comentarii

a-si incerca norocul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
acasa - de (anonim) la: 27/08/2004 12:59:44
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
ACASA
pentru mine si familia mea ACASA inseamna Bucuresti-Romania. Suntem mandri sa spunem ca suntem romani si incercam sa ii invatam pe 'straini' (prieteni de altfel) despre poezia romaneasca, muzica, istoria si chiar geografia. ce bine ma simt cand vad un englez minunandu-se: 'aveti tarm la mare????? care mare????' DA, ma simt bine, pentru ca eu stiu despre tarile europene mai mult decat stie el despre propria tara! si ca suntem toti simpli oameni cu lipsuri si defecte, dar si cu parti bune, cu totii insa 'victime' ale istoriei: ei nu stiu despre noi pentru ca inaintasilor nu li s-a parut necesar sa aiba astfel de cunostinte, noi avem cunostinte care in propria tara nu prea ne folosesc...
trebuie sa precizez ca intamplarea a facut sa mi se ofere un post aici pentru 5 ani, post de expertiza in domeniul meu; mai mult, parte din 'pachet' a fost sa am si familia cu mine... a fost un noroc, o intamplare fericita, nu un pas pe care l-am dorit neaparat sau la care sa ma gandesc prea mult. e important, pentru ca iti influenteaza foarte mult gandurile viitoare despre tara gazda; daca pleci cu gandul de a ramane o viata, atunci iti impui sa vezi in roz si lucrurile mai gri. la noi insa situatia a fost alta - am plecat cu gandul ca e temporar.
inainte de a veni aici, aveam o imagine idilica despre occident. din primele luni insa mi-am dat seama ca birocratia de aici e mult mai stricta si mai anevoioasa, ca serviciile medicale lasa de dorit in ciuda tehnologiei de top (desi, e drept, fara spaga, in schimb cu sume foarte mari platite societatilor de asigurari atat de catre angajator cat si de mine), ca eram mai in siguranta acasa mergand noaptea pe strada din cartierul meu, decat sunt aici in centrul orasului, ca cersetorii ca si vanzatorii de droguri (si nu sunt romani!) sunt foarte agresivi, ca pensionarii n-ar avea nici ei bani suficienti daca n-ar avea pensii private, ca politicienii sunt in buna parte corupti, ca poti sa favorizezi angajarea unor prieteni (pile)..... ca localnicii profita de faptul ca suntem straini si ne cer chirii mult mai mari si incearca sa ne pacaleasca cu contracte avantajoase doar de parte lor, ca oamenii sunt reci si se mira ca-i inviti la tine la masa si le dai tot ce ai mai bun, ca.... multe lucruri pe care le credeam posibile numai in tari sarace ca a noastra le regasesc in aceste tari 'bogate'. cei bogati sunt mult mai zgarciti, asa fac sa fie bogati, nu?
vin acasa aproape lunar pentru cate un sfarsit de saptamana, si lucrurile se schimba incet incet, vad diferente de fiecare data si ma bucur; diferentele le fac oamenii care stau acolo si muncesc pentru asta, dar si noi putem contribui aducand idei, impartasind experiente, invatand de la norocosii cu istorie si incercand sa schimbam viitorul nostru! Oamenii se trezesc incet incet din cosmarul comunist si devin din ce in ce mai deschisi la schimbare. spre deosebire de occidentali, carora le e teama de schimbare, le e teama ca realitatea in care traiesc, pe salarii bune si preturi mici (apropos: preturile pe care le platesc aici in supermarket sunt la fel cu cele pe care le platesc acasa la mega image, doar ca aici salariul e de 10 ori mai mare...), o sa se sfarseasca in curand... ei simt asta si se tem! noi simtim ca schimbarea de acasa e in bine, si ne bucuram! Noi, cei care traim in tari diferite de cea in care ne-am nascut, avem un mare avantaj fata de ei: avem mereu un loc unde sa ne intoarcem...
La fel ca expatriatii din Romania - cei pentru care viata e foarte buna acolo, ca si pentru noi aici: 'pachete salariale' mai bune, scutiri de taxe, case platite de companie etc...

Trebuie sa recunosc: vreau sa mai traim si sa mai muncim in alte tari decat acasa pentru cativa ani inca; e o experienta foarte buna, desi nu intotdeauna placuta, avem multe de invatat de la alte culturi. dar nu am face-o daca nu am avea posibilitatea sa ne intoarcem suficient de des!

Desi au trecut 3 ani si jumatate de cand am venit aici, gandesc la fel in privinta asta intoarcerii acasa!

revenind la milion, cu banii astia pe aici nu poti sa iei mai mult de o casa suficient de mare, confortabila si cu curte, intr-o zona decenta, poate si o masina noua daca renunti un pic la confortul din casa, sau poate ceva mai mult daca te multumesti cu un apartament intr-o cladire cu mai multe...
pe cand acasa ai mai multe oportunitati! iar acolo nu trebuie sa faci exercitii de integrare. numai acasa prietenii sunt cu adevarat si total prieteni!
Banii sunt insa suficienti doar pentru a-ti asigura un anume comfort. mult mai important e restul! Oriunde pe lumea asta, pentru a-ti fi bine pe toate planurile, trebuie sa faci compromisuri, depinde insa in ce tara compromisul pe care trebuie sa-l faci te satisface cel mai mult, e cel mai usor de trecut... Pentru noi a fi departe de prieteni vechi si buni, parinti, rude, casa, e cel mai greu de suportat.

Programare depasita - de mya la: 27/08/2004 19:00:11
(la: Destin)
Eu zic ca ni s-a dat liberul arbitru cu care sa jonglam. Ca alegem bine sau rau...depinde de perceptiile fiecaruia. Daca alegem bine zicem pe urma ca suntem norocosi, daca alegem rau zicem ca suntem ghinionisti...si tot asa.

Daca un om gandeste mereu pozitiv de felul lui, atunci optimismul din el atrage chestii pozitive, sa le zicem noroace. E vorba de unde energetice care se propaga si apoi revin, se reflecta. Unul care gandeste negativ - nu poate sa atraga decat ghinioane. Sunt oameni mai negativisti care ajung sa atraga asa...tot timpul ghinioane. Nu destinul e de vina ci ei.

Am citit despre destinele multor oameni inchisi in lagare (de munca in Siberia, de exterminare in Germania, etc.) si au supravietuit NUMAI cei care gandeau mereu pozitiv si care se concentrau NUMAI la lucrurile pozitive din viata lor (crunta de altfel!). Va imaginati ce greu era pentru ei sa vada chestiile pozitive in mediul respectiv. E de neimaginat si de nepovestit, trebuie sa cititi.

Liberul arbitru dat de Dumnezeu/mama natura/sau cum vreti sa-i ziceti... e de partea omului. Daca omul e inspirat (doar intuitiv poate sa fie asa - ca doar e legat ca de un cordon ombilical de Dumnezeu - mereu) atunci percepe cum anume sa-si foloseasca liberul arbitru in timpul vietii in mod fericit (intuitiv), ca sa avanseze pe scara evolutiva (spirituala). Toata lumea vrea asta chit ca unii o vor constient si altii inconstient.

Daca nu e receptor bun insa si-l domina alte chestii ( Ego-ul - mai presus de vointa lui, de aici fricile, incertitudinile, depresiile SI ghinioanele, etc.) atunci destinul lui e liniar. Nu-si depaseste destinul cu alte cuvinte. Bate pasul pe loc si ramane pe mai departe intr-o lume nereala ca sa zic asa. E bruiat si cand omul e bruiat nu mai aude glasul intuitiei. Dati tare drumul la radio si pe urma incercati sa rezolvati niste ecuatii la matematica. Slabe sperante sa iasa rezultatul corect.

Exista astrologi foarte buni care pot sa-ti calculeze si interpreteze astrograma. Ei iti prezic asa zisul destin, pe viata. Chestia e relativa. poti sa crezi sau nu in asta. Iti zic cam care e schema programarii tale. Nu vorbesc de "doamna Geta" de la colt care-ti ghiceste in cafea. Vorbesc de somitati in materie.

La un moment dat cu ani in urma, m-am inscris si eu la un curs de un an de astrologie, curs pe care l-am finalizat. La sfarsitul lui am ajuns la nivelul la care mi-am dat seama ca nu stiu mai nimic (inainte eram zero si acum eram sa zicem la nivelul 1). Mi-a fost interpretata astrograma si multe chestii s-au adeverit (in timp). Unele previziuni mi se pareau de-a dreptul ridicole chiar hilare. Mare parte din ele nu m-au mirat, le intuiam oarecum, parca le mai vazusem cu ochii mintii. Foarte interesant, pot sa zic cu mana pe inima ca nu mi-am pierdut timpul de pomana totusi. Nu ma dau in vant dupa astrologie, e foarte mult de studiat daca vrei sa-ti faci cat de cat idee despre teorie. Cu practica e si mai greu. Eu personal nu as face nimanui astrograma, nu m-as incumeta. E mai bine sa nu stii.

Multe insa din previziunile facute nu s-au adeverit si nu fiindca asa a fost destinul meu ci pentru ca atunci cand a trebuit sa fac anumite alegeri (liberul arbitru) am ales voit altfel (decat in previziuni). Nu va imaginati acum ca mereu cand trebuia sa iau o decizie de viata ma gandeam la astrograma ... si facem exact pe dos ca sa iasa altfel. Nu. Chestia venea de la sine, efectiv nu imi mai doream ceea ce mi se predestinase. Arsesem dorintele respective. Persoana care lua noile decizii nu mai eram eu (cea din vremea cursului de astrologie) ci altcineva. Cineva mai putin emotional si mai mult rational dar rational intuitiv. E foarte abstract subiectul asta...chiar nu stiu cum sa scriu :-(. M-am intins oricum nepermis de mult, insa m-a atras mult tema.

Asa ca ma opresc brusc si zic ... eu cred ca poti sa-ti depasesti destinul atunci cand vrei din toata inima. Poti sa iei trenul in loc sa mergi pe jos...poti sa vezi lumina din bec in loc sa vezi doar carcasa becului...cam asa ceva. Sper ca nu v-am zapacit de tot, imi cer scuze!
Articol in tema - de mya la: 02/09/2004 13:45:51
(la: Automobile si soferi)
Stiu ca nu "se face" sa ocup spatiul cafenelei cu articole lungi...numai ca in cazul asta eu zic ca merita! Daca nu a meritat, imi cer scuze!

"Interesantul suflet al domnului Balanescu (de Mircea Cartarescu)


Acum cateva zile. Sunt in plin trafic, pe Grivitei, pe undeva, la o
ora de varf. Cum sunt sofer incepator, merg cu mare grija, cu ochii-n patru,
mereu temator sa nu fac greseli sau sa-i incurc pe ceilalti.
Cu toate astea, sunt claxonat destul de des din spate si, ocazional,
mi se mai si striga cate ceva, cuvinte pe care prefer sa nu le inteleg. De
data asta observ destul de tarziu un semafor si franez cam scurt. Din spate,
un claxonat prelung si furios. Ma uit: o dubita alba si, mai ingrijorator,
un sofer care coboara si vine spre mine cu un fel de manivela in mana.
Drace, nu era de gluma! A venit la geamul meu (prudent inchis) si a-nceput
sa urle, agitand ranga metalica. Ce era la gura lui! Se pare ca din cauza
mea ii cazuse marfa pe jos. La toate "baga-mi-as" si "facea-ti-as"-urile
lui, nestiind ce sa raspund, strangeam din umeri si aratam spre lamaia
lipita de parbriz. Semaforul se schimbase, dar soferul a continuat sa traga
de portiera mea, doar-doar s-o deschide, si sa-mi urle, rosu de furie,
injuraturi extrem de inventive. Un cor de claxoane le impiedicau insa sa-mi
ajunga la urechi. Imi trage un sut mai mult simbolic in portiera (ce sa ies,
tipul era de doua ori cat mine.) si se cara, in fine, agitand de data asta
manivela la cei din spate.

Ajung cu bine acasa, ma sucesc, ma-nvartesc si, seara, ies cu cel
mic pe umeri in parcul unde-l plimb de obicei, la Izvor, la umbra giganticei
Case a Poporului. Mergem la solar, il proptesc in poponet pe nisip langa
alti puradei ca el, ii pun galetusa in fata si ma asez pe banca din
apropiere, langa un alt tatic care striga de zor la baietelul lui: "Rares,
da-i si fetitei lopatica, nu fi, tata, egoist, ca nu-i frumos. Uite, a venit
si baietelul. Joaca-te si cu el, tata.". Apoi se-ntoarce spre mine: "E cam
nervos zilele astea, ii dau maselutele de sus. toata noaptea l-am leganat.".
Eu dau sa raspund, dar inghit in sec, caci brusc am o revelatie cat se poate
de neplacuta: taticul model e chiar soferul care era sa ma faca praf cu
cateva ore in urma! Incerc sa plec discret, dar (era inevitabil) omul ma
recunoaste si el: "Nu erai dumneata pe Grivitei, azi-dimineata.?". Ca in
bancuri, ma gandeam daca sa zic da sau sa neg cu incapatanare, cand tipul
continua pe cel mai familiar si mai destins ton, ca si cand s-ar fi-ntalnit
cu un fost coleg de liceu: "Ca sa vezi ce mica-i lumea! Dom'le, ma bucur.
Da-mi voie: Balanescu. Stau aici, langa benzinarie.". Dam mana si continuam
sa vorbim despre cei mici si despre cate altele, de parca nu ar fi fost gata
sa ma omoare azi-dimineata. Dupa vreo jumatate de ora, timp in care
forfecasem trei sferturi din campionatul nostru de fotbal, indraznesc sa-l
intreb daca mai e suparat ca i-a cazut marfa pe jos din cauza mea.
"Da-o-ncolo, dom'le", imi zice zambind, "una-i una si alta-i alta. Tre' sa
fii dur, dom'le, in curva asta de viata, altfel te calca toti in picioare.
Acasa, crede-ma ca nu pot sa omor o musca, dar cand sunt la slujba, la
volan, nu iert nimic. He-he-he, ai avut noroc ca ai masina smechera, care nu
se deschide usor. Pe cati n-am scos eu din carapace si i-am batut de s-au c.
pe ei!" Ca ilustrare, imi povesteste cateva cazuri de spitalizare cu maini
si picioare in ghips, cu dinti imprastiati, cu falci mutate din loc.

Se-nserase. Peste Casa Poporului iesise o luna spectrala. Ne luam
plozii si ne-ndreptam, impreuna, spre iesirea parcului. Ne despartim in
dreptul benzinariei. Acum imi dau seama cat de voinic e domnul Balanescu, ce
pantec de bere falstaffian are. "Hai, Rares, fa-i pa-pa lui Gabita. Pa-pa,
Gabita, pa-pa." Imi strange apoi mana cu afabilitate: cele bune, dom
profesor. daca am nevoie de ceva. stie mecanici buni, care nu te jupoaie.

N-am sa cred niciodata in mitocani si in toape absolute, in oameni
sortiti sa fie ticalosi, pesti, degenerati, tradatori, dupa cum nu cred nici
in eroi nepatati, in sfinti si-n vestale. Cu totii suntem amestecuri de bine
si rau, atat de diverse si de uimitoare, incat uneori cred ca, dintre toate
meseriile din lume, a moralistului e cea mai grea. Totusi, rar mi-a fost dat
sa vad o asemenea combinatie de cumsecadenie si de impulsuri scelerate cum
suporta interesantul suflet al domnului Balanescu."

Ideea de a fi intelectual - de nickman la: 03/09/2004 10:59:42
(la: Dorinta de a fi intelectual)
Admir perseverenta cu care incercati sa ma lamuriti in aceasta privinta.Ideea era ca exista snobism in ideea de a ma autodenumi "intelectual".Nu exista oare putina periere de sine in aceasta situatie?Sigur,am pregatire de specialitate si,daca am norocul(mai ales in scumpa noastra tara),am si posibilitatea de a-mi pune in practica aceasta pregatire,ba,mai mult pot interveni cu studii,idei noi,originale.Dar in definitiv raman un om normal.Numai ca exista anumiti tampiti care din dorinta de a se autoperia,sau dintr-o nostalgie de secoli trecuti se numesc intelectuali,fara neaparat sa aiba o pregatire nu tocmai de specialitate,din dorinta de a intra in sloganul "drama intelecualului ratat sau incapabil de a se adapta la cerintele acuale ale societatii",gasindu-si refugiul in reverii,nostalgii si,de ce nu,o oarecare lene.De ce?Pentru ca sunt intelectual!Pe de alta parte,dupa cum spuneam exista din pacate multe cazuri potrivit carora statul este in incapacitatea smintita de a acorda o sansa,un post de ascensiune mulor persoane capabile,de o certa valoare.Cred ca tot balamucul din Romania,si asa zisii intelectuali din parlament ne dau o idee despre ceea ce inseamna a fi intelectual si ce inseamna a nu fi.Sunt sigur ca si ei se autodenumesc intelectuali.Cam atat.Ca de fiecare data,numai de bine!
#20922 (raspuns la: #20797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu te lasa!!! - de mya la: 03/09/2004 13:43:17
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Draga Andrei,

Am dat acum peste mesajul tau si am citit cu interes toate interventiile forumistilor.

Vin sa-mi dau si eu cu parerea daca...nu te superi. Poate ai rabdare sa citesti tot mesajul desi prevad ca o sa ma intind cu el. E greu sa scriu in trei fraze ceea ce vreau sa-ti transmit. Sper sa nu te plictisesc. Imi cer scuze daca o sa o fac. Poti sa te intrerupi cand vrei si sa treci la altceva...faci cum doresti. Sanatate taica si noroc!

Eu personal sunt de parere ca oamenii supraponderali, alcoolici, fumatori inraiti si dependenti de droguri sau de altele, etc.etc.....au o chestie mica de tot la cap. Nu zic ca esti nebun! Stai! Doamne fereste.

Zic ca sunt putin mai slabi mental...nu e nimic rau aici. Asa e lumea, fiecare are slabiciuni de un fel sau de altul. Cum le controlezi e alta mancare de peste...stai ca ajung si acolo.

Am si eu o prietena foooarte buna care de mica este supraponderala. Parintii sunt normali, fratele idem si ea...totusi este supraponderala (sau era...ma rog.). Stai sa vezi.

Dependentele astea de care vorbesc...vin de fapt din subconstient. Exista pe undeva in subcontientul tau o lipsa de ceva (dragoste, intelegere, ceva...o trauma din copilarie...ceva poate de care nici nu-ti aduci aminte acuma) si astazi incerci sa compensezi aceasta lipsa prin mancare (care te face fericit pe moment). Altii beau, altii iau droguri, altii se duc des la femei, etc...Din cauza lipsei ce-o simt in suflet se recompenseaza cu cate ceva (ce-si aleg ei).

Prietena de care-ti zic e o tipa extraordinara (am fost colege, ne stim de mult timp), foooooarte sufletista, draguta (cand nu e supraponderala, altfel...nu i se mai disting trasaturile). Tot ea este foarte vioaie, extrem de in forma, sprintena si nu greoaie. Canta la pian, e arhitecta, are preocupari diverse, etc. Are insa...ceva in subconstient. Eu am discutat cu ea in timp mult despre chestia asta si treptat am ajuns sa fim prietene la catarama, cum rar se intampla in viata. Desi nu mai traiesc in tara de ceva timp imi scriu cu ea mereu mesaje, o sun si stam de vorba, ma vad cu ea de fiecare data cand ma duc in Bucuresti, etc. etc. Cum spuneam tipa e fooooarte ca lumea.

E foarte greu la inceput sa contientizezi si sa depistezi cauza supraponderalitatii (sau a altor dependente). E dificil in primul rand pentru ca oamenii respectivi isi gasesc scuze nenumarate instantaneu de genul: mostenesc pe cineva din familie, am probleme cu glanda (hei...unii chiar au!), e de la stres (bulimie de stres cum zicea I.G. Pascu din Divertis ;-) ), am incercat orice si tot ma ingras, si daca beau un pahar cu apa si se depune, se uita lumea urat daca alerg, etc. etc. Scuzele astea ti le gasesti singur cat ai zice peste. Nu trebuie sa te justifici in fata nimanui si nici nu trebuie sa ai complexe de inferioritate cand rade lumea de tine ca esti gras (o prostie!). E plina lumea de oameni fara busola care toata viata stauuuu si vegeteaza, se uita in jur si dau din gura, rad de unul sau de altul, baga cuie, instiga...fac si ei ce pot, ce-i duce capul. Uite asa se simt mai bine si isi iarta lor toate defectele si porcariile. Da-i in colo...ce-ti pasa de ei, lasa-i in durerea lor. Orice ai face tot nu poti sa-i multumesti pe toti, ocupa-te de tine!

Transforma-te pe tine mai intai in om ca lumea si sa vezi pe urma ce-ti creste si magnetismul (oamenii ca lumea la suflet atrag prieteni si tovarasi precum ei si nu ciurucuri).

Nu te supara pe mine daca iti vorbesc asa...direct si fara ocolisuri. Insa pe undeva exista in subconstientul tau o dezamagire, ceva...habar nu am ce...si incerci sa-ti gasesti refugiul si fericirea (ca o recompensa) in mancare. Asta este adevarul!

Cel ma simplu si logic este sa te duci la un doctor nutritionist si sa discuti cu el dar foarte serios. Sa te apuci de a doua zi sa-ti schimbi viata (regimul alimentar, modul de-a respira, de-a mesteca, de-a gandi) sa te vezi cum esti, EXACT cum esti si apoi - sa-ti imaginezi cum ti-ai dori sa fi. Acorda-ti cativa ani pana la reusita, nu iti propune deziderate pe care nu poti sa te atingi (in trei luni slabesc 100 de Kg. si ma duc la concurs de manechini). Fii realist, fii cu capul pe umeri, fii sincer cu tine si nu te induce in eroare (era sa scriu oroare!).

Gandeste la rece...iesi din corpul tau si studiaza-te din afara ta ca pe un strain. Zic asa...ipotetic, fa o incercare. Ce pierzi!?

Prietena mea si-a rezolvat oarecum problema, a reusit sa dea jos vreo 30 de Kg. si arata omeneste acum. Totusi a ramas cu o mica chestie la cap si cateva complexe. Greutatea ei e mereu oscilanta insa nu mai ajunge sa fie supraponderala atunci cand sare calul ci doar mai plinuta. La ea exista din copilarie o lipsa de afectiune din partea familiei (mama are probleme psihice iar tatal a decedat cu ani buni in urma; fratele nu se implica desi e mai mare ca ea...un tip mai egoist, deh). Da' noi nu depindem de mediu si de imprejurari...suntem stapani pe noi, nu?

E foarte greu sa dai sfaturi asa...de pe margine, realizez asta - lumea e circumspecta si satula de sfaturi d-astea de la oameni care cica le stiu pe toate. Eu una, stiu ca nu le stiu pe toate...cu cat inveti mai multe cu atat iti dai seama ce putin cunosti de fapt ;-). Am si eu lipsuri si nu putine da' ma straduiesc sa le controlez...si nu e usor deloc dar nici nu e imposibil. Nu exista imposibil! Iti garantez ca poti sa faci ce vrei din tine daca iti canalizezi energia exact unde trebuie.

D-aia zic ca nu ar fi rau sa citesti cu mare atentie mesajul asta. Poate la prima citire o sa te enerveze si o sa ma injuri de mama da' daca il recitesti...asa, dupa un timp...poate gasesti aici ceva care o sa te ajute. Fa o incercare, ce zici? Injura-ma cat vrei...da' pe urma reciteste mesajul...;-).

Mi-am dat seama ca esti un tip ca lumea si sufletist, reiese clar din postarile tale. Totusi problema asta cu kilogramele in plus - reprezinta un cui pentru sufletul tau. Scapa de ea! Arunc-o, da cu ea de pamant, fa-o bucati! Sunt atatea chestii in viata de care o sa te lovesti, hai sa-ti antrenezi vointa cu treaba asta slabind. Esti la inceput de drum si trebuie musai sa prinzi un start bun ca altfel...viitorul nu se intrevede prea roz. Sa vezi pe urma ce bine o sa-ti prinda. Te redescoperi ca om si razi si tu de tine...ia uite domne' cum eram, de necrezut!

Acum la final...inchei asa...mai dur: cum domne' sa ajungi sa te domine dorintele si corpul - PAI DOMINA-LE TU PE ELE!!! Ca doar tu (cu mintea, capul si vointa) esti mai presus decat carcasa in care le porti pe toate!

Mancam sa traim nu traim ca sa mancam! La fel si cu altele...nu traim de dragul sexului, a drogurilor, a lu' mama mare sau mai stiu eu de ce.

Capul sus si nu te lasa!!! Eu sunt alaturi de tine, uite crede-ma ca daca am stat sa-ti scriu mesajul asta asa de lung (in loc sa dau la trafalete...tocmai zugraveam...;-) )... se cheama ca imi pasa si nu-mi esti indiferent!

Mult succes, rabdare si sa iasa precum VREI!

O doamna - de SB_one la: 03/09/2004 21:39:47
(la: Femeia)

....intr-un avion TAROM Bucuresti Paris...

Am locul de langa culoar. As fi preferat unul la fereastra, dar "tanti" de pe HENRI COANDA mi-a spus ca din pacate pe ultimul tocmai l-a dat.
Geanta e sus, in compartimentul de deasupra scaunelor. Ascult bizaitul aerului conditionat si ma uit la speteaza scaunului din fata. Peste cateva ore voi fi in CDG. Nu mi-am vazut familia de un an.
- Excusez-moi monsieur..., aud langa mine. O dama imi face semn ca vrea sa se aseze. Are locul de la fereastra, norocoasa. E imbracata intr-un tricou negru, cu decolteu la spate, si un fel de brau de paiete aurii, lucind metalic si oriental, lat de doua palme. Incerc inutil sa identific parfumul dulceag cu care imi infunda narile.

Decolam ca de obicei, fara probleme. Ecranul din fata ma informeaza ca avionul a ajuns la cele zece mii de picioare ale plafonului de zbor, si ca mai avem doua ore si cinci minute pana la destinatie. Motoarele zumzaie monoton, iar avionul se inclina usor spre dreapta. Biing. Semnalul luminos din tavan dispare iar lumea incepe sa isi desfaca centurile de siguranta.
Vecina de calatorie se uita plictisita pe geam. O stewardesa impinge pe culoar caruciorul cu bauturi: o cafeluta, un suc, un cico? Cer o cafea.
- Dumneavoastra? o intreaba stewardesa pe dama de langa mine, care se uita la ea intrebator. Dupa o mica pauza, stewardesa repeta in franceza:
- Vous voulez boire quelquechose?
- Oui. Une Coca s'il vous plait, mais bien fraiche, raspunde dama, cu un ton monoton, ca de mostenitoare a imperiului Hilton.
Pffssss... Lichidul rosietic ajunge in paharul asezat pe masuta rabatabila.
Cucoana bea o inghititura.
- Qu'est-ce qu'il fait chaud ici..., ofteaza dama, si incepe sa-si faca vant cu Ghidul Companiei Tarom, editia de vara, gasit in buzunarul de pe spatarul scaunului.
Din pacate, fatalitatea n-o lasa sa se racoreasca prea multa vreme.
Marginea ghidului atinge paharul de plastic, care isi imprastie continutul lipicios pe superbul brau auriu al bluzei cucoanei. Onorabila doamna priveste cateva secunde dezastrul, vinata la fata. Arunca ghidul pe jos, dupa care racneste:
- Futu-i! Baga-mi-as! In pizda ma-sii!!

http://www.resursadefun.ro/index.htm

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#20964 (raspuns la: #20962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
veche-poate-dar ...pe-aproape - de SB_one la: 07/09/2004 19:32:50
(la: Femeia)

> Acum un an am schimbat versiunea Logodnica 7.0 cu
> Nevasta 1.0 si am
> observat ca programul a lansat o optiune subita
> Bebelus1.0, care ocupa
> mult spatiu pe hard. In instructiuni nu era nimic
> mentionat. Pe de alta
> parte, Nevasta 1.0 se autoinstaleaza in toate
> celelalte programe si se
> lanseaza automat cand deschid alta aplicatie,
> impiedicandu-i executia.
> Aplicatii ca: Bere-intre-prieteni 10.3,
> Duminica-la-fotbal 5.0 nu mai
> functioneaza. Uneori apare un viru , care blocheza
> sistemul sau face ca
> Nevasta 1.0 sa se comporte total haotic.
> Nu reusesc sa dezinstalez acest program si devine
> insuportabil mai ales
> cand incerc sa lansez aplicatia Duminica-de-dragoste
> 3.0. Se pare ca si
> alte fisiere sunt virusate. De ex. :
> c:/Sex_sambata_dimineata.exe nu mai
> functioneaza deloc. Am vrut sa revin la programul
> anterior Logodnica 7.0
> dar procesul de dezinstalare al programului actual,
> Nevasta 1.0 mi se
> pare complicat, iar riscurile pt. sistem sunt mari
> mai ales pt.
> Bebelus1.0 care chiar imi place.
> Ma puteti ajuta ?
>
>
>
> RASPUNS :
> Draga client, Nemultumirea Dvs. este frecventa
> printre utilizatori dar
> ea se datoreaza unei greseli primare de conceptie:
> multi utilizatori
> trec de la orice versiune Logodnica X.0 la Nevasta
> 1.0 cu speranta falsa
> ca Nevasta 1.0 nu e decat un program de divertisment
> si utilitati. Dar e
> vorba de mult mai mult: Nevasta 1.0 e un Operating
> System complet creat
> ca sa controleze toate aplicatiile Dvs.
> E aproape imposibil sa dezinstalati Nevasta 1.0 si
> sa reveniti la
> Logodnica X.0 intrucat exista sisteme virusate care
> fac ca si acesta sa
> se comporte precum Nevasta 1.0 deci nu aveti nimic
> de castigat. Aceeasi
> problema si cu Soacra X.0. Acesta e un program mai
> vechi din care deriva
> Nevasta 1.0 si comporta multe probleme de
> compatibilitate . Cu putin
> noroc, sfarseste prin a fi victima unui virus si
> dispare in cativa ani.
> Unii utilizatori au incercat sa formateze tot
> modulul si sa instaleze
> programul Iubita+Nevasta 2.0 dar asta le-a creat si
> mai mari probleme (
> a se citi notita de prevenire "Pensie alimentara" si
> "Custodia
> copiilor"). Daca instalati Iubita 8.0 nu incercati
> sa treceti la Nevasta
> 2.0 pt ca problemele vor fi chiar mai mari decat
> cele cu Nevasta 1.0.
> Chiar daca exista si versiuni Nevasta 3.0 si Nevasta
> 4.0, acestea sunt
> rezervate specialistilor si avand un pret ridicat nu
> le recomandam. Daca
> sistemul cade, va recomandam Celibat 1.0 dar ideal e
> sa pastrati Nevasta
> 1.0 si sa invatati programul cat mai bine posibil
> intrucat e foarte
> sensibil la anumite comenzi si reactioneaza rau la
> erori de instalare.
> Asadar, orice eroare aparuta va fi considerata ca
> provenind din partea
> Dvs. si trebuie sa vi-o asumati. Va sfatuim sa
> activati aplicatiile
> C:/Scuze.exe.
> Evitati utilizarea tastelor ESC si SUPPR care
> necesita ulterior
> C:/Scuze.exe/flori. Pentru o mai buna utizare,va
> sfatuim sa cumparati si
> pack-ul Bijuterii 3.0, Vacante 5.1.Optiunile
> Da_draga_mea 2.7 si
> Ai_dreptate_iubire 4.5 sunt indispensabile. Nu
> instalati sub nici o
> forma Secretara_blonda_in_fusta_mini 2.0, O_prietena
> 3.1. Aceste
> programe sunt incompatibile cu Nevasta 1.0 si pot
> distruge sistemul.
> Functia c:/ Sex__sambata_dimineata.exe se va activa
> odata cu
> c:/Colier_cu_diamante.exe.
>



SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#21241 (raspuns la: #21237) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Influentata, nu? incerc sa-ti seman! - de dinisor la: 08/09/2004 00:59:28
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Dear DESTIN,

Rezervarea nu este altceva decat incercarea de a-ti copia stilul. Tu esti cel ce spune putine si tine omul in suspans..nu? Asa ca...

Iata prima propunere in procesul de negociere:

Atatea vorbe asternute , tot atatea primite.

Deal?



_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21291 (raspuns la: #21288) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
incercare nereusita! - de dinisor la: 08/09/2004 16:51:38
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
kitch-ul ... incercare nereusita de copiere sau imitare a originalului.
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
De ce suntem departe de Romania? - de mirelavus la: 10/09/2004 03:50:00
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Pentru ca in Romania dupa terminarea facultatii nu am reusit sa lucrez ca inginer, de cate ori am incercat mi s-a raspuns ca nu au locuri, ba chiar mi s-a raspuns cu o intrebare: "v-a trimis cineva?", la care am raspuns spasita: "nu". Ei bine, raspunul lor final: "n-avem locuri".
Ei bine, aici straini fiind am reusit dupa numai 6 luni sa intru ca desenator (AutoCAD) si in Aprilie urmeaza sa-mi dau primul examen pentru certificare EIT (engineer in training). In sfarsit, nici aici nu e usor, dar cel putin am reusit sa intru chiar daca tangential (doar desenator, designer), in domeniul meu (mecanic). Sotul meu a avut mai mult noroc si a intrat in domeniul lui, inginer software (sigur el a fost mai norocos ca mine, lucrase si in Romania in acest domeniu).
In fine, motivele sunt multe si nu cred ca pot fi cuprinse toate intr-un singur mesaj. Oricum, nu regretam nimic si in Romania ne vom intoarce cu siguranta la pensie, nu vrem sa murim printre straini.
Ca tot veni vorba, cati dintre romanii plecati in strainatate au ajutat alti romani noi veniti acolo? Impartasiti din experienta voastra.
Tomorrow never dies!
Incerc sa am o parere buna..: - de Ivy la: 14/09/2004 19:31:12
(la: Ce parere aveti de scolile din strainatate)
Incerc sa am o parere buna..:-) Am trecut prin tot felul de stari decind fiica-mea a inceput scoala. Si au trecut ceva ani de atunci. Am trecut prin stari de nervi, comparind scoala care o face ea cu ceea ce am facut eu, stari de frustrare cind am incercat sa ii explic cum e cu impartirile..(ai mare dreptate Camelia) si am renuntat pentru ca ei le fac diferit decit am invatat noi, am trecut prin stari de surpriza totala cind in primi ani asteptam sa vad manualele si caietele..si ea avea un ghiozdan plin cu creioane, creionase, penare, penarutze orice altceva inafara cartilor si a caietelor asa cum eram noi obisnuiti. Acum am o stare de...bine..:-) ma rog, glumesc..e de ingrijorare, dar si de impacare in acelasi timp.
E in unul din gradele superioare si a inceput sa vina acasa cu carti si caiete..parca lucrurile s-au mai schimbat un pic.

Ce am invatat in anii astia a fost sa nu mai fac comparatii in ceea ce priveste copilul meu. Nu o mai compar cu mine, cu tata-sau, cu copilul de aceeasi virsta din Romania, cu colegul de clasa..etc, etc.
Va invata ce va invata si cum va fi regula.
Deci, nu vreau sa spun ca e mai bun sau e mai prost sistemul de aici. Spun doar ca e altceva, este "un altceva" fata de ceea ce noi am stiut, sau eu am stiut. Nu am idee prea mare cum e scoala in romania, ce stiu e ca anul trecut am vorbit cu o prietena al carei baiat in virsta de 17 ani elev la unul din liceele prestigioase din capitala, a decis ca mama si tata ii ofera tot ce e bun si ca nu prea mai are chef sa invete. Si in felul acesta a ramas corijent la o buna parte din materii, so, mama speriata de ceea ce vor spune prieteni, partenerii de afaceri etc, etc a inceput a da spaga la profesori pentru a il trece clasa. So, el a trecu mai departe..
Probabil ca e doar un caz..nu se intimpla asa la toti tinerii..Ce doream sa spun e ca probabil (nu stiu cu siguranta), s-au mai schimbat si prin Romania lucrurile in sistemul de invatamint..poate in bine poate in rau..nu stiu..

Cel mai bine, e sa speri ca ceea ce faci tu nu e tocmai rau..

Ivy
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Diaspora romaneasca / De ce ai decis sa nu emigrezi? - de Eminescu la: 16/09/2004 07:47:38
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Traiesc in Australia de 15 ani. Am venit in aceasta tara cu sotia un baietel de 7 ani, doua valize, US$80 si fara sa stiu un cuvint in Engleza. Am muncit din greu, ziua mergeam la scoala de engleza si seara lucram intr-un restaurant. Am invata limba si dupa 4 ani am reusit sa ocup un post pe masura calificarii mele. De zece ani lucrez ca 'senior manager' cu op companie mare internationala si eu si familia sintem foarte fericiti. Nu plingem dupa cei ramasi acasa. Ne este dor de ei, dar fiecare trebuie sa faca o alegere in viata si sa ia o decizie.
Cei care se uita in urma nu reusesc niciodata. Tot din acest motiv societatea si economia romaneasca se zbate in mizerie si nu-si gaseste pasul. Din cauza ca toti va uitati in urma si traiti numai in trecut. Toate povestile si visele sint la timpul trecut, in toate domeniile. Cei ce discuta de fotbal isi amintesc numai de Duni, Dumtrache si etc... Cei care vorbesc de handbal inca mai vorbesc de Gruia si Gatu... cei care vorbesc politica inca mai vorbesc de guvernul lui Iuliu Maniu sau il injura pe Ceausescu. Toti cautati o scuza pentru o nereusita dar nu incercati sa gasiti o solutie de rezolvare a unei probleme de prezent sau viitor.
Cind unul reuseste sa faca ceva o puneti pe seama norocului sau a actiunilor ilegale, in loc sa-l admirati pentru capacitatea si sa incercati sa invatati de la el.
fetelor! - de dinisor la: 17/09/2004 19:31:56
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
sa nu uitam, ca nu avem voie sa ne vedem pana la bairamul cafengiilor. pentru ca stabiliram ca se va pastra surpriza identitatii din spatele poreclei ca sa fie distractia mai mare cand ne vom intalnii cu totii si vom incerca sa dam cu presupusu' cine e care?

deci! rabdarea in priza. eu oricum vin in iunie.pana atunci... noroc ca invatzaram abecedaru' si putem scrie!
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22696 (raspuns la: #22691) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucrurile pe care nu vrei sa le stii! - de kradu la: 19/09/2004 06:56:46
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Romania comunista a ajuns la productia anului 1938 prin 1968 s-au 1969 daca datele sunt corecte! E posibil ca acest lucru sa se fii intimplat dupa 1972 dar intr-un regim de minciuna cifrele sunt si ele mincinoase!
Istoria Romaniei de la Cuza ne-a fost ascunsa la toti! Nu se pomenea nici de M. S. Carol I creatorul Romaniei moderne. Saream la miscarea muncitoreasca si la rascola de la 1907, s-au se pomenea de internationala I-a si de manifestul partidului comunist Asa ca traind in minciuna zilnica incepi sa o si crezi! E pacat ca in incercarea de a devenii un intelectual nu ai facut nimic pentru tine in a descoperii adevarul! Acum batrin, frustat, scormonind in mucegaiul comunist esti cuprins de regrete si de amintiri din ce in ce mai ROZ.
Adrenalina si poate colesterolul au si ele partea lor in regretele tale!
Ura ta impotriva Americii e nejustificata! Cunostintele tale despre acesta tara de fapt nu exista!
Am tone de rabdare si sunt dispus sa-ti dau cele mai acurate informatii daca mai ai un oarecare interes in a afla lucruri pe care nu le stii! Asta depinde de tine! Poti trai cu frustarea care te domina, dar iesirea din depresia asta in fond depinde numai de tine!
I-ti urez sanatate si noroc! Nu ezita sa intrebi despre lucruri pe care doresti sa le afli!
S-auzim numai de bine!
"K".
#22856 (raspuns la: #22223) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lumina portret - de Dinu Lazar la: 25/09/2004 18:05:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Am citit ce am gasit pe net despre iluminarea pentru portrete dar de obicei se vorbeste, pe langa lumina principala, de altele pentru umplerea umbrelor si asa mai departe (lucru despre care ati spus si dumneavoastra). Este necesar softbox-ul pentru a folosi toate luminile ? Sau mai bine, este NEAPARAT necesara folosirea tuturor luminilor de care se vorbeste (la realizarea unui portret clasic) ?"

Problema nu e simpla.
Fiecare are teoria lui si nu exista o singura cale, celelalte fiind gresite.
Cred ca iluminarea nu e o chestie scolastica; trebuie asa si/sau asa pentru ca sa obtii asta sau asta.
Exista trenduri, fiecare an sau decada are modele de lumina ideala care in citiva ani se schimba fundamental.
Lumina nu e decit o parte din evantaiul de mijloace de expresie... si lumina, impreuna cu cadrajul, cu starea, cu atmosfera, cu perspectiva, trebuie sa constituie un tot unitar.
Pentru fiecare exista modele, genii care folosesc iluminarea in mod divin; pentru mine virfurile absolute sunt portretele clasice din pictura europeana a sec 16-18, si ca fotografi, Yousouf Karsh, Halsman, Newton, Pawelec, Strand...printre multi altii, desigur.
Lumina nu este un scop in sine, ci un mijloc de a face o stare, de a descrie, de a impresiona si filmul sau captorul, dar si audienta...
Asa ca, dintr-un punct de vedere, nu exista retete universale.
Pe de alta parte, judecind dupa avalansa de poze plate facute de fotografii romani actuali, pe care le vedem la chioscurile de ziare, as interzice si umbrela, si softboxul. Este desigur o gluma, dar folosirea fara discernamint a acestora creeaza imagini plate si fara relief, corecte tehnic, usor de printat sau imprimat, dar mizerabile din punctul meu de vedere - toate fiind asemanatoare. O data la citeva luni ce poate fi vazuta o imagine cu relief, cu atmosfera, cu stare si care sa semene cu ce se face in lume la ora asta.
Bun, revenind la retete, pot sa va spun cum folosesc eu lumina artificiala.
Pe un aparat digital pun un declansator cu infrarosii care comanda bliturile; lucrez numai in TTL si am citeva mici blituri pe care pun niste soft boxuri mici; din telecomanda de pe aparat setez care sa fie lumina principala si care de umplere, care sa fie contur si cit de mare sa fie fiecare lumina in raportul total. Dar in mare folosesc mult si lumina existenta, atit cit este ea, si ca principiu, incerc sa dau volum imaginii, intr-un fel sau altul, nu numai sa am o imagine descriptiva.
Folosesc diafragme destul de deschise, obiective luminoase, timpi de expunere lungi, deci deseori lumina pusa de mine e intr-un raport subunitar fata de lumina existenta. Asta la fotografia in location, desigur - eu nu am studio.
Cam la 10 sedinte de fotografie, in 9 folosesc blituri mici TTL, puse prin camere sau unde se face fotografierea ( si in exterior, desigur) si intr-un caz doar folosesc blituri mari de studio, cu umbrele si softboxuri.
Prefer sa prind starea cu minimum de mijloace tehnice, in principiu.
In general, captorul digital se simte bine daca avem o lumina, slaba, care vine si dinspre aparat - sa zicem la -3 diafragme fata de lumina principala.
Sigur ca ideal ar fi sa avem o lumina principala, una de umplere, una de contur, una apicala (lumina din ochi), si o lumina de fundal; dar opere de arta furibunde se pot face si numai cu un singur blit inelar pe aparat sau cu doua becuri chioare sau cu o lanterna.
Personal trec acum printr-o faza care nu se simte bine cu lumina difuza in clipa asta, o consider prea facila, dar asta nu inseamna ca cineva nu poate sa faca opere de arta folosind numai umbrele... si nu inseamna ca nu pot sa imi calc chiar eu principiul dintr-un moment sau altul.
La imaginile de la www.fotografu.ro/perswork/barositu/pages/1baroce050.htm
mi se terminase bateria cu litiu de la comanda bliturilor - si am folosit numai becurile de control ale bliturilor, adica 2 becuri de 150W mate, cu 2 umbrele difuze. Deci ce vedem acolo e facut la lumina existenta intr-o camera cu luminari plus doua becuri mai mult sau mai putin difuzate.
Fiecare poate sa vada orice altfel si sa realizeze intr-o mie de feluri o cheie de lumini sau alta.
Fiecare realizeaza o imagine care se apropie mai mult sau mai putin de ceea ce stie si poate sa interpreteze.
Solutiile "asa da" si "asa nu" in mod sigur sunt cele care ne indeparteaza de cararea artei... in rest trebuie mult studiu, experiment, noroc si desigur multi bani ca sa poti sa ai conditii si timp de studiu si experimente...
#23366 (raspuns la: #23299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"generatii de sacrificiu" - de Michaela la: 28/09/2004 23:29:41
(la: "generatii de sacrificiu")
" Ce inseamna de fapt generatie de sacrificiu? Sacrificiu pentru ce? Ca nu fiecare are Mercedes sau se duce in concediu in strainate...sau ca nu fiecare are o casa mare cu piscina? Sau ce?

Stii ce, cistig o 'caruta de bani'. Insa ieri am mincat fasole cu cirnat (mi-a fost dor) si in seara asta... "

Cand traiesti in Anglia asta-i, fara nici o suparare o intrebare retorica...Si o punere falsa in problema...

Generatie de sacrificiu... In Romania " fasole cu carnat" se citeste fasole cu ceva zarzavat si fara carnat ( ce sa mai vorbim de ciolan... ca te duci cu o plasa de bani dupa un os afumat care e aproape la fel de scump ca doua pulpe de pui de import din aia dolofani si dopati cu hormoni )....generatiile de sacrificiu in Romania nu viseaza la Mercedes nici la concedii in strainatate si nici macar la concedii in Romania si isi petrec zilele de concediu acasa sau la tara ( in cel mai fericit caz daca mai au niscaiva neamuri pe acolo) ...

Citind mesajul tau mi-am adus aminte de un banc ce circula pe vremea lui Ceasca, ziz si Pantofaru', ziz si nea Plachiu, zis si "Pe perete atarna intr-o ureche", cu Itig, plecat in Germania , Strul , ramas in Romania, elefantul de la piata si puiul ( Ala " La piata gasesti de toate, un elefant costa un leu si puiul o suta.. Dar ce sa fac cu un elefant ...prea multa carne , prefer un pui.. )

Dupa 10 ore de munca ( la patron nu la "stat") vi acasa, frigiderul e ca acu 16 ani ( poate ceva mai gol), copilul vrea tenisi noi, te uiti pe calendar, abia poimaine iei avansul ( 100 de euroi - caz fericit, vreo 35-40 dai la intretinere ( caz fericit), ramai cu 65-60 din care ii dai copilului 10 pentru incaltamine, raman 55- 50 de euroi ... platesti telefonul, curentul si cablu inca vreo 45 de euroi... raman 10 ...noroc ca ia si sotul avansul ...100 euroi ( caz fericit) ...110 euroi ca sa umpli frigiderul pana la chenzina adica mai putin de vreo 7 euroi/zi ...un kil de carne face 5 euroi ...

I work hard too ...

Gandesc pozitiv de aia am ramas in Romania ca asa a fost conjunctura, acum sunt prea matura ( adica nu indeajuns de tanara) ca sa mai am sanse sa plec undeva ( chestia cu ganditul pozitiv am depasit-o de mult), incerc inca sa vad ce este frumos la viata, incerc ( inca) sa fiu fericita iar toate astea nu se invata de la nimeni decat de la propria experienta ( pragul de sus - pragul de jos)...

Salutari... de la Agigea ...adica din Romania
#23610 (raspuns la: #23596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Exista o singura posibilitate - de mya la: 29/09/2004 21:11:02
(la: viza de lucru pt USA)
Exista o singura posibilitate sa lucrezi acolo legal. Trebuie sa gasesti o firma americana, care sa fie dispusa sa te angajeze si sa-ti sponsorizeze intregul proces de obtinere a vizei de lucru, numita H1-B. Mai exista un alt tip de viza de lucru, mai putin raspandita care e de tipul L…parca, da´nu sunt sigura.

Firma americana trebuie sa dovedeasca ca nu a gasit pe nimeni pe piata de munca americana care sa corespunda job-ului respectiv. De-abia dupa aia…firma poate sa aduca pe cineva din alta tara. E un proces destul de lung si mai ales costisitor (pentru firma), numarul de vize H1-B care se acorda pe an este limitat.

Nu e deloc usor dar nici imposibil, depinde mult de pregatirea pe care o ai.

A propos de Loteria Vizelor…poti sa incerci totusi. Daca nu incerci deloc – chiar ca nu ai cum sa ai noroc.

Probabil ca ai sa gasesti mai multe informatii pe site-ul State Department USA. Multa bafta!

camy, - de dinisor la: 10/10/2004 21:29:10
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
si la mine a fost cam in genul asta, pana cand am luat taurul de coarne si am hotarat sa incerc si altceva. shansa mi-a suras cu oun contract in tara in care ma aflu acum.
imi aduc insa aminte cum era perioada aceea de plictiseala groaznica in care nu simteam altceva decat ca merg pe nisipurile miscatoare si ca riscul sa ma afund in plictis cronic crestea cu fiecare zi.
idei sa iesi din monotnie? ok:

1. nu stiu ce meserie ai, dar gandeste-te in functie de ceea ce stii sa faci si mai ale in functie de ceea ce stii ca poti (cand iti pui mintea!), daca te-ar tenta sa schimbi locatzia. eu am trait 30 de ani in bucuresti si stiu cat de obositor poate fi.
2. daca raspunsul este da, atunci baga repede pe "search" si concentreaza-te pe a-ti gasi un nou loc de munca. nu neaparat acolo, lumea e mare! totul e sa vrei! dar sa vrei cu adevarat! nu ca unul din fratzii mei care la o oferta de munca aici mi-a raspuns ca el nu-si poate parasii prieteni...:(
3. de ce itzi dau ideea cu schimbarea locatziei? pentru ca pornesc de la proverbul: schimbi locul, schimbi norocul !

cam asta am facut eu cu cativa ani in urma, cand viatza mea ajunsese la apogeul monotoniei. acum sunt bine! si zilele mi le petrec intre serviciu (doar 3-4 pe saptamana), antrenamente, plimbari, cafele cu gagicile, calatorii prin lume, activitatzi administrative din cand in cand. inca nu am ajuns sa ma plictisesc. dar te asigur ca de voi ajunge la starea aia din nou voi proceda la fel. caci am doar o singura viatza.

sper sa iti fie bine!



_________________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit de la prima pana la ultima clipa!
autorul poate macar sa incerc - de Dragos Bora la: 20/10/2004 17:57:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
autorul poate macar sa incerce sa se foloseasca de legea drepturilor
de auotr. au reusit si altii.
#25684 (raspuns la: #25668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: