comentarii

a-si vinde sufletul diavolului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Suflete pierdute - de jo la: 08/05/2005 18:16:20
(la: Suflete pierdute...)
georges,

si uite asa goethe, care a scris faust, in care personajul principal isi vinde sufletul diavolului (mephisto)...se rascoleste in mormint

>Si de trait... crede-ma - traim numai odata!

not true! noi traim si dupa moarte, o eternitate, asa ne-a promis Dumnezeu
zaraza - de Cri Cri la: 30/10/2006 01:27:41
(la: Altruism? Egoism?)
In sprijinul concluziei tale, si Alexandros cam tot asta spunea. Stiu cum e sa fii in situatia respectiva, cand ai promite orice, ba ti-ai vinde si sufletul diavolului, numai sa nu pierzi pe cel de langa tine.
Insa mi-am dat seama ca m-as obisnui mai usor cu ideea de a pierde cei sa zicem 70% decat de a accepta tolerantza lui lipsita de iubire. Poate fiindca am tendintza de a acorda mai multe procente sentimentului decat prezentzei fizice a celui care l-a inspirat. Caz in care, cei 70% de pierdut sunt, de fapt, mai putin de jumatate, iar cum restul am pierdut oricum...
Insa eu sunt o idealista notorie, ce stiu eu? :)
--------------------------------------------
Habar n-am sa fac un pronostic (sic!).
#154364 (raspuns la: #154352) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri cri - de onutza la: 30/10/2006 16:15:03
(la: Altruism? Egoism?)
Stiu cum e sa fii in situatia respectiva, cand ai promite orice, ba ti-ai vinde si sufletul diavolului, numai sa nu pierzi pe cel de langa tine.

si eu stiu cum este situatia...:).dar cred ca exista o limita pana la care te poti...umili.dincolo de ea celalalt te considera slab. si cine ramane cu o persoana slaba? eu nu prea...:)
poate cu putina demnitate castigi mai mult. si apoi atat barbatilor, cat si femeilor, cred ca le place sa lupte un pic pentru ce vor, nu sa le vina totul pe tava.
cetatea trebuie cucerita, ca daca-i data de buna voie...


---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate
#154445 (raspuns la: #154364) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dan, multzumesc ptr. mesaj. - de SB_one la: 10/02/2004 12:48:32
(la: Politica Romaniei ( sau in RO ). Ce ai face TU?)
Dan,
multzumesc ptr. mesaj.

...ca sa incep cu PS-ul: pai...si eu tot un amarit de inginer sint si nici nu prea intzeleg de chestiile ce povesteai ca le faci.( eu stiu numai CATIA; desi vreo 5 ani am vindut si asigurari ...in loc de alte treburi mai destepte) Si sa nu te astepti de la mine la cine stie ce limbaj "de specialitate". Si eu invirt politica ca purcelul dovleacu' , dar cred in orice om care are o minte limpede si ordonata .

Ca si tine cred ca un soi de Vlad tzepes ar fi de bun augur. Fiind in Germania din'88, nu-mi pot da decit cu parerea.
Sint convins ca intrarea in EU ar fi folositoare tocmai prin obligativitatea de a se alinia la o anumita legislatzie "verificata" si de a o respecta.

Lipsa oamenilor politici ar fi -dupa cum spui- mult estompata de o anumita corectitudine.

Am deschis subiectul asta ptr. ca oamenii trebuie sa-si puna intrebari
incepind astfel sa intzeleaga incet,incet anumite mecanisme.

Nu ne ramine decit sa speram. Si sa nu acceptam compromisuri ( ma refer la magarii)

Dar ca s-o luam cu inceputul, eu cred ca oamenilor din tzara le lipseste o anumita maturitate politica. Sint in stare sa-si vinda sufletul ptr. un salam...si asta e rau; si nu au invatzat ca daca se tin in continuare cu tarie " de stilpul casei" nu reusesc sa -si hraneasca familia. Daca ma gindesc la suferintza de 50 de ani de comunism, nu intzeleg asta.

Cred ca o data cu "improprietarirea" tzaranii ar fi trebuit sa fie sustinuti cu tractoare etc. ptr. prelucrarea pamintului. Cred ca nici acum nu e tirziu. Este inacceptabil ca o tzara ca RO sa nu fie in stare sa se hraneasca. Am senzatzia ca a fost o "scapare voita".

Cred ca sa facut propaganda falsa de tipul "nu ne vindem tzara" ca sa poata fi mushamalizate div. alte actziuni.

Sper ca romanii si-au luat gindul de la "tunuri"...imbogatzirea peste noapte. Important este insa si sa nu-si vinda pielea pe nimic.

Sint oameni care au reusit prin munca cinstita si initziativa. Asta spune mult.

Respect


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#9381 (raspuns la: #9248) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"sale by auction"...:) - de Intruder la: 07/05/2005 20:21:50
(la: Suflete pierdute...)
"Guarda e passa" (Dante)

mi-as vinde sufletul pentru toate locurile lumii unde nu am fost, pentru locurile unde am fost dar am trecut cu ochii-nchisi, pentru toti oamenii pe care ar fi trebuit sa-i privesc in ochi dar nu i-am privit, pentru cei cu care ar fi trebuit sa vorbesc dar nu am vorbit, pentru cei de la care as fi avut ceva de invatat dar am trecut prea mandru sau prea inconstient sau prea nepasator pe langa ei...

mi-as vinde sufletul pentru o iubire care sa ma ucida, sa ma sfarame, sa ma reinvie si sa ma adune din nou pentru a o lua de la capat...pentru o iubire care nu exista sau care o intalnesti la tot pasul, dar pe care eu nevolnicul, n-o vad poate, preocupat sa culeg stele, preocupat sa bajbai prin rutina, preocupat sa semnez statul de plata, preocupat sa mananc si sa dorm, preocupat sa plutesc ca o fantoma pe strazi, prin cladiri si orase, prin viata...

mi-as vinde sufletul uneori, sa nu mai vad copii care-si doresc un calculator, o bursa, o pereche de blugi, o carte, o felie de paine si care se uita prin perdeaua de lacrimi la cei care au hard-ul plin de manele, o diploma de bacalaureat (daca o au..) de care se simt mandrii, se cred intelepti, intelectuali si se simt datori sa-ti dea sfaturi cum sa faci dintr-un dolar zece, tie, care ai invatat mai mult de jumatate din viata si te gandesti ca stii prea putin...

mi-as vinde sufletul sa arunc toata ipocrizia lumii, toata minciuna frumos ambalata in hartie aurie pe care unii au scris cuvantul "adevar", sa arunc zambetele prefabricate a celor care ne mangaie pe crestet cu gesturi paterne si care ne indoapa apoi cu "invatatura" lor despre Biserica, morala, altruism si omenie numai ca sa doarma ei linistiti ca si-au facut "datoria"... si macar daca si-ar sterge cu maneca gura murdara de rahat...

mi-as vinde sufletul sa gasesc raspuns la toate tainele mici si mari, sa gasesc diamante prin nisip, sa aflu si sa am puterea sa aflu, sa-mi pun intrebari, sa-ntreb si pe altii, sa am timp- mult timp- sa citesc tot ce n-am citit si ce cred eu ca merita citit, sa recitesc ce merita recitit, sa vad si sa revad, sa caut lumina, sa ma orbeasca si sa ma clatin cand ma arunc in ea, nu mi-e teama ...

eu am obosit sa vand...tu n-ai obosit sa cumperi?

"vinde-ti sufletul", da!... dar poate negociem
la masa tratativelor as vrea sa te chem
si inainte de asta, vreau sa-ti propun:
30 de arginti...oare nu-ti sunt de- ajuns?!
interesant subiect... - de Ice Queen la: 09/05/2005 21:44:07
(la: Suflete pierdute...)
trebuie sa recunosc,e o intrebare ce mi-am adresat-o de multe ori:sa-ti vinzi sau nu sufletul?hm...cred ca la aceasta se reduc atat de multe momente din viata noastra,voi nu credeti?aproape la fiecare pas trebuie sa decidem daca ni-l vindem sau nu...problema e ca ajungem sa ni-l vindem pana si de mai multe ori,poate fara sa il detinem,cum bine se spunea de catre cineva mai devreme...ar trebui sa avem certificate de detinere de suflet?va imaginati un magazin de suflete,iar cand vrei sa-l cumperi vei solicita si certificatul?cum?nu are?inadmisibil..:)..unii ar spune ca sufletul ramane singurul "ceva" ce nu ni se poate lua asa usor,presupunand ca speranta rezida in el,altii cred ca il vindem fara sa stim,poate chiar si cand ne nastem..ni se confisca la "vama"..ce sa zic?nu putem sti atat de bine nici noi,nu?
dar nu,nu l-as vinde...care ar fi rezultatul?am fi "trasi pe sfoara",caci cel ce ofera astfel de targuri de obicei nu vrea sa ne ofere noua vreo fericire,ci doar sa ne insele cumva pt a ne "fura" sufletul..sau,ca de obicei,nu am formula corect dorinta,am uita sa precizam vreun termen,am omite vreun aspect,si ne-am trezi ca in loc de vis traim un cosmar.sunt pesimista,stiu,stiu..daca ar fi sa renunt la sufletul meu(presupunem la acest moment ca am unul..:)..),nu l-as vinde..l-as darui poate cuiva ce ar avea nevoie de el mai mult ca mine,fie ca prin suflet am intelege pasiune,intensitate in trairi,vitalitate,bunatate,gingasie chiar,compasiune etc.,chiar si viata.asa as vrea,daca as putea alege,sa-mi pierd sufletul,prin daruire,nu prin vindere..a vinde mi se pare atat de murdar deja,e o notiune cu conotatii atat de negative,imi provoaca o reactie ciudata totusi tinand cont ca omul e vanzator si cumparator aproape de baza..eh,asta e...
ca sa raspund mai clar,decat sa obtin ceva prin a-mi vinde sufletul,sau a face orice alt fel de compromis exagerat,decat sa obtin ceva fara nici un merit,fara nici o munca,nu mi-ar oferi satisfactie decat pt 1 secunda,si cred ca ca sufletul meu ar valora mai mult de 1 secunda,imi place sa cred asta macar..:)
multam de PERcizare :) - de Ice Queen la: 10/05/2005 15:05:24
(la: Suflete pierdute...)
stiu ca sunt trasaturi de caracter,"stiintific vorbind",multam de precizare oricum.presupun ca nu era pe un ton malitios..:)..nu?
daca am inteles eu bine,intrebarea era pe ce ne-am vinde sufletul,nu?deci,este din start o supozitie,in cadrul careia avem voie sa vindem si sa cumparam suflete,sau ma insel?intrebarea nu era daca poti sa-l vinzi ca si pe o ceapa,ci pe ce l-ai vinde daca ai putea...am indraznit decat sa raspund la intrebare..scuze daca am gresit facand asta.
acele trasaturi le consider ca tinand de suflet pt ca se asociaza notiunii de bine,de bun,de sentimentalism daca vrei,ce eu le vad caracteristice sufletului nu in acceptiunea sa religioasa,la care tu te referi,ci la cea oarecum laica,ca reprezentant de "funce" al sentimentelor.
iti multumesc.
#47872 (raspuns la: #47773) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gigi, - de anisia la: 22/05/2005 14:52:44
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
mda, am fost si am citit... alegerea e a lui! eu nu mi-as vinde sufletul pentru nimic. iar daca tot ce-a scris el acolo, il nemultumeste, solutia ar fi sa faca ceva pentru schimbarea situatiei. nu sa-si vanda sufletul, singura noastra zestre din nascare...
#50479 (raspuns la: #50466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder, - de anisia la: 22/05/2005 18:41:46
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
vadita treaba, retoricul mi-a scapat din vedere cand am citit textul cu pricina!! sorry!...gigi facuse, mai mult decat probabil, trimitere la textul tau de acolo, din cauza ca atunci cand mintim, ne vindem sufletul cate putin.
si, tot ipotetic vorbesc pentru ca nu am intrebat-o, situatiile prezentate de tine ca fiind posibile sa te faca sa-ti vinzi sufletul au fost cele ce a vrut sa le sublinieze si sa le alinieze situatiilor in care oamenii ar fi "dornici"/capabili/tentati sa minta pentru cel/cea de langa.

multumesc pentru versurile citate. ma bucur sa aud ca-ti plac :)
#50521 (raspuns la: #50487) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DUMNEZEUZEU A FACUT OAMENII C - de pirici la: 21/03/2006 19:52:24
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
DUMNEZEUZEU A FACUT OAMENII CA SA AIBA CIRCUL LUI ;BUFONI,SALTIMBACI ,MAIMUTE ... SA L DISTREZE ,SA I OFERE UN SPECTACOL ,ERA PLICTISIT. EI ISI FACEAU TREABA BINE, CONSTIENTI DE ROLUL LOR, JUCANDU L EXCEPTIONAL. SI..TOT PLICTISITOR ERA. LIPSEA INTRIGA . DE ATUNCI DOMINUS DEUS ISI PUNE HAINELE DE HALLOWEEN SI SPERIE OAMENII ,CARE PREA INSPAIMANTATI SA VADA ADEVARUL FUG SA CAUTE ALINARE CATRE UN CREATOR CARE II ALEARGA. SAU POATE OAMENII,AVENTURANDU SE IN CUNOASTEREA PROPRIULUI SPIRIT SI AU NUMIT COTLOANELE INTUNECATE ALE SUFLETULUI DIAVOL,ARUNCAND ASTFEL VINA PE UN PERSONAJ CE TRAIESTE NUMAI IN IMAGINATIA LOR, ASA CUM SI EI EXISTA NUMAI IN MINTEA LUI DZEU.
Varianta protocronista ar fi - de RSI la: 06/05/2006 11:03:22
(la: Eminescu, un Faust al romanilor)
Varianta protocronista ar fi Faust, un Eminescu al germanilor?
Dar, de ce paralela cu Faust ? Şi-a vândut Eminescu sufletul diavolului ? Să nu exagerăm, sifilisul este numai o boală venerică...
==================================================
""Cand este vorba de bani, toti sunt de aceeasi religie". - Voltaire "
Mai doriti aceasta jumatate de sfera? - de Sancho Panza la: 20/11/2006 20:31:40
(la: Oare ?)
"Cine nu crede in minuni, nu e realist."

Privirea ei catifelata
costa un vis.

Vocea ei dulce-argintie,
un geamat de dragoste.

Sanii
ii puteti plati
in nopti albe, rosii sau violete,
la alegere...

Ca sa o ai intreaga,
a ta,coplesindu-te,
iti vei vinde sufletul
ingerilor.

Domnule,
mai doriti sa cumparati
aceasta jumatate de sfera
numita "femeie"?

:) Am dat intamplator de topicul tau...si mi s-a parut ca acest "text-joc"...merge, cat de cat.Ne incadram in topic,signore?
Sancho, zaraza - de Honey in the Sunshine la: 05/07/2007 10:47:05
(la: Satanism in Romania)
Pasha, mai inchiriaza vreo patru avioane si cauta o agentie imobiliara in Malta...cumparam juma' de insula!

Eu zic sa ne vindem sufletul toti din cafenea! Va dati seama ce forta am dobandi? Am stapani lumea si picky va fi sefu' nostru (daca nu-l rastoarna RSI).

Oameni buni... rad cu lacrimi! :)
*** - de Ander la: 08/09/2008 18:24:20
(la: ritualuri, traditii, credinte)
Intotdeauna am avut o fascinatie pentru practicile traditonale, de aceea subiectul propus mi se pare foarte interesant, si as avea si eu cateva completari in legatura cu “fiintele mitologice” care populeaza univresul rural, cel putin in Ardeal, ca: strigoi, moroi, pricolici, oamenii lunatici, Martolea, Diavolii, etc. Oamenii cred cu adevarat in ele si le atribuie, de cele mai multe ori, un rol justitiar. Actiunea distrugatoare a acestor finite ostile poate fi anulata, fie si temporar, prin respectarea interdictiilor, a tabuurilor stiute de toti, prin supunerea la normele de comportament instituite de colectivitate. De aceea, comunitatile si-au elaborat ritmuri vitale referitoare la munca, odihna, alimentatie marcate de interdictii si dezlegari. Prin respectarea interdictiilor si prin practice ritualice oamenii cred ca pot lupta cu neprevazutul.
Multi dintre localnicii din sate sustin ca in anumite imprejurari li s-a aratat Diavolul. Ei sunt convinsi ca acesta se teme de Dumnezeu, fuge de semnul crucii, toaca sau lamaie. Se poate preface in orice animal mai putin miel (simbolul lui Hristos) si porumbel (simbolul lui Dumnezeu), diavolul poate intra in corpul oamenilor, ii pedepseste pe betivi etc.
Acesti oameni sunt convinsi de asemenea si de faptul ca raiul si iadul sunt pe pamant! (conceptie f interesanta dpmdv);
Strigoii sunt perceputi ca duhuri rele care provin dintre mortii pacatosi.
Se crede ca devin moroni copiii conceputi in una dintre cele 12 vineri sfinte de peste an.
Duhurile rele au capacitatea de a se metamorfoza in muste, vulpi, lupi sau rotite de plug.
Acestia sunt denumiti si “ oameni care umbla cu boscoane, cu ceasu’rau, sau cu glasu’ rau”.Moroii vin de obicei in serile de marti si vineri si in Postul Mare in special in ultima saptamana.
Martolea este o fiinta demonica, personificare a zilei nefaste de marti, imaginata ca o baba sluta si rea , invidioasa pe femei, si care intra in casele oamenilor in serile de marti.. De multe ori femeile sunt pedepiste si in vis.
Ritualul inmormantarii este foarte bine conservat in cultura traditionala romaneasca.
Cand o persoana moare, in unele sate ardelene, in prima zi mortul este spalat de rudele de acelasi sex cu iarba scumpa si alte plante frumos mirositoare pe tot corpul. Este interzis sa se calce in apa cu care s-a spalat mortul. Se spune ca cel care nu respecta aceasta interdictie isi va pierde norocul. In cele trei zile intre deces si inmormantare se organizeaza un priveghi. Fara sa dezvolte un repertoriu de bocete, satenii merg in casa defunctului si isi exprima regretful fata de cel mort. In unele sate, priveghiul este un prilej de petrecere. Locuitorii dadeau dovata de multa imaginatie in jocurile de priveghi.
In perioada cand mortul este in casa, se aseaza un vas de apa sub sicriu. Cand cosciugul este scos, vasul se sparge pentru a alunga frica celui care ramane sa locuiasca in casa defunctului. In ziua inmormantarii corpul mortului se masoara cu o ata de canepa pentru a nu duce norocul cu el, iar ata este pastrata cu sfintenie. In sicriu se pune un colacel, ca sa aiba mortul ce manca pe lumea cealalta, bani ca sa-si plateasca vamile vazduhului si o lumanare ca sa-I lumineze calea. Daca persoana decedata este femeie se punea in cosciug si un pieptene si o oglinda. In dreptul inimii defunctului era asezat un ac. Daca mortul doreste sa duca o persoana draga cu el acul il va impunge si-I va aminti ca nu este permis.
Pentru sinucigasi nu se trag clopotele, considerandu-se ca si-au vandut sufletul diavolului si sunt inmormantati in afara cimitirului. Se considera ca sufletul mortului sta la strasina casei timp de sase saptamani pana cand rudele ii pun pomenile.In acest timp, se crede ca mortul se uita pe geam sa vada ce fac rudele. Pentru a vedea daca sufletul mortului ii viziteaza dupa inmormantare, timp de trei seri, satenii puneau o scandura pe pragul casei si o acopereau cu un strat subtire de faina. Daca dimineata se gaseau urme era cert ca morul si-a vizitat rudele. De aceea, ori de cate ori se asezau sa manance rudele aveau grija sa puna mai intai sa puna hrana pe un blid pentru defunct. Cand se implinesc sase saptamani de la deces se aseaza o cana de apa fiarta pe pervazul geamului. Se crede ca sufletul mortului bea din aceasta cana inainte de a parasi casa. Mortii se scoala si povestesc intre ei. De aceea, locuitorii satelor cred ca nu este bines a se mearga noaptea la “tintirim”.
…sper ca nu am plictisit…
*** - de maan la: 21/11/2008 10:11:30 Modificat la: 21/11/2008 10:13:25
(la: cerc de literatura I)
lipsa cuvantului ' iubire'

..dar pana la urma a aparut, strans legat de notiunea de speranta pe care niciunul dintre ei n-o numeste, sau constientizeaza.
acum, c-ai amintit de-o lipsa, nu-mi amintesc sa fi citit despre vreunul dintre personaje ca 'a murit'.
s-au sfarsit, doar, sau au fost pierduti.
nici nastere nu exista, toti au fost creati.
nici mama nu exista.

nu mi s-a parut ca atitudinea fata de viata este sau are tendinte fataliste si nici resemnare n-am vazut.
nu e cinic, e destabilizant la propriu sa fii martorul manipularii psihologice, sa-i vezi roadele.
si te cutremuri.

asa cum personajele spera in sansa lor fara sa-si dea seama, tot asa pare ca ishiguro spera ca omenirea va constientiza pana la urma care-i pretul 'sanatatii cu orice pret', ce-nseamna sa-ti vinzi sufletul diavolului, dar mai ales sugereaza ca in conditii precare si chiar in lipsa oricaror conditii fiintele umane stiu, instinctiv ce-s iubirea, speranta, prietenia si spiritul de sacrificiu.

de ce-am zis ca nu se resemneaza nimeni, mioritic, in fata destinului?
pentru ca l-am auzit pe tommy urland, in finalul cartii.
ala e semnalul de alarma.
desi au fost manipulati sa-si accepte destinul (asa cum le-a fost dat!), desi pare ca l-au acceptat, furia lui Tommy pe de-o parte si modu-n care clonele ajung a deveni o comunitate diferita sunt tot atatea semne ca dorinta de libertate exista, in adancuri, in fiecare fiinta umana, indendent de modu-n care-a fost creata, crescuta.
vai de noi, cand va inflori iar clonele o vor constientiza, vai de sarmana rasa umana, cand ei vor intelege cu-adevarat nu cine sunt, ci ce-s capabili sa faca.

nici nu cred ca exista o arma biologica mai puternica decat noi insine, impotriva noastra.

#364999 (raspuns la: #364918) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E timpul să mergem Doamne - de cosmacpan la: 01/12/2008 21:43:53
(la: de unul singur........)

Mai ia-mă în braţe ca să-mi spui povestea
Cu-n prunc născut ca să despartă lumea de trecut
Şi să ne-arate că moartea mai scrie-n carne
Povestea cerului ce în lumină-i petrecut.

Ai scris în pâine că ţi-e greu trupul să-l laşi
Şi-n vin ai pus tot focul inimii rănite
Ne-ai dat motive s-aruncăm cu pietre
Căci ne ardea iubirea-ţi din cuvinte.

Nu-ţi fie frică-i singura minciună
Ce-o duc şi o agăţ în vârful crucii
Mi-e frică pentru ce va fi să fie,
Când îndemnat vei fi să-ţi ucizii pruncii.
Mi-e teamă c-or veni şi-i vei lăsa
Să-ţi umple Templul cu minciuni
Zarafii-or vinde sufletele la tarabă
Şi-n vorbe v-or închide de nebuni.
Când vă spuneam să îndrăzniţi
Îmi urlam teama şi durerea
De-a vă vedea în turmă-ncolonaţi.

Te-aştept să facem drumul împreună
Tu cărând crucea eu făcându-ma că tac
Îndură-te şi dă-mi paharul Tată
Căci sete mi-e de-o viata cât un veac.
Buna dimineata! - de Abecedar la: 27/01/2009 09:47:27
(la: Gand rautacios la vreme de seara)
Incerc cateva raspunsuri, fara sa-mi fi baut cafeaua.
Femeia o face pentru bani. A-ti vinde corpul e mult mai putin grav decat a-ti vinde sufletul. Sunt femei "virtuoase" in ochii lumii, pe cand in ai lui Dzeu ramane de vazut la Judecata. Cine traieste in occident stie ca realitatea prostitutiei romanesti e mult mai complicata.
Barbatul! Da banii pentru ca ii are, in primul rand. Cumpara orgasmul pentru ca nu stie, nu poate, nu vrea sa se implice suleteste si spiritual intr-o relatie cu o femeie.
Dumnezeu nu face niciodata raul dar il permite, ne cunoaste firea si stie ca pana nu atingem pragul de sus, nu-l vedem pe cel de jos.
da, da - de adina.petre la: 15/05/2010 21:59:48
(la: stridentze, cruci si alte oratanii...)
inca o pacatoasa aici de fatza! mi-am vandut sufletul diavolilor astora, acuma nu-mi mai dau astia banii inapoi pe belet. :(
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul -teorie 2002- fragment din cartea mea - de adacartianu la: 20/03/2004 15:08:18
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
DIAVOLUL: Aşa că tu crezi că eşti singurul vinovat de păcatul de a dori? Dar oare, nu Dumnezeu a lăsat în oameni şi îngeri simţirea, nu el a eliberat sufletul acesta plin de dorinţi şi pasiuni, chiar dacă sufletul îngerilor diferă de cel al oamenilor.
INGERUL: Problema ta este conceptuală, nu cred că viaţa ta nu ţi-a oferit nimic altceva decât o oarecare forţă distructivă, iar înţelepciunea te-a ocolit cu desăvârşire! Ar fi absurd să descopăr că eşti doar viclean şi atât!
DIAVOLUL: Viclenia e o parte consistentă a firii mele, iar despre înţelepciune nu pot spune că m-ar ajuta cu ceva, astfel că nici nu o consider necesară planurilor mele care includ lumea. Departe de mine să gândesc că isteţimea mea poate fi întrecută de înţelepciune. Dar ce vrei să spui cu asta?
INGERUL: Problema sufletului este una de esenţă, sufletul fiind esenţa universală pe care nici măcar Dumnezeu nu a creat-o! Sufletul este o energie independentă pe care Dumnezeu poate doar să o modeleze prin virtutea unor legi universale, însă nu o poate transforma. Insăşi Dumnezeu s-a născut cu sufletul în sine ceea ce demonstrează evident că şi înaintea existenţei Lui sufletul era eternitatea. Până şi Dumnezeu a luat naştere din suflet, asemeni oricărei creaţii lumeşti sau universale! Sufletul fiind baza, restul sunt doar amănunte.
DIAVOLUL: Il consideri pe Dumnezeu doar un amănunt?! Ti l-ai urcat în cap definitiv acum!
INGERUL: Ba nu! Vezi, asta înseamnă lipsa de înţelepciune! Adevărul nu poate fi contestat, iar lupta ta aprigă de secole este o absurditate care s-a născut tocmai din lipsa ta de înţelepciune. Nu poţi fura puterea unei fiinţe asupra unei lumi atâta timp cât nici puterea ei nu este integrală. El nu reprezintă totul pentru întreg universul, ci doar pentru o parte a lui. Universul este o gradare, iar dacă Dumnezeu este puternic peste viaţa pământeană asta nu înseamnă că el deţine întreaga putere universală.
DIAVOLUL: Negi autoritatea divină? Nu mă aşteptam să fii chiar atât de nesăbuit! Ha!Eşti un înger răzvrătit cu adevărat!
INGERUL: Nu, nu contest puterea Lui, afirm doar ceea ce ştiu, faptul că nu este o autoritate universală unica, o forţă care domină întregul în toată masa lui! Te înşeli amarnic crezând de atâtea secole că e doar El şi numai El în tot acest infinit!
DIAVOLUL: Iţi baţi joc de mine?!
INGERUL: Nu. Iţi spun doar ceea ce este universul, lumea şi Dumnezeu. La baza tuturor creaţilor stă sufletul, el reprezintă viaţa apoi urmează Dumnezeu şi restul.
DIAVOLUL: Restul care?!
INGERUL: Restul care participă la procesul creaţiei, la întreţinerea vieţii în toate aspectele ei. Nu este simplu acest proces de naştere, întreţinere şi devenire, apoi, ce să mai spun de transfigurare şi transcendenţă? Crezi că toate astea se întamplă numai datorită Lui? Crezi că miturile esentiale ale umanităţii sunt doar vorbe-n vânt? Doar poveşti scornite la întâmplare de cine ştie ce muritor?
DIAVOLUL: Nu ştiu ce intenţii ai spunându-mi toate aceste inepţii…bazaconii pe care nu pot să le consider decât o insultă la adresa Lui! Ori ţi-ai pierdut într-adevăr minţile!
INGERUL: Nu am nici o intenţie în ceea ce te priveşte, m-ai împins spre dialog, acum suportă consecinţele sau pleacă. Eu nu te pot ţine aici cu forţa, sunt un deţinut. Călăii mei sunt oamenii, nici tu şi nici El!
DIAVOLUL: Dar explică-mi şi mie teoria ta cu privire la universalitate şi conducătorii ei, m-ai surprins. Si, recunosc, departe de mine să cred această teorie! Faptul că Dumnezeu nu este autoritate absolută mă uimeşte cu adevărat.
INGERUL: Este autoritate absolută asupra oamenilor nu asupra întregului univers. Nu există Dumnezeu şi doar atât, legile universale se bazează şi pe alte soiuri de forţe. Dumnezeu este doar o parte din forţa înţelepciunii, iar autoritatea Lui este răspândită asupa spiritului şi sufletului uman, nu asupra vieţii însăşi. De aceea nu El poate schimba lucrurile rele din viaţa oamenilor! Intregul univers este divizat, nu este o unitate în sine, iar asta implică o serie de forţe diferite care stau la baza orânduirii lui.
DIAVOLUL: Nu Dumnezeu a creat lumea?
INGERUL: Nu, dar a luat parte la creaţia ei. Dacă Biblia omenească spune că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile asta este doar o latură mitologică prin care omul trebuie să înţeleagă că El este autoritatea cea mai puternică asupra umanităţii. Dar Dumnezeu nu este creatorul universalului, El este implicit o parte a acestuia.
DIAVOLUL: Si-atunci ce rol are El în creaţia umanităţii?
INGERUL: Rolul de părinte ocrotitor al omului pentru că, Dumnezeu a creat omul, nu şi lumea în care există omul! Aici s-a greşit în doctrina religioasă şi faptul acesta l-a determinat pe fizician sau chimist să conteste existenţa lui Dumnezeu şi religia!
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu a făcut omul, iar restul lumii în care există s-a născut prin puterea altor forţe?
INGERUL: Bineânţeles, este o problema de lege naturală, de energie universală care a contribuit la o creaţie necesară. După cum bine ar trebui să ştii, noi îngerii studiem în şcoală în afara legilor Paradisului, universalităţii şi divinităţii, însăşi doctrinele, mitologiile şi legile umanităţii, pe acelea create de ea însăşi. Este formidabil să vezi evoluţia fiinţei, să vezi când a descoperit existenţa lui Dumnezeu. După câte încercări de a-şi răspunde asupra problemei existenţei sale prin propria-i forţă, a înţeles actul divin al creaţiei! Este fantastică descoperirea organizării lumii datorită înţelepciunii cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Inţelepciune care nu este uşor de folosit sau cultivat, şi totuşi oamenii, unii dintre ei, au reuşit să descopere prin puţinul spiritului lor o capodoperă universală cum este creatia lor şi a lumii în care trăiesc!
DIAVOLUL: Nu cred că oamenii au descoperit încă provenienţa lor sau a lumii, la ei totul este o permanentă îndoială, incertitudine. Nu au dobândit încă marile adevăruri despre care îmi spui tu acum!
INGERUL: Ei poartă aceste adevăruri în ei înşişi însă nu înţeleg adevărul, iar dacă cineva anume le-ar revela conştiinţa asupra marilor adevăruri, nu ar ştii să le primească, i-ar speria. Oamenii încă nu pot înţelege totul, şi chiar dacă le-ai da totul, uşurinţa fenomenului le-ar crea mari probleme, fiindcă nu ar ştii să se folosească de ceea ce ştiu. Ei se aşteaptă la cu totul altceva, unii se aşteaptă chiar să descopere faptul că nu există Dumnezeu…încă există multă absurditate în minţile şi încercările lor pentru a fi convins că nu pot suporta adevărul. Nu s-ar mulţumii dacă ar ştii că e doar Dumnezeu, ei încă mai caută alte soluţii pentru că au impresia că ar fi prea simplu să fie aşa. Le place viaţa complicată.
DIAVOLUL: Dar este evident că singura lor soluţie este să creadă ca sunt o creaţie divină!
INGERUL: Da, aşa este, însă fiecare în adâncul sufletului aşteaptă să i se dovedească altceva. Până nu scapă de aceste căutări care nu-i pot focaliza spre singurul adevăr real al existenţei lor, nu se pot linişti. Unii descoperă adevărul, aceia sunt cei înţelepţi, dar întotdeauna pe cei înţelepţi omenirea îi lasă la urmă, căutându-i abia în clipa în care nu mai există. In timpul vieţii lor sunt consideraţi nebuni sau visători, calităţi pe care societatea nu le acceptă. Interesantă firea omenească, păcatul voluptăţii în care cade cu uşurinţă şi cu care e atât de uşor să atragă pe oricine! Vicleniile pe care le cunoaşte de la tine îi stau uneori drept căpătâi al faptelor şi, cu atâta uşurinţă este capabilă să se joace între lumină şi întuneric încât îţi lasă impresia că umanitatea a evoluat mai presus de divinitatea universală. Evident, este doar o impresie înşelătoare, cel care ajunge să creadă în ea, el însuşi e o umbră cu atribut de om. Omul adevărat se ridică spre înţelepciune, cel care aşteaptă de la sinea lucrurilor să o primească se risipeşte spre pieire. După cum bine ştii, nu toţi muritorii văd Paradisul! Deşi Paradisul este o stare naturală. Ei înşişi îl poartă în construcţia lor, însă în felul în care trăiesc pe pământ îi îndepartează de acesta.
DIAVOLUL: Eu cred că ai luat-o razna şi spre amuzamentul meu cred că-L mâniezi tare pe moşulică!
INGERUL: Nici pomeneală! Sunt destul de înţelept să ştiu că ceea ce gândesc e adevărat. Vorbele mele nu sunt o joacă de cuvinte şi doar atât.
DIAVOLUL: De ce crezi că este adevărat, numai pentru faptul că te consideri înţelept? Mie unul mi se pare absurdă teoria ta cu privire la puterea divină.
INGERUL: Nu mă refer la puterea divină, ci la puterea lui Dumnezeu. El este divinitatea pentru oameni, dar alături de el se găsesc şi alte forţe. Esenţa divinităţii nu se opreşte în el. Divinitatea este un fenomen mai amplu pentru universalitate. Nu putem privi infinitul ca finit în Dumnezeu, pentru că El nu este un capăt, o limită. Nu vorbesc din prisma oamenilor, cu ei se întamplă altceva. Bineânţeles că pentru ei ca fiinţe, Dumnezeu reprezintă totul, însă pentru universalitate nu.
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu are Dumnezeul lui?! E absurd!
INGERUL: Nu. Insă el deopotrivă cu alţii conduce acest univers infinit.Eu, ca înger contribui la viaţa Paradisului, Dumnezeu contribuie la viaţa universului, omul contribuie la viaţa pământeană. Fiecare dintre noi contribuie la un proces de creaţie diferit, dar care se răsfrânge inevitabil asupra tuturor lumilor existente în univers şi, bineânţeles, asupra universalităţii însăşi. Viaţa în toate aspectele ei este cauză şi efect, nimic nu este întâmplător şi totul are un sens. Animalul, insecta, omul, noi, Dumnezeu, planetele, sufletul, chiar şi tu, au rostul lor într-un scop mult mai grandios decât viaţa pământeană sau Paradisul. Ar fi o lume mult prea simplă aşa cum o percep oamenii, o lume redusă la om şi Paradis. Viaţa e doar un pas spre adevărata lume, moartea e doar pasul următor, iar Paradisul la fel. Viaţa nu se opreşte la un nivel, ci însăşi viaţa transcede spre alte forme de viaţă chiar de nu sunt pământene. Există un soi de plafonare în lumea tangibilă, o plafonare care le mişcă oamenilor conştiinţa în asemenea hal încât nu pot percepe că viaţa lor de acolo nu este nimic mai mult decât o impresie. Ei sunt expresii viitoare care în lumea materială capătă doar o vagă intuiţie a ceea ce-i aşteaptă mai târziu. Viaţa lor este o probă pe care trebuie să o treacă până la finele timpului acordat de natură, dacă nu reuşesc se nasc din nou până când descoperă ceea ce au de descoperit.
DIAVOLUL: Asta ştiu şi eu, dar mă frământă gândul că secole de-a rândul însăşi eu l-am privit pe Dumnezeu ca fiind unic. In cazul de faţă pot înţelege de ce, de atâtea ori, aveam impresia că oricât aş încerca să transform lumea Lui în ceea ce vreau eu, alte forţe se războiau cu mine în afara Lui. E un fel de conspiraţie universală care-ţi dă libertatea să te mişti în voie până la un punct, apoi vine şi îţi întoarce toate planurile peste cap. Eu credeam că e El!
INGERUL: Nu întotdeauna, uneori nu-i stă în atribuţii să facă unele lucruri, alteori se sfătuieşte cu restul şi ajung la un plan comun în ceea ce te priveşte, în ceea ce priveşte lumea sau universul. Dumnezeu este o parte a forţei universale chiar dacă viaţa oamenilor este guvernată de el.
DIAVOLUL: Ciudat este faptul că omul cuprinde şi laturi care mă caracterizează, de ce ar fi vrut El să creeze o fiinţă în care să existe şi binele şi răul deopotrivă?
INGERUL: Omul a ales răul singur când nu a ascultat învăţătura Lui.
DIAVOLUL: Omul a căutat cunoaşterea, de ce cunoaşterea ar fi un rău?
INGERUL: Stiu, un om fără cunoaştere e un imbecil, dar El le dăruise atât cât le trebuia pentru a fi fericiţi.
DIAVOLUL: Cu toate astea nu au fost fericiţi. Si tu ai avut totul care să te facă fericit şi, totuşi, eşti aici.
INGERUL: Iţi mai aminteşti cum a luat naştere lumea?
DIAVOLUL: Din plictiseală?
INGERUL: Nu râde, vroiai să vorbim serios.
DIAVOLUL: Te ascult.
INGERUL: Era vorba despre echilibrul universal, îţi aminteşti?
DIAVOLUL: Da, credeau că prin crearea lumii se va forma echilibrul dintre timpuri. Balansul egal pe linia infinitului.
INGERUL: Da. Gândeşte-te la infinit ca la o dreaptă care are situate pe ea punctele A si B,…e!…dreapta asta este străbătută de tot soiul de energii care trec pe deasupra ei cu forţe diferite. Aceşti curenţi ajung, uneori, în punctul B cu mai multă forţă şi atunci dreapta suferă mici transformări. Punctul B se apleacă, iar punctul A trece ca vârf, apoi invers, punctul B trece ca vârf. Diferenţa de gradaţie în timp şi spaţiu este aproape insesizabilă în condiţia în care există A şi B, dar imaginează-ţi ce groaznic ar fi dacă pe dreaptă ar exista un simplu A şi toate aceste forţe s-ar vânzolii doar deasupra lui. Eee!…uite, din acest motiv a fost creată lumea oamenilor. Acesta era echilibrul căutat.
DIAVOLUL: Dar ce rol au oamenii, de ce n-au lăsat doar pământul?
INGERUL: Tu chiar n-ai minte?! Oamenii sunt energia care creaza echilibrul. Pământul e doar un spaţiu în care ei se dezvoltă pentru a contribui cu energia lor la echilibrul universal. Imaginează-ţi că pe dreapta asta sunt mai multe puncte…A,B,C,D,E…şi aşa mai departe, pe lângă astea mai sunt zeci de alte puncte care sunt, de fapt, planete nelocuite, nepopulate cu nici un soi de fiinţă. Toate planetele A,B,C,D,E sunt populate iar în jurul acestora pe o raza de mii de ani lumină nu există viaţă, ci doar alte planete nepopulate. Forţa acestor emisfere, acestor spaţii se transformă într-o forţă unică care alcătuieşte prin sine universalitatea. Să presupunem că pământul s-ar fi aflat în partea dreaptă a dreptei pe care ne-am imaginat-o, în partea stângă sunt zeci de alte planete locuite, iar în partea dreaptă sunt doar 5, de exemplu,…echilibrul nu e perfect. Atunci mai trebuia populată o planetă care să aibă în jurul ei o configuraţie de planete care pot contribui la viaţa finţelor care se vor naşte. Planete nelocuite care prin conjuncţia lor, prin amplasamentul lor să influenţeze viaţa. Fiecare om e născut sub un semn zodiacal, crezi că pământul a fost ales la întâmplare? Nu, bineânţeles, e vorba de o scară ierarhică a energiilor, a planetelor, a influenţei acestora asupra oamenilor. De ce crezi că spaţiul, cerul şi planetele au însemnat din totdeauna pentru ei un punct de reper, tipologiile ca trăsături mari ale umanităţii sunt descifrate prin influenţa planetelor, a spaţiului. Acum înţelegi ce substrat au toate aceste amănunte? Până şi timpul, gândeşte-te la timp care de fiecare dată e altul, pe pământ sau în spaţiu. Creaţia omului nu este un fenomen întâmplător sau un fel de experiment, rolul creaţiei este de o mai adancă complexitate pentru întreg universul.

DIAVOLUL: In concluzie universul se foloseşte de energia oamenilor…păi e corect?! Si ăştia, amărâţii de ei, nu ştiu nimic, le folosiţi energia şi apoi îi omorâţi! HA! E convenabil!
INGERUL: Nu glumii cu asta, ştii prea bine ce se întamplă apoi…cum ştii prea bine de ce mor oamenii.
DIAVOLUL: Da, omul bătrân nu mai posedă aceeaşi energie, dacă moare se transformă în energia iniţială. Vezi că ştiu?
INGERUL: Uneori eşti doar un bufon, ştiai?
DIAVOLUL: După atâta teorie mai trebuie să te amuzi puţin, nu crezi? Dar, ce-ai spus e interesant, recunosc. Eu nu m-aş fi gândit. Dar ce rol are atunci Paradisul?
INGERUL: Eşti îngrozitor! Tu crezi că un spirit care a existat într-o lume materială ca cea de pe pământ se poate obişnui în alta care să nu-i semene? E, Paradisul are calităţile exterioare ale lumii lor, o lume cu care sunt obişnuiţi. Vorbeam despre timp, există atâtea timpuri paralele în univers!…iar unul dintre ele este chiar Paradisul. Imaginează-ţi tot dreapta de mai devreme, pe ea se află planetele care formează echilibrul vieţii în tot ansamblul de puls material, am rezolvat problema echilibrului acesta, dar mai există şi timpul dintre timpuri. Acest timp este paralel cu toate celelalte şi în acesta se află divinitatea în toată măreţia ei. In concluzie, energia care creaza echilibrul vieţii creaza şi echilibrul acestui spaţiu în care nu poţi exista decât ca energie. Spaţiul dintre spaţii, dar pe care îl cuprinde tot infinitul universal. Si, poate te gândeşti că existând atâtea vietăţi în univers s-ar putea strânge prea multă energie în spaţiul dintre spaţii. Ei bine, nu se poate. Dintr-o regulă foarte simplă. Si anume, cum oamenii au Paradisul, fiecare din restul lumilor au spaţile lor care să fie identice cu lumea în care au trăit. Aşa se formează un echilibru superior şi, totodată, ştii că unele energii se reântorc de unde au plecat, revin la viaţă dupa un anumit timp. Ciclul acesta de energie-viaţă se produce în permanenţă, e o rotaţie, o energie vine şi o alta pleacă. Spaţiul dintre spaţii e ca o sursă de reâncărcare după ce fiinţa organică, materială, îşi consumă energia trăind.
DIAVOLUL: Asta ajungi să spui tu despre Dumnezeu! Dacă spui asta şi oamenilor te vor arde pe rug! Eu, te cred, dar în afara mea nu te va mai crede nimeni aici!
INGERUL: Stiu, nici nu voi spune astfel de lucruri…mă gândeam că, poate, acum vei înţelege măcar tu că unele dintre jocurile tale nu se vor realiza niciodată. Nu din cauza Lui, ci din cauza unei puteri mult mai mari din care el este doar o parte.
DIAVOLUL: Si despre restul…ştii ceva anume?
INGERUL: Nu, cărţile acelea nu ne sunt puse la dispoziţie, iar eu sunt doar un înger al Paradisului, nici eu nu pot cunoaşte totul, ci puţin mai mult decât oamenii. Intotdeauna există o limită pentru că numai Dumnezeu şi restul sunt culmea înţelepciunii. Restul, orice ar fi şi oricâţi ar fi cred că au acelaşi fundament, posedând aceeaşi cunoaştere a totului. In mod real nu pot conduce universul decât dacă ar fi egali, în cazul în care unul ar fi mai deştept sau mai puternic, s-ar face o altă ierarhizare, ceea ce nu cred că este şi cazul lor. De fapt, sunt convins de asta.
DIAVOLUL: Ai da toată omenirea peste cap cu teoriile tale! Ai reuşit s-o faci cu mine, dar cu ei?! La cât de înţelept eşti, de ce nu încerci să te salvezi singur?
INGERUL: Pentru că am greşit, sunt în închisoarea oamenilor cu voinţa Lui. Dacă El va considera că voi putea primi iertarea, îmi va da de ştire.
DIAVOLUL: Auzi, ştii care e o altă ciudăţenie?
INGERUL: Nu, spune-mi.
DIAVOLUL: Nu există Iadul de care vorbesc oamenii, eu nu am creat nici unul. Eu exist printre ei şi îi am adepţi cât trăiesc, după ce ei mor…eu caut alţi oameni.
INGERUL: Nu e ciudat, şi ştiu că nu există Iadul, dar trebuia construit în mintea lor pentru a se teme de tine. Stii şi motivul pentru care s-a întâmplat asta!
DIAVOLUL: Oarecum.
INGERUL: Sti bine că atunci când o fiinţa îşi foloseşte energia în mod negativ, distructiv pentru sine sau specie, energia se dizolvă atât de mult încât dispare la un moment dat. Când omul care şi-a folosit energia în mod negativ moare, nu mai posedă minimul de energie care să-l urce spre Paradis. Pur şi simplu omul rău moare pentru că, în final, devine doar materie lipsită de energie. Adevărul e că Iadul e o necesitate, aşa se poate păstra mai multă energie creatoare utilă universalităţii.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...