comentarii

a-si lua inima in dinti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
intruder - de carapiscum la: 10/05/2005 16:02:18
(la: Proverbe si Zicale romanesti de ieri si de azi)
apropo de vii. cica cineva se obisnuise sa faca glume proaste si dadea telefon unor necunoscuti luati aleatoriu. daca raspundea vreo femeie, o intreba cu o voce sinistra si suierata printre dinti: "mai esti vie?" dupa care inchidea. tot asa odata a dat un telefon si i-a raspuns o femeie. urmarea desigur o stim deja. femeia, gatuita de emotie si stresata la gandul ca cineva o urmareste sa-i faca rau, ramase muta si tremurand ca varga langa aparat.a doua seara individul a facut la fel, a sunat-o din nou si i-a repetat intrebarea, de data asta parca mai accentuat, mai cu rautate, iar femeia a fost la un pas de lesin. in fine, a treia seara insul suna din nou si-i pune aceiasi intrebare. dar pesemne ca femeia isi luase inima-n dinti, se socotise ea cum sa-l puna la punct pe nesimtitul asta si, cu un curaj pe care numai teama ti-l da in anumite momente, raspunse nu fara o oarecare ezitare: "da, mai sunt!" atunci sturlubaticul asta de porc de caine i-o taie scurt: "atunci de ce nu faci struguri???"
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#47882 (raspuns la: #47669) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare... - de anisia la: 04/12/2005 21:31:40
(la: sa facem un film!)
in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...


...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
statea pe trotuarul acela, inmarmurit. figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu mii si milioane in buzunar.."; de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata...

___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
va trimit aici ce s-a scris p - de anisia la: 05/12/2005 23:50:56
(la: sa facem un film!)
va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
un fel de continuare - de anisia la: 22/05/2007 14:55:07
(la: Ploi)
... isi lua inima-n dinti, si deschise plicul. Casca ochii cat cepele: hehe, ia uite cum tremura degeaba! In plic doar revista lunara la care era abonata. Se pare treaba c-au angajat o functionara noua la departamentul livrari, si bleaga i-o trimis revista recomandat. Cat pe ce sa faca infarct de emotie... pentr-o nimica toata!

Zambi ingaduitor si se duse spre bucatarie cu gandul sa puna de o cafea. Cafeaua ei. Eeei, ce-i mai placea lui Pierre mirosul de cafea, in miezul zilei. Parca-l auzea Cherie, fierbe apa.... Era treaba lui asta. Uneori ii parea ca numara clocotul apei in gand: o data, de doua ori, de trei ori... gata, toti microbii-s fierti si rasfierti, pot s-o anunt.

Pierre era foarte pedant...

_____
si aici ma opresc. lelitule, sper sa nu te supere interventia mea, a fost impulsiva :)
Sancho - de munteanu rodica la: 07/02/2008 17:37:06
(la: în jur e zare prăvălită-n cruci)
Cred ca am folosit nepotrivit cuvintul "pauza"
Ma gindeam la un interval de citeva minute, o ora.
Si nu e vorba de cunoastere sau necunoastere, a unor aspecte si nici prea mult nu ma intereseaza evolutia concursului sau rezultatul.Le iau ca atare.Dar, e ceva la tine, care parca
te face "alta".In sfirsit, cind voi ajunge acasa, peste doua trei zile imi voi lua inima-n dinti si-ti voi spune ce gindesc pe msg sau pe mp.
#283116 (raspuns la: #283113) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Darul piticilor de Fratii Grimm - de Areal la: 12/09/2008 16:08:33
(la: BASME si POVESTI)
A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la drum, ca aveau amandoi cam aceiasi tinta, Si mergand ei asa, intr-o seara, dupa ce soarele apuses in dosul muntilor, numai ce le venira in auz sunetele unui cantec indepartat, care se deslusea din ce in ce mai mult. Si cum cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut, isi uitara de orisice oboseala si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul.
Luna rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua, asa ca cei doi calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste. Si-n curand, ajunsera la o colina. Si pe colina aceasta, zarira o multime de omuleti care se tineau de mana si dantuiau plini de voiosie, invartindu-se in cerc. Si-n timp ce jucau de mama focului, cantau cu totii o melodie tare duioasa. Pasamite, asta era cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori. In mijlocul piticilor se afla un batran, care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta, purta un vesmant, impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie, care-i atarna pana la glezne.
Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului.
La un moment dat, batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii desfacura cercul cu draga inima, imbiindu-i la randu-le, sa se prinda in hora.
Cum era indraznet din fire, giuvaergiul se si apropie dar vezi ca croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc. Dar cand vazu cum se veselesc cu totii, isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc.
Cat ai clipi, cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante si sa topaie ca niste apucati, facand sarituri de doi coti. In acest timp, batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua.
Si cand fu de ajuns de ascutit, arunca o privire inspre cei doi straini, ca li se facu la amandoi inima, cat un purice. Dar pana sa se gandeasca bine la ce aveau de facut, batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si, cu cea mai mare iuteala, ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa. Si la fel pati si croitorul.
Dupa ce-i sluti astfel, batranelul ii batu pe umar, de parca ar fi vrut sa le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si, daca vazura asta, celor doi, le mai veni inima la loc.
Mosneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de inteles sa-si umple cu ei buzunarele. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar putea folosi niste carbuni, amandoi il ascultara. Apoi plecara mai departe, sa-si gaseasca un culcus peste noapte, ca picau de somn.
Mersera ei ce mersera, dar nu prea mult, si cand ajunsera in vale, clopotele de la biserica bateau de miezul noptii. Si pe data cantecul amuti. Tot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii.
* - de alhambra la: 13/11/2008 20:00:04
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Ce am scris a fost un fel de jurnal, am scris ce simteam in acel moment , nu stiu daca credeam ca cineva ma va baga in seama, oricum orice comentariu din exterior e binevenit bun sau rau, ca imi convine sau nu, eu consider ca te ajuta sa vezi mai bine situatia.
Nu ma consider o fraiera ca am scris sentimentele mele aici in fata unor necunoscuti uneori face bine sa te descarci parerea mea.
Nu pot da amanunte care poate ar folosi celui care vrea sa dea un sfat, povestea e lunga doar tine de 8 ani.
Raspunsul e in mine stiu si pentru asta mi-am lua inima in dinti si in 8 ani am spus prima data ce simt de la A la Z am pus cartile pe masa sa vedem ce iese.Oricum de iubit o sa il iubesc mereu si o bucatica din inima mea va fi a lui chiar daca voi ramane singura.Cert este ca uneori oamenii raman blocati in proiect.Voi vedea ce se va intampla.Va multumesc tuturor
alex_andra - de modigliani la: 24/01/2009 08:34:39
(la: Intrebari si raspunsuri - (un fel de) joc)
nu intreb ca nu o sa mi placa ce o sa aud si asa s io, vreau sa mi se spuna doar ce mi place sa aud.
dar daca ar fi sa mi depasesc conditia mi as lua inima n dinti si cu speranta as intreba, ehe...asa, de curiozitate.:)
#396547 (raspuns la: #396544) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jumatate roman jumatate om - de thebrightside la: 30/01/2009 14:32:04
(la: ''Vai via, sei rumeno!'')
ce sa zic intrusule sunt si eu tot ca tine, jumi-juma.
cand se deschisera portile ioropei, acu' ceva ani eu eram inca in brasov. cartier muncitoresc. oameni saraci. saraci rau. cu vise de clasa mijlocie. cu plozi needucati care-si petreceau serile cu bere si seminte in fata centrului de paine.
jumate dintre ei au ajuns in puscarie aici sau muncesc pe salarii mizere.
cealalta jumatate a emigrat. de ce sa furi in romania cand poti sa furi in italia si apoi vafanculo?! inapoi in cartierul munitoresc, termopane, snikarsi, Golf la mana a doua si basini cat cuprinde. pe carca cui?
pe carca lu' intrusu' s-a altora care muncesc pana nu mai stiu cum ii cheama si de unde vin pentru ca atunci cand sunt intrebati de unde vin sa dea din colt in strachini a rusine.

pe de alta parte sa nu vorbesti romana de jena de-a nu fi aratat cu degetul imi pare o confirmare a statutului de natie jegoasa, ceea ce da cu virgula daca consideram cele zise de tine mai sus.

ce sa zic?! e esential sa mori de cateva ori in viata.

p.s. cand ti-o lua inima in dinti sa le zici frust: mi-s roman, adauga ca romania pute de mici si mari biznismeni italieni care tocma' de pus in rama nu-s. explica-le despre o mare firma de contructii condusa de un macaronar de-al lor care-a importat indieni ca mana de lucru pe care i-a tratat mai rau ca pe sclavi de-a ajuns prin toate ziarele mandretea de latin bine educat si moral ce se afla. ;)
#399865 (raspuns la: #399847) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
modi - de latu la: 02/12/2010 19:19:33 Modificat la: 02/12/2010 19:21:07
(la: Alexandru Petria şi Renata sa)
"Vedeam lichiorul din pahare de la becul de pe stradă"

si

"Eram transpiraţi.
Tu chiar nu vezi legatura?? Te legi si tu de acoperitoarele alea, nerealizand ca ele in fond sugereaza metaforic pleoapele pe jumatate inchise in asteptare. Dulcea asteptare pana la clipa cand unu' - adica cel'lalt - isi va lua inima-n dinti sa zica ceva ca: "Hai sa traim!" dand lichioru' pe gat...
Si-atu-uunci!
Atunci apogeul: Si cel cu nervii mai tari - c-a asteptat dupa al'laltu - da-va la randu-i paharul pe gat...
Bineinteles urmeaza o descriere erotica a drumului parcurs de licoare pe gatul uscat de sete - sete de dragoste, desigur, iti zic, ca sa nu interpretezi iara gresit - si pana in viscerele macinate de fluturii din partea locului... (Alt simbol, ca sa nu interpretezi iara altceva...)...

Si-acu' da pe amazon si comanda cartea, ca uite ce-ti lasa gura apa...
Sau?
#585488 (raspuns la: #585427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
M-am intors..... - de nasi la: 06/10/2004 07:25:43
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
am fost plecata la studii de specializare si m-am intors ca nu mai puteam de dor, si chiar daca tara aceea atit de civilizata mi-a placut tare mult, nu mi-am gasit totusi locul in ea pt ca eram prea tinara si naiva. asa ca m-am intors dupa un an de zile, la terminarea cursurilor. si am avut un soc. socul mizeriei de pe strazi, a jegului din metrou si autobuze, a hotilor de buzunare de care uitasem complet, orase urite, cladiri darapanate, coruptie, mita, vinzatori obraznici, inculti la putere, gropi pe strazi, frigul din apartamente platit in cote astronomice la intretinere. mi-am luat inima-n dinti, m-am uitat in oglinda si am recunoscut ca luasem o decizie gresita - gresita pt ca nu a contribuit la binele meu. asa ca, fiind in cunostinta de cauza, am lasat deoparte prostiile si toate prejudecatile, am emigrat, am luat viata in piept in tara de adoptie si am facut efortul de a ma adapta, stiind acum ca intoarcerea "acasa" nu insemna doar intoarcerea la parinti si prieteni, ci inclusiv intoarcerea la mizerie, coruptie, pungasie, saracie si toate cele. tranzitia a fost grea, efortul mare, dar a meritat. si nu am decit regretul ca n-am emigrat de prima data cind am avut sansa. nu vad intoarcerea mea in romania de acum citva ani decit ca o decizie pe care am luat-o la vremea respectiva din lipsa de maturitate iar socul intoarcerii nu a facut decit sa ma intareasca si sa ma ajute in a lua o hotarire de viata definitiva. pentru asta a trebuit sa astept citiva ani (nu multi, ce-i drept, doar 3, a fost vorba de strins banii necesari si de achivalarea diplomelor romanesti). dac-ar fi sa mai traiesc o data anii aceia, cu mintea de acum, n-as mai repeta greseala. nu m-as mai intoarce de la studii.
Daniela Fefelina - de LMC la: 22/10/2004 18:42:03
(la: Trancaneala Aristocrata)
Sarmale este singura mincare care eu nu stiu sa fac. Mai bine zis, eu nu am facut niciodata. Motivul fiind ca odata cind m-a pus mamica sa impaturesc sarmalele, nu am reusit nici cum sa le impatur. De atunci mie teama sa ma apuc de ele ca sa nu fac vreo prostie. Am sa-mi iau inima in dinti, si am sa iau riscul totusi sa o intreb pe mamica cum le face ea. Zic ca iau "risc" pentru ca daca o intreb o sa inceapa sa rida de mine, pentru ca stie clar ca eu nu fac sarmale, iar chestia cu intrebatul o sa-i porneasca alarmele in cap.

Dar pina o intreb eu pe ea, hai sa-ti spun ce-mi mai aduc eu aminte despre cum facea ea sarmale.

Deci, la compozitie ea amesteca carne de porc cu carne de vita. Intr-o vreme nu punea porc de loc pentru ca eu eram alergica la porc. Nu ma intreba cum face compozitia pentru ca nu sint sigura de ea.

Apoi pe fundul oalei (preferabil oala de tuci --Belle vezi ca acuma stiu cei aia tuci) punea un strat de varza murata taiata foarte marunt. Si aseza sarmalele frumos ca pe sardine in conserva. Deasupra mai punea un strat de varza murata si punea apa cam 3 sferturi din oala, in alte cuvinte sa nu acopere sarmalele. Oala o acoperea cu capacul si o punea ori in cuptor, ori pe aragaz, dar la foc mic. Sarmalele ies cele mai bune daca le faci incet. Adica tre sa le tii pe foc citeva ore. Mamica mi se pare ca le tinea doua ore jumate pina dadea clocot. Dupa aceea lua citeva paturi si prosoape si invelea oala si o lasa asa inca vreo doua ore. Asta facea in fiecare Duminica dimineata. Si-acuma imi aduc aminte ca primul lucru la care ne gindeam cind ne trezeam era sarmale, pentru ca mirosul lor ne gidila pe la nari si asa ne sculam noi Duminica dimineata sa mergem la biserica. Pe cind ne intorceam de la biserica sarmalele erau numai bune de mincat. Mie imi placea alea de deasupra pentru ca peste alea punea o conserva mica de sos de rosii, si eram moarta dupa gustul ala combinat cu gustul sarmalelor. Ti se topeau in gura nu altceva. Si mamica le facea si asa mici de tot cam cit degetul mic de la mina, ca iti intra una in gura. Oricum, eu cred ca secretul se afla in faptul ca ea le fierbea asa mult timp. Dar cred ca mai este un secret, si ala se pare ca este referitor la varza. Nu stiu exact ce facea ea cu varza, dar am sa-ti spun odata ce aflu de la ea.
#25968 (raspuns la: #25904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hai sa-mi iau si eu inima in - de anisia la: 02/08/2005 18:02:02
(la: Ce regreti ca n-ai facut in viata?)
hai sa-mi iau si eu inima in dinti si sa-mi recunosc regretele. regret ca nu m-am impotrivit cand mi-a fost vandut pianul; regret ca nu am fost eu in locul tau in ziua aceea, acolo; regret ca nu am vorbit cu tatal meu un an de zile, din prea multa incapatzanare; regret ca nu ma pot intoarce departe in timp, cu mintea de acum, pentru a repara micile si marile greseli.

de ce nu ne intreaba nimeni ce nu regretam?
Semnele de la tastaturã s-au - de Intruder la: 22/10/2005 11:51:23
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Semnele de la tastaturã s-au gandit sã dea o petrecere, dar nu voiau sã-l invite pe punct. Punctul îsi ia inima în dinti si pleacã la petrecere. La poartã, bodygarzi escape si delete:
- Cine esti tu?
- Eu sunt steluta, dar m-am dat cu gel...

Un politist il intreaba pe un baiat,tragandu-l de urechi:
- Pustiule, care este adresa ta?
- bodo@rol.ro

Profesoara le vorbeste copiilor despre SIDA:
-Stiti sida se poate lua prin contact el-ea, ea-ea, el-el.
In spatele clasei Bula ridica mana.
-Ce e Bula? intreaba profesoara.
-Vroiam sa stiu daca este vreun pericol la contactul EU-EU.

Vrei sa stii daca esti bolnav de informatica? Esti, bolnav daca:

1.În fiecare dimineata îti faci un backup.
2.Ultimul tau gând înainte de a adormi este : `Shutdown complete`
3.Cauti butonul `Cancel` dupa ce ai apasat un buton gresit la lift si te miri cât de saraca e interfata utilizator.
4.Faci dublu click pe butonul de la lift.
5.Apesi PageDown ca sa întorci foaia unei carti.
6.Când vorbesti de numere rotunde, te gândesti la 16, 32, 64, 128, 256, 1024, 2048 ...
7.Din tren, admiri scrolling-ul peisajului.
8.La telefon, compui un numar de IP.
9.Îti amintesti cu mai mare usurinta adresa ta de e-mail, decat pe cea postala sau decat numarul de telefon.
10.Când închizi o fereastra, degetele tale se pun în mod automat în pozitia Alt-F4.

Sotia: Ai facut cumparaturile?
Sotul: Bad command or filename.
Sotia: Dar te-am rugat de dimineata...
Sotul: Syntax Error. Abort?
Sotia: Nici macar noul televizor?
Sotul: Variable not found....
Sotia: Bine, da-mi cartea de credit, merg eu la cumparaturi...
Sotul: Sharing Violation. Access denied!
Sotia: Tu vorbesti serios, glumesti sau incerci sa ma enervezi?
Sotul: Too many parameters...
Sotia: Cum de m-am maritat eu tocmai cu tine?
Sotul: Data type mismatch.
Sotia: Dar salariul cand il iei?
Sotul: File in use... Try later.
Sotia: Ma faci sa ma intreb... ce insemn eu pentru tine?
Sotul: Unknown Virus.








































imi iau inima in dinti... - de Honey in the Sunshine la: 26/06/2006 01:59:18
(la: Haideti sa radem ! Joc de-a literatura, dar umoristica)
... si incep eu :) cu conditia de a lua ignore inca de la primul post :))

Diet... cafea fara zahar, varza, varza, tigari, varza, apa plata si lamaie... makes you wonder if life's really worth livin'!
Oricum, din moment ce nu am pentru ce sa traiesc e de la sine inteles ca traiesc ca sa mananc. In fond, chiar si in mijlocul depresiei exista speranta (tortelli alle erbette, coppa strawberry la waikiki si nu continui pentru ca ar fi un fel de mutilare sufleteasca).
Am observat ca daca nu mananci iti ramane o gramada de timp liber in care nu stii ce sa faci... In pauza la scoala, de exemplu. Dupa ce ti-ai baut espresso-ul sugarfree si ti-ai fumat tigarea (care e drept, nu ingrasa dar se pare ca ma sperie mai putin cancerul pulmonar decat kilele in plus) te trezesti cu o gramada de minute groaznic de goale. Apoi trece. Ajungi acasa, iti mananci varza de pranz si constati ceva groaznic de "bovin" in expresia fetei tale. Esti trista... ai vrea niste Lindt d'or. Sau poate doar eu (?). Trece si dupa-masa. Seara, local dragut la Modena. Tu bei apa plata si... gheata. Mmmmm. El bea o Piña Colada. Iti ofera o bucatica de ananas (desigur din compot si full de zahar). Aproape vezi flacarile iadului stralucind in pulpa aurie a ananasului. Refuzi. In fond, trebuie sa slabesti pentru ca altfel viata e de cacat.
Daca nu te incadrezi in 90-60-90 barbatii nu vor vrea niciodata sa te foloseasca ca pe un obiect sexual, nu vei fi hartuita la serviciu, iar femeile urate nu vor crede ca succesul tau se datoreaza barbatilor cu care... ai facut dragoste.
Si da, chestiile astea sunt importante in viata unei femei. Fundamentale. De-asta zic ca ne meritam soarta, tocurile care ne nenorocesc glezna, orele in la coafor si salariile considerabil mai mici decat ale barbatilor. Vrem sa fim nedreptatite si umilite. Tanjim la lipsa de aparare pentru ca asta ne face dorite si in fond sexul e o chestie al dracului de buna. Aici se inchide cercul, asa ca pana la urma parca nu e asa de rau. Daca e totul in numele sexului inseamna ca merita...

________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
#130080 (raspuns la: #130059) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Kir Ianulea - Votati soarele Partea a II a - de thebrightside la: 06/11/2007 09:31:17
(la: Mister Cafeneaua 2007 - Votul)
9. Romantismul este un curent care s-a abatut ca Golfstreamul sa-ncinga mintile sleite ale clasicilor (in viata inca) si sa starneasca tzu-nam….da chiar n-am idea ce…
(din off se aude: Magdaleno, intoarce-te, intoarce-te cu spatele, ca imi vin damblalele…)…na ca mi-am pierdut sirul….stai bre ca dai? Am facut io ceva? Da stai ba dracului…cu gesturile tale cu tot…(Scoate drace ce-ai furat, ca te duc la spanzurat)….care mi-ai furat gesturili?

10. Sa nu sune ceasul, sa fie trasa draperia si sa nu ma taie….

11. De ce m-ati dus de langa voi? Cadane preacurate,
Sa alergam nebuni si goi prin ape inspumate
Pai io m-am dus ca sa-ti fac ceai, maritule sultan
Iar eu cu eunucul meu ne-am dus dupe susan
Ca stim ca-ti place, si-am adus: halvitza si rahat,
Da las ca punem sonda noi, nu te da jos din pat…..

12. Dati-mi cartea ca o rup…. Oh printzeselor…pai sa va spuie moi cum se face cafeu: se ia conitza (daca se poate cat mai golasa) si se pribegeste pe nisipul fin de la Amara, intr-o zi adumbrita (temperature nu trebe sa sara de 50 degree); se ia un ibric (cat mai mic, ca un pitic, de sapun s-a-mpiedicat si piticu….) si se pune o gura de apa si se lasa la soare pana cand pielea conitzei (unsa din belsug cu crème) ia o culoare ca o boare si suprafata incepe sa se incretzeasca ( a lacului)… se ia o lingurita, doua, trei (intotdeauna cu trei) si se vantura delicat ca praful de cafea sa valseze romantic inasprind caldura dulce a apei fierte…dupe care se ia…(ibricu, nu…) si se toarna cu grija intr-o ceshcutza (degetar) de la o inaltime suficienta pentru ca aroma de cafea sa se impreuneze cu aroma trupului dat in parga si atunci sa vezi minune: Fierbinte (si nu prea) Tare (duduie si tremura inima saraca) si Neagra (aici nici nu mai am cuvinte…)

13. Pai la nunta mea o cazut o stea…ca s-o rupt scaunu sub ea…da asta dupe ce mi-a cantat: “Scoala ginerica, scoala/ nu dormi cu capu-n poala….” Si m-a luat cu “Ginerica, ginerica, te vaitai ca noaptea-i mica….” Si a inceput valsul jartelei… ca mi-o radicat mandra picioru’ tocmai asa pa sold si mi-o zis sagalnic: Motanelu’ meu, fortzosu meu…rupe-o…ia-o… si s-a lasat asa ca o parere cu picioru cela pa scaun, si tata lumea sa uita la noi…si am tras aer, mi-am luat inima in dinti si mi s-o lasat balamalele da ma trezii cu capul sub fustele ei…..Doamneeee…ce umbra deasa…ce racoare…de ziceai ca esti pa malu garlei la o undita…dadui io sa bag s-o mana, da toata sala s-a vuit de am zis ca se darama: Cu dinti, cu dinti, cu dinti…asa voinicule…si am inceput io a cauta asa mai cu varful buzelor mai cu dintii doar doar oi gasi elaticul cela…da vezi matale ca s-o tot saltat si el de la dans de s-o strecurat tocmai la-ncheietura piciorului, acolo unde se strange tot aburul rasuflarii, incercai io sa-l prind asa caineste (in canin adica) da odata s-a cutremurat mandra mea de-am zis ca lesina si mi-o prins capu’ asa prin rochie si parca….nu-sh cum sa spui….dea m-am priceput io ca de la mustata I s-o tras sperietura aia asa ca orgasmu…luai si limba la rost ca s-a puturosit si nu vra sa ma ajute da facea si ea saraca ce putea….cum sa se strecoare pa sub stramtorarea ceea de elastic…ca era si mare….d-ala lat…nu asa ca la chilot….of, cre ca zece minute tot m-am caznit, ca incepura s-o lalaie cobzarii ceia ca nu puteau termina nici ei…intr-o zbatere si o-nvolburare de buze, canini si limba reusii sa apuc si sa trag elasticul cela pana asa ca spre genunchi si apoi l-am slobozit asa pa pulpitza-n jos (ca era mai subtirica) si numai ce si-o pus mandruleana mea picioru asa ca pe umer ca sa pot scoate jartiera aceea si sa ma ridic, in aplauzele lu nashu si ale mesenilor….
Na ca vorbii de mi se usca gura da de costumatie nu pomenii nica: avui un smoki d’ala da sa poarta cu brau da matase cat vitza de groase, cu cravasha shic, sa nu zic nimic, camesha-nfoiata, de mana lucrata, pantalon cu vipushca, ciorapi cu ratzushca, si pantofi da lac sa pot sa-I desfac…

14. Daca nici barbat nu mai sunt atunci ce-s? La bine si la greu, barbatu’ sunt eu….da mamicule…am zis ce m-ai invatzat tu….

15. Vai sarmana curca mea, penele isi desfacea si bine se clabucea, apoi seppuku-si facea si-n cuptor se arunca…asta e povestea mea

16. Da cine m-a cautat sa vada daca am sau nu motiv? Io asa ma motivez…ce daca va enervez…

17. aaaaaaaaaaa………..ce ai zis?

18. Da cate n-am spus….ca nu ma mai oprea nimeni…de ziceai ca am limbarita…

19. …………………

20. Io nu ma joc cu moartea,
nici nu voi ca s-o sperii
cuvintele se-ascund
nu stau ca sa le perii.
#252631 (raspuns la: #252630) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De la parintele Cleopa - de Areal la: 01/07/2008 09:34:38
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
De la Parintele Cleopa ne-au ramas mostenire foarte multe istorioare cu talc, adevarate si pline de intelepciune. Una dintre acestea se refera la un batran calugar care a intalnit intr-o toamna, demult, pe drumul lui, un copilas neastamparat, cam la vreo cinci anisori. Tasti-bastiul tocmai chinuia un catel, tragandu-l de coada. Acesta scheuna, sarmanul, ca de moarte, asteptand parca sa-l ajute cineva. Calugarul n-a stat pe ganduri. S-a oprit si l-a certat parinteste pe baietelul care era soios, descult, plin de bube, cu hainele facute ferfenita. Numai ochii erau de el, mari, albastri, uimiti si curati ca ai unui inger coborat in clipa aceea din cer. Atunci preacuviosul l-a intrebat bland, punandu-i mana alba pe crestet:
- Dragutule, de unde vii tu?
Piticul, cu o mutrita rautacioasa, plin de el, ii raspunse raspicat, privindu-l adanc si scotand limba de-un cot:
- Iaca din Iad vin, mosule!
Vazand asa, tare s-a mai mirat batranul calugar. Ducandu-si mana la barba, acesta zise:
- Si cum se numeste taticul tau?
Baietelul a zambit rau:
- Daca vrei sa stii, Satana il cheama pe tata!
Din ce in ce mai nedumerit, parintele continua sa-l interogheze pe copilul obraznic:
- Dar pe mama ta, cum o cheama?
Dand un sut unei gaini golase, care se nimerise tocmai atunci pe ulita prafuita, piticania zise, tuguind din buze:
- Mama mea e aripa satanei, na!
- Dar ai tu oare frati sau surori? il descusu preotul, din ce in ce mai exasperat.
Copilul ii raspunse ca da, mai are frati vreo trei si patru surori, si toti sunt diavoli adevarati.
- Aoleu, piei satana! s-a speriat batranul, facandu-si semnul crucii. Apoi, luandu-si inima-n dinti, spuse:
- Si unde locuiesti tu, micutule, caci vreau sa vin cu tine, sa-i cunosc pe ai tai!
- Lasa ca te duc eu, mosule, la casa mea! Vino cu mine! ii raspunse copilul, luandu-l pe preot de haina si tragandu-l iute dupa el.
Au mers ei ce-au mers, pana au dat de un sat amarat, cu cocioabe care stateau sa se darame. Peste tot mirosea a fan ars, a lemn de brad, a saracie-lucie si a strugure zdrobit. La marginea localitatii, spre campul pustiu, se ridica o cosmelie din pamant si lemne, cam cat o cutiuta de chibrituri. De acolo se auzea mare scandal. Doua voci, una de barbat, alta de femeie, se certau rau. Calugarul il lua pe baietas de manuta si intra curios. Erau parintii copilului, care se sfadeau cumplit. Tatal o injura pe mama, zicandu-i:
- Sa nu te mai vad in ochii mei, nemernico! Tu esti aripa satanei!
La care femeia raspunse imediat, tafnoasa:
- Eu sunt aripa satanei, dar tu esti satana in carne si oase, ma, barbate prost!!!
In timpul asta, fratii baietelului fugeau din casa in curte, unul dupa altul, batand cu linguri de fier in niste strachini si facand o galagie de nesuportat. Impiedicandu-se de cel mai mic, tatal scandalagiu urla:
- Aoleu, piei drace d-aici, ca te calc!
Piticaniile, vreo opt la numar, intoarse din nou in casa dupa ce au dat un ocol ograzii, se suira pe singurul pat, sareau spre tavan si clampaneau din tingiri, chiraind infricosator. Mama lor, uitand de cearta cu barbatul, zise sfarsita:
- Vai de mine, casa asta e un Iad!!! O sa-mi iau campii si-o sa ma duc la vagauni!
Abia atunci, preotul, care asistase din ascuns la toate acestea, isi dadu seama de ce sarmanul baietel spuse ca vine din iad, ca mama lui e aripa satanei, iar tatal lui, chiar satana. Luandu-l pe genunchi, il povatui de bine, ii povesti despre Mantuitorul nostru Iisus Hristos si il invata sa zica "Tatal nostru". La plecare, il binecuvanta pe micut, si, cu lacrimi in ochi, o lua pe drumul lui, cu speranta in suflet ca a mai schimbat un destin.
_________________
Gasesc ca este un curaj sa-ti - de (anonim) la: 22/10/2003 16:13:18
(la: Romani in strainatate)
Gasesc ca este un curaj sa-ti iei inima in dinti, cu o traista mai mult sau mai putin plina si cu sufletul plin de vise si indoieli.

Visele sint singura propietate dependente de bani si de averi ce apartin unui om. Nu exista om sa nu viseze indiferent in ce tara traieste. Sarac sau bogat.

Indoieli exista si sint valabile in orice moment si pentru orice pamintean.

Totul este sa ramii cu picioarele pe pamint, sa nu-ti fie rusine cu ceea ce faci si de originea ta.
#1896 (raspuns la: #1882) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romanii care pleaca... - de (anonim) la: 28/10/2003 16:35:43
(la: Romani in strainatate)
De ce am plecat eu ?!
Pentru ca aici am gasit un refugiu sa ma gindesc, sa traiesc asa ca un rebel...
Dupa 10 ani departe de tara si de cei dragi, imi maninc unghiile, ma mustra singuratea, regresez...
Vreau sa ma intorc mereu...ceva nu ma lasa, astept de vreo doi trei ani momentul prielnic...
Intr-o zi am sa-mi iau inima-n dinti si am sa vin acasa !

Cu Dumnezeu inainte !
n-am reusit sa raspund la intrebarea asta - de zabriski la: 15/01/2004 14:27:50
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Am sesizat demult o usoara indulgenta a unora dintre cei care au plecat fata de noi, cei ramasi. Daniel Racovitan, in comentariul lui, are trei paragrafe de circumstante atenuante si pe toate trei le incheie cu “nu sunt de condamnat”. In unul dintre ele vorbeste de comoditate - “e mai simplu sa stai la mamica acasa si sa mananci cartofi prajiti cu salata” decat sa-ti iei inima-n dinti si sa pleci. E drept si asta.

Personal, nu ma deranjeaza cei care ma judeca, gandind ca a ramane in Romania e o greseala fundamentala. Eu cred doar ca e o optiune strict personala care nu ar trebui judecata - la fel ca si aceea de a pleca. Fara indoiala ca in multe cazuri, la cei care raman e vorba de comoditate, de frica, de fel si fel de inertii. De asemenea, fara nici o indoiala, a pleca e fara discutie un act de curaj - as zice unul temerar, chiar. Intotdeauna i-am admirat pe cei care si-au gasit loc intr-o lume straina cu degetul pe harta si cu dictionarul in mana, invatand umiliti, la 30 de ani, cum se umbla cu cardul sau cum se trage apa la WC, strangand din dinti si castigand, cu truda multa, respectul celor din jur.

Eu n-am ramas, cum zice Radu Herjeu despre unii romani, pentru ca m-ar interesa mai mult “binele societatii decat de numarul masinilor pe care si-l pot permite”. Or fi si unii care raman din patriotism, desi ma indoiesc - patriotismul lor are probabil fel de fel de reprezentari concrete. Ar fi, in ce ma priveste, o ipocrizie sa-i dau cu “binele societatii” si mi se pare, de altfel, ca schema care opune binele societatii (adica o chestie profund morala si inaltatoare, vezi bine) materialismului si consumerismului (plec sa traiesc mai bine, ma doare undeva de patrie) e cel putin la fel de artificiala si de nenuantata ca si cea care-i opune pe toti cei care pleaca (curajosii) tuturor celor care raman (lasii si nevrednicii).

M-am saturat si eu de toate mizeriile pe care Romania ni le serveste, de la gunoiul de pe strada pana la functionarii publici nesimtiti, de politica asta infecta, de multe altele - dar nu pentru binele societatii am ramas, asta e sigur.

E greu de spus de ce am ramas, totusi, in cateva cuvinte. Meseria mea e legata de limba romana, de exemplu. Am parinti aici. Am prieteni care-mi umplu viata si fara de care nu mi-ar fi asa bine. Am si prieteni care au plecat si-mi tot scriu mail-uri: unii sunt multumiti si fericiti si-si adora patriile adoptive, altii scriu mesaje sentimentale, de dor si jale, vorbind de-o Romanie idilica, cu oameni vrednici si prietenosi, nu ca occidentalii imputiti care n-au suflet, bla, bla. De obicei, acestia din urma vin in vacanta la neamuri si pleaca inapoi impuscati - si-au luat doza de Romanie, le ajunge macar un an, dupa care incep din nou sa lacrimeze. Dintre prietenii care-au plecat, unii s-au intors. Am de exemplu un prieten care a stat in Statele Unite 3 ani, a muncit cu acte in regula in publicitate, castiga 3000 de dolari net “pentru inceput”, si s-a intors, cu tot cu nevasta. Poate pleca oricand inapoi, dar ezita. Inca nu l-am intrebat de ce, - mi se pare ca am inteles, oarecum.

Nu stiu de ce nu plec, de fapt. Cred ca pentru ca nu-mi doresc asta. Unii isi doresc, au curaj si pleaca. Unii isi doresc, dar n-au curaj, nu-s calificati, etc. si raman. Si mai sunt o categorie, din care cred ca fac si eu parte, care sunt instruiti, s-ar descurca, dar nu-si doresc - si astia raman. Inca mai am, de exemplu, viza de Statele Unite pe pasaport - expira in 2008. N-am obligatii, copii etc., nu ma sperie chiar asa greutatile, foame am facut - n-ar fi nimic nou - despre Romania n-am o parere prea buna, si totusi nu plec. Nu e vorba nici de comoditate, nici de lasitate. Nici de resemnare mioritica - una dintre putinele si jalnicele noastre contributii la spiritualitatea omenirii. Bani de-un avion si de trait o vreme as gasi - vand casa si o iau de la capat, la urma-urmei.

Nu cred, de fapt, ca-mi doresc sa traiesc in alta parte - nu trebuie sa intelegeti insa ca mor de dragul Romaniei, nici pe departe. Mi-a placut pe unde-am fost - si in Europa, si in America. M-am simtit bine. Fac parte dintre cei care n-au fost socati la revenirea in Romania - probabil pentru ca n-am uitat nici o clipa cum e, de fapt, tara asta - cat de insuportabila si de nedigerabila poate fi, de cele mai multe ori. Ce caraghiosi putem fi, cateodata! Ce stupizi si ridicoli sunt reporterii care prind cate-un strain venit cu cine stie ce treaba si-l intreaba repejor: “Ce parere aveti de Romania?“. Ce complex specific romanesc, de om trait in fundul unui catun, care vede vreun trecator pe bicicleta si-l intreaba fuga-fuga ce parere are de satul lui! Ii place? Si daca ii place, ce anume ii place? Si din toate lucrurile care-i plac, ce anume ii place cel mai mult si mai mult? Nu-i asa ca oamenii sunt ospitalieri? Ca branza e buna? Ca cerul e albastru? Ca padurile, raurile, dealurile, florile si toate bunatatile din jur sunt nemaipomenit de frumoase, ca nicaieri in lume?

Ei, si cu toate astea stau aici, in tara asta necajita, proasta si ticaloasa, care e ca un sat din care cei rasariti pleaca sa invete carte la oras si nu se mai intorc niciodata. Sau se intorc cu pantofi de lac si costum bine croit si privesc cu duiosie casa parinteasca, intrebandu-se de ce oare acum li se pare asa de mititica si inghesuita.

E oare de condamnat? Daca voi credeti ca e, atunci condamnati-ma. Nu-i nici o suparare. E optiunea mea si, asa inexplicabila cum va poate parea, mi-o asum. Poate o sa mi-o schimb - nici asta nu-i exclus, catusi de putin. As vrea sa-mi doresc si eu, asa cum v-ati dorit voi, sa plecati - mi-ar fi mai simplu sau, oricum, mai limpede.

Daca mi-ar sta in putere, i-as pune intrebarea cu plecatul lui Andrei Plesu, de exemplu. Eu nu plec pentru ca nu mi-e clar pe ce lume traiesc. Altii ca nu stiu sa faca nimic folositor. Altii ca se tem de esec, ca au parinti bolnavi, ca n-au putere s-o ia de la capat. Dar de ce nu pleaca unul ca Andrei Plesu? L-ar primi, fara nici o indoiala, orice universitate occidentala. Vorbeste limbi straine de-i da pe spate pe nativi. Are de toate: e destept, instruit, are farmec, har, tot ce-i trebuie.

Noi suntem niste oameni obisnuiti, cu micile noastre meschinarii si neputinte. Dar desteptii nostri, ei de ce nu pleaca? De ce stau si inghit porcarii, intr-o cultura marginala, si-si consuma nervii urmarind la TV panaramele agramate care le fac legi si lor, putinii romani care-ar face senzatie prin Europa?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...