comentarii

a-si incerca norocul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
norocul...intamplator sau voit? - de anisia la: 20/03/2005 20:32:53
(la: Ce este norocul?)
auzim in stanga si-n dreapta spunandu-se: "draga ce noroc a avut x-ulescu...ai vazut ce bine a ajuns?" - in cazul acesta norocul nu mai tine de concurs de imprejurare din care x-ulescu a tras ponoase. cred ca mai degraba tine de gradul in care x-ulescu a fost dispus sa-si asume riscuri, timpul pe care l-a acordat dorintei de a ajunge bine, flerul cu care a "mirosit" din ce parte bate vantul al' mai prielnic...

pe de alta parte auzim spunandu-se:"sa-ti fie cu noroc!" ... cand cumparam un bilet la loto, de ex. - nu stiu daca noroc este faptul ca biletul este castigator, sau pur si simplu lui x-ulescu ii este scris in frunte sa castige.aici am unele semne de indoiala...

"noroc!" se ureaza unei persoane care stranuta. de ce oare? v-ati pus vreodata intrebarea asta?

"s-a nascut sub o stea norocoasa!", se spune despre unul sau altul. asta inseamnand ca persoana cu pricina trece lin prin drumul acesta de trecere de la un timp la altul care este viata.

ce este norocul? ... este un atribut, o sansa, un insemn ori un avantaj? il avem (sa nu) din nastere, ni se daruie (sau nu ) pe parcurs, il castigam (sa nu) in timp, il pierdem (sa nu) fara sa stim? greu de spus...

simplificand toate aceste ganduri, am sa incerc sa raspund la intrebarea ta in termeni tehnici: norocul este antonimul ghinionului !
ce de pareri!... dar daca ai fi incercat altfel??? - de Dr Evil la: 16/04/2005 02:01:33
(la: Avem curaj sa discutam deschis despre infidelitate?)
Zaraza,

Aici nu judecam oameni ci doar ne exprimam pareri. Poate sint in aceeasi oala cu tine si de multe ori m-am intrebat cum ar fi fost mai bine sa procedez.
In momentul in care ai simtit ca nu mai ai nimic pentru sotul/partenerul tau si ai gasit alt "subiect de afectiune"... poate ar fi trebuit sa ai o discutie deschisa cu el si sa incerci sa clarifici situatia inainte de a-l insela.

Eu as considera citeva intrebari:
- de ce nu ai avut curajul sa vorbesti deschis cu partenerul tau? Ai fost cumva urmarita de un sentiment de insecuritate, sa nu dai vrabia din mina pina ce nu esti sigura de vrabia de pe gard?
- te-ai lasat atrasa in acea relatie "suplimentara" pentru ca nu-ti iubeai partenerul sau pentru ca te-ai indragostit de celalalt?
- daca nu intilneai aceel barbat care sa te "fascineze" si care sa fie interesat in persoana ta, ai fi ramas in continuare cu partenerul tau sau tot l-ai fi parasit?
- mai esti impruena cu cel pentru care ti-ai inselat primul partener?
- Ai fost sincer indragostita de cel cu care te-ai implicat sau a fost numai un refugiu in afara relatiei in care nu erai fericita si l-ai folosit "just for the door out"?
In acest caz, you naughty girl, i-ai inselat pe amindoi, nu numai pe partenerul tau...

Toti avem slabiciuni si tentatii. Totusi trebuie sa stim cum sa le controlam si sa evaluam consecintele.
De multe ori simtim nevoia sa luam riscuri pentru a ne confirma noua insine ca sintem curajosi si a ne recapata confidenta.
Asa cum stim ca fumatul poate sa ne omoare si totusi nu renuntam la el...
Asa cum stim ca daca depasim limita de viteza putem fi prinsi de radar si totusi nu ridicam piciorul de pe acceleratie...
Asa cum ne lasam implicati intr-o relatie "extraconjugala" ca sa ne demonstram noua insine ca inca mai sintem capabili sa atragem sexul opus. Well..., sau acelasi sex... ca sa nu fiu acuzat de discriminare... hahaha...

Foarte putini dintre noi au curajul sa-si recunoasca greseala la intreaga amplitudine si sa accepte consecintele fara sa fie partinitor si "kind" cu el insusi si mai ales fara aiba nevoie de o asigurare din afara. Intotdeauna avem nevoie de justificari ca sa ne "indulcim" greselile si efectul lor... so we don't feel so bad about ourselves.

Din cite am citit in comentariile tale, inca nu esti sigura ca ai facut bine ceea ce ai facut si cauti o justificare sau ai nevoie de cineva care sa-ti dea dreptate. Spui ca daca ai fi in aceeasi situatie ai face la fel. Asta denota lipsa de confidenta si nevoia de a te justifica tie insuti ca nu ai gresit.
Eu as fi spus: daca as avea sansa sa o iau de la inceput as proceda cu totul altfel.

Yeah, oki doki... and taking the Mikey out of each other...:-)))

Mult noroc,

Dr Evil
#43887 (raspuns la: #43873) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu stiu daca am avut norocul - de BeHappy la: 27/08/2006 07:28:25
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Nu stiu daca am avut norocul sau ghinionul ca acum 2 ani sa ma indragostesc de cineva si sa iajung sa il iubesc mai mult ca pe oricine si care sa ma iubeasca la fel... Insa noi eram fff diferiti..el era genul de persoana de care credeam ca nu am cum sa ma indragostesc vreodata... eram complet diferiti din toate punctele de vedere... si era clar ca noi nu aveam nici un viitor impreuna... dupa aproape un an ne-am despartit..si au fost multe faze nasoale in primele luni si m-a enervat atat de tare icat ajunsesem sa cred ca nici nu mai tin la el...dar in timp mi-am dat seama ca el era si este singura persoana care ma facea sa ma simt in singuranta si pe care probabil o voi iubi vesnic. A trecut un an de la desprtirea noastra...inca il mai iubesc f mult si el pe mine... ne-am mai intalnit o singura data, dar mi-am dat seama ca astfel de intalniri doar imi faceau mai mult rau, pt ca dintr-o data uitam de tot si ma lasam purtata de sentimente...ceea ce este contrar naturii mele... sunt o persoana pragmatica si incerc tot timpul sa fiu realista si sa gadensc totul f bine inainte.
Realtia noastra a fost plina de probleme si hopuri...peste care am trecut de multe ori, dar la un moment dat mi-am dat seama ca nu mai putem continua asa. Trebuia sa fiu realista si sa pun capat unei relatii care desi era plina de iubire nu avea viitor. A fost cea mai grea decizie... Nici el nici eu nu am mai avut alta relatie dupa desprtire...si sincer nu cred ca vom avea prea curand. Inca ne iubim enorm de mult, dar din pacate sunt prea multe probleme si relatia noastra este practic imposibila. Eu sunt la o varsta destul de ...frageda...si mai am f multe de realizat.... si tot ce imi mai doresc acum este sa imi duc aceste planuri la bun sfarsit :(
Jucatorii Anonimi – Primul program gratuit pentru dependentii de jocuri de noroc - de nila27 la: 07/06/2012 17:05:48
(la: jocurile de noroc)
Centrul MoreOfYou a demarat un program gratuit adresat dependentilor de jocuri de noroc. incepand cu 13 iunie, a.c., toate persoanele care se confrunta cu dependenta de jocuri de noroc pot participa saptamanal la intalnirile grupului de suport “Jucatorii anonimi”. Grupul a luat nastere la initiativa unui fost jucator, actualmente “curat” si este format fie din jucatori compulsivi, femei si barbati in curs de tratament sau fosti jucatori inraiti.
Persoane dispuse sa isi imparta experientele, dificultatile, succesele si sa ofere sprijin si informatii celor care doresc sa se trateze si sa traiasca o viata echilibrata.
Daca si tu te gandesti din ce in ce mai mult la jocuri,iti petreci timp in cazinouri sau online, investesti timp, bani si energie in speranta unor castiguri sau recompense, cel mai probabil esti dependent si ai nevoie de ajutor.
Primul pas in procesul de recuperare il reprezinta constientizarea faptului ca ai o problema, urmata de dorinta de schimbare si motivatia de a rezolva acea problema. Din marturiile celor care se confrunta cu dependenta jocurilor de noroc am inteles ca pentru a face acest pas decisiv e nevoie de mult curaj si forta interioara,insa nu imposibil.
Tratarea si depasirea dependentei de jocuri de noroc este posibila daca iti iei un angajament ferm fata de tine si apelezi la ajutor de specialitate.
Grupul de suport “Jucatorii Anonimi”iti pune la dispozitie un program de recuperare gratuit care consta in sedinte de consiliere individuale,intalniri de grup periodice si interventii la care pot participa inclusiv persoanele de suport (partener, membru al familiei, prieten etc.).
Participantii inscrisi in programul gratuit “Jucatorii Anonimi” beneficiaza si de sedinte de suport personalizate care vizeaza aspecte care tin de istoria si evolutia personala a fiecaruia, precum si de activarea resurselor care urmaresc atingerea obiectivelor: mentinerea abstinentei si prevenirea recidivei.
“Am atras in acest program mai multi specialisti – psihologi, psihoterapeuti, coach-i, formatori – dispusi sa lucreze pro bono si sa sustina indeaproape jucatorii dependenti. Prietenii Centrului implicati in acest proiect sunt experti in terapie individuala si de grup, dar si in consilierea familiei si a persoanelor de suport”, a declarat Anne Manoliu, partener fondator MoreOfYou.
Adictia de jocuri de noroc este deseori o tulburare usor trecuta cu vederea. Motivul este simplu: ea nu prezinta semne sau simptome fizice evidente, precum in cazul dependentilor de droguri sau de alcool. De regula, dependentii de jocuri neaga faptul ca au o problema sau au tendinta sa minimizeze efectele negative ale jocurilor. Totodata, gasesc metode excelente de a-si “camufla” dependenta si, de cele mai multe ori, familia si prietenii sunt printre ultimii care afla de problema cu care acestia se confrunta.
Daca si tu te regasesti printre randurile de mai jos, cel mai probabil te confrunti cu o problema reala legata de jocurile de noroc:
Simti nevoia sa ascunzi faptul ca joci. Poate joci pe ascuns sau minti in legatura cu jocurile, spunandu-ti ca ceilalti nu te-ar intelege daca le-ai spune adevarul.
Ai probleme in a-ti controla impulsul de a juca. Odata ce ai inceput sa joci poti sa te ridici si sa pleci? Sau ramai acolo pana vei fi pierdut si ultimul ban din buzunar?
Joci inclusiv cand nu dispui de bani si resurse financiare. Un semnal de alarma este atunci cand devii din ce in ce mai disperat in incercarea de a recupera banii pierduti pentru a plati datoriile. Jucatorii dependenti apeleaza inclusiv la ultimele resorturi, vand, amaneteaza lucruri, sau manifesta alte comportamente ilegale. Ei se invart intr-un cerc vicios in care singura scapare pentru restaurarea echilibrului este jocul.
Familia si prietenii sunt ingrijorati pentru tine. Negarea nu face decat sa prelungeasca agonia dependentei. Daca cei apropiati isi fac griji pentru tine, cel mai bun lucru pe care il poti face este sa accepti faptul ca ai nevoie de ajutor.
Simti nevoia sa joci pe sume din ce in ce mai mari. Orice incercare de a te opri din jucat este insotita de schimbari fizice si psihice asemanatoare sevrajului la o substanta psihoactiva.
Iti gasesti intotdeauna timp pentru a juca,in schimb te sustragi frecvent altor activitati si responsabilitati curente.
Ai mintea preocupata numai de probleme legate de jocuri : Cum si de unde sa faci rost de bani? Cum recuperezi banii pierduti? Cum iti acoperi datoriile?
Daca esti pregatit sa iti asumi schimbarea si vrei sa afli raspunsul la intrebarea “Voi mai fi vreodata normal?”,inscrie-te in grupul de suport “Jucatorii Anonimi”. Pentru mai multe informatii, suna: +4 (021) 315 8383 sau email: info@moreofyou.ro
#633026 (raspuns la: #316667) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Incerc sa comentez fara fraze - de Budai la: 24/09/2003 11:26:57
(la: Cel mai mare defect al francezilor)
Incerc sa comentez fara fraze prea lungi pentru ca am multe de spus :
1)Sf.Petru a pierdut intr-o zi cheile de la Portile Raiului. Dumnezeu l-a pedepsit astfel: timp de trei zile sa pazeasca lacurile in adancul carora se aflau sufletele
unor popoare, in asa fel incat apele sa nu fie deloc tulburate. Sf.Petru
In prima zi Sf.Petru a pazit lacul chinezilor. A muncit enorm, intrucat chinezii erau numerosi si scoteau des capul la suprafata, tulburand apele.
Sf.Petru nu mai prididea sa-i infunde inapoi in lac.
In a doua zi Sf. Petru a pazit lacul rusilor. Iar a muncit enorm pentru ca rusii, desi mai putini, erau caposi: scoterau capul la suprafata de cate doua-trei ori.
In ultima zi Sf.Petru a pazit lacul romanilor.
Unde s-a odihnit cat a vrut. De fiecare data cand un roman scotea capul deasupra apei se gaseau alti doi care il trageau la fund.
Cam asta e bancul.
2)Bucataria franceza e cea mai buna din lume
3)Turismul francez nu e cel mai bun, dar daca nu-ti convine ai posibilitatea sa comentezi si sa-ti ceri banii inapoi
4)Francezii in general vorbesc foarte frumos, bine si corect, dar de fapt stau prost cu culture generala, dar nu toti
Dictionarul Larrousse spune ca Bracusi este un sculptor roman, Eliade un scriitor si istoric roman, Cioran un filozof francez de origine romana, iar Ionesco un scriitor francez de origine romana.
Trebuie sa acceptam ca ultimii doi au trait si scris cam in parti egale in cele doua limbi. Ir daca-ii intrebi pe francezi de cei patru, cel putin jumatate nu au auzit niciodata de ei.
5)Francezii din echipa de atletism sint francezi din departamentele de dincolo de mare, Guadelupa si Martinica foarte francezi chiar daca sint negri (sinteti rasisti?)
6)In orice tara se poate obtine cetatenia pentru merite deosebite, sportul si banii figurind printre meritele deosebite in capul listei.
7)De americani sa nu vorbim, prefer pozitia Frantei pentru razboiul din Iraq decit cea a Americii
8)Romani capabili si incapabili sint peste tot, la fel si francezi si tigani.
Cordialement,

Une française d'origine roumaine
Ei, nu incerc sa conving pe n - de Daniel Racovitan la: 06/10/2003 07:19:42
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...")
Ei, nu incerc sa conving pe nimeni, pur si simplu imi expuneam punctul de vedere.

Paranteza de lamurire: singura diferenta intre sampanie si vin spumant este ca sampania e facuta din struguri din regiunea Champagne. Si costa de 4 ori mai mult ca spumantul. In rest, metoda de fabricatie (asa-zisa metoda "champenoise") si rezultatul sunt aceleasi. Aceleasi bule, cu aceeasi origine: strugurele. :)
#766 (raspuns la: #763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
apropos evreii - de valentinb la: 14/10/2003 18:32:20
(la: Evreii si o manie curioasa..)
camaradului ala de se de urmas de detinut politic

mai camarade...dovezile holocaustului le gasesti in orice cimitir evreiesc
daca ai fi citit ceva istorie adevarate si nu numai "operele alese" ale "romanului" corneliu ZELINSKI codreanu ai fi vazut ca la canal si in puscariile comuniste au murit si suferit si evrei cot la cot cu romani, unguri, nemti tigani,greci....si sa ma scuze cei pe care i-am omis.....asa ca nu incerca sa inverzesti un patrimoniu al suferintei numai ca sa justifici niste pseudoteorii extrase din carticica sefului de cuib.
sint roman, sint evreu...o parte din familia mea a pierit in holocaustul ala care zici matale ca n-a existat....iar alta parte a familei mele a murit in puscariile comuniste....alea a lu peuker, luca si dej.....da dej, sa nu-l uitam si p'asta...ca doar el a fost tartorul.
nu am pretentii sa-mi ceara nimeni iertare.....asa cum nu acuz decit pe cine trebuie.....iar idolii tai maestre sint aia care au adus romania in pragul dezastrului....norocul a fost ca romani adevarati au spus destul....si au sanitanizat cloaca legionara si cea comunista
cit despre comparatiile dintre sharon si codreanu....naivitatea domniei tale ma face sa zimbesc....dar avind in vedere ca probabil singura dumitale sursa de informare este fituica lui vadim ....nu ma mira
Bizar, bizar.. si pentru - de JCC la: 15/10/2003 13:32:32
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Arielmanor,

vorbeste despre fapte si date istorice? care tribunal international le-a dovedit?
au intentat evreii actiune in justitie pt. holocaust in Romania?
ce dovezi, netul? ai de unde selectiona, dar bizar mania sa selectionezi doar ce te avantajaza..

Valentinb

Legatura cu Sharon, Siria, Palestina?
N-am sa mai repet ceea ce Dan-Calin a scris in ultimul mesaj, de altfel il felicit pentru excelenta expunerii bine documentate,

Am sa mai adaug inca o legatura:
Incercati sa culpabilizati pe toata lumea, ca sa le inchideti gura,
ca nimeni sa nu protesteze la ce fac evreii astazi in Palestina, sau in Siria

Bizar, bizar, ajuns la scurt de argumente, n-ai gasit alta iesire decat un atac cu insinuari personale, ce stii tu despre familia mea, despre lectura mea, despre idolii mei?

Vorbeam de holocaust, nu despre mine, nu vreau sa-l repet pe Dan-Calin, mai reciteste o data mesajul lui si poate si DOINA lui Eminescu, uite o s-o pun in poezii, in cele mai frumoase poezii.. si sa ne spui si ce-ti inspira, ca Eminescu, sigur si garantat, n-a fost camarad :))

faci un talmes balmes legionari si comunisti...
cred ca nu ai pretentia sa tratezi familiile sutelor de mii, sau cateva milioane (sa-si intrebe fiecare bunicii) de romani-urmasi ai celor ce au fost legionari, de cloaca satanista...
mesajul tau este o insulta la adresa lor

A fost judecata la Tribunalul international, fost-au legionarii judecati?
Sima seful Garzii de Fer a fost judecat sau incriminat de holocaust? dar dr Vasile Andrei- seful studentimii legionare, a fost judecat??

da-mi date de procese, de sentinte..
astea sunt date istorice, nu linkuri de situri pro si contra

De ce evreii nu l-au tras in judecata pe Dr. Vasile Andrei? Nu se ascundea.
(Si nu se poate reprosa francezilor ca n-au facut si ei procese, se continua pana in prezent)
Dr Andrei a fost seful delegatiei medicale franceze in strainatate si mai representa si UNESCO unde era..

Cine i-au judecat? Comunistii? Cine i-a adus pe comunisti in Romania, calare pe tancurile ruse?

Valentinb, asta ar trebui sa-mi raspunzi, nu sa-mi ataci lecturile
Esti chiar atat de sigur ca am citit despre Dr. Vasile Andrei pe undeva?

datele tale, phhiii, sa nu-ti fie de deochi.. le citez mai jos fara un alt comentariu, ca vorbesc singure..

"camaradului ala de se de urmas de detinut politic"

"daca ai fi citit ceva istorie adevarate si nu numai "operele alese" ale "romanului" corneliu ZELINSKI codreanu
asa ca nu incerca sa inverzesti un patrimoniu al suferintei numai ca sa justifici niste pseudoteorii extrase din carticica sefului de cuib."
"iar idolii tai maestre sint aia care au adus romania in pragul dezastrului....norocul a fost ca romani adevarati au spus destul....si au sanitanizat cloaca legionara si cea comunista
cit despre comparatiile dintre sharon si codreanu....naivitatea domniei tale ma face sa zimbesc....dar avind in vedere ca probabil singura dumitale sursa de informare este fituica lui vadim ....nu ma mira"

ala si cu aia.. :) ce bune argumente..


#1406 (raspuns la: #1336) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Ilana Gillon - de JCC la: 22/10/2003 11:02:29
(la: A existat holocaust in Romania?)
Ilana, din corectie pt cei care ne citesc si nu stiu engleza, am sa-ti raspund in romaneste
(departe de mine gandul de a te critica..)

-Intamplarea c-ai cazut pe acest sit, face fericirea noastra, de a te avea printre noi

-era comunista si perioada care a precedat, are interes, este istoria noastra a romanilor, a celor care au crescut fara bunici, parinti, sau au avut parintii morti cand erau mici, din cauza urmarilor de la Baragan, canal sau inchisori

-evreii si interesul enorm pt holocaust :
romanii n-au incercat sa culpabilizeze pe nimeni, n-au invinovatit pe nimeni de holocaustul "rosu", insa nu sunt oile lui Panurge sa se arunce cu capul inainte in prapastia de culpabilizare pe care anumiti evrei au construit-o,
mai ceva ca zidul,
si unde ar vrea sa bage pe toate popoarele din lume, de la eschimosi pana la zulu

- Canalul Dunarii,
tatal tau a avut norocul sa aiba dreptul sa lucreze ca inginer, cred ca era membru de partid, deci de incredere, de a facut parte din cadrele de conducere, chiar tehnica

ai mei erau de cealalta parte a barierei, trageau la tarnacop si dormeau in santuri sapate in pamant pe paie imputite de ploaie, singurul care a iesit din inchisoare la amnistia generala, desi inginer constructor diplomat, a lucrat ca muncitor, nu era de "incredere" pt postul de inginer
intre altele spus, a iesit din inchisoare bolnav, fara dinti si in cativa ani a murit..anii pe care i-a trait, in fiecare seara scria in caiete, pe care le ingropa tot ce a trait in inchisori si la Canal, eu le-am citit foarte tarziu

canalul Dunarii era un proiect care din punct de vedere tehnic nu era valabil, iar asa cum a fost conceput era in-constructibil

nu cred ca tatal tau a facut sabotaj, n-avea ce sabota, dar a servit de buc emisar pentru un proiect la care poate a contribuit, dar care in realitate era ne-realizabil din punct de vedere tehnic la epoca; randamentul nu putea fi mai bun...

Stabii mai mari, dadeau raspunderea pe stabii cei mai mici, iar tatal tau a facut parte din lot...

Regret pt tatal tau, dar regret si mai mult pt ai mei..
dar tu nu esti vinovata de ceea ce a putut fi, sau face tatal tau inainte...
Tot ce as putea sa-ti povestesc, este despre cei care erau de partea cealalta a barierei, dar nu prea imi place sa vorbesc despre asta, este ca o durere ascunsa intr-un colt al inimei

sa tragem doar lectiile din trecut, sa construim un viitor unde lucrurile astea sa nu se mai intample..
#1881 (raspuns la: #1872) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1.000.000 de euro/dolari - de (anonim) la: 23/10/2003 09:06:43
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Daca esti tanar,necasatorit si fara obligatii poti sa incerci sa traiesti in occident cu toate ca viata nu este roza de loc,iar greutatile sunt cu mult peste asteptari.Iar cand ai studii superioare, ca sa ajungi acolo unde iti este locul,adica la nivelul pregatirii tale trebuie sa ai f.f.f. mult noroc sau sa ai Pile,Cunostiinte,Relatii.Altfel esti ca toti ceilalti adica un zero barat care castiga banii necesari supravietuirii.Vorba aia romaneasca este buna "Fie painea cat de rea,tot mai bine-n tara mea".Asa ca daca ai un 1.000.000 de euro/dolari,painea nu poate fi asa rea in tara ta.
Hmmm, ma regalez de pe acum, Sanjuro - de JCC la: 24/10/2003 03:35:50
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
Mi se pare teribil de gustos, sambata o sa incerc..

Nu vrei sa pui reteta asta si la retelele de la culinare, sa nu fie pierduta pe aici, ca n-o mai gasim pe urma,
sa poata profita toata lumea si mai tarziu..
à propos, Sanjuro, stii sa faci papiotele de peste à la française, tu care esti pescar, daca nu am sa-ti dau eu reteta..
se fac pe gratar sau pe jar in soba
pe un gratar electric poti sale faci la fel, si in apartament

nu pescuiesc in apa dulce, n-am rabdare, doar la mare, in larg, cand mai mergem cu barcuta cu prieteni, lasam cateva fire de nylon cu carlige si momeala, in apa, un clopotel pe punte, cand suna, inseamna ca s-a prins ceva :-)
si prindem... nu-i sportiv, dar...
am mai prins pesti si cu sageata, cand ma scufund, la mare, am noroc sa tintesc bine :-)

pestele este unul din cele mai bune alimente "tinerete" , ar trebui ca fiecare sa manance cel putin de 4 ori pe saptamana, la fel si scoici si alte dihanii din mare :-) sau de apa dulce :-)
am un cuplu de prieteni, pescari inveterati cu undita, de cate ori prind tipari, si prind o multime, nu-i manaca (spun ca seamana cu serpii), ei tin pestii iar tiparii mi-i dau mie; astia sunt un deliciu, mancare fina, de multe ori dupa ce i-am pus in saramura putin, i-am si afumat...sa vezi ce canapelute si gustari faci cu ei..
#2037 (raspuns la: #2020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
greu de spus - de (anonim) la: 09/11/2003 23:01:12
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
1 milion sint bani putini:
- in occident pentru ca nu-ti pot asigura o viata decenta pina la batrinete
- in romania pentru ca, chiar daca iti permit sa te aranjezi (casa, masina, etc) nu-ti ajung ca sa schimbi sistemul de invatamint, sa repari strazile, sa schimbi mentalitatea lucratorilor din serviciul public, samd

Totusi banii astia ii poti investi:
- in occident, intr-o afacere care cu putin noroc poate sa ii multiplice interesant, ceea ce ar schimba datele problemei
- in romania, cu riscuri relativ mari dar in acelasi timp -si aici e nevoie de mult mai mult noroc- cu posibilitati poate chiar mai interesante decit in occident

1 milion nu-ti pot asigura un trai linistit nici:
- in occident, pentru ca sint putini sau pentru ca incercind sa-i multiplici s-ar putea sa-ti dea ceva bataie de cap
- in romania, pentru ca trebuie sa-i tii in alta parte, inevitabil incerci sa-i folosesti intr-o chestie de anvergura si pe fondul debandadei din tara poti ajunge usor sa-ti iei cimpii

Totusi banii astia te-ar putea ajuta:
- oriunde, sa te distrezi, sa calatoresti, sa maninci, sa bei, samd :) citiva ani buni

Dupa parerea mea e o decizie grea in momentul in care nu ii ai si poate si mai grea in momentul in care i-ai cistigat.
Ce nu trebuie uitat aici: banii usor cistigati si mai usor se risipesc...

La ora asta, eu unul as ramine in Canada pentru ceva timp.

Ovi
sau putem incerca sa o schimb - de papadie67 la: 16/11/2003 04:35:24
(la: Clima si natura este complect dereglata)
sau putem incerca sa o schimbam...pre gustul nostru...de ce nu?
#4381 (raspuns la: #4380) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu incercati sa il evaluati pe Dumnezeu ! - de sorin_1967 la: 17/11/2003 13:29:04
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Raspund la mai multi prin acest comentariu al meu.
Incep prin a va spune : Daca mi se strica masina ma duc cu ea la service, daca ma dore un dinte ma duc la dentist, daca vreau sa imi renovez casa chem un constructor, asa ca daca vreti sa stiti mai multe despre cum "lucreaza" Dumnezeu cititi scrierile celor care si-au dedicat viata in a-l cucoaste pe Dumnezeu. Madalina spune ca vede oameni care si-au dedicat viata in a-l cunoaste pe Dumnezeu care se afla intr-o stare de "nenorocire" , ca umbla rupti, jupuiti si suferinzi. Cine citeste din Vietile Sfintilor isi da seama ca acesti oameni sunt cei cu adevarati fericiti, fiindca pot sa faca ceea ce fac, fiindca pot sa o duca cum o duc, fiindca s-au lepadat de ei si vad dincolo de viata asta trecatoare. Noi oamenii ne-am obisnuit sa cunoastem numai prin vedere aparenta. Nu ne insala ochii de multe ori? Ce stiim noi? ce access avem la informatie cand numai cateva procente din creier ne functioneaza? Sa nu confundam cantitatea de informatii pe care o primim cu cunoasterea adevarata. Daca te uti la un paralelipiped dintr-un plan paralel cu una din fetele lui si nu stii ca-i paralelipiped, vei vedea un dreptunghi, daca te muti la 90 de grade vezi tot un dreptunhi, numai daca ai ceva "spatialitate" si stii sa definesti un paralelipiped vei stii ca este un paralelipiped. Lucrurile nu sunt ceea ce par. Sa nu incercam prea tare sa il intelegem pe Dumnezeu prin gandirea noastra asa zis "rationala" fiindca suntem groaznic de limitati. Cine filozofeaza pe tema lui Dumnezeu, incercand sa il defineasca ca pe un produs al gandirii sale e cel mai mare fraier posibil.
Dumnezeu se cunoaste prin revelatie si despre asta se pot scrie carti intregi. Nu oricine este in stare sa defineasca revelatia adevarata de cursele diavolului(si multi s-au pierdut asa !) . Trebuie post, renuntare si rugaciune.Si un duhovnic indrumator. Pentru cei din lume trebuie ascultare, modestie si smerenie si fapta buna. De asemenea rugaciune. Si Harul Sfantului Duh ne va da lumina. dar trebuie plecat cu multa smerenie si cu multa rabdare. Fiindca v-om afla raspuns la intrebarile noastre, dar nu cand vrem noi.
Cineva spunea pe aici ca rugaciunile nu se adeveresc. Nu este adevarat. Mie mi s-au adeverit, cel putin in ultimii ani cand retineti, doar am incercat sa ma rog si sa fac fapta buna, nu m-am rugat ca lumea, nu am postit ca lumea, nu am facut fapte bune, dar am incercat sa am dragoste si rabdare. Tot mi s-a iplinit. Dar stiti ce am mai facut? Am incercat sa ascult de Preotul nostru si sa multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ce am si cand ma durea ceva sau eram stresat multumeam mai tare, si apoi cand am avut nevoie m-a ajutat. Daca mi s-a parut ca nu ma ajuta am avut rabdare sa vad daca nu cumva ceea ce ceream nu era spre folosul meu. Asta din experienta mea personala. Dar ce sa va spun eu din experienta mea ? Eu sunt praf si cenusa. Citi din Vietile Sfintilor, sau din Pateric, sau din Filocalie si veti gasi acolo tot ce vreti, traire, rabdare, psihologie crestina. Ce v-am spus mai sus cand v-am dat un model geometric a fost asa ca sa ma exprim intr-un limbaj bine cunoscut de romani care mananca matematica bine in scoala. Si fiindca si mie candva mi-a placut matematica, va mai dau unul. Va mai amintiti cand la extemporal aveati niste probleme de matematica si incercati sa le rezolvati si la un moment dat nu foloseati una dintre ipoteze si credeati ca ati rezolvat bine dar nu era asa, sau chiar nu gaseati rezolvarea ?
Va spun un truc, pentru toti cei care incearca sa -si dea seama de ce in viata lucruriule par nedrepte. Nu folositi o ipoteza. Ipoteza pe care nu o folositi este aceea care o da Biserica Crestina, ca exista viata dupa moarte si exista Rai si Iad si fiindca pentru toate durerile si suferintele suferite in rabdare si fara cracnire si hulire prin care trecem in aceasta viata- vom fi rasplatiti mai tarziu in cealalta viata. Nu credeti ca exista viata dupa moarte? Pai sa o luam "logic" nu ? Daca acceptam ca sufletul e nemuritor, atunci exista viata dupa moarte intr-un fel sau altul. Ar trebui sa acceptam ca exista suflet fiindca toti cei de aici acceptati ideea de Dumnezeu se pare. Ori atunci trebuie sa acceptati ca asa cum Dumnezeu este nemuritor, si sufletul omului este nemuritor fiindca omul este facut dupa chipul si asemanarea Sa. Sau cum spunea un personaj din Star Treck intrebat fiind daca crede in suflet : "Avand in vedere perfectiunea universului" trebuie sa existe. Mie de exemplu mi se pare fara sens ca un om care se tine curat , nu pacatuieste,face fapte bune este rational, nu face abuzuri, se trezeste cu cancer sau alte boli. Vedeti corpul este asa de slab, asa de firav, mintea la fel, zboara una doua la prostii, nimic nu are sens, doar daca ...... Si sigur trebuie sa fie si altceva. Deci am folosit mai multe modele: unul matematic, unul intuitiv si unul de bun simt ca sa incerc sa conving lumea care nu vrea sa citeasca din scrierile Sfintilor Parinti , sau nu cred ce se spune acolo - sa nu incerce sa rezolve aceasta ecuatie singuri ci sa se duca la cei care deja stiu asta, dar sunt ignorati si de multe ori prigoniti, din simplu motiv ca nu vor sa "iasa in fata" . Nu ei au nevoie sa iasa in fata, noi cei din lume avem nevoie de ei si de rugaciunile lor.
Biblia e plina de exemple in care bietul om este sfatuit sa aiba rabdare, sa faca fapte bune, sa nu isi judece aproapele sau mai rau pe Dumnezeu. Am auzit persoane persoane ca il urasc pe Dumnezeu pentru cutare si cutare lucru rau care li s-a intamplat. Fratilor, sa nu faceti asta. Inteleg ca uneori din cauza durerii fizice sau psihice cumplite la care suntem supusi putem ajunge sa spunem cuvinte de hula la dresa lui Dumnezeu. Daca vi se intampla asta, imediat ce va reveniti putin sa va duceti sa va spovediti, ca nu-i de joaca. Va puneti cu cel care a facut universul, timpul, legile fizicii, ale informaticii si toate cele ? Mie sincer mi-ar fi frica, adica chiar imi este. Imi imaginez ca ar putea nici mai mult nici mai putin sa imi prabuseasca o planeta pe cap. Poate am eu prea multa imaginatie, dar incercati sa enervati macar un caine de 50 kg, daca credeti ca vorbesc prosti. Deci ducetiva pe un camp gol dumnevaostra si un caine, asa cam la 50 de kg. Sau un tigru sau ceva un pic mai feroce. Apoi enervati-l putin si luati-o la fuga si ascundeti-va daca aveti unde. Daca il enervam pe Dumnezeu imi spuneti unde ne ascundem ? Va spun eu, exista un singur loc. In Biserica.

Asa ca daca vreti sa vedeti cum "lucreaza" Dumnezeu, aveti grija sa aveti toate informatiile. Din management: un manager care nu are informatia rela sau nu le are pe toate , nu poate lua o decizie buna.

Cum zic americanii,
Take care,

Doamne ajuta !

Sorin




#4532 (raspuns la: #4310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns pentru Sorin - de (anonim) la: 19/11/2003 10:46:55
(la: Angajarea conditionata de un test de sarcina obligatoriu...)
Iarasi departe de subiect, dar trebuie sa-ti spun ca m-a ferit Dumnezeu pana acum sa fiu numita tiganca in Germania. Insa, recunosc, nici nu le prea dau motive nemtilor. Poate ca norocul sunt din nou studiile superioare pe care le am nu numai eu, dar si cei din mediul in care traiesc. Daca ne gandim la distanta si din nou la oceanul care ne desparte e clar ca in Germania se ajunge mult mai usor decat in SUA. Eu am intalnit deja doua ghicitori in carti (jos palaria pentru accentul lor german...)! Si am mai intalnit si o cersetoare care a inceput cu eternul "Sunt din Romania, mama e bolnava si tata e betiv si n-avem cu ce trai..."
Oricum, am sa incerc sa initiez un alt forum cu aceste probleme, caci m-am indepartat total de problema femeilor insarcinate.
Pa si pa curand!

Mi
#4731 (raspuns la: #4629) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dinule - de Dinu Lazar la: 30/11/2003 14:00:28
(la: Racoviteanule)
Il intrebam pe bunicul meu ce meserie au avut cei mai batrini din familie pe care i-a cunoscut; firul se rupe undeva dincolo de 1800... dar toti au fost tzarani din sudul Moldovei, cu ogoare mici pe care era cite o fintina cu cumpana si cite un nuc mare... poate de aici o chemare genetica pentru acei copaci singurateci; poate si altele sa fie resorturile ascunse... oricum eu nu am constientizat decit la armata ( am facut o armata relativ grea, pentru un dandy de Cishmigiu... la pifani la Vinju Mare, cu masca pe figura si marsuri de 40Km si stat in si sapat la shantzuri) - deci nu am constientizat decit atunci mirosul reavan al pamintului, ceatza de dimineatza si importanta pe care o au in viata citeva momente de liniste induse de un copac pe care te sprijini.
Cam tot in acele vremuri - erau anii `70 - am vazut un film polonez care m-a impresionat foarte tare; se numea "Iubire" si nu mai tin minte din pacate regizorul; eroul principal se cauta pe sine si a avut puterea sa faca acest lucru construindu-si citeva traiectorii diferite; a incercat sa se faca preot, dar de la A la Z, a incercat sa se faca alpinist, a incercat sa gaseasca raspunsul si in alte moduri, dar nu a gasit acest raspuns - dar a tot incercat.
Eu sunt mai fericit, caut numai in imagine - sau mai nefericit poate - si nu cred ca as putea sa ma vad ca sau intr-o imagine si nici nu stiu care imagine e mai aproape de ce ar trebui sa fie raportata la cunostintele si sentimentele mele din acea clipa - si nu stiu nici macar ce anume ar trebui sa fac.
Cautarea in sine e poate un balsam, poti sa iti zici ca ai alergat, nu ai luat medalia dar continui sa alergi pentru ca asa s-a nimerit sa te prinda bagheta celui de sus si de atunci tot alergi.
Imi este clar ca pentru ca sa faci o imagine buna trebuie sa cunosti daca nu vietile pictorilor si ale fotografilor pe dinafara macar foarte multa plastica, compozitie, culoare, tehnica, si ca in momentul in care faci fotografia trebuie sa ai puterea ca ceea ce stii sa transformi intr-un limbaj cit mai simplu, in simple verbe, adjective si substantive, si sa iti scrii propria poezie complicata folosind acel limbaj simplu.
In alta ordine de idei la mine imaginea devine, se transforma, prea deseori e o distanta mare intre ce memoreaza compact flash-ul la fotografiat si ce se poate vedea pe monitor dupa ce imaginea a fost editata in mai multe reprize.
Dar cred ca in timp se poate construi o amprenta, un stil, si acel stil unitar este esenta lucrarii fiecaruia, este ceea ce ramine, este deseori ca umbra unei scari cu un om pe un zid ars, asa cum am vazut intr-o imagine facuta de un fotograf de razboi american la Hirosima cu ceea ce ramine din noi dupa bomba atomica.
Suma tuturor imaginilor vazute, banuite si realizate, se transforma mereu in alambicul complicat al uitarii si al devenirii si da senzatia si speranta ca miine in sfirsit, sau cindva, voi face acea poza minunata in care as putea sa fiu. Dar cred ca mai am de sapat; si mai trebuie timp, har, noroc si chef. Grea combinatie...
#5540 (raspuns la: #5538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
M-au fascinat in tinerete - de Dinu Lazar la: 03/12/2003 07:59:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Emilian Cristea si Eugen Iarovici au scris impreuna o carte grozava cindva, "Fotografia de munte". Domnul Iarovici a scris si a tradus zeci de carti de fotografie, domnulCristea a organizat un club de drumetii de pomina, "Floarea de coltz" care exista si azi; in decembrie se organiza concursul "Caciula de aur" cu diapozitive, concurs cu un extraordinar impact; vorbeam jumatate de an despre ce s-a vazut si se faceau urmatoarea jumatate de an pregatiri pentru urmatorul concurs.

Cheia succesului in arta fotografica... greu de spus.
Asta e ca in bancul auzit zilele trecute, ii cade unuia cheia noaptea linga shantz dar se duce si o cauta tocmai dincolo, linga stilpul de lumina; il intreaba unul ce face, el spune ca nimic, cauta o cheie, ala il intreaba daca acolo i-a cazut, si el spune ca nu, dar daca acolo e lumina...
Daca as fi fost intrebat in ultimii 30 de ani despre aceasta cheie, si daca cineva ar fi scris raspunsurile, cred ca am fi avut o frumoasa poezie abstracta.
La virsta de 20 de ani normal ca nu e nici o cheie, si aia care este (daca eeste) o ai in buzunar pentru ca stii tot si ai vazut tot si orice e posibil.
Pe la 30 realizezi ca lucrurile se cam complica si mai e putin de lucru dar ca succesul e colea, tangibil si stralucitor.
Pe la 40 te intrebi daca nu mai sunt citeva elemente de care nu ai tinut seama si cum devine cazul ca ai lansete, ai pescuit, ai si o taraba, ai pus pestele pe ea si lumea nu prea vine la pestele tau.
La 50 iti dai seama ce mult timp ai pierdut bijbiind inutil atunci cind drumul era in alta parte sau incercind sa dai de apa sapind in momentul care nu trebuia in locul care nu trebuia si ca o posibila cheie a succesului ar fi numai sa ai bani pentru ca sa faci ce vrei si sa o cauti cu mai mare randament. Si tot asa.
Sigur ca exigenta, nemultumirea, munca si talentul, sunt absolut necesare. Mai sunt citeva ingrediente care se cam schimba cu timpul sau cu timpurile...cred ca esential este norocul si important e si banul... si de neinlocuit e un mediu propice. Degeaba face cineva niste fotografii senzationale daca nu exista iubitori de fotografie, piatza de fotografie, galeristi, curatori, agenti, agentii, curatori, galerii, editori care sa foloseasca acele imagini...

Am facut cindva un film cind eram student la IATC, filmul de maiestrie de anul 3 daca nu ma insel; actor era Panaitescu,un coleg de la AAF, si regizor un fost amic, Adrian Sirbu, mai tinar coleg la regie.
Pe scurt filmul era cam asa: un tip cauta piatra filosofala, si era tinar si plin de energie; era imbracat in alb, avea un sac mare in care sa puna pietrele filosofale gasite, si un lantz greu de fier la mijloc, de care lovea toate pietrele mai ciudate gasite in drum; piatra filosofala ar fi schimbat fierul in aur.
Si merge omul la mare, si cauta printre valuri, si merge la munte, si cauta pe Sfinx, si merge printre ruinele unei cetati, si cauta, si cauta; si trec anii, si hainele devin ponosite si spinarea girbovita si barba si parul se albesc... si cauta, si nu gaseste nimic...
Intr-o seara, intra intr-un sat pierdut pe niste dealuri si niste puradei se iau de el, "uite ce mosh batrin si nespalat si ce lantz de aur are..."
Inebunit, se intoarce si ia toate pietrele incercate si aruncate si le pune repede sub sac pentru ca lumina se duce repede... si moare sub greutatea sacului.
Cam asta e cu cheia succesului.
Normal ca cu acel film am luat nota 2 ( din 10) pentru scenariu si am ramas corijent pentru toamna...nu era pe "linie"... dar nici acum o parabola a cheii succesului nu mi se pare departe de acea idee...
#5906 (raspuns la: #5883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce-mi place la top 16 - de Dinu Lazar la: 08/12/2003 05:40:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Referitor la intrebarea cit de procesate sunt imaginile mele... as spune ca intre mult si foarte mult. Cu Glen Allison ( al carui interviu poate fi citit pe www.fotomagazin.ro) sunt intru totul de acord in multe privinte...
In extemis, sa ne aducem aminte de primele fotografii, facute pe placi de cupru, mercur, cort si vrajitorii; pe urma au aparut uni care faceau poze pe placi de sticla si care au scandalizat pe cuprishti, ca aia nu e fotografie, adevarata arta e sa simti mirosul mercurului si al albusului de ou; pe urma pelicula de celuloid a scandalizat sticlarii, ca ce grosolanie; si tot asa. Melies, realizatorul genial care a facut la inceputul secolului 20 acea "Calatorie de la Pamint la Luna" pe film de 35 mm, a facut sa curga riuri de cerneala cu trucajele sale, ca e bine, ca nu e bine, ca e blasfemie, ba nu, ca e arta, etc.
Fiecare decada a adus in fotografie noi curente, tendinte, aparatori, detractori; chiar acum, pentru unii, ce nu e facut cu un aparat cu burduf pe planfilm nu e fotografie, pentru altii ce e scanat si procesat nu e fotografie, cei ce folosesc Leica se uita de sus la canonishti si exemplele pot continua.
Personal, cred ca idealul e ca fiecare trebuie sa-si gaseasca un stil si o unitate de exprimare, in sensul ca daca vezi o imagine sa zici imediat "iata o noua bumbutziada"; mai cred ca fiecare fotograf trebuie sa incerce numeroase carari pina sa isi gaseasca drumul propriu, si unii pot sa caute toata viatza, si nici asta nu e o rusine; fotografia e ca o casa, ca un culcush, si asta poti sa-l ai si in copac, si in pestera, si cu termopane si cu chirpici.
Important e sa faci ceva , sa cauti, sa arati, sa vezi, sa incerci, sa inveti, sa realizezi ca exista si stenope dar si lomografie sau fotografie cu Sinarul, si imagine printata digital cu iarba pusa din alt peisaj si imagine facuta cu platina si saruri de aur.
Important e sa mucesti enorm, dedicat, si sa ai norocul sau energia , asa cum am mai spus, sa faci fotografie pentru tine, fotografie care sa iti placa tie si sa te regasesti tu in ea; restul e simplu... adica restul, la urma urmei nu conteaza. Ca e fotoshopista sau nu, e mai putin important. Mergi si vezi o raza de lumina pe o scara si parca auzi un filfiit de aripi; faci un colaj si pui deci o pasare unde nu era dar unde ai simtzit-o cu ochii mintii; e important ca era sau nu pasarea in fapt sau starea si mesajul imaginii? Fotografia poate fi clasica sau apropiata de grafica si de pictura; granitele sunt din ce in ce mai difuze azi; parerea mea e ca e important sa spui ceva, nu cum spui acel ceva. Totul se schimba, totul devine, o imagine poate fi facuta cu degetul pe nisip sau cu un complicat sistem digital cu milioane de tranzistori. Care imagine e mai buna, mai imagine de imagine? Ca in extremis ambele sunt digitale...
La urma urmei fotografia imi pare ca o credintza, daca imi e permisa aceasta blasfemie. Asa cum exista mai multe moduri de a vedea, de a intelege si de a accepta o imagine, exista si mai multe credinte, fiecare cu obiceiul si dumnezeul sau; lupte intre ele si si istorii sumbre, cit cuprinde; fiecare spune ca asa trebuie si nu altfel. De...
#6156 (raspuns la: #6102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragute semnele de intrebare. - de (anonim) la: 19/12/2003 14:04:48
(la: Romani in strainatate)
Dragute semnele de intrebare....dar vezi tu ca Vest nu este totdeauna egal cu Germania! Am copilarit si am mers la scoala printre sasi, intr-o urbe jumate germana, si am avut norocul unei educatii deosebite pentru timpurile alea...nu pot sa zic ca i-am iubit dar am incercat sa iau lucrurile bune de la ei...
Nu am plecat in Germania (chiar daca mi-ar fi fost foarte usor - limba, obiceiurile etc.)si nu regret, am rude si prieteni, sasi si romani care dupa ani si ani nu se acomodeaza....am ales o tara latina ca sa ramin un pic legat de lumea unde m-am nascut !
Am incercat sa fac exact ceea ce-mi place si mai ales cum imi place....a fost greu, nu stiu daca as mai avea curajul sa o iau de la capat...dar mi-au trebuit vreo 10-12 ani sa ajung la ceea ce fac...si nu ma pling si ma gindesc la tara de unde am plecat si imi dau tot mai mult seama ca acolo sint acum....un strain !
Tot ce m-au invatat cind eram mic aplic doar acum....si merge al dracului de bine !
Iar chestia cu ajutat parinti, frati etc...o cunosc din copilarie, cind asteptam cu nerabdare rudele de SUS....care ne aduceau ciocolata si jeans....
Asta este...nu putem toti suporta viata din Ro, incercam fiecare ceva ...dupa numarul de neuroni...si sintem fericiti cind reusim un pic...asta este OMUL, un animal care cauta un os mai mare si mai frumos !
#6972 (raspuns la: #6968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...