a-ti rascolit

Exista un proverb care este folosit si in alte limbi...
"Nu rascoli un..."rahat" care pare uscat fiindca o sa miroasa urat din nou...!!!
Hai mai bine sa incercam sa gasim solutii care sa putem sa ne ajutam colegii din Romania,tara care e pe drumul unei prabusiri totale.
Cei care sant astazi la putere sant mai rai decat fam. Ceausestilor dar au stat in umbra lor si au asteptat ca niste caini turbati sa muste...si dupa ce i-au muscat pe Ceausesti, acuma musca in turbarea lor tot poporul.
Romania se va schimba in momentul in care acesti "caini" turbati se vor musca intre ei pana se vor omora singuri...poporul nu mai are nici putere si nici speranta de a putea face ceva...
Singura solutie este poate doar o catastrofa naturala ca in Iran care sa ii acopere pe cainii si serpii veninosi sub daramaturi iar tara si orasele sa se reconstruiasca dela baza...cu noi forte si...fara "caini-turbati" si nehamesiti sau "serpi-veninosi"...
Asa ca povestea Ceausestilor poate ramane o poveste care va ramane in istorie...iar daca romanii vor sa rascoleasca din nou acel "rahat" exsita pericolul sa nu se mai poata face nimic in urmatorii 10-15 ani pentru tot poporul tarii...
Pacat de aceasta tara frumoasa si de sufletele curate care mai exista in ea.
Iliescu si ceilalti nu au fost si nu sant adevarati romani...sant doar niste marionete care abea isi mai trag sufletul...si mult de trait nu mai au.
Vine si ziua cea mare...poate in generatia urmatoare fiindca acum...nici o speranta...tara e plina de javre si lepre care vor sa suga si mai mult dela popor asa cum fac limaxii sau mustele pe rahat...sug pana le crapa ochii...uschhhh

"sa vina americanii",apoi bai baietica,ai aceasta sansa prin Lia Roberts,n-o fi ea 100% americana dar e republicana si va fi bine pt. mataluta si familie cei cu banet si vile.
Nu imi dau seama cui vorbesti cind spui:"cetateni,daca nu va convine actuala stare de lucruri,infaptuiti o revolutie...bla,bla bla"?
Ne vorbesti noua cei care traim in vestul salbatic ori celor din Ro.din Estul salbatic,ori doar vorbesti cu tine insuti?
Cred ca ar fi educativ pt. tine sa dai o raita prin Spania la cules de capsuni ori ca exercitiu sa speli cel putin W.C ul din casa cu minutele tale albe si fara bataturi,esti inca la o virsta timpita prin care destui am trecut dar ne-am trezit repede,mult entuziasm si ..filosofie exista la 18 ani cit si rebeliune,dar impotriva cui te rascoli tu?
daca neaparat vrei revolutie de ce nu o incepi prin tine,dar imi dau seama ca inca esti "un baietel de bani gata.."si chiar satul de de multi dintre noi cum spui si apoi vrei s-o dregi ca totusi in mod..paradoxal ne iubesti.Poate doar pe cei 34% caci restul de 66% te stupefiem din plin.
....POATE ar trebui sa revii la cafenea dupa 10 ani si mai vorbim atunci,....poate ar trebui sa mai iesi intre timp din casa sa vezi lumea reala,ori poate sa-ti gasesti o prietena?
Cred insa ca nu ai dreptul de a ne condamna pt. parerile ce le-am avea despre Ro.multi am trecut (NU..POATE!)prin destule in vietile noastre si nu-i frumos sa ne bestelesti,altfel te pun la colt pe coji de nuca.
Fi intelept pe cit poti la 18 ani si las-o mai moale,ori te crezi un nou Gavroche?

LOVE&PEACE,
Ozzy

1)"de pilda retragerea evreilor din teritoriile ocupate..."

Si asta este rasuflat,Cecilia!
Chiar tu l-ai deschis, srigand dupa ajutorul meu!!
Nu tii minte?"Evreii contra lui Sharon.....".
2)Din nou cazi in "pacatul" discutiei depre Israel, vorbind de evrei!
O eventuala retragere a trupelor israeliene din Fasia Gaza(nu inteleg ce cautam acolo pana acum!) este o hotarare a Guvernului Israelian si nu are numic comun cu "evreii".
Eu nu deschid un astfel de subiect, deoarece nu obisnuiesc sa citez site-uri oficiale(ori aici este vorba despre politica guvernamentala!!).
Si ce am avut de spus, am spus deja la subiectul anterior!
3)Eu nu sunt "rascolit" de nici un subiect ci numai de neadevaruri sau exagerari care nu au nimic comun cu actualitatea(sau realitate).
Reluarea acestor "subiecte rasuflate" a fost facuta pe baza initiativei "adminului" de a le inchide, la care eu mi-am exprimat parerea(am fost acuzat ca "acesta e politica lor, trollism, samd...)
De aici toata "reluarea subiectului!"

Numai bine.
Anita47

p.s.Inca mai sustin ca aceste subiecte nu vor fi blocate si ca avem deaface numai cu o "incercare de reanimare a lor".
Ne vom convinge dupa ziua de....vineri!

Din nou,
Anita47....conspiratorul.

cateva melodii ale lui Pavel Stratan.
fiindca ma tampisem mai mult decat acceptabil, am incercat si altceva.

miscare gresita, pintru ca acum halucinez in dublu: "out of time man" si "mama call" ambele cu manu chao.(:

vai, sa schimbam, sa schimbaaaam!!!
sa stiti, bey, ca daca-mi var iar 'fado'-n vene, m-ati pierduuut.
('asta-i si ideea', v-am prins obraznicilor!)

aaa... haida sa va povestesc de-obsesii, dincolo de muzica.
de fapt, muzica nu mi-i idee fixa ci pretext de...dar, s-o lasam asa...:)))

so:
‘after eight’ is niste tabletele de ciocolata pe care, ca sa nu le devorez imediat dupa ce-am deschis cutia, le-ascund de mine prin frigider.
Nu va mirati ca reusesc – doar gandul miracolului dulce descoperit asa ma smechereste!

Deci ma prefac ca nu stiu unde-s, uneori cu o acuratete iesita din comun si chiar uit unde le-am pus.
Nu am curaj sa va spun cum rascolesc frigiderul in mari momente de criza, cand mi se pare nedrept ca am mancat tot!
Nici nu-ndraznesc a va povesti cu ce deliciu savurez bucata magica, atunci cand o descopar uitata pe undeva.

heheee ... acu fo doua zile, mi s-o nazarit ca mi-i aidoma si cu poeziile,
numa' ca nu le-am ascuns io, ci le-am descoperit, intamplator, ca pe ciocolata cu menta, dupa ora opt.

dulce-dureros-intoxiquée, parol!

n-ai decat sa ridiculizezi si sa improsti cu sageti veninoase cat vrei matale, domnul meu. prezinti prea putina importanta si n-am sa-ti mai dau atentie. fa si tu la fel, nu-mi pare rau. insa am sa continui sa stau aici pana in viata viitoare, de va trebui, fiindca tin neaparat sa va fac viata asta de aici un iad. voi, care veniti cu tot felul de ideologii si filosofii prin care incercati, poate nu cu buna stiinta, sa inselati mintile treze, voi meritati...sa fiti iertati. eu va iert, poate o va face si Dumnezeu... chiar, apropo, unde va fi marele Manitu, unde vor fi Budha, Zoroastru, Mahomed si toti ceilalti la sfarsitul lumii? desigur ca vor conduce armatele de oameni la care le-au fost nasi. unde? fiecare in raiul lui, ca sa nu mai fie suparare intre cete. insa peste toate aceste cete va rasuna trambita ingereasca si glasul Domnului va tuna de va rascoli adancurile pamantului. "Cel ce cauta spre pamant si-l face pe el de se cutremura, Cel ce se atinge de munti si fumega", Acela va veni cu slava si putere multa sa-Si ia roadele Sale la vremea lor. atunci se va pune intrebarea: cati talanti ai tu, cati ai tu... si daca ai primit zece trebuie ca macar unul sa fi adus castig. dar daca i-ai ingropat si-ai asteptat venirea Lui stiind ca e om aspru fiindca secera ce n-a semanat si aduna de unde n-a vanturat, atunci mania Lui nu va avea limite. asta o sa ziceti si voi, ca in viata voastra n-ati auzit de El decat ca de niste povesti, niste basme. si-atunci v-ati aplecat urechea la vicleniile acestei lumi si v-ati inchinat la dumnezei straini. treaba voastra, e alegerea voastra. dar macar nu incercati sa va fofilati ca sa atrageti pe altii prin vorbele voastre mestesugite. tineti pt. voi invataturile voastre despre dumnezei straini si despre traditii care nu se leaga cu cele ale noastre. ramaneti cu totemii vostri si lasati-mi mie pe Dumnezeul Cel viu si adevarat, atat va rog! in rest..., nici o rusine si nici un respect fata de oameni nu va caracterizeaza, asteptati ca lumea sa va laude pt. viata voastra pacatoasa pe care ati dus-o sau o duceti. tatal vostru este minciuna si roadele lui se vad in ce scoateti din gura.

just me

mai, ce v-a apucat cu subiectul asta? de mult nu m-a mai palit asa de tare nostalgia.

exista in iasi cateva locuri pe care le iubesc la nebunie:

gradina botanica, copoul (toamna dar mai ales primavara, cand infloresc salcamii) si o bancuta in parcul de la teatrul National....

Dar vai! toate sunt atat de departe astazi..Locurile in sine dar mai ales semnificatia lor.

Cel mai rau imi lipsesc spectacolele esuate de la opera din Iasi...cat am mai ras, sus la balcon,infundat- ca sa nu-i deranjam pe ceilalti, ce se prefaceau ca nu vad oribilele gafe, pentru ca ei erau mai bine educati.

si buseurile cu branza si stafide, cenaclurile, poezia si piata cu legume si fructe de la hala centrala...ce bogatie de culoare si gust!

gatha, ca e tarziu si sa stiti ca "amintirile ma chinuiesc,amintirile ma rascolesc", vorba cantecului idiot, si eu sunt om muncitor, 15 ore de munca zilnic,4 de somn( de! mi-s emigrant nou noutz cu numar social proaspat) si nu face bine la irimioara.

Noapte buna voua,buna dimineata Iasiului meu drag.


Verily from the everlasting joy do all objects have their birth.

poate ca esti prea tanar ca sa intelegi... poate ca nu ai iubit cu adevarat... poate ca nu ai fost indragostit cu adevarat...

La varsta adolescenta, infatuarea este usor confundata cu dragostea. Ajunsi insa la varsta adulta, matura, ne dam seama ca toate acele valuri de drag ce le-am trait in adolescenta nu au fost altceva decat spulberari de imaginatie.Iubirea adevarata vine cu timpul. Trebuie sa fii iubit mult ca sa simti energia ce ti-o daruieste. Mi-amintesc de timpul in care eram indragostia de el. Puteam sa fac orice! Nimic nu imi statea in cale si niciodata nu eram obosita. Nu ma sleia de puteri (cum precizasi tu) ci dimpotriva imi daruia putere. Cred ca avea de-a face cu faptul ca fericirea venita din iubire inlatura toate obstacolele, nu existau probleme! Fericirea, iubirea nu pot obosi. Nu cata vreme sunt impartasite. Nu cata vreme daruiesti si primesti! Nu cata vreme exista in tine si pentru cel de langa tine.

"Smecheria" la mijloc care nu o stii tu este aceea de a-ti deschide sufletul, de a te lasa purtat de vant, de a ignora semnele de intrebare ce incearca sa-ti intunece sentimentele. Iubeste si atat! Si astfel vei capata energia! Multi dintre semenii nostrii fac greseala de a rascoli din trecutul celui iubit, de a se impovara cu povesti si trairi ce nu le apartin sub pretextul de a cunoaste mai bine aproapele. Consider o greseala, si o pierdere de energie. Cunoaste omul asa cum este cand ti-a aparut in viata! Fii prezentul lui , fii viitorul lui! Lasa-i pe cei ce i-au apartinut in trecut sa duca povara. Tu bucura-te de prezent si zambeste sansei de a avea un viitor . Astfel vei putea folosi energia pentru a cladi mai departe lumea voastra, ca cuplu.

As putea sa iti vorbesc o vesnicie despre asta. Dar poate ar fi prea mult. Incearca sa citesti si printre randuri. Intotdeauna o parte de adevar se ascunde printre randuri, in semnificatii...

Sper sa fii fost de ajutor...


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!

Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.

Reactia ta, asa cum ma si asteptam, este una chiar de eschivare. N-ai venit cu contra-argumente la afirmatiile mele, asa cum ai facut-o cu altii inaintea mea, ci te-ai multumit sa ma contrazici pe un ton acru si cu superficialitate bazandu-te pe faptul ca din ce am scris pana acum ma cunosti ca pe buzunarul suveicii tale. Ei bine, nu ma cunosti catusi de putin. Am banuit inca de la inceput ca esti nascut in Romania, tara pe care o detesti fiindca "atunci", "candva", "cineva" a hotarat sa "exporte" niste evrei pt. niste motive mai mult sau mai putin intemeiate. Am intalnit destui evrei romani care s-au aratat dispusi la a incepe un razboi personal cu toti fiindca se simt nedreptatiti. Evreii venetici sunt mai radicalisti decat cei nascuti in Israel, asta e opinia mea.

Ai o tactica interesanta, asemnatoare cu a lui Destin: ma faci radicalist antisemit, sovin, fiindca am pus pe tapet niste lucruri reale ce vadesc clar inclinatia unor evrei de a-si da doar lor dreptate in numele unor nedreptati care sunt umflate in mod artificial. La toate "acuzatiile" mele te-ai gandit sa raspunzi cu ifose si cu persiflari. Pt. mine asta e dovada faptului ca nu eu, ci tu mai ai mult de citit si de invatat. Tu vezi numai laturile ce-ti convin din anumite contexte socio-politico-economico-religioase. Insa iti dau o veste: istoria nu se judeca prin prisma evreiasca ci prin aceea a lumii intregi. Trebuie sa facem corelarile necesare pe coordonatele spatiu-timp ca sa ne putem da seama de niste realitati trecute, nu e de ajuns ce simtim noi sau ce ne povestesc altii dp lor dv subiectiv. Obiectivitatea reiese din complexitatea surselor.

Zici ca: "Am alte treburi acum cu arabii ,semiti si ei , care numaidecat vor ca eu personal sa ma intorc de unde am veni , adica sa plec in Romania , or else …." Am vazut chiar azi cat de semiti sunt musulmanii din fasia Gazha, petec de pamant pur si simplu rascolit de tancurile si blindatele israelite "ca masura de precautie la atacurile teroriste ale miscarii Hamas." Auzi, dom'le, si se mai mira ca se nasc teroristi cand de fapt tocmai ei ii imping la asta, tocmai regimul militar totalitar ii face pe unii sa recurga la astfel de acte- a se vedea recentele evenimente din scoala rusa. Daca ar fi dupa mine, unuia ca tine nu i-as mai da voie sa se stabileasca in Romania sub nici o forma. Nu de alta dar s-ar putea ca in timp sa se ajunga si pe la noi la aceleasi probleme ca, deh, nu ne lasam asimilati usor de clica burghezo-mosiereasca ce detine finantele lumii.

Nu m-am ratoit la tine, ti-am vorbit cat se poate de clar si de raspicat, ceea ce e cu totul alta mancare de ciuperci. Hotararea asta "interna" a Sanhedrinului s-a facut pricina de sminteala si de multe nedreptati inclusiv pt. crestini. Poate ca matale ai uitat (sau poate nici n-ai citit fiindca nu te-a interesat aceasta problema) de persecutiile indreptate impotriva crestinilor, persecutii la care au instigat insisi evreii prin simulacrul de proces intentat lui Iisus Hristos. Faptul ca ei insisi nu L-au acceptat pe Hristos ca Mesia, mai ales ca se nascuse din poporul evreu care Il astepta, a dat apa la moara persecutorilor romani si pagani care au luat crestinismul drept secta sau miscare politica indreptata impotriva starilor sociale ale vremii, intocmai cum au interpretat evreii. Cu alte cuvinte crestinii au fost cu atat mai detestati cu cat originea lor (Hristos) a fost mai detestata si mai nepretuita. E de ajuns sa vedem ce au facut fariseii si carturarii cand orbul din nastere care a fost vindecat de Mantuitorul a dat marturie despre Cel ce-l vindecase: l-au izgonit din Templu! Pana si parintii lui, de teama ca ar putea fi la randul lor izgoniti, s-au lepadat de el zicand ca pare a fi fiul lor, dar ei nu stiu cum a ajuns sa vada. Asadar conducerea "interioara" se baza pe un tip de "monarhie" absoluta, arhiereul avand de cele mai multe ori ultimul cuvant. Asta se mai vede si din asa-zisul proces intentat lui Hristos, proces la care putinii Sai aparatori n-au mai putut decat sa spuna cu amaraciune in suflet: oare exista la noi obiceiul ca cineva sa fie condamnat fara judecata? Insa cei ce incriminau au zis: "noi lege avem si dupa legea noastra trebuie sa moara". Care lege?

A veni cu aceste lamuriri dupa 2000 de ani nu este catusi de putin caraghios, este imperios necesar. Lumea trebuie sa cunoasca acel context inainte de a-i plange pe saracii evrei, nu crezi? Caraghios este ca tu vii acum si-mi propui sa nu vorbesc despre aceste lucruri fiindca deranjeaza o hotarare "interioara" a Sanhedrinului. In primul rand nici n-am inteles, este Sanhedrinul o instanta sfanta care nu greseste niciodata? Si apoi de ce trebuie sa ramana aceasta o hotarare ascunsa cand de persoana lui Hristos se leaga crestinismul?

N-am avut niciodata pretentia ca as fi citit totul despre toate. Faptul ca au fugit...incet, precum spuneam, acei evrei din Franta n-are o prea mare relevanta pt. mine personal. Motivele lor nu tin, se vede treaba, de antisemitismul romanesc, nu-i asa? Totusi ar fi interesant de auzit din gura ta motivele care au dus la aceasta plecare.

Anul trecut stiam din surse sigure ca e vorba de doua milioane si ceva de romani in diaspora, cei mai multi plecati la lucru, evident, nu definitiv. Cum s-a dublat aceasta cifra in mai putin de un an mi se pare nu numai greu de crezut, dar si inexplicabil. Poate ne luminezi tu cu ceva informatii. Si ca o paranteza: ce bine v-ar mai cadea sa plece toti din tara aia si sa va instalati voi acolo ca, nu-i asa, trebuie sa va stabiliti undeva definitiv. Dar sa revenim: stii matale cam care ar fi totalul populatiei Romaniei la ora actuala? Daca stii inseamna ca-ti dai seama imediat ca procentajul socotit de tine este iluzoriu si demn de ras. Nu ma asteptam la asta din partea unui evreu care din nastere este deprins cu matematica (mai ales cu tabla inmultirii si-a impartirii).

"Si care e chestia cu masonii ?. Tot evrei si ei ?. In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?. Ce , treburile romanilor le-ai rezolvat ?." Nuuu, masonii sunt crestini cuminti care vor binele si bunastarea lumii intregi, ba chiar isi pun averile in slujba comunitatii. Ei sunt iubitori de pace, drepti, cuviinciosi, incoruptibili, aparatori ai adevarului si libertatii, nefatarnici si receptivi la nevoile societatii...! Adica..., la nevoile societatii lor. Zici ca: "In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?" Sa tragem de aici concluzia finala ca nu trebuie sa ne bagam in treburile interne ale evreilor din guvernul corupt de fosti comunisti? Ce sa fac, am o meteahna mai veche: nu-i sufar pe toti astia care s-au uns pana-n gat de mierea in care innoata si care striga catre cei de afara ca trebuie sa mai stranga cureaua cu inca vreo cateva gauri- de-o sa aiba romanul un stomac cat o papiota de ata. Asa ca ma bag si eu unde nu-mi fierbe oala. Dar, stai un picut, imi cam fierbe fiindca e vorba de tara si poporul meu. Si tocmai fiindca n-am rezolvat (inca) problemele romanesti, ma ocup de masonii binevoitori care ne conduc destinele la ora actuala.

In ce priveste Mosadul de tip militienesc nu cred ca mai trebuie adaugat nimic. Este ce este si n-ai tu cum sa schimbi treaba asta, si nici cum sa scuzi. Eu nu ma pricep atat cat mi-as dori, dar macar imi doresc sa pricep. Si daca tu esti mai bine informat decat mine atunci ar fi necesar sa vii cu ceva informatii pe marginea subiectului, nu-i nevoie sa ma desconsideri pt. consideratiile mele. Da dovada prin argumente credibile ca esti mai luminat si mai nerasuflat decat mine si-ai sa ma reduci la tacere.

Zici ca sunt "romanul de ieri"? Bine zici, sunt romanul care inca nu s-a lasat intoxicat de propaganda iudeo-masonica si care n-accepta pt. nimic in lume sa-si vada tara si neamul zdrentuite de niste ipocriti (ma refer exclusiv la cei din organizatiile amintite). Sunt romanul care crede intr-o renastere nationala pe fond spiritual, nu material. Materia l-a inrobit inca din rai pe om prin gustarea din placerile ei. Sunt romanul de ieri intr-o societate "moderna" si societatea asta n-o sa accepte niciodata pe cineva "invechit" ca facand parte din ea. Nu-i nimic, imi pretuiesc soarta asa cum este ea, nu cer osanda de la Dumnezeu strigand mereu: "ne-ai scos in pustiu ca sa murim de foame si de sete". Din p meu dv natiunea romana a trecut cu adevarat prin desertul (a se citi desertaciunea) lumii acesteia moderne timp de mai bine de 40 de ani, ar cam avea dreptul acum la odihna si la o viata decenta. Da, am imbatranit in acest lung sir de peripetii, dar spiritul meu este acelasi ca in prima zi. N-am avut si n-am nevoie de minuni precum izvorarea apei din piatra sau ploaia de prepelite si mana ca sa inteleg niste lucruri simple. Iar eu nu sunt indoctrinat mai mult decat tine.

"Aculta la mine"... Nu stiu ce as mai putea asculta in afara de pornirile tale aprige spre razbunare. Ca din ce ai scris nu rezulta in nici un caz faptul ca nu vrei razbunare, din contra, afirmatia ta nici tu singur nu o crezi in adancul sufletului tau. Prefer sa ascult croncanitul unui corb.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Romania comunista a ajuns la productia anului 1938 prin 1968 s-au 1969 daca datele sunt corecte! E posibil ca acest lucru sa se fii intimplat dupa 1972 dar intr-un regim de minciuna cifrele sunt si ele mincinoase!
Istoria Romaniei de la Cuza ne-a fost ascunsa la toti! Nu se pomenea nici de M. S. Carol I creatorul Romaniei moderne. Saream la miscarea muncitoreasca si la rascola de la 1907, s-au se pomenea de internationala I-a si de manifestul partidului comunist Asa ca traind in minciuna zilnica incepi sa o si crezi! E pacat ca in incercarea de a devenii un intelectual nu ai facut nimic pentru tine in a descoperii adevarul! Acum batrin, frustat, scormonind in mucegaiul comunist esti cuprins de regrete si de amintiri din ce in ce mai ROZ.
Adrenalina si poate colesterolul au si ele partea lor in regretele tale!
Ura ta impotriva Americii e nejustificata! Cunostintele tale despre acesta tara de fapt nu exista!
Am tone de rabdare si sunt dispus sa-ti dau cele mai acurate informatii daca mai ai un oarecare interes in a afla lucruri pe care nu le stii! Asta depinde de tine! Poti trai cu frustarea care te domina, dar iesirea din depresia asta in fond depinde numai de tine!
I-ti urez sanatate si noroc! Nu ezita sa intrebi despre lucruri pe care doresti sa le afli!
S-auzim numai de bine!
"K".

Cinstite autorule, fara a ma da roman-verde tin sa-ti spun ca ai in mine un iubitor de patrie si de neam, poate mai mult decat altii de aici sau de aiurea. Sigur, asta nu se afirma, cat mai ales se dovedeste prin fapte. Dar fiindca e vorba de fapte, sunt mandru ca am la activ cateva experiente personale care daca nu ma fac vrednic de demnitatea de roman, cel putin ma pot lasa sa vorbesc liber despre cum vad eu acest subiect.

Asadar am avut sansa si in acelasi timp cinstea de a ma afla in cateva randuri printre romanii adevarati, romanii de dincolo de Prut si cei din satele sasesti de prin Covasna si Harghita... Acuma nu ca doar acolo s-ar afla romani adevarati, ce vreau sa spun e ca acolo i-am intalnit pe putinii romani care stiu ce inseamna patriotism, dragoste de tara si de neam- la modul concret. I-am vazut plangand si cantand romaneste, plangand si vorbind romaneste, plangand si traind romaneste. De ce plangand intotdeauna? Hmmm, motivele sunt atat de multe... De dorul tarii mama?! Din cauza deziluziilor pe care le traiesc zilnic?! Din cauza neputintei lor de a mai face ceva care sa conteze in istorie?! Oricum, sigur e faptul ca plansul pe romaneste este cel mai bine cunoscut de toti acestia. Asta au toti romanii in comun: plansul- si de aici doinele.

Imi amintesc de parca a fost ieri: o intreaga comunitate dintr-un sat cernautean adunata la un praznic al bisericii locale, prilej nu numai de bucurie (fiindca le-au venit oaspeti mari din Romania: o parte a unei comunitati ortodoxe) ci si de in/cantare dupa datina strabuna. A auzit cineva de Hruseuti, com. Voloca? Eu atunci am auzit pt. prima data de acest sat- ironia consta in aceea ca nici macar nu e departe de granita. Nu as putea niciodata descrie in cuvinte ce am trait in acele momente pe viu.

Se apropie cu pasi repezi sarbatoarea nationala a Romaniei... Cu ceva ani in urma, in ajun de sarbatorile Domnesti ale iernii, cutreieram impreuna cu cateva zeci de romani, tineri si indrazneti ca mine, plaiurile care candva au fost rascolite de vuietul si valmaseala luptelor pt. neatarnare. Asa trecand din sat in sat si din comuna in comuna pana in Mun. Sf. Gheorghe, nu pot sa nu-mi amintesc cum eram primiti de romanii de acolo si sa nu mi se stranga pielea pe spate si acum: prapuri, cruci, mese pline cu tot felul de bucate (de post, ca era vremea postului), sateni calari pe cai si purtand drapele... Doamne, ce fior, sa te prinzi in Hora Unirii ca la Alba-Iulia si sa reeditezi acele momente unice ale Romaniei Mari! Si apoi sa tragi o dusca de vin nobil din plosca lasata de la daci incoace, din tata-n fiu... Si Imnul National cantat din toate piepturile..., marsul tinerilor care plecau la lupta... Nu e nici vreme si nici decent cred sa-mi vars pasiunea aici. Dar pot sa mai adaug ca aceste intamplari, chiar in momentele in care le traiam aievea, erau in plus si aducerea aminte a celor jertfiti pt. idealul suprem de reintregire a neamului romanesc. Da, ei s-au indoliat pt. ca noi sa putem astazi purta vesminte/straie de sarbatoare. Ei au purtat drapelul intr-o mana, arma in cealalta si crucea in inima. Unii dintre ei mai traiesc si azi, uitati de lume sau pur si simplu nebagati in seama, si cu unii dintre ei ma intalnesc din cand in cand cu promisiunea de a depana amintirile istoriei "live".

Dar care este rostul acestora, ce ma face sa scriu asa? Tocmai titlul subiectului. Nu-mi pot retine acum, asa cum nici atunci nu mi-am putut retine, acel sentiment ciudat cand in fata statuii lui Mihai Viteazu (din Sf. Gheorghe) se canta Imnul National si doar cativa dintre romanii adunati acolo au avut curajul de a intra in Hora Mare. Le-am vazut expresia de pe chipuri, un fel de teama de "imprejurimi"... Si i-am inteles atunci fiindca doar cu cateva zile inainte nu-mi putusem cumpara un film foto de la un magazin- nu stiam decat limba materna, adica romana! Si iar nu pot sa nu amintesc un aspect: noi cantam si hoream in piata iar "oficialii" si-au facut datoria de ochii lumii, au depus coroanele de flori si-au plecat "la vestiare"- ca era frig si pe masa primariei zgribulea un godac cum numai prin filmele despre timpurile medievale mai poti vedea. Si oricum cu putini te puteai intelege, ca nici ei nu stiau (?) romaneste. Iar noi, romanii din toate colturile Romaniei Mari, mersesem sa-i colindam dupa datina strabuna... Mai are rost sa va spun si ce ingretosati am fost la vazul acestora?

Una peste alta, "bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi". La intrebarea daca am cu cine sau cu ce ma mandri ca roman pot raspunde intr-un singur fel: nu mi-e rusine de neamul meu, nici chiar de as ramane singurul care mai tine la el. Si daca prin absurd as admite ca nu m-am nascut in Romania, ochii mei tot spre ea s-ar indrepta fiindca nu are asemanare pe lume. S-o fi umplut de uscaturi si de lepre, ca asa a lasat Dumnezeu ca dupa potop gunoaiele sa fie ridicate de umflatura apelor si sa fie duse unde nu merita si unde nu se asteapta, dar mai stiu pe de alta parte ca dupa potop vine si soarele dogoritor care le usuca si le face netrebnice- nici macar pt. foc nu mai sunt bune. De aici si cuvantul Psalmistului: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!

P.S. Imi plac morile, cu noroc sau fara, plutind sau nu pe ape; imi place cantecul greierilor si dezmierdarea lebedelor; imi place culoarea cerului romanesc mai mult decat a celui strain; imi plac muntii nostri milenari pe care de cate ori i-am vazut am vrut sa-i iau acasa... Prea multe imi plac, ca sa le scriu aici. Am sa admit insa ca sunt si lucruri ce nu-mi plac: parvenirea, stilul "copist de pretutindeni", ingamfarea, tiganeala, cersetoria profesionalizata, vinderea pe un blid de linte s.a. E adevarat, nu suntem sfinti, dar avem cel putin datoria de onoare de a urma celor ce au scris cu sangele lor istoria noastra. Stiti ce zice in Scriptura atunci cand Cain il ucide pe fratele sau Abel: "iata, sangele fratelui tau striga la Mine din pamant". Asa sa stim, ca sangele inaintasilor nostri striga la Dumnezeu cerand dreapta rasplatire pt. ce se intampla cu tara. Si cine va fi aflat nevrednic...
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Am sa incerc sa raspund sistematic si sintetic mesajului tau. Ce anume ma face sa cred in Dumnezeu? Revelatia naturala si supranaturala!

"Nu crezi ca indoctrinarea din timpul formarii tale te-a programat prea mult?" Se prea poate, cam la fel cum pe tine te-a format ca si caracter si "credinta" indoctrinarea atee.

"Tu nu ai nici o indoiala despre credinta ta?" NU! Indoiala, ca sa facem un pic de istorie biblica, vine de la diavolul care a pus sub semnul indoielii cuvantul lui Dumnezeu.

"Ce te face sa ignori aceste ganduri negre? Frica de consecinte?" La ce anume te referi, care ganduri negre? Oricum, sa stii ca nu ignor nici un gand, pe toate le trec prin filtrul ratiunii, dar nu al ratiunii goale, ci al ratiunii purtate de credinta. Vorbesti de frica de consecinte... Oare cine se teme intr-adevar de consecinte aici?!

"Ce te face sa crezi ca Dumnezeu tine asa de tare sa fie ascuns de ochii nostri si in acelasi timp sa ne vrea sa-l "vedem"?" Tocmai ca Dumnezeu nu tine sa fie ascuns de ochii nostri, ci noi tinem sa nu-L vedem. Este optiunea noastra si El nu ne forteaza prin nimic sa admitem existenta Sa. Dar daca noi nu-L vedem asta nu inseamna ca nici El nu ne vede!

"Cine exact este acest Satan si de ce se pare ca el este mai puternic decat Facatorul nostru?" Cred ca stii despre cine/ce vorbesti, intrebarea mi se pare retorica. Si totusi, satan este un inger de lumina care a fost la mare cinste in cetele ingerilor, dar care din neascultare si mandrie a cazut din cinstea aceea si a fost sortit pe veci sa stea in iad. Ca o paranteza, iadul n-a existat dintotdeauna, ci el a fost creat pt. satan si ingerii din ceata lui care l-au urmat. Lui i s-a lasat puterea de a amagi sufletele oamenilor si de a le atrage la el, asta tocmai pt. ca fiecare dintre noi sa aiba libertatea de alegere proprie si pt. ca prin rezistarea in fata acestor ispite sa se mantuiasca. Aici se vede si dreptatea lui Dumnezeu care nu da mantuirea gratuit, fara nici un aport din partea noastra, ci pe merit. Si ca sa revin, puterea diavolului consta in lipsirea de buna voie de ajutorul lui Dumnezeu, cu alte cuvinte incalcarea voii divine aduce cu sine lasarea in voia diavolului- de aici vine puterea lui, nu din slabiciunea lui Dumnezeu.

"Ce te convinge ca Iisus n-a fost un impostor sau un profet fals?" Argumentele sunt multiple si pleaca de la cele mai mici amanunte pana la cele mai complicate. Exista tratate intregi de teologie (si nu numai) in care poti gasi argumente destule, daca chiar vrei sa gasesti asa ceva. Aici nu avem spatiul necesar pt. a dezbate asa o problema vasta.

"Cum impaci contradictia dintre imperfectiile Bibliei, ale celor ce au modificat-o de-a cursul anilor, si absolutismul incontestabil al existentei Lui?" N-am ce sa impac, Biblia nu se contrazice niciodata, oricate slabiciuni i-am cauta noi. Asta pt. ca in ea se gaseste cuvantul lui Dumnezeu care nu minte niciodata. Ceea ce insinuezi tu pleaca de la necunoasterea textelor pe care iti bazezi teoria. De fapt e vorba de ceea ce se cheama "antinomii", adica locuri aparent contradictorii dar care la o studiere mai atenta sunt in totala concordanta cu restul Scripturii. Dealtfel textele nu pot fi interpretate intotdeauna separat de restul scrierilor. In plus, unele scrieri au un caracter profund dogmatic, altele sunt mai degraba un fel de letopisete, asta ca sa nu mai pomenim despre faptul ca au fost scrise de diferiti autori si destinate unei f. variate categorii de oameni- in spatiile si timpurile acelea. Despre aceste probleme cred ca ai sa gasesti destul material chiar pe forum aici. Cine si ce a modificat in timp la textul Scripturii? Vino cu explicatii ca sa stim despre ce vorbim, nu arunca pastile.

"Ai avut vreodata revelatii?" Asta este o intrebare personala si nu consider normal sa raspund acesteia. Tu ce crezi, faptul ca te-ai nascut din nimic si printr-un complicat proces al evolutiei materiei ai ajuns om matur (nu mai pun la socoteala aspectul constiintei umane si al gandirii logice care, in mod cert, nu tin de materie) inseamna ca esti martorul unei revelatii, si inca una care se perpetueaza zi de zi? Acesta este doar un simplu ex.

"Cum explici tu diversitatea de religii de pe glob?" Simplu: oamenii n-au mai suportat invatatura cea buna si folositoare si si-au ingramadit invatatori dupa capul lor. Cunosti povestea celor doi frati, Cain si Abel. Aici avem marturia primei deosebiri de religie: in timp ce unul aducea jertfa cea buna, celalalt nici macar nu s-a sinchisit sa ia parte la ea ci a adus o altfel de jertfa care n-a placut lui Dumnezeu. Si mai in adanc, intelesul e urmatorul: din mandrie si invidie!

"Cum este posibil ca o minoritate (crestinii) sa cunoasca adevarul, iar restul sa fie chiar asa de rataciti (evreii, musulmanii, indusii, budistii, ateistii, indigenii, etc)?" N-am zis nicaieri ca ceilalti sunt rataciti. E posibil crestinii sa cunoasca adevarul fiindca isi au obarsia in fiinta adevarului, in Iisus Hristos- "Eu sunt calea, adevarul si viata". Dar nu toti cei din afara crestinatatii se vor pierde. Zice undeva in Scriptura ca "paganii care nu au lege, din fire fac ale legii" si ca "vor fi judecati dupa legea lor". Astea sunt taine greu de patruns de vreme ce judecata nu este a noastra, ci toata I s-a Fiului Omului.

"De ce nu le-a trimis D-zeu si lor un Moise sau un Iisus?" Pai daca a trimis unul si bun, de ce mai trebuie nu stiu cate clone ca sa creada? Oricum, aceasta intrebare poti sa I-o adresezi direct lui Dumnezeu, raspunsul cel mai concludent il afli acolo.

"Cine este Mohamed si cum este el diferit de Iisus?" Nu stiu cum este "Mohamed" diferit de Hristos, dar stiu ca unul a ramas in mormant cu trupul si celalalt a inviat a treia zi din morti; unul promite "tabacioc, guleai" (dupa vorba lui Creanga) si cadane goale dupa moarte, celalalt promite comuniune cu sfintii cei din veac si cu Dumnezeu Insusi.

"De ce preferi o cosmogonie neverificabila primitiva antropomorfica, antropocentrica si complet rupta de realitate, unei cosmogonii sau ipoteze de cosmogonie inradacinata in observatiile noastre directe, referitor la DNA, evolutie, univers, chiar daca aceasta din urma este incompleta?" Raspunsul la asa o intrebare care este mai degraba acuzatoare decat pornita din nestiinta, il afli studiind cu sufletul mai mult decat cu mintea ce inseamna hristologie. Zici ca e neverificabil? Spune-mi si mie, spre ex., in ce fel e verificabila teoria evolutionista? Insasi stiinta, in cautarile sale demonstrative ca nu exista creatie, a adus dovezi incontestabile cum ca a existat creatie si ca evolutionismul este o pura teorie bazata de f. multe ori pe hazard si "explozii" datatoare de viata in diversitatea si complexitatea cunoscute azi de noi. Observatiile directe despre care vorbesti sunt in fapt indirecte, fiindca tu crezi ce spun unii cercetatori fara a vedea totusi experimentele lor pe viu. Asa ca da-mi voie sa cred in Dumnezeu ca Cel care ma face sa experimentez pe viu viata alaturi de El.

"Oare pentru ca religia iti ofera o cosmogonie completa, usor de inteles in dualitatea ei simplista, si promitatoare a unei eternitati mult superioare experientei noastre limitate?" Prin urmare admiti ca suntem limitati. Cam care crezi ca ar fi limitele putintei noastre si ale cunoscibilitatii? Si in functie de ce sau de cine (luat ca etalon) putem sa ne masuram aceste limite?

"sufletul este nemuritor numai in sensul ca posteritatea ii creaza aceasta nemurire." Intr-un fel ai dreptate, inainte de judecata universala sufletele unor oameni vor putea fi scoase din iad cu ajutorul rugaciunilor celor ramasi in viata, adica ale posteritatii. Daca te referi (cum intrevad eu) la aspectul numelui si al amintirii acestuia, toate astea sunt desertaciuni omenesti. Nicaieri in lume n-a dainuit ceva mai mult decat Dumnezeu si ideea de divinitate. Statuile sunt sfaramate, numele intinate sau pur si simplu sterse din cartea istoriei, mormintele rascolite si...praful si pulberea se alege de toate.

"Ideea sufletului nemuritor (in sensul propriu) mi se pare o ipoteza putin plauzibila, mai degraba o urmare semi-automata a fricii de moarte si a miturilor create in stil tipic pescaresc de-a lungul mileniilor." E optiunea ta. Poate de aceea si-a ales Hristos ucenici din randurile pescarilor, ca sa inventeze povesti pescaresti si apoi sa moara, sa-si dea viata pt. acele povesti. F. veridic, n-am ce zice!

Iti doresc sa te vad in rai.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Stii ca nu este toamna sa nu ma duc sa-mi iau rechizite, inclusiv creioane pe care apoi le iau unul cite unul si le ascut bine de tot in ascutitoare electrica. Daca as sta sa-mi rascolesc toate sertarele de acasa cred ca mi-ar trebui citeva vaze sa fac buchete de creioane ascutite. Ce misto ca nu numai eu gindesc asa!

Atom pe-al gandului aripa, salut a tale incercari de-a cauta in cer si-a rascoli prin mari. Si eu in drumu-mi negresit am fost atom al clipei razvratit.
Si intrbarile se pare sunt sursa vietii de la marginea diminetii.
De totul crezi ca e natura , Natura poate fi un Dumnezeu e gandul meu.
Si Dumnezeii cati exista sunt doar un omenesc suport. Desi cateodata mi se pare , sau poate des, sunt o cortina pentru inima haina.
Cuvintele prea multe sunt cred de vina de nu vedem LUMINA.

draga destin, draga paianjenul,

imi pare mie sau voi chiar ati inteles gresit punctul meu de vedere...?

"...de ce sa complicam lucrurile incercind sa intelegem de unde venim si incotro ne indreptam..." - este fraza mea! se pare ca trebuie sa fiu mai explicita. ei bine, de ce sa complicam lucrurile incercind sa intelegem de unde venim...multi se intreaba de ce ne nastem, ce e viata, cum si de ce, cine hoataraste sa ne nastem, sa fim, sa avem viata. nimeni nu a gasit si nici nu cred ca va gasii raspunsul. si de aceea eu personal cred ca e mai bine sa luam lucrurile ca atare: ne-am nascut, bravo, am fost norocosi, ni s-a dat sansa, hai sa nu ne mai chinuim sa aflam si de ce . nu facem altceva decit sa cheltuim energie aiurea. cum zice taranul roman: calul de dar nu se cauta la dinti!!! apoi, partea a doua a frazei: ...si incotro ne indreptam! - mergind pe acelasi principiu si hotarire, iarasi vin si spun: multi se intreaba de ce murim, cine hotaraste cind sa se intimple, de ce ne pierdem pe cei dragi si asa mai departe. nimeni nu a gasit si nici nu cred ca va gasii raspunsul. stie cineva cind moare? nu! stie cineva de ce? nu! stie cineva ce se intimpla dupa aceea? nu! ei bine, iata ca ne consumam energia aiurea pentru a doua oara. pentru ca Cel ce a creat toate acestea...nasterea, viata, moartea... El nu cred ca vrea sa îi aflam toate secretele. Si atunci? Atunci s-a nascut in mine aceasta fraza:"...de ce sa complicam lucrurile incercind sa intelegem de unde venim si incotro ne indreptam..." Nu ati dat importanta importanta sensului intrebator al frazei..."de ce sa complicam"... pentru ca eu consider ca e mult mai important sa imi canalizez energia in a accepta ceea ce mi-a fost daruit (faptul ca m-am nascut, viata in sine si moartea ce va veni la un moment dat), decit sa imi complic existenta incercind sa aflu de ce...

aceasta fraza nu face altceva decit sa arate dorinta-mi de a-I respecta Creatorului dreptul de a-si pastra tainele sale. Stiu ca le tine in secret (ca dovada ca de mii de ani nimeni nu a gasit raspunsul!) si de aceea nu incerc sa rascolesc in traista Lui.

semenii nostri sunt diferiti. si fiecare are dreptul lui la opinie. de aceea doar m-am limitat la a pune intrebarea (in mare masura retorica, in fapt, dar si adresata celor ce vor sa isi spuna opinia).pentru ca respect pe cei de linga mine si ma bucur cind un schimb de impresii are schimb. este o forma de imbogatire a cunoasterii de sine .

eu nu sunt nici pe departe o sceptica atunci cand vine vb. de posibilitatile stiintei .omul poate ajunge grozav de departe folosindu-se de instrumentele ei. admit ca traim mai bine,ca avem mai multe inlesniri de pe urma evolutiei stiintelor dar ca suntem mai fericiti?mai buni?nu cred.

totusi,o lume in care moarte sa fie optionala nu-mi pot imagina.cum ar putea fi atins un asa deziderat? putem controla imbatranirea,boala dar putem oare dirija si hazardul,absurdul(pt ca in lispa lui Dumnezeu doar asta ne ramane)acel absurd care face ca unul sa moara la 3 ani ,asa cum ziceam intr-un accident stupid,iar altul sa traiasca 300 de ani.ar trebui sa se ajunga pana la a face din fiinta umana un robot dar nici acestia nu sunt infailibili.

intr-adevar lipsa educatiei si a oricarei deprinderi de introspectie poate fi socotita si ea ca fiind responsabila de raul din noi.dar acestea nu sunt singurele cauze. eu cred ca ele fac parte dintr-un intreg lant cauzal si ca rolul lor in manifestarea raului este mai degraba de catalizator.

toate celelalte consideratii pe care le-ati facut legate de modul in care poate fi manipulat omul doritor sa creada sunt,din nefericire,cat se poate de adevarate.nu vad cum ar putea fi combatute intr-o lume rascolita de violenta avand ca justificare motivele religioase.eu una sunt ortodoxa si,bineinteles,"traiesc cu convingerea absurda" :)ca religia in care m-am trezit e cea mai buna.

ps gradina botanica si copoul au fost tare frumoase in toamna asta,o toamna ca la carte,cu toate ingredientele trebuincioase.:)

Folosesti schematici de gandire totalitare, retrograde, o gramada de clisee si de stereotipuri propagandistice, si tind sa cred ca lucrarea dumneata de diploma o sa iasa maron, in cazul in care nu-ti vei folosi inteligenta si pentru a mai rascoli dupa surse de informatii, caci cele care le-ai uzitat pana acum sunt eronate sau partiale, si ma indeamna sa ma gandesc, cu o aceiasi logica cu care dumneata spui ca cine nu e cu Bush e contra lui, ca cine nu munceste e prost.
KRadu, esti delirant, de fiecare data cand te vad imi vine sa rad. Dar e bine ca ai un scop in viata, acela de a te isteriza in permanenta la vederea Statuii Libertatii.

p.s. Petru, constitutia americana se bazeaza pe ideile revolutiei franceze, iar din momentul in care francezii au putut vedea ca ideile lor se pot pune in aplicare spre diferenta de multe alte ideologii franceze de pana atunci (vezi finisterele sau laicismul pentru acea epoca), atunci le-au aplicat, sau au avut curajul de a lupta pentru a le aplica si in tara lor.

Anda, ai perfecta dreptate, filmul a fost facut pentru ¨average joe¨.

Numai bine

"Prin urmare, am constientizat nevoia unei asemenea oganizatii. Uii dintre noi vor sa puna umarul la realizarea proiectului. Stim cam ce este de facut. Intrebarea este: ne apucam sau nu de treaba? Unde gasim nucleul de membri fondatori? Trebuie sa fie exclusivist si elitist acest nucleu? Cat ne va lua sa ii aducem la un loc sa gandeasca schema asociatiei si sa semneze actele de constituire?"

Intrebarile Dvs imi rascolesc niste amintiri care nu imi fac placere.

De fapt, ca unu` care am fost si m-am uitat la fotografi si am vorbit cu oameni din domeniul imaginii si la Singapore, si la Paris, si la Moscova, si la Praga, adica aproape peste tot prin Europa si Asia, as putea sa apreciez mai la rece ce se intimpla la noi, cu atomizarea asta blestemata; nu am solutii, nu stiu de ce se intimpla asa, dar rezultatul este suicidar.
De mai multe ori au venit in Ro in ultimii 15 ani diversi reprezentanti ai unor mari firme producatoare de aparate foto, de accesorii, de sisteme de studio digital; vindusera in Ungaria sau Bulgaria cite 4-5 aparate digitale Sinar de cite 50.000 de euro si nu intelegeau de ce aici nu cumpara nimeni, ce, aici nu se fac poze de produs, de corporate, portrete profesionale?
Eu le spuneam nene, io nu am bani nici sa cumpar un capac de obiectiv pentru asa un aparat, nici cirpa aia neagra de se pune deasupra; si ei imi spuneau nene, pai nimeni nu cumpara asa ceva singur, fotografii se asociaza, pun bani si scule impreuna, asa e in Europa.
Pai asa o fi la ei; eu am incercat mai mult de juma` de an in anul 2002 sa fac o afacere comuna cu maimulti fotografi, sa luam un studiou mare, sa gindim altfel bisnisu` si sa atacam problema la un diapazon mai major; pe scurt, am vorbit cu multi, nu s-a legat nimic, nu am reusit decit sa pierd o juma` de an din viata mea organizind himere cu cai verzi pe pereti.
Nu a fost posibil sa urnesc nimic.
Dar nu am fost singurul.
Prin anii 1992-93, domnul Feri, de care am mai zis aici, cel cu Studioul Union, care tocmai a dat faliment, a facut un sindicat al fotografilor profesionisti din Cooperatie in primul rind; are si acum o servieta cu acte, cu cele necesare, de la statut si stampila la cont in banca; problema e ca atunci nu a vrut nici un fotograf sa auda de asa ceva.
Timpul a trecut, si uite unde sunt fostii fotografi de cooperatie; in cosmos probabil, pentru ca in Bucuresti nu mai exista nici un studio foto profesional pentru public, fotografia de nunta a ajuns un ciubuc jalnic facut de niste cioflingari (cu 2-3 exceptii) si cooperatia a sucombat de mult de fapt; iar fotografi cu studiouri, in Bucuresti, exista sa zicem poate 15-20, dar nici un studiou nu arata ca spatiu profesional; apartamente de bloc sau de vila inchiriate, mici hale foste industriale, diverse spatii de depozitare sunt acum studiouri; o rusine, de fapt; sigur ca sunt facute cu dragoste, chin, eforturi inimaginabile, eroism chiar - dar nu se pot compara cu ce e un studiou pro in oricare dintre lumi la ora asta.
Cind o sa vina primul shmeker de afara si va cumpara pe zona de centura un spatiu de 5000 de m2 si va construi ca la carte un studio foto baban, ca la carte, atunci o sa fie Sodoma si Gomora fotografiei romanesti profesionale... Vine clientul cu tirul de produse pe o parte si pleaca pe dincolo cu produsele fotografiate si CD-ul in buzunar...
Ar fi multe de discutat. Sa fie intr-n ceas bun aceasta initiativa, si sa vedem ce se mai intimpla...
Oricum, ma intreb si eu amestecind in cafea, cum este posibil sa nu mai existe fotografi cu studiouri pentru populatie ( ce mai e pe ici pe colo face de rusine numele de fotograf...) - au disparut din cauza sucombarii pietei sau piata a sucombat datorita disparitiei lor?
Cum e posibil ca forumul de la afepereu sa fie ca mort, si mai ales cum e posibil sa nu existe "avansati" sau profesionisti interesati de acest nou proiect... nu pot intelege.
Desi, prin prisma experientelor povestite pe aici, nici nu mor de mirare.

"...daca ai ales sa te casatoresti, la acel moment persoana aceea era iubirea vietii tale."

- Din nefericire exista si persoane pe care circumstantele le obliga sa se casatoreasca cu indivizi care sint departe de a fi "iubirea vietii lor". Citeva situatii:

a. X nu e ce mi-am visat eu, dar sint la virsta la care nu-mi pot permite sa mai amin casatoria.

b. X nu e ce mi-am visat eu, dar cum nu mai pot trai sub acelasi acoperis cu "batrinii", si nici situatia materiala/financiara pe care o am nu-mi permite sa ma mut singura, il accept asa cum e.

c. X nu e ce mi-am visat eu dar, ce visez eu s-ar putea sa nu mai apara niciodata, de nicaieri.

d. X nu e ce mi-am visat eu, dar... cel/cea care mi-ar fi placut mie, e casatorit/a deja.

e. X nu e ce mi-am visat eu, dar... bebelusul din burta e "de la el".

(...si daca mai stau sa mai "rascolesc" dupa ele n-o sa-mi ajunga tot alfabetul...).

...Nu oricine isi propune sa se casatoreasca va fi destul de norocos sa intilneasca in viata o persoana pe care si sa simta ca o iubeste, si sa-i fie compatibil/a (ca virsta, afinitati spirituale/intelectuale, religie - unde se aplica, statut social, nivel de educatie, etc.)...

Cristall, mi-ai adus aminte ca si eu, precum si celelalte fefeline care au postat aici pina acum, sint coplesita usor si intru-totul de clipe frumoase care poate la prima vedere apar chiar banale.

La parinti acasa aveam si eu o cana preferata din care beam cafeua. Era o cana care o foloseam de ani de zile. Data trecuta cind am fost in vizita la parinti mi-am cautat cana sa-mi pun cafeaua aromata despre care ne povesteai cu atita sublimitate. Dupa multa cautare mi-am dat seama ca nu e de gasit si-atunci am intrebat-o pe mamica unde imi este cana. Cu parere de rau mi-a spus ca s-a spart din greseala. Nu stiu de ce, dar asa m-am intristat. Nu era o cana scumpa, nici nu stiu cit de frumoasa, dar era a mea. Mamica imi spunea ca de cite ori o vedea in dulap isi aducea aminte de mine, si in dorul meu isi punea cafea in ea sa bea. Ma gindeam sa ma duc sa-mi gasesc o alta cana, dar nici una nu v-a fi ca cea veche. Nici una nu-mi va aduce aminte de momentele pretioase care le petreceam alaturi de cineva la o cana de cafea, sau de momentele de liniste care le petreceam singura doar eu cu gindurile mele si fidela cana de cafea. Oricit de frumoasa, oricit de pretioasa ar fi cana cea noua, nu-mi va da niciodata placerea aceea de a-mi rascolii inima si gindurile. Ar fi la fel ca oricare alta cana, nicidecum nu va fi cana tineretii mele.