii ajute. In general, atunci cand, indiferent cat avem de putin, suntem constienti ca altii au mai putin decat noi si le putem oferi ceva din ceea ce ne prisoseste, (macar si un cuvant de incurajare!), doar pentru ca facem parte din aceeasi specie si pentru ca dorim sa facem parte dintr-o lume mai generoasa, mai buna, mai umana (in contradictie cu “o lume a junglei”).

Priviti in jurul dv. Incercati sa gasiti un obiect care nu are incorporat in el, invizibile, sute, mii, milioane de cuvinte, exclamatii, simboluri. Nu veti reusi. Aceasta aura nevazuta a lumii materiale in care ne miscam, in care fiecare obiect (sau concept) are un nume si cineva a vorbit despre el, este probabil esenta lumii pe care se construieste tot ceea ce ne diferentiaza de animal. Suntem solidari inainte de orice, pentru ca vorbim aceeasi limba. Chiar inainte de a vorbi aceeasi limba, suntem solidari pentru ca… vorbim! Pentru ca avem nume (chiar daca diferite) pentru ceea ce vedem in jur, pentru sentimentele noastre, pentru prietenie, pentru cate si mai cate, inclusiv pentru cele pentru care n-avem nume.

Imi pun adesea problema solidaritatii si din perspectiva Construirii. Ingustand unghiul deci, de fiecare data imi dau seama ca oriunde suntem mai mult de doi oameni, pentru a construi cu un numitor comun este nevoie de un compromis, cat de mic. Putem fi (constructiv deci vorbind) solidari cu noi insine in proportie de 100% (desi chiar si acestea sunt cazuri foarte rare, la urma urmelor putini stim cu precizie ce vrem sau nu avem o viata parazitata de contradictii sau piste false) dar in mod cert din perspectiva constructiei nu putem fi solidari suta la suta cu altcineva (desi putem sa facem parte dintr-o grupare politica avand tendinte asemanatoare). Daca grupul nostru creste, avem din ce in ce mai putine lucruri in comun. Ajungand un “imperiu”, ne “destramam”.

Morala? Trebuie sa exista o alta masura a solidaritatii. Solidaritatea nu trebuie masurata prin capacitatea de a construi, prin rezultatele ei. Ar insemna sa atribuim solidaritate furnicilor sau albinelor, despre care se stie ca isi mentin musuroaiele sau roiurile prin distribuirea unui hormon specific reginei. Solidaritatea trebuie sa fie in esenta un act gratuit. Ajut sau ascult pe cineva nu pentru ca vreau ceva de la acel cineva, nu pentru ca suntem supusii aceluiasi dictator care ne-a inregimentat sub acelasi drapel, retoric sau hormonal, ci pur si simplu pentru ca asa am chef si asa consider ca este omeneste. Iar ca sa inchei o idee, sinuciderea, anularea definitiva a capacitatii cuiva de a fi solidar, mi se pare actul suprem de egoism.

Am scris aceste randuri pentru ca intr-adevar ma consider solidar cu cititorii aleatori ai acestor ganduri – pe cei mai multi nu-i voi cunoaste niciodata si nu urmaresc sa obtin nimic de la ei. M-as bucura insa, fara doar si poate, sa cunoastem si alte pareri, la fel de subiective ca si cea de mai sus, despre aceste dileme pe care altii, mai fericiti, le-au rezolvat de mult ...

#36107 (raspuns la: #36106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De la Pasarea cetire ... - de Dinu Lazar la: 14/02/2005 00:43:21
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
http://www.dipse.ro/ionut/index.php?spgmGal=Pasarea%20-%2013%20feb%202005

Se incarca destul de greu dar e foaarte interesant... o plimbare placuta soldata cu o tolba de imagini de rumegat si de editat mult timp de acum incolo.
Sunt desigur interesante devenirile care vor construi in timp cu siguranta o alta imagine generala decit ce vedem acum.
#36240 (raspuns la: #36237) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dormi copile, dormi in pace, tara inginer te face!! - de Horia D la: 03/03/2005 21:04:21
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
a) Intelegandu-i pe ingineri - Actul Unu:

Doi studenti de inginerie mergeau prin campus cand unul dintre ei spune:
- De unde ai bicicleta asta superba?
Al doilea raspunde:
- Sa vezi, ieri mergeam pe aici gandindu-ma la referatele mele, cand a
aparut in fata mea o femeie foarte frumoasa pe aceasta bicicleta. Si-a
scos toate hainele si mi-a spus: "Ia de la mine orice poftesti".
Celalalt da din cap intelegator si zice:
- Ai facut o alegere buna. Hainele ei probabil nu ti se potriveau!

b) Intelegandu-i pe ingineri - Actul Doi:
Un arhitect, un artist si un inginer discutau despre cu cine e mai bine
sa iti petreci timpul, cu nevasta sau cu amanta.
Arhitectul a zis ca prefera sa fie cu nevasta, asa putea construi
fundatia la o relatie vesnica.
Artistul a spus ca o prefera sa fie cu amanta. In ea gasea mai multa
pasiune si mister.
Inginerul a spus ca prefera sa le aiba pe amandoua.
- Amandoua?! - au intrebati ceilalti.
- Da. Daca ai o nevasta si o amanta, fiecare se va gandi ca esti cu
cealalta si atunci poti scapa la serviciu sa-ti termini treaba de ziua
urmatoare.

c) Intelegandu-i pe ingineri - Actul Trei:
- Optimistul: paharul e pe jumatate plin.
- Pesimistul: paharul e pe jumatate gol.
- Inginerul: paharul are dublu fatza de capacitatea necesara.

d) Intelegandu-i pe ingineri - Actul Patru:

Un inginer traversa un drum cand broasca din basme ii atrage atentia si
ii spune:
- Daca ma saruti voi deveni o printesa frumoasa!
Inginerul ia broasca de pe drum si o baga in buzunar.
Broasca a repetat mai tare:
- Auzi, daca ma saruti, voi ramane cu tine toata saptamana!
Inginerul a scos-o din buzunar, i-a zambit si a varat-o inapoi.
Atunci broasca a strigat:
- Fii atent, domnule, daca ma saruti, voi deveni o printesa
frumoasa, voi ramane toata saptamana cu tine si voi face ORICE vrei!!!
Inginerul o scoate din buzunar, ii zambeste si o pune inapoi. Broasca
disperata devine isterica:
- Mai, ce-i cu tine? N-auzi ca-s o printesa frumoasa si ca ma voi
f#te cu tine o saptamana?! Care-i baiul? De ce nu ma saruti odata naibii?!
Inginerul ii raspunde:
- Auzi, ba, eu sunt inginer. N-am timp de muieri, dar sa dai de o
broasca care vorbeste... asta chiar e interesant!!!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...