comentarii

a-si incerca norocul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Hai sa va povestesc cateva di - de mya la: 08/12/2004 19:05:50
(la: Frizerii bucuresteni, mai stilati ca niciodata)
Hai sa va povestesc cateva din experientele mele la coafor, in Romania. E interesant, zau.

Acum vreo 15 ani, mi-a venit asa brusc pe chelie, ideea ca mi-ar sta bine blonda. Drept care m-am dus la Hotelul Bucuresti cu o caruta de bani la mine si am gasit o tanti care sa-mi vopseasca parul in suvite dar exact cum i-am explicat eu. Trebuia ca parul in final sa nu arate a par vopsit (ca se pierdea tot farmecul, nu?) ci a par decolorat de soare. Asa incat tipa m-a vopsit de trei ori (in suvite), cu trei nuante de blond, din ce in ce mai spre culoarea mea naturala (saten roscat). Aia a fost unica mea experienta in ale coafor-ului incununata de succes. Mi-am vopsit si sprancenele tot atunci, fiindca cu parul blond si sprancene saten inchis as fi aratat sinistru. Domne' chiar imi statea bine, serios vorbesc. Ce nu-mi placea era ca se luau golanii pe strada de mine si imi stigau ineptii despre blonde (glumele de santier pe care le stiti)

Dupa vreo cateva luni, timp in care parul a crescut si eu am incercat alte "doamne" coafeze (aia de la Hotel Bucuresti era prea scumpa pentru mine, deh)...mi-a trecut elanul brusc si am vrut sa revin la culoarea mea naturala. Ma saturasem de glume cretine si era si destul de frustrant sa tot schimb coafezele, nici una nu-mi facea in cap ce voiam eu. Buuun. M-am dus la coafor-ul din cartier si le-am zis ce vreau. Totul a fost in regula...vopsit, spalat, etc...pana sa se usuce parul...arata totul normal. Dar cand parul s-a uscat, am observat ca toata lumea din coafor se holbeaza la mine cu mana la gura (ca la tara, stiti gestul). Aveam parul verde inchis (in loc de saten roscat). Soc. Noroc ca stateam la 2 minute de casa (au fost cele mai luuuuungi 2 minute din viata mea!). Imi venea sa merg in maini ca sa nu se vada, nu...nu m-am intalnit cu nimeni (cu un caine da' ala nu se pune).

Vopseaua fusese veche si coclise in parul meu, asta a fost explicatia savanta. Inutil sa va zic ca si-au dat cu parerea zeci de "doamne" coafeze, cliente, etc. Nu se mai termina cosmarul, io voiam doar sa plec si sa scap de acolo! Nu am platit nimic (nici bacsis) si am revenit dupa fix o saptamana (saptamana in care am stat ascunsa in casa) ca sa mi se revopseasca parul. A iesit bine, spre bucuria mea sincera!!!!

Culmea e ca tortura nu s-a sfarsit aici. Nu stiu ce-mi vine si dupa vreo 6 luni imi zic...ia sa-mi fac si eu un permanent (primul si ultimul din existenta mea pe acest pamant!). Numai ideea de permanent imi suna cam aiurea...cum adica permanent? Pai cum, tine asa la nesfarsit...ma rog, suna sinistru. M-am dus la un coafor si am cerut un permanent foooarte slab, asa...sa fie parul putin ondulat (parul meu e putin ondulat dar nu destul in mintea mea de atunci). Tanti in cauza era foarte in verva ca nu stiu ce eveniment avea in familie (nunta, botez, nu mai retin). Nu prea era atenta. Eu i-am povestit ce patisem cu 6 luni in urma. Oricum mi-am zis ca trebuie sa o tin sub observatie mereu ca sa nu imi faca vreo prostie in cap. "De ce ti-e frica nu scapi!" M-a lasat prea mult cu solutiile de permanent in par (parul lung) si am iesit in final exact la Tina Turner (jur!!!). Mi-a ars parul pana la radacina! Si-a cerut iertare de 100 de ori da' ce sa mai fac? Nu puteam sa ma pieptan sub nici o forma (par uscat, umed, ud de tot), mi se rupea pieptanul in par. Daca va zic ca aratam ca Tina Turner cand avea ea coama aia in cap...poate va aduceti aminte.

Dupa o saptamana (timp in care imi faceam ceva de genul coc da' iesea ceva de genul coc d-ala supraetajat ca nasa la nunta, Doamne...ce vremuri de trista amintire!!!) m-am tuns numarul doi (fratele meu, carea avea plete ma lua mereu la misto, fiara, voia sa-mi faca poze pentru posteritate dar am refuzat cu demnitate!). Atunci am jurat ca nu mai calc in viata mea intr-un coafor si asa a fost. De regula ma tundeam singura (si le tundeam si pe prietenele mele si toti din jur) asa ca m-am specializat intre timp iar cu vopsitul sau permanentul am terminat in viata asta si pentru eternitate!

Sotul meu s-a gandit sa se tunda inainte de cununia noastra, in Romania. L-a tuns un frizer d-asta din descrierea de mai sus ("Sa va fie de bine!") si pozele de la cununie sunt crunte! Are capul tesit cand te uiti din profil, parca e cioplit in stanca. Trebuia mereu sa-i zic ca se uite la aparatul foto, din fata arata mai de Doamne ajuta...cat de cat. Acum il tund eu, avem o masina automata meseriasa si face minuni (nu mai zic de banii economisiti).

Mesajul a fost prea lung (stiu!) dar am avut chef sa scriu. Poate v-ati distrat citindu-l insa pentru mine astea sunt amintiri de genul...din epoca de piatra. Dar nu m-au marcat psihic ;-).
Traditii - de Crisa la: 25/12/2004 19:32:40
(la: Craciunul... amintiri si obiceiuri..)
Chiar daca nu mai sunt ... acasa, incerc sa pastrez tot ceea ce aveam de Craciun cand eram in Romania. Cineva chiar comenta "iar faci Craciun romanesc!". La urma urmelor, oriunde as sta, tot romanca sunt. Si daca tot sunt atat de frumoase traditiile noastre, de ce sa nu le pastrez? Si... de ce sa nu le imbin cu cele frumoase ale francezilor? (care, fie vorba intre noi, mi se par mai putintele, ca sa nu zic mai sarace decat ale noastre).
Drept care in fiecare an sarbatorile Craciunului includ si decorarea casei cu mult timp inainte de 24 decembrie, dar si cu achizitionarea tuturor celor necesare pentru prepararea "porcariilor" romanesti.
In tara declaram deschise sarbatorile de iarna cand cumparam carnea pentru "porcarii", pe care trebuia sa o tinem la saramura inainte de a prepara toba si lebarul. Aici nu mai am posibilitatea asta, dar asta nu inseamna ca n-am carnati "productie proprie" pe masa de Craciun.
Asa ca de fiecare data intampin Craciunul cu lebar, toba, foie gras, piftie, somon, sarmale, carnati, cozonac si bouche. Norocul meu ca nu e Craciun de mai multe ori pe an!
Oare ne vom recastiga vreod - de (anonim) la: 04/01/2005 18:57:08
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)


Oare ne vom recastiga vreodata mandria de a fi romani?...



Vad ca majoritatea comentariilor sunt facute din afara Romaniei, cu amar.
Si eu am plecat de uratul societatii romanesti, cu oameni incruntati care nu au timp sau disponibilitate pentru nimeni altul decat propria persoana, eventual propria familie. Cu banditii locali care ti-o "pun" cand ti-e lumea mai draga. Cu vanzatoarele de la Alimentara care imparteau ratiile si mai tarziu alte alimente dupa pofta inimii. Si toate celelalte bucurii pe care le stiti si voi.


Oricum, aici am vazut ca sunt si altfel de oameni. Cu bun simt si disponibilitate pentru cei mai putin norocosi si cred ca ar trebui sa invatam cate ceva de la ei.



Cred ca ar trebui sa ne infranam pornirea de ai pune pe toti romanii
intr-o singura categorie, de loc magulitoare dupa cum reiese din
majoritatea comentariilor. La urma urmelor e vorba de relatii
interpersonale si nimic mai mult.



Din pacate emigratia romanilor in Europa a ultimilor ani a fost reprezentata de cei fara prea multa educatie, oameni disperati incercand
sa-si fac un rost, cat de cat. Pe langa ei am vazut si alte etnii care sunt mai greu, dar nu imposibil, de integrat intr-o societate occidentala.
Ce sa-i faci, padure fara uscaturi nu exista.


Mai mult, poate ca n-ar strica sa avem o atitudine mai proactiva fata de cei ce continua sa ne terfeleasca imaginea.


Exemplu:
Cunosc destui romanasi care au o viata buna aici, fara probleme financiare deosebite, dar care prefera sa-si faca cumparaturile la hotii aciuiti pe aici pentru cativa dolari mai putin. Hoti de-ai nostrii, bine'nteles. Nici o umbra de remuscare.
Mita isi face si ea loc din ce in ce mai mult. Noroc ca legile se respecta si sper ca fenomenul nu va lua amploarea damboviteana.


Poate daca i-am trage de maneca, prieteneste, s-ar produce ceva schimbari in comportamentul lor.



Mi-e rusine si mie cand vad chestii de-astea. Nu vreau sa cred ca astea
sunt caracteristici ale romanilor. E drept ca comunistii ne-au cam indobitocit dar putem sa ne revenim. N-om fi noi mai prosti ca altii.



Un bun inceput ar fi ca noi cei ce ne-am facut un rost sa incercam sa evidentiem cele bune despre noi si ai nostrii. Cele rele sa le lasam deoparte, sa nu le evidentiem cu atata placere. Poate ca asa vom putea sa ne unim in jurul unor valori (slava Domnului avem destule) in loc sa ne dezbinam (parca mai era nevoie) datorita unor prostii.



Pasi frumosi in directia cea buna au facut romanii din Ontario. Cu timpul poate ca vom putea fi si noi la fel de mandri de originea noastra ca si Ucrainienii, Polonezii, Italienii. Si ei au belele lor dar nu i-am auzit pe nici unii (si am intrebat) sa-si ponegreasca conationalii ca si noi.





Cu drag,



Dan

n-am incercat sa explic nimic - de maan la: 06/01/2005 19:54:45
(la: religia este extremista)
n-am incercat sa explic nimic din ce-ai presupus.
poate reusesc insa sa MA explic.:))))
pentru mine liberul arbitru inseamna 'libera vointa'; cred in el, dar nu cred in libertate: esti liber sa alegi, dar vor exista intotdeauna constrangeri ( daca ar fi sa ne gandim doar la cele morale).

cum 'ameninta' religia?
daca nu crezi in ozn-uri, te-ai teme de invazia extraterestrilor?

"pe necredinciosi ii asteapta osanda vesnica" e doar o consolare pentru cei care cred.:)
de ce m-as teme, eu, agnostic (fie ateu, daca vrei) de pedeapsa divina, daca eu nu cred in Dumnezeu?

ps. "sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau" (porunca 9) merita intr-adevar un subiect de discutie.
#32824 (raspuns la: #32674) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
„Din cate stiu eu, dar cine - de andrei p la: 07/01/2005 09:30:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
„Din cate stiu eu, dar cine sunt eu ? Un Neica Nimeni cum ATI AFIRMAT, sub numele de POPESCU, pe un site de critica unde se pare ca zburdati sub privirea blanda a administratorului.
Dumneavoastra nu faceti altceva decat sa DEMOLATI. Frustrare!” M.B.
Ce aparati? M.B.
„ERAM aproape SIGUR ca dl Pandele SE ASCUNDE in spatele lui Gabi Popescu sau Razvan Panait.” V.N.

Ceva atat de comic nu am auzit de ani buni.
Asa este, d-le Bezergheanu. Unul dintre viciile oamenilor este orgoliul.
Imagini de–ale dvs n-am comentat de ani, cred. Si parca era de bine.
Sunt mult prea onorat sa devin Tinta Atentiei unor ATAT de MARI fotografi.

Desi nu o merit. Nu sunt deloc atat de modest.
Imi dau numele intotdeauna.
N-am legatura cu numele mentionate. Nici nu stiu despre ce-i vorba.
Prezumptia de Vinovatie va apartine in totalitate, domnilor Grav Jigniti – de altcineva.

Dar Inteleg foarte bine, dupa cat sunt Mircea Bezergheanu si Narcis Virgiliu de oparitzi.
Sunt Altii care n-au cazut pe spate la capo d’operele dumnealor?!?
NU se poate asa ceva.
Tocmai dansii, tineri, talentatzi, dar cam superficiali si cam infatuatzi.
„FRUSTRARE !” Ca bine le zice dl.M.B.
De dl.Narcis ce sa mai zic. Aveam o parere buna.
I s-a urcat la cap cafeaua?
Sau articolul de Fund. A devenit o persoana Pubica.
Cum sa zica cineva ca pozele BUNE n-au legatura, nici cu calitatea tehnica, nici cu pretzul de vanzare. Lese-majestate...

De ce nu gasesc dumnealor cativa amatori sa le ridice osanale?
Si fostul prim-ministru a procedat la fel. Dar din Bani Publici.
Si i-a ajutat „Mult”. Nu-i asa?

Da, spun ca fotografiile BUNE trebuie sa fie: Interesante, Deosebite, Autentice. Facute cu Creativitate si Implicare.
Va simtiti cumva vizati? „Chelul isi pune mana in cap”

Despre libertate de exprimare ati auzit ?
Intr-adevar, incerc sa apar o Minima Exigenta in fotografie.
Consider ca exemplul trebuie dat de cei mai buni.
Am publicat un articol „Sus termenul de comparatie”, acum 24 de ani, cu reactii similare.
Vi se pare ca demolez ceva aici?
E drept, nu am prea mult respect pentru falsii idoli.

Prietenul meu vechi Dinu Lazar, mototolit sau nu, trebuie sa fie incantat.
Prea putine mesaje atrag pasiune pe acest site.
Noroc ca mai tulbura cineva zatzul.
Andrei
#32858 (raspuns la: #32798) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
norocul tau ca Pooka nu a fos - de Horia D la: 07/01/2005 20:30:25
(la: Trancaneala Aristocrata)
norocul tau ca Pooka nu a fost luat de tsunami:)) ce te faceai daca nu se mai intorcea din vacanta?
cat despre tinutul de urat, greva placuta:))

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#32909 (raspuns la: #32908) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu plange, voi incerca eu sa - de Horia D la: 07/01/2005 20:36:43
(la: Trancaneala Aristocrata)
nu plange, voi incerca eu sa intru in touch cu my feminine side, si sa iau rolul de fefelina pentru cateva minute:))

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#32913 (raspuns la: #32912) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. 'romanul vesel' - #33041, de un anonim - de romanul_vesel la: 17/01/2005 05:26:55
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
"Toti am avut aceeasi sansa si fiecare a beneficiat in functie de talent, putere de muunca si grad de inteligenta".

Ai uitat sa adaugi 'in functie de dosar'. Sau nu erai la curent cu conceptul de 'origine sanatoasa'?

Draga Anonimule,

Nu stiu de alte cazuri, dar eu nu am avut deloc origine sanatoasa, dimpotriva... si nu m-a oprit nimeni sa studiez ce am vrut, iar atit cit am lucrat dupa facultatea nu am simtit nici o urma de discriminare/persecutatie... chiar si dupa depunerea dosarului de plecare din tara. Au incercat sa ma intimideze, au incercat sa ma ademeneasca cu promisiuni ca sa ma razgindesc, etc. Dar nu m-au dat afara din serviciu si in afara faptului ca m-au tinut pe lista de asteptare... nu am avut prea multe de suferit. Si din toti cei in aceiasi situatie cu mine, pe care i-am cunoscut personal nimeni nu a avut de suferit.
Poate eu si cei pe care i-am cunoscut am fost "acei norocos".
Am auzit si altfel de povesti... daca nu or fi fost numai povesti. N-as putea sa verific!

Totusi cred ca motivul cu "scame la dosar" era folosit de unii ca sa-si mascheze mediocritatea si sa justifice.

In privinta "in functie de dosar"?!... Din cite stiu dosar se cerea la facultatea de drept, armata, politie si securitate. Daca tu mai stii si altele?... Dar asta se cere oriunde in lume. Nu-mi inchipui ca CIA-ul sau FBI-ul te angajeaza imediat ce intri pe usa...

In ce priveste promovarea la munca?... Well, aici exista nepotismul si asa mai departe. Dar nepotism este peste tot in lume.


Alex
#33579 (raspuns la: #33041) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bush, terorism, bin laden si donquijote - de romanul_vesel la: 17/01/2005 23:52:33
(la: Bush-Personalitatea Anului)
...la fel de mult timp le-a luat sa prelucreze informatiile primite de la serviciile de inteligenta in privinta atacului de la Pearl Harbour.

...la fel de mult timp le-a luat sa-si dea seama ca sint expusi unui serios atac terorist:
- Trei avioane de pasageri dispar de pa ruta normala pentru 30 de minute si nimeni nu se sinchiseste de asta?!...
-Interceptam rachete balistice si nu putem intercepta niste avioane de pasageri?!... Hm...
-Din 50 de mii de lucratori care ar fi trebuit sa fie in cele two towers... nici jumate nu au fost prezenti la ora atacului?!...
- "cineva" - un mare executiv, nu mai spun de ce provenienta - tocmai a intirziat ca si-a dus fetita la gradinita in celalata parte a New York-ului...
Mai zic si eu asa noroc!
- descoperirea acelei masini "Mitsubishi Lancer" folosite de teroristi sa ajunga la aeroport, in care au gasit "manualul de zbor" folosit de teroristi sa invete cum sa piloteze un jet... HAHAHAHA... How stupid was that???

Asta ma face sa gindesc ca CIA-ul si FBI-ul nu sint cu nimic mai eficiente decit securitatea lui Ceausescu...

Inconsistenta informatiilor si a relatarilor, intotdeauna creaza suspiciune...

America a fost target deliberat al atacului din cauza politicii ei internationale si nu pentru ca securitatea era mai usor de penetrat.
-Atacul din trenurile de pasageri din Spania au fost o retributie a sprijinului acordat Americii in invadarea Irakului si nu pentru ca trenurile din Spania sint mai usor de atacat.
-Atacul din Bali s-a petrecut pentru ca acel night club era frecventat in special de Australieni si nu pentru ca era mai usor de atacat decit alte cluburi...
-Atacul impotriva Ambasadei Australiene din Indonezia s-a intimplat din cauza sprijinului acordat Americii in invadarea Irakului si nu pentru ca nu era bine pazita...

Cum sa scoatem capul din nisip?... Sa trimitem armate si sa omorim toti arabii si pe toti cei care nu agreeaza cu politica Americana? Sau sa incercam sa adresam cauza conflictului?

Alex
#33637 (raspuns la: #33535) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ne adaptam!!! - de (anonim) la: 17/01/2005 23:56:55
(la: Oare ce sa fac???)
...si deoarece calitatea esentiala a omului inteligent este ADAPTAREA, eu zic: ce mai astepti? Daca tu simti ca ea este EA treci la actiune...
Daca are o relatie de 8 luni si cauta, e simplu: el nu este EL.
Poate esti TU...iar daca nu va fi sa fie , TE ADAPTEZI...
NOROC...eu de 2 ani incerc sa ma reADAPTEZ!!!
:) - de Ice Queen la: 18/01/2005 19:55:54
(la: Merita sa faci ce iti doresti in Romania de azi?)
Sunt relativ noua in materia asta-a visa-,dar am vechime in a nu visa,ci a realiza..Nu pot sa iti spun daca are rost sa visezi,dar sa nu visezi este ingrozitor,probabil deci as incuraja alternativa.Este sigur ca nimic nu e cert(ma amuza copios cugetarea asta..:)),deci oricum nu avem nici unii o reteta a succesului,realizarii.Eu zic asa:mai bine sa faci foamea ca ai esuat in ce-ti doreai sa realizezi,decat sa faci foamea ca ai incercat sa faci ceva absolut neatragator pt tine,dar mai bine e sa reusesti..nu?:)..Am ajuns la concluzia ca trebuie sa te pregatesti in toate domeniil in care poti:poate 2 facultati in acelasi timp,poate una "la distanta"..nu stiu..dar ce pot sa-ti spun sigur e ca mai bine mor de foame la mine acasa decat sa fiu tratata ca un inferior,un servitor chiar in casa altora doar pentru o burta de mancare(sau o masina..:)).Asta poate si din cauza tineretii,deci spiritului oarecum radical..Ideal ar fi sa te poti intretine singurel,sa iti oferi un nivel de trai satisfacatator fara sa iti pierzi demnitatea si sa faci ceva ce-ti place..Dar norocosii sunt mereu putini,nu?Probabil ca iti trebuie suficienta inspiratie intr-un moment oportun...
:) - de Ice Queen la: 18/01/2005 22:48:23
(la: despre fidelitate)
As spune ca omul e dator sa exploreze cat mai multe posibilitati,atat timp cat cauta fericirea,dar inainte de asta e dator sa respecte;probabil ca daca posibilitatea cea noua are "potential",iar persoana de langa noi nu e definitia sufletului-pereche(nu ca s-ar gasi..),incerci..daca ai incredere in tine si in norocul tau,nici nu te mai temi de unele aspecte negative,cum ar fi esecul noutatii..Daca esti suficient de prudent,iti pastrezi mereu o "portita" ajutatoare;indiferent insa cum si ce faci,lipsa de fidelitate o vad ca pe un defect,poate chiar unul major...
Speranta... - de (anonim) la: 19/01/2005 02:14:47
(la: Cine suntem noi, romanii?)
Da, a mai vorbit cineva despre speranta. Eu una cred ca speranta evidentiaza tocmai pasivitatea romanilor, ptr ca a spera inseamna sa astepti ca ceva sa se intample (eventual sa pice 'para malaiata in gura lui natafleata') - nu sa contribui tu insuti la schimbare. De ce nu vorbim de curaj, de ambitie, de dorinta (si efortul!) de a schimba ceva?? Toti ne plangem de coruptia din Romania, de ex, dar noi insine dam spagi in diverse scopuri & la randul nostru ne educam copiii sa se descurce cum pot, adica sa aleaga calea cea mai usoara de a se strecura prin viata. Mai o minciuna, mai o spaga, mai un 'pune-mi si mie o pila' etc. Treziti-va! Marea schimbare de mentalitate pe care ne-o dorim toti incepe cu noi, ptr ca lumea suntem noi!! Bine zicea Gandhi, "daca vrei sa vezi o schimbare in lume, fii tu insuti acea schimbare". Eu studiez in America (acum sunt la masterat) si am muncit in draci ca student - si continuu sa muncesc. N-am facut parte dintre cei cu bani/pile in Romania si ca atare am castigat totul prin propria munca - plus sacrificii si eforturi pe care multi le evita. Cei care ii invidiaza pe cei plecati din tara - ma refer in special la studenti - nu vad decat ca 'am reusit' (si ne considera norocosi!), fara sa stie cate sacrificii am facut pe parcurs si fara sa fie dispusi, ei insisi, sa faca aceste sacrificii. Ok, sunt si unii la fel de inteligenti & ambitiosi care n-au reusit sa plece... nimic de zis, se poate intampla. Dar cei care reusesc sunt cei care incearca, care muncesc, care dorm putin si au cearcane si sunt criticati ca n-au timp sa fie cool sau de gasca... ptr ca sunt, in fond, niste oameni obositi.

Nu stiu daca a mentionat cineva BARFA, care chiar pare sa ne caracterizeze - mai mult decat faptul ca stim sa petrecem in nestire (ceea ce fac si americanii, si grecii, si japonezii samd). Eu am fost surprinsa sa vad ca in State se barfeste mult mai putin decat in Ro... probabil ptr ca oamenii au atat de multe probleme si sunt asa preocupati de propriile vieti incat nu mai au timp sa analizeze viata altora...

In fine, multe din trasaturile mentionate nu ne sunt specifice. Ele caracterizeaza multe alte natii; ar trebui sa incetam sa ne mai credem asa 'speciali' sau 'unici'. Atunci cand traiesti mult in afara tarii si ajungi sa cunosti oameni de multe natii si rase, iti dai seama ca poti avea multe in comun cu un asiatic sau vest-european si sa te diferentiezi mult de anumiti romani... totul tine de oameni si de trasaturile lor individuale, nu de natii. Oameni superficiali sau egoisti sau xenofobi sunt in orice tara; la fel si oameni inteligenti, amabili, manierati.

Apropo de iluziile noastre de unicitate: se spune ca termenul DOR (ca substantiv) exista numai in limba romana. FALS! Exista si-n daneza, si probabil si-n alte limbi. In acelasi mod, anumite trasaturi pe care vrem sa le credem unice se regasesc practic in multe alte tari. Inventivitatea de care vorbesc multi se regaseste la chinezi sau japonezi, de ex.

In plus, de ce trebuie sa ne definim ca membru al unei comunitati? Ce-ar fi sa ne definim ca individ? Faptul ca ne nastem intr-o tara nu inseamna neaparat ca apartinem - sufleteste sau material - de acea tara. Totul e o pura intamplare: s-a intamplat sa ma nasc in Romania, asa cum s-a intamplat sa am ochi de o anumita culoare. Asta nu ma obliga sa ma definesc ca roman... in fond multe din trasaturile care caracterizeaza natia nu ma caracterizeaze pe mine ca individ (motiv ptr care nu m-am simtit niciodata roman get-beget). Ca sa inchei naibii odata, as spune ca avem toti multe de invatat - inclusiv despre noi insine - daca iesim in lume si incercam sa vedem asemanarile (nu diferentele!) dintre oameni.

#33749 (raspuns la: #15335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum a incercat toata viata da - de (anonim) la: 19/01/2005 22:30:49
(la: O romanca naste la 67 de ani, record!)
Cum a incercat toata viata daca de la 22 de ani nu a mai avut sot ?
Ionel@Yahoo.com
#33828 (raspuns la: #32546) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noroc , noroc... - de Coralie la: 20/01/2005 16:54:18
(la: Bush-Personalitatea Anului)
Bush personalitatea anului?
Noroc ca prostia nu ucide... prostia si ridicolul...
#33901 (raspuns la: #33899) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
revolta - de (anonim) la: 21/01/2005 19:02:55
(la: Casatorie in Franta)
de 3 zile sint pe telefon si net in incercarea disperata de a afla procedura legala pt. transcrierea certificatului de casatorie CA in RO si sa aplic pt. un nou pasaport. Poti sa crezi ca din 2 surse oficiale (ambasada si consulat) am aflat 2 moduri total diferite? sa nu mai spun ca taxele sint exagerate iar perioada de rezolvare pe masura......adica ce in RO poti rezolva in 3-4 saptamini, aici dureaza 5-6 luni!!!!!! De ce? Nu stiu! Am impresia ca sint pedepsita! Cunosc cazuri in care persoane renunta sa faca acte RO pt. ca sint foarte scumpe (inscrierea unui minor in pasaport presupune certificat de nastere RO, ori pasaport nou pt. parinti......o gramada de hirtii, drumuri, procuri.....o nebunie) sau in care pur si simplu "ocolesc" legea, declarind ca sint necasatoriti, nedivortati, etc.etc. Este de-a dreptul strigator la cer. In loc sa incerce sa ajute, asa cum ai spus si tu: "are grija statul roman sa nu ne bucuram prea tare". Eu m-am resemnat: am crezut ca ceva-ceva s-a schimbat in bine in tara, dar nu-i asa. Mentalitatea e aceeasi si nu stiu daca vom fi curind o tara civilizata, cu respect pt. oameni! Inchei aici si-ti urez noroc!
#34098 (raspuns la: #14954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa faci ceva?in Romania? - de maico la: 24/01/2005 00:57:57
(la: Merita sa faci ce iti doresti in Romania de azi?)
buna.in general e usor...dai cu ideea si ai si realizat ceva.cel putzin teoretic,adica planuri...hmm,interesant nu-i asa?ei ma rog poate daca nu putem sa tinem seama si de modul de trai care ni-l confera acolo,cel tirziu atunci ne trezim la realitate si nu e chiar confortabil...avind in vedere gretatziile intimpinate la crearea acctelor si timpului pierdut,apoi de felul de relatii "comerciale"intimpini o serie de greutatii de acomodare a stilului de circiuma si de fraierime in stil barbar.dar si daca de ...respectivi nu sint asa de eficienti atunci ne mai ramine viata de fiecare zi!vagabonzii isi fac datoria,vinzatorii sau muncitorii la fel :te fura ca-n codru,nu-si dau interesu' perversu' avind precum stim moralul sub...pamint.astfel cu un inceput promitator avem toata posibilitazea ca un intreprinzator dibaci si increzator,sa ne luptam mai departe cu oficialii,si nu in primul rind cu garda cea care stringe "concluzii" nu-i asa!dupa aceea cu stabilitatea sa nu mai vb.asadar toate conditiile propice sa nu dai de acel element mult rivnit si anume "profitul"acel ceva care l-ai visat mult de tot....dar sa nu-l uitam si pe baronul de "shpagengurg"care isi face si aparitzia din cind in cind fie chiar in mai multe ipostaze( politzia financiara,sectoristul,jupinul de cartier,en grosistii,etc la discretie)poate ca sint si cazuri pozitive dar fara pile aranjamente cam greutz...de altfel butica de la coltz nu mai e chiar asa de prospera ,iar de altele exista riscul sa dai pe linga....ca-n toate nu-i asa?dar sa fim optimisti si sa speram ca nu-i asa?daca nu speram nu ne mai ramine decit sa tzinem streangu' intins cind atirnam in pod!!!!!mult noroc!!!!eu mai am vre-o 10 ani pina vin in tzara sa "fuck"ceva....pina atunci string din buci sa bag prin gura,ca sa aibe ce sa ia tovarasu' de la finantzele autohtone pe profitul meu!sa traim si la mai mare!p.s:nu va speriatzi incercatzi caci incercarea moarte n-are!!!!!!!!!!!!!
Samaritenilor... - de Stefan Viziru la: 03/02/2005 13:01:20
(la: suflet ratacit)
Sincer sunt de parere ca fiecare sut in fund e un pas inainte.Iar comparatia cu bolnavul de cancer mi se pare exagerata.Consider ca totusi situatia in care se afla "inculpata " este un stereotip sau mai bine zis un fel de arhetip.Nu vreau sa dezvolt ideea...dar cred ca cel mai bine ea trebuie sa ia o decizie...buna...rea...Mai conteaza?
Nu e un capat de drum...poate fi un nou inceput.Si ca sfat...de regula nu dau pentru ca nu sunt in masura sa te influentez ..."Nu te uita in spate decat zambind...!!"
Balta are peste...iar daca ai noroc ...poate gasesti si un sturion :)...
Ti-as face o invitatie publica la o cafea...sa incerc sa iti arat lucrurile care ne inconjoara cu alti ochi...si garantat te intorci cu un zambet acasa...

dragilor - de Ivy la: 10/02/2005 02:36:38
(la: Trancaneala Aristocrata)
nu v-am mai vizitat de mult..A
m tot tinut-o in interviuri pentru un nou job...
deh..incerc si eu sa vad care e piatza..se cumpara,
nu se cumpara..:-)) Sa vad cum imi e norocul...

Bella, fefe..ce poza, care pozxa, unde poza?????????

pai aveti dreptate..tre' sa fiu pe faza nu
sa apar mai apoi cu mii de intrebari

Ok..nu mai e nimeni pe aici..am sa vin maine
fix la ora 10 (ora mea) sa vad cite fefeline gasesc online..

sa aveti o seara placuta, si heeeiii
chiar trebuie sa avem chinese food pentru diseara
ca doar e chinese new year..rooster year..

cind o fi monkey year?!?! stie cineva
#35835 (raspuns la: #35826) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: