comentarii

a ajuta]sens asemanator


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pt. Spiderman - de Little Eagle la: 14/05/2004 17:51:15
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Dear brother,

In orice credinta si religie sinuciderea este un fapt grav pt. suflet.La indieni(din India)cit si la cei americani inseamna ca refuzi a-ti implini responsabilitatile in viata,esti un las.
Unii oameni se considera nefericiti si ajunsi la desperari materiale sau sufletesti,nu sunt inca nascuti sa le ia in piept si sa fie brave warriors,aleg moartea crezind ca ...scapa de greutati.Nu e adevarat,e mai rau chiar pt. ca sufletul va deveni ne-reincarnat si deci opresti cursul firesc al existentei si creatiei ce exista in tine.
De aici existenta spiritelor ce nu-si gasesc locul nici in lumea lor astrala dar nici in cea materiala,bintuiesc locurile unde s-au sinucis si unele sunt rele,altele sunt bune si vor sa scape de cosmarul de a exista intre doua lumi.

Cine este responsabil pt. decizia unei persoane de a se sinucide?KARMA!
Si apoi sufletul pt. ca e nemultumit de noul lui invelis pamintesc.Trupul nu are nimic de a face cu asta,e doar un vehicul prin care sufletul dar si spiritul se manifesta si exista.

Sinuciderea e un obstacol in calea realizarii spirituale.Dar uneori iti este scris in soarta si nu ai incotro.Inca nu ai ajuns la drumul spre intelepciune.
De aceea vei suferi(nu in iad!)prin a incetini procesul reincarnarii.Adica ar fi ca la scoala daca ramii repetent,vei ramine in urma colegilor care vor avansa in clasa urmatoare sa dau un ex. simplu.

Orice s-ar intimpla in viata ta si pe drumul tau gindeste de 10 ori inainte de a face acest pas.
Indiferent ca treci prin perioade grele,vor veni si zile senine,gindeste la ele si bucura-te ca existi.
A te sinucide nu inseamna(repet) ca ai scapat de probleme,dimpotriva le faci si mai mari.Nu-s doar nori negri pe cer.
E o lasitate sinuciderea!Poti schimba soarta daca te impinge la acest ultim gest.
Ori poti ajuta o persoana ce vrea sa faca asta.De obicei sinucigasii vor atentie
scriu note sau dau telefon cuiva ca se vor omori,trebuie sa le deschizi sufletul
sa-i intelegi si sa fii intelept cind faci asta.

La fel este o situatie dificila cind cineva e in coma la spital de multe luni,fie o boala incurabila(daca ai auzit de Dr. Kevorkian)si aleg moartea,de fapt sinucidere in final...dar supervised si facuta de altul caci lor le e frica si nu vor sa-si asume raspunderea unui pacat,ori rudele aleg sa intrerupa cursul vietii pt. ca nu vad existenta unesi sanse macar de recuperare,e tot un fel de sinucidere.

Doar sufletul e responsabil.El trebuie sa treaca si prin ...sinucidere sa invete o lectie.Crezi ca in trecutul vietilor tale nu te-ai sinucis odata?
Eu cred ca am facut asta,altfel de ce as mai dori s-o fac in viata asta din moment ce mi-am invatat lectia si m-am pierdut o vreme pe drumul etern?

Azi stiu,am fost botezat si numit cu 16 ani in urma un brave warrior.Accept
orice vine peste mine ca fulgerul si ploaia si vintul si arsita,bucurii si necazuri,succese si insuccese,refuzuri si aprobari,zimbete si vorbe pe la spate.
Este rostul vietii si sufletul imi spune sa continui,e un drum lung dar priveste-l ca un barbat si tine capul sus si nu te plinge niciodata,daca e sa mori vei muri,inevitabil toti murim cind ne vine vremea.In fata ei vom zimbi si ne vom picta fetele s-o speriem,vom urla la ea pt. ca nu e decit o trecere spre alta viata,moartea niciodata nu va invinge!
Invinge daca suntem lasi si slabi,atunci ea rade si se bucura ca ne-a luat in sarutul rece.sa fim BRAVE WARRIORS,pt. ca a muri este o renastere precum cele 4 anotimpuri,mereu va fi primavara nasterii in noi ,fericirea vietii de a trai in vara,toamna intelepciunii sufletului si iarna mortii,dar ciclul se repeta.

A te sinucide =a omori creatia din tine.
Sufletul traieste la infinit.Nu gindi nici ca filosofie sau discutie despre sinucidere,nu-i da sufletului ceva in acest sens sa gindeasca.
Fi BRAV,nu pleca capul,nu vorbi lasa sufletul din tine sa vorbeasca,lumea il va intelege si-l va respecta.Sinuciderea e o alta iluzie prin care trece sufletul.Trupul nu are de-a face cu el.
Mintea influenteaza sufletul,asculta de ea,o crede ...adevarul.Nu gindi cu mintea ci cu sufletul si atunci mintea va fi cea care va asculta si-ti va da de inteles rostul vietii.

Love&peace,
Ozzy









































































#15415 (raspuns la: #15406) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Holy ground. - de Little Eagle la: 15/05/2004 16:19:11
(la: Groapa)
Dear brother,

Povestea ta e f. interesanta si parca imi suna in gand ca una de-a fratilor si surorilor mele,indieni-americani.
Cu zile in urma am scris cateva texte despre mine si experiente propii prin care am trecut,mai mult despre ....groapa.
Desigur e un alt context si f. spiritual in traditie si ceremonial,de a sti cine esti
de a te descoperi si la fel de a te trezi in suflet cu Creatia.
Nu ma mai repet aici,poate nu am spus multe insa,dar vei citi textele mele in forum candva.

Vezi tu draga frate,groapa e un cerc,in credinta tuturor indienilor-americani,este un simbol ce reprezinta unirea aceluiasi suflet,ei cred ca,crucea separa oamenii intre ei,la cele 4 colturi ale lumii si deci puncte cardinale.
Separa sufletele intre noi,nu ma intelege gresit si sa tragi o concluzie pripita,
poporul meu crede in Iisus si Dumnezeul crestin,pt. ca il vad ca fiind acelasi,ei il numesc Great Spirit,ori The Provider for all races and nations and colors in the whole Creation.

Nu am scris despre mine pana acum cu zile in urma,cine sunt si doar am vorbit lucruri obisnuite ale lumii,o iluzie de fapt.
Mi-a fost teama cumva ca voi fi inteles gresit si ca unii din voi frati si surori dragi ma veti judeca,pt. ca nu sunt roman in spirit ca voi.Dar a venit vremea sa-mi pun culorile pe fata si piept si sa fiu in fata voastra ceea ce sunt in mine
si sa strig la cer cantecul meu.

Am fost adoptat in tribul navajo(hopi)acum 16 ani in urma.NU oricine este primit.Si mai ales cineva alb!dar batranii din consilul tribal m-au acceptat imediat,si Elder-ul(chief)mi-a spus doar atat:"welcome home".

Am mai scris ca nu ma consider roman,sufletul si spiritul imi spune ca apartin natiei navajo,dar iubesc toate natiile deopotriva,toate triburile ramase azi si ieri.Nu este o coincidenta,este soarta.
Pt. a fi botezat in spiritul indian a trebuit sa trec prin un ritual(ceremonial)personal si este numit Vision Quest.Este singuratatea sufletului in contact cu Creatia,a o simti in tine si ea pe tine prin tine.Cu Marele Creator.

Elder-ul te duce in desert(s-a intamplat in Little Creek-Arizona,nu departe de rezervatie)pe la amiaza,cu ore inainte nu mananci nimic si nu bei decat apa cu putina sare in ea,nu fumezi.
Iti sapi o groapa sa fie rotunda(circle of Creation) cam de 2 metri adancime.
Inainte de a intra in ea,caci vei sta acolo 24 ore,peste noapte(in trecut erau...4 nopti)Elder-ul va face un foc si va spune descantece in limba lui si va folosi "smudge"adica anumite ierburi uscate adunate in manunchi ce ard incet,un fel de indian incense(din India).
Au o aroma anume si sunt ierburi adunate cu mana lui,un secret ce doar el stie,pt. a indeparta spiritele rele ce vor veni sa te atraga de partea lor.
Esti SAFE!Elder-ul danseaza in jurul gropii si spune descantece,la fel imprastie fumul de smudge in jurul ei.Tu intre timp te dezbraci la pielea goala si stai in fata focului,te gandesti la Marele Spirit,meditezi.

Elder-ul are coroana de pene pe cap si e imbracat in haine indiene de ceremonie(altele decat de razboi).Tot timpul cat danseaza in jurul gropii si apoi in jurul tau,NU MAI ESTI IN ACEASTA LUME!!!!!Simti asta in tine si este mai mult decat real!!!!
Apoi iti da un loin cloth(un petic de piele de caprioara)cu care sa-ti acoperi genitalele,te vopseste cu o pana de vultur in culori ale pamantului(Mother Earth),si depinde de trib,fiecare are culorile lui,eu am fost vopsit de la nas la frunte in alb si de la nas in jos in negru.
Inseamna ca mintea e libera ca si spiritul tau si in jos este doar un trup care este un vehicol prin care se exprima sufletul tau,de aceea e negru.Este impur.

Apoi intri in groapa sapata de tine insuti,este de fapt mormantul tau si viata ta in acelasi timp si bunicul(elder-ul)iti va da ramasite din foc,lemne arse si pana de vultur cu care te-a vopsit.Vei sta in mijlocul gropii tale turceste si cu pana in maini.Inainte(depinde de trib),te picteaza cu linii rosii orizontale pe piept si apoi una neagra transversala.Toate culorile sunt din plante si rasini sau scoarte de copavi si ierburi.
Trebuie sa fii impreuna cu Creatia in acest Vision Quest.

Inainte de a intra in groapa,vei fuma peyote,e un drog dintr-un cactus si de milenii folosit de indieni in astfel de ceremonial.
Te ajuta sa treci peste noapte.Fumezi din o pipa de lut speciala si veche din care multi altii au fumat inaintea ta.Este sacra si veche de milenii .Vei fi in spirit cu toti in acea groapa.Ei te vor ghida spre drumul tau catre tine insuti si Marele Spirit Creator,Dumnezeu!

Nu vei dormi toata noaptea!Vei avea viziunea ta personala,vei fi atacat de spirite rele,dar fumul de la smudge le va tine departe de tine,nu trebuie sa-ti fie teama,de fapt acum ....vei deveni un REAL RAZBOINIC,esti renascut din Mother Earth si vei descoperi CINE esti!
Vei intelege sa plangi,sa iubesti pe aproapele tau,vei descoperi dragostea
pt. Creatia toata,vei lupta daca e necesar sfidand moartea pt. libertatea poporului tau si al tuturor,moartea NU exista decat pt. cei lasi!
Daca mor intr-o zi ,cand voi fi chemat de soarta deja am facut pregatiri sa fiu ars in spiritul credintei Cheyenne.

Sunt pregatit in fiecare zi sa mor si nu imi e frica de moarte,e parte din existenta mea,o accept oricum ar veni.Ma voi picta pe fata sa o sperii,Marele Spirit ma va recunoaste dupa culori.
Stiu ca scriu mult si obositor multora,in curand voi pleca din cafenea,am spus tot ce aveam de spus,pt. mine e finalul cercului nostru,nu gasesc ca sunt alte subiecte de povestit,ne repetam mereu si nu are sens.

La un sweat lounge,spui ce ai de spus si ai incheiat totul.Nu cred ca mai exista nimic de spus aici,cel putin pt. mine.

Groapa exista!O duci in tine si stai in ea toata viata.Este pt. fiecare din voi,fara sa stiti,un vision quest.

Love&peace,
Ozzy








































































































































trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina? - de mircios la: 17/05/2004 00:24:41
(la: Existenta divinului?!)
Eu nu cred ca "trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina, superoara." Este doar o modalitate de a lucra cu complexitatea lumii in care traim.
Mai devreme sau mai tarziu, un om, implicat constient in viata lui, ajunge la momentul in care pentru a merge mai departe are nevoie de o "teorie unificata a campurilor existentei." Calea traditionala, adica cea mai veche si cea mai utilizata este calea credintei intr-un "motor primordial." In timpurile moderne a aparut calea sintetico-analitica, adica cea stiintifica, in care individul incearca sa gaseasca in mod rational legile ce stau la baza unei "teorii unificate a campurilor existentiale" si sa le sintetizeze intr-o teorie satisfacatoare modeluluii cel mai apropiat al lumii asa cum se prezinta el la un moment dat. Ceea ce este izbitor este ca, desi se preteaza stiintifica, adogmatica si complet ateista ajunge si aceasta cale sa "venereze" termeni si entitati care in ultima analiza scapa oricarei definitii, cum ar fi energia, timpul, materia.
Calea traditionala, a "motorului primordial," a suferit si ea schimbari radicale pe masura ce omul s-a avantat in construirea sa ca "animal social", adica pe masura ce societatea a evoluat spre structuri din ce in ce mai complexe si mai masive.
Daca la inceput necesitatea unei teorii unificate provenea din relatia individuala cu complexitatea realitatii inconjuratoare, odata cu dezvoltarea sistemelor sociale umane s-a trecut la necesitatea grupurilor de a lucra cu un numitor comun in "unificarea campurilor existentei." Asa s-a trecut de la experienta individuala de tip mistic la cea sociala de tip religios. Religia in sine este un produs al tendintei speciei de unificare. Religia este incercarea speciei de a "re-lega" entitatile care o compun si care au pierdut prin dezvoltarea intelectuala "instinctul de turma."
Momentul crucial in evolutia religiei a fost cel in care religia, ca modalitate spontana de a face fata relitatii prin puterea participarii la un grup de interese comune, s-a institutionalizat. Institutionalizarea religiei si aparitia credintelor specifice, desi a dus la o intarire a metodologiei din punct de vedere al grupului, a provocat o rupere in comunicarea cu motorul primordial la nivel individual. Ca participant la o religie institutionalizata individul este mai slab ca putere absoluta, in favoarea intaririi grupului din care face parte. Institutionalizarea religiei a dat cale libera politizarii religiei si din acel moment religia ca atare nu mai aceeasi valoare de salvare individuala pe care o are trairea mistica primordiala. Pe de alta parte, politizarea religiei a dat mana libera manipularior sociale de catre grupuri restranse de indivizi cu acumulare de capital social si material. Altfel spus, politizarea religiei a generat sisteme sociale de tip "piramidal" (in care un strat mare de indivizi egali din punct de vedere social si material sustine fortat un strat ceva mai mic care la randul lui sustine fortat unul si mai mic si asa mai departe pana la un grup mic de indivizi care sustin de buna voie o individualitate speciala ce realizeaza legatura de putere cu "motorul primordial"), ca opozitie a sistemelor sociale de tip "platforma purtatoare de dom" (in care o masa mare de indivizi relativ egali din punct de vedere social si material sustin de buna voie un individ sau un grup mic de indivizi care realizeaza legatura informationala cu "motorul primordial").
De aceea eu nu cred ca "trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina." Credinta vine odata cu omul. Ceea ce nu vine odata cu omul este in ce crede si modalitatile de a isi intretine si manifesta credinta.
Asa cum spuneam mai sus, participarea la o religie vine cu scaderea potentialului de realizare individuala a unei relatii personale cu divinitatea in favoarea unei relatii sociale cu divinitatea. Cine cauta o relatie personala trebuie sa urmeze calea mistica. Daca se urmaresc partile mistice adiacente religiilor primare, precum si cele adiacente credintelor popoarelor asa zis primitive, se observa o asemanare in ceea ce priveste dezbracarea relatiei cu divinul de constructiile necesare pentru sustinerea sistemelor mari sociale. Calea mistica indiferent daca este vorba de isihasm sau Meiser Eckhart, Kabala, mistici sufi, caile Yoga or budism, potenteaza legatura individuala cu divinul si ajuta individul sa se integreze social fara a transforma aceasta din urma integrare intr-o conditie. Misticul realizeaza o relatie directa cu numinosul, lumina lumii care starneste admiratia, respectul si dragostea in sufletul omenesc pur, deschis unei comunicari neintinate si unei aceptari a mesajului primordial desupra tuturor obstacolelor generate de realitatile uneori iluzorii ale universului. Misticul alege calea iubirii pentru "motorul primordial" care il pune intr-o pozitie de iubire a existentei asa cum este si implicit a semenilor sai. Participantul la orice religie alege calea inversa: prin iubirea semenilor si integrarea sociala sa ajunga la iubirea "motorului primordial". Aceasta il pune oarecum in pozitia oamenilor de stiinta moderni care incearca din fragmente disipate sa realizeze icoana Marelui Intreg.
In cele din urma, este doar o chestiune de alegere. Insa in amandoua cazurile singurul aliat al omului in stabilirea unei relatii cu divinitatea este iubirea. Insa aceasta este deja o alta poveste.
Femeia cu Piatra pt. Ozzy - de LMC la: 18/06/2004 01:16:40
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
Desi deviem de la subiect am sa-ti raspund la cele scrise.

Ai inceput cu un paragraph care pur si simplu m-a lasat cu gura cascata. Mi se pare foarte interesant ca cineva care nu m-a intilnit niciodata sa ma viseze. Dar ceea ce m-a uimit si mai mult a fost simbolismul visului, dar nu cred ca esti chiar pe calea cea buna atunci cind ma asemuiesti cu o persoana care este nervoasa si razboinica. Aici chiar nu ai nimerit.

Cu riscul de a-mi neglija anonimitatea as vrea totusi sa-ti complectez simbolismul visului prin ati dezvalui ceva despre numele meu adevarat. Nume care mi-a fost dat de insusi Dumnezeu.

Cind mama mea era insarcinata cu mine in luna a treia a avut un vis. In visul acesta ea se afla in apartamentul unde ne-am mutat la aproape doi ani dupa ce eu m-am nascut. Statea pe un fotoliu si dintr-o data s-a deschis usa si a intrat o persoana imbracata in haine albe stralucitoare. Acesta persoana i-a spus intr-o voce blinda si calda: Cind vei avea o fetita, sa-i pui numele "Magdalena". A repetat acelasi lucru de trei ori si apoi a disparut. Gindeste-te ca mama mea nici nu putea sa stie daca eu eram sa fiu fata sau baiat, si totodata insasi faptul ca a ramas insarcinata a fost un miracol. Doctorii, pe baza consultatiilor facute, au zis ca foarte rar se intimpla ca o femeie in cazul ei sa ramina insarcinata. Apoi faptul ca in vis se afla intr-un alt oras si intr-o locuita unde apoi am crescut, dovedeste din nou ca visul a fost profetic. Insemnatatea numelui este "tower of stregth", "tower of God", "tower of fortune", "fortress". Deci femeia cu piatra sint eu, stau in vint si ploaie la marginea drumului cu o putere care poate sa fringa pietre. Nu sint nervoasa, nu sint razboinica, din contra inima mea plinge si sufletul meu se zbate pentru cei din jurul meu. Stau pe pozitia mea si prin cuvintele mele doresc sa intaresc adevarul. Unii se uita la mine ca o sursa de protectie "a fortress", altii se uita la mine ca o turn care trebuie darimat.

Nu am nimic cu tine, nici cu Paianjen. Nu m-am luat de nici unul, ci din contra am raspuns comentariilor voastre. Daca din inertia si din zelul meu de a-mi apara cauza am proiectat nervi sau altceva de sensul acesta nu a fost intentia mea, dar lucrul acesta binenteles poate fi citit si interpretat de fiecare in felul lui, depinde din ce ceata faci parte.

Tot in acelasi timp imi interzici sa vorbesc despre comunisti, cica am fost prea mica ca sa stiu ce a insemnat a trai sub comunisti. De unde stii tu lucrul acesta? Numai pentru ca tu ai suferit stiu eu cita vreme si ai fost batut te face unicul calificat sa vorbesti?! Vrei sa-ti spun EU ce viata am trait? Vrei sa-ti spun eu cum au suferit parintii mei, sau intreaga familie a mea de la bunici, unchi, matusi, verisori, rude, prieteni? Si suferinta asta nu a fost una temporara, a fost pe tot parcursul vietii! Tu crezi ca un copil nu stie si nu vede si nu poate distinge persecutia si bataile de joc? Tu crezi ca un copil se simte bine atunci cind nu-si vede tatal pentru un an pentru ca comunistii l-au luat si l-au bagat la inchisoare, nu pentru o crima, ci pentru disidenta si pentru credinta in Dumnzeu! Da acuma sint nervoasa, pentru ca imi aduc aminte de vremurile acelea cind eram copil si traiam cu frica sa-mi deschid gura sau sa pronunt numele lui Dumnezeu. Eram cea mai buna din clasa la invatatura si totusi comunistii de profesori imi dadeau note mai mici decit meritam, ce sa-ti spun de fratele meu care in fiecare zi era scos in fata clasei si facut de rusine chiar daca el nu facea nimic si era cuminte. Vrei sa continui, vrei sa mai stii ce a insemnat pentru un copil viata sub comunisti?!

Multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ca am scapat de regimul acela, multumesc pentru ca America mi-a oferit totul si acuma traiesc o viata din belsug fara frica, fara durere. Multumesc pentru ca pot sa ajut pe cei care-s nevoiasi si saraci, fie aici in America, fie in Romania, fie oriunde in lume. Multumesc pentru ca pot sa-mi urmez credinta fara sa fiu persecutata. Si totodata multumesc pentru ca cineva ca GWB se lupta sa-mi asigure viitorul si modul acesta de trai.

Nu te fortez si nu am fortat pe nimeni sa ma urmeze. Daca cineva are urechi sa auda ce spun, aude, daca nu atunci treaba lui. Sintem liberi, slava Domnului, sa face ce vrem. Asa cum tu esti liberi sa-ti povestesti viata sau ceea ce tu crezi, asa sint si eu. Nu te condamn, nu te judec, tot ce fac este sa-mi exprim ideile si credinta mea. Daca te simti judecat sau condamnat atunci asta e treaba ta si ramine intre tine si Dumnezeu.

Ca vrei sa-mi mai scrii e bine, ca nu vrei si asa e bine. All I hope is that the seed I have planted in you will bring forth only good fruits. Yeah, we are all of one spirit, we all come from God, whether or not we choose to go back to Him it's our choice, hopefully on our way to Him we won't get lost or entangled in the web of this world.
#16352 (raspuns la: #16346) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Florin si atat - de Little Eagle la: 18/06/2004 23:30:13
(la: I'm back...)
Dear Brother,

E greu de gasit adevarata fericire si liniste sufleteasca,pare chiar o utopie,dar cand nu mai filosofam totul pare okay si ne vedem inainte de ale noastre de zi cu zi,bune sau rele,triste sau fericite,iluzia e prea puternica s-o invingem doar intr-o singura viata.

Am sa-ti propun aici o mica analogie,o metafora a vietii.
Sa zicem ca ai fi inchis la puscarie,intre 4 ziduri si gardianul si directorul inchisorii sunt oameni de treaba care vor sa-ti faca sederea cat mai buna,te intreaba ce mancare vrei,ce ai vrea sa citesti,daca vrei sa stai mai mult afara in curte la aer,daca vrei sa ai conditii sanitare f. bune in celula etc si tu le vrei pe toate si o vreme esti chiar multumit dar apoi incepi sa fii din nou trist in suflet,pt. ca degeaba ai toate astea cand inca stai in spatele unui zid inalt ce te desparte de restul lumii.
Eu asa cred, ca suntem fiecare intr-o celula si unii poate vad zidul dar majoritatea nu-l zaresc deloc,insa el a fost si este mereu acolo.

Zicem ca avem ce ne dorim,un serviciu bun,o sotie/sot buni,copii,mancare,haine etc etc. dar tot in curtea inchisorii stam mereu.
De ce ma caut mereu? Pt. ca sufletul imi spune asta,sufletul imi este curios si vrea sa cunoasca tot mai mult,mintea il asculta,mintea mereu trebuie sa fie secundara sufletului,multi oameni gandesc invers,ei zdrobesc sufletul lor ascunzindu-l in iluzii si minciuna si sufletul va lua de bune astea si va gandi ca e o experienta,dar se va complace numai in ea si atunci se va pierde in o si mai mare iluzie ce-l va tine mult in urma,nedezvoltat normal.

Am plonjat in trecut o vreme datorita mortii nasei mele care m-a botezat,am iubit-o f. mult si psihologic vorbind(nu-i vorba de nesiguranta!)a fost mai mult faptul ca nu m-am mai intors s-o vizitez in Ro. de 10 ani.
Si nicidecum nu am luat un drum gresit si nicidecum nu e vorba de superficialitate.

Gary Oldman care este poreclit si actorul cameleon este un ex. cum un adevarat actor trebuie sa fie,pt. ca fiecare rol este o noua identitate,NU poti fi actor BUN jucand orice rol in sens unic!
Vreau sa spun ca nu vad nimic rau in a ma cauta pe mine cel adevarat si in drumurile mele intalnesc ocazii de a experimenta devenind orice fel de persoana posibila,sufletul este un cameleon,se adapteaza unor situatii si vieti diferite pt. ca-i place experienta!E avid de cunoastere.

Uite,iti dau alt ex.:ca artist sunt un total cameleon,nu pot spune ca am un stil anume,dar pot deveni artist de sute de stiluri la dorinta clientului.Daca ai vedea sa zicem 10 ilustratii facute de mine ai zice ca 10 artisti diferiti le-au facut!In meseria mea in advertising trebuie sa fiu artist cameleon.

Si este evolutie!Evoluez mereu pt. ca vreau sa sar peste acel zid,sa evadez din complacerea vietii de puscarie,vreau sa vad cerul real si natura si astea sunt dincolo de zid!!!
Sper ca m-ai inteles acum.Si cu Meher Baba sunt mereu,este practic imposibil sa scapi de EL.Baba a spus odata:" In clipa cand m-ai trezit in sufletul tau eu nu voi mai dormi niciodata,voi fi cu tine si alaturi de tine in orice clipa,te voi ajuta."
Sa VREAU si NU pot scapa de Baba!!!!Baba nu e religie ci spiritualitate,avatarul epocii in care traim si ultima a acestui ciclu universal,Kaly Yuga.Cand o noua lume va veni in urmatorul ciclu,Noul avatar se va naste in Japonia,asa a spus Baba.La fel a mai spus ca 3/4 din omenirea toata va pieri curand.Cei ce vor ramane vor crea Noua Umanitate.

Stiu ca nu crezi astea,e opinia ta.
In ce priveste pa fratii mei indieni,ei sunt la fel f.f. spirituali si sunt atras de ei ca si de Baba pt. ca sunt aceleasi gandiri legate de dragostea pt. Creatia toata pt. pace si love intre noi.
Indienii au o relatie cu divinitatea mult mai stransa decat orice crestin din lume,the Pope is a joke!
De la ei inveti multe!!!Respect pt. natura si aproapele tau si mai ales onestitate,pt. ca un indian este cel mai sincer suflet in Creatie,poate de aceea a fost pacalit de omul alb mereu,pt. ca a gandit ca toti oamenii sunt ca si ei,sinceri si n-au de ascuns nimic!!!
Suferinta lor i-a adus insa si mai aproape de Dumnezeu,ei cred cu inima si sufletul, omul alb crede cu mintea si mereu ...cere ajutor de la Dumnezeu cand se roaga...Doamne ajuta-ma sa am un servici bun,Doamne fa-ma sanatos,Doamne ajuta-ma sa castig la lotto...Doamne ajuta-ma sa am o casa mare...indianul cand se roaga nu se gandeste la astfel de lucruri care nu au importanta pt. el,ci se roaga pt., toata Creatia si pt. cei necunoscuti lui,abia la urma se pune pe el insusi si nu cere decat sa aiba mila de el sa-i ajute poporul lui.

Si eu la fel gandesc,un brave warrior niciodata nu se roaga pt. soarta lui ci pt. a lumii.The frog skin paper(dolarii)nu-i iei cu tine pe lumea cealalta.
E opinia ta sa ma crezi superficial ,eu nicidecum nu ma consider ca atare.
Multi ii considera si azi pe indieni ..savages,eu zic ca cei ce "afirma "astea sunt adevaratii savages!

Pe alta data dear brother,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries).
.........................................................................................................................
"Wakan Tanka Tunkashila onshimala"(Grand Father Spirit,pity me,so that the world and my people may live).
Great Medicine Man Lame Deer




























































































#16399 (raspuns la: #16351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"ahhhhh ... poate sa m-ajute - de Florin si atat la: 24/06/2004 21:17:53
(la: Vi se intampla sa va obsedeze o melodie pana la refuz?)
"ahhhhh ... poate sa m-ajute cineva sa scap de obsesie ;)"

Gindeste-te la altceva.

"multumesc, merci, danke, gracias, thank you, grazie, tessekur ederim, etc"

It's OK!
Fii fericita ca poate scapi de mine! - de Little Eagle la: 26/06/2004 01:51:35
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
Vom trai si vom vedea.

M-ai atacat,am raspuns.
Ramane sa votati cu totii daca voi ramane sau pleca dintre voi.Mi se pare normal asa.E alegerea voastra.
Cum credeti voi mai bine.
Va las sa va stoarceti creierii si sa luati o hotarare,pt. mine primesc orice decizie veti alege.
Sunt cam obosit acum....nu am dormit de 36 ore,as vrea sa va vad muncind ca mine,si apoi sa mai discutram de ce fac 10.000$ pe luna muncind doar 60-70 ore pe luna.
Daca as fi la 30 ani as putea face 20.000$pe luna in 2 sapt. de munca.
Ce rost are sa ma consum aiurea pt. niste reclame TV ce le creez sa stie boul de regizor ...cum sa-si faca reclamele copiind desenele mele?
Asa ca LMC(Fara filtru)iti spun ADIO definitiv,considera-te acum fericita ca nu mai sunt calare pe spinarea ta,as dori in alt sens.....dar cred ca nu va fi posibil....ca esti rautacioasa ma atrage sexual spre tine,inca am convingerea ca nu ai avut indeajuns de mult sex si de aceea esti mereu nervoasa si pusa pe razboi cu ....mine?Ce ti-am facut eu?doar ca as vrea sa te f.... bine de tot?
Dar nu-ti face ganduri,voi fi exmatriculat din cafenea si vei bea un pahar de Beaujolais in cinstea mea.

De aceea potrivit si spuselor tale,vreau sa stiu cine voteaza pro si contra pt. mine.Accept orice rezultat.



Ps:NU mai are sens sa aduc in lumina cuvintele intelepte ale strabunilor mei,caci oricum va doare pe toti in cur!Hai sa lasam istoria sa vorbeasca in viitor....sa NU veniti la mine insa cu ...pile ca...ma...cunoasteti....NU ajuta la nimic.In 20-25 ani de acum incolo veti vedea cele mai mari si dure transformari
in toata Creatia,LMC nu vei fi atunci,vei muri tanara draga mea!Imi pare rau,Karma ta are mare nevoie de cleansing!De aceea o viata scurta in lumea de azi,dar nu-ti face griji,te vei renaste in India,pt. ca sufletul tau NU e pregatit pt. God realization.
Daniel,ai grija de ficat si rinichi!!!Poate azi nu te supara,dar ai o sansa pt. ca esti un om ordonat in multe si te rog sa devii vegetarian total daca vrei sa traiesti mult.Si NU te mai ascunde in umbra ta.
Daca odata voi veni la Paris te voi gasi,nu e nevoie sa-mi dai adrese!Ma ghidez dupa soare si nori,unele tricks,ce ...nu oricine le sti7u si nici ca le voi dezvalui cuiva.
Am divagat,e adevarat,dar dupa 36 ore de munca si fara sa dorm o secunda,poate Am o scuza...?

Adios muchachos,astept verdictul.
Ozzy
























#16785 (raspuns la: #16758) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poate te poate ajuta si situl - de alexbrie la: 08/07/2004 11:26:46
(la: E super complicat sau am eu tendinta de a exagera?!)
poate te poate ajuta si situl : www.franta-romania.com ; are multicele informati practice, inclusiv o lista de discutii .
mult succes!
internet explorer - de (anonim) la: 09/07/2004 20:18:43
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
Ok,daca ai timp pt internet atunci lucrurile nu stau chiar asa rau!smile
Cred ca problema in Ro sunt banii si nu timpul.
In sensul ca daca ai bani folosesti diverse aparate care te ajuta sa termini treburile mai repede,sa ajungi mai repede unde ai nevoie nu astepti autobuzul etc.
Deasemeni daca ai bani pt excursii sau concerte care iti lasa apoi amintiri placute,nu poti spune ca ai trait degeaba.
Asta e doar parerea mea,poate gresesc!am 35 de ani,asa ca info
MGM
CCCP & USA - de OmuletulGoma la: 12/07/2004 19:34:02
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
Ma tem ca parerile noastre cu privire la balante difera, draga RSI. Dupa parerea mea, Uniunea Sovietica a fost condusa de un triunghi chiar foarte stabil format din KGB, Politbiuro si Presedentie. Fiecare dintre aceste laturi depindea si in acelasi timp se temea de celelalte doua.

Democratia din SUA, intr-adevar, a triumfat in trecut, dar asta nu inseamna ca nu poate fi sub amenintare. Se stie, cu dovezi, ca americanii sunt capabili sa faca greseli crase atunci cand vine vorba de implementarea unor legi noi - Vezi prohibitia - datorate grupurilor ultra-militante. Problema pe care o vad eu in actuala conducere este tocmai lipsa de balanta. Presedentia este dominata de republicani, la fel cu Senatul si Congresul. Curtea Suprema este pe muchie si daca aceasta administratie mai capata 4 ani, Curtea Suprema va cadea in ograda republicanilor de asemeni. Ce mai ramane din democratia americana cu sistemul ei de verificari si balante cand pot fi introduse legi noi atat de anti-democratice cum este PATRIOT?

Nu sunt un democrat sau liberal convins, nu cred in lupta lor impotriva Amendamentului al 2-lea(cel care da cetatenilor dreptul la arme), nu cred in intinderea programelor de siguranta sociala(vezi wellfare) pe care le propun ei, dar nici in absolutismul dreptei nu cred.
Nu ma atrage homosexualitatea absolut deloc, nu sunt de acord cu avortul, dar cred in libertatea fiecarrui om in asi trai viata asa cum doreste, dupa propriile principii. Agenda celor de dreapta, a celor care ne conduc in ziua de azi, este de a ne baga pe gat valorile lor.
Congresswoman Musgrave, de aici din Colorado, doar ce a introdus un bill pentru modificarea constitutiei ca sa restranga definitia de casatorie la uniunea dinre un barbat si o femeie. De ce atiatia bani cheltuiti, atata efort si zgomot pentru a impune altora cum sa-si traiasca viata.
Se discuta reintroducerea in Curtea Suprema a hotararii Roe vs. Wade, pentru ca acestea sunt valorile celor care ne conduc acum. Am mai spus-o, nu cred in avort, il vad ca pe o mare eroare, dar in acelasi timp, vad legatura dintre o femeie si pruncul ei nenascut mult prea intima ca sa permita orice interventie fortata din afara. Hotarariea de a duce o sarcina la bun sfarsit nu poate fi decat a mamei si numai a ei. Decizia de a o termina este o durere cu care ea va traii tot restul vietii.

SUA este o democratie, in care toti suntem egali in fata legii. Cu toate astea, conservatorii religiosi incearca sa vare pe gatul tuturor valorile si sloganele lor. In "Pledge of Allegience" - promisiune scrisa initial chiar de un calugar pentru a ne da un sens de patrie, de uniune, de natiune unita, autorul a inteles sa lase in afara orice referinnte religioase, intocmai pentru a ne include pe toti. Dar in perioada "vanarii comunistilor", perioada care incepe sa semene cu ce se intampla acum, perioada dominata de dreapta, un grup ultra-conservativ religios, Knights of Columbus, a reusit sa impinga in congress modificarea PoA cu "under God". Acum crezi, nu crezi intr-un Dumnezeu sau in mai multi cum e cazul hindusilor, esti obligat sa reciti "one nation UNDER GOD"
Pare un amanunt marunt, dar eu il vad ca pe o forta importanta in divizarea, nu unirea acestei natii.

In viziunea mea, democratia americana are atat de mult succes pentru ca este echilibrata de acest sistem bi-partid. De aceea, cand percep ca un partid este ceva mai in control decat celalalt, il votez pe cel mai slab. Si pendulul se duce in cealalta directie si balanta este mai mult sau mai putin restabilita. Din pacate, evenimente tragice, iesite din comun, au permis ca amplitudinea pendulului sa incline mult prea mult spre dreapta, punand balanta in pericol.

Cat despre atitudinea Europei de Vest fata de americani, Paianjene si RSI, eu cred ca, intr-un fel aveti amandoi dreptate. Adica, intr-adevar, SUA nu ajuta decat acolo unde are interes, dar sa nu uitam ca totusi, ajuta atunci cand sunt chemati. In schimb, rasplata a fost intotdeauna dispret si rautate.
#17709 (raspuns la: #17641) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinule, am citit comentari - de Asta la: 17/07/2004 00:42:04
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Destinule, am citit comentariile tuturor. Este o tema de dezbatere frecventa in forumuri si chaturi. Sa fim calmi si sa nu se aprinda spiritele. Fiecare este liber sa creada ce vrea. Chestia-i ca religiosii, credinciosii, sunt convinsi, fiecare pe parcela sa, ca el are dreptate. Intrebarea e cu ce-i mai bun un crestin decat un musulman sau decat un ateu? Spune cineva ca Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea sa. Eu cred ca oamenii si-au creat zeii si, mai tarziu, Dumnezeul unic dupa chipul si asemanarea lor. Au personalizat ceea ce nu cunosteau, nu vedeau, nu auzeau dar banuiau ca exista o forta care este peste tot pamantul si toate vietatile. In functie de religie si poporul care a creat religia respectiva asa este si Dumnezeu. Cel mai razbunator si setos de sange este Yahveh. Si-i plina Biblia de texte belicoase, de crime si razbunari. In schimb religia budista si budistii sunt pacifisti. Trist este ca parintii bisericii au folosit in interes propriu vechile texte si invataturi, le-au modificat si dat alta interpretare. Apoi Biserica a fost unealta statului, regilor, conducatorilor si inclusiv a comunistilor. Ca este sufletul nemuritor? Probabil. Cine poate sti cu siguranta? Si daca este nemuritor ce-i cu asta? Ajuta cu ceva la dezvoltarea fiintei umane, la cresterea ei spirituala? Este omul mai bun? Ca venim cu predestinarea? Cine poate sti si cum? Fiecare om actioneaza in functie de ceea ce primeste din familie, de caracterul si temperamentul sau, de genele sale. Spunand ca venim cu scenariul deja scris atunci inseamna ca facem ceea ce vrea Dumnezeu, ca asa ne-a fost scris. Si uite-asa ne-nvartim in cerc si punem totul pe seama lui Dumnezeu. Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, numele Lui fie laudat.
Asta, - de DESTIN la: 20/07/2004 02:44:42
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Afirmatiile tale:

"Chestia-i ca religiosii, credinciosii, sunt convinsi, fiecare pe parcela sa, ca el are dreptate. Intrebarea e cu ce-i mai bun un crestin decat un musulman sau decat un ateu? Spune cineva ca Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea sa. Eu cred ca oamenii si-au creat zeii si, mai tarziu, Dumnezeul unic dupa chipul si asemanarea lor. Au personalizat ceea ce nu cunosteau, nu vedeau, nu auzeau dar banuiau ca exista o forta care este peste tot pamantul si toate vietatile. In functie de religie si poporul care a creat religia respectiva asa este si Dumnezeu."

Nu stiu ce varsta ai,insa sa compari un credincios cu un ateu !!!nu are nici o logica,mai grav imi pare ,semnul de egalitate pus intre credincios si ateu.

intrebarile tale:
"Ca este sufletul nemuritor? Probabil. Cine poate sti cu siguranta? Si daca este nemuritor ce-i cu asta? Ajuta cu ceva la dezvoltarea fiintei umane, la cresterea ei spirituala? Este omul mai bun? "

Eu zic ca :"ajuta la dezvoltarea fiintei umane,la cresterea ei spirituala",suntem mai buni mai intelepti.
Afirmi ca ai citit:" comentariile tuturor...","sa fim calmi si sa nu se aprinda spiritele..."eu nu am intalnit decat comentarii de calitate,departe de a semana cu ce afirmi tu.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18091 (raspuns la: #17985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu mai exista originalitate! - de Liah la: 24/07/2004 00:49:43
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
Draga LMC,

Sunt eleva in clasa a XII la Liceul de Arta din Constanta, vreau sa devin o muziciana in adevaratul sens al cuvantului.
Dim pacate cuvantul originalitate, cel putin in Romania nu prea mai exista, iar cei care fac intradevar performante li se pun „bete in roare” sau pleaca din tara pentru a scapa de aceasta mizerie ce pluteste pe meleagurile „in trei culori”.
Putem sa spunem linistiti „adio” artei si culturii din moment ce aceasta nu se poate forma la noi. Cultura nu este indragita, sponsorii in loc sa ajute artistii mai repede dau banii pentru cineva care stie sa dea din buric sau care are picioarele pana in gat. Din moment ce toate merg pe interes si nimeni nu mai acorda atentie artei nu are cum sa existe frumosul si originalul.
Poate peste ceva timp lucrurile se vor schimba. Noua nu ne ramane decat sa steptam si sa incercam sa facem ceva sa ne fie mai bine.

Speranta moare ultima.

Liah
Alice si a ei casã - de AlexM la: 27/07/2004 14:41:55
(la: Despre Limba)
Aliciul zise:
-------------------------------------------------------------------
io gandeam sa spun "casuta postala a Jimmy-Ceciliei", da' ce te faci ca as spune 'casuta postala a Anei-Maria', daca m-ar chema asa?
noroc ca la mine-i simplu': "casuta lu' Alice".
chiar asa, Alice de ce n-are casuta?
s-o fac altminteri, ca sa nu gresesc: "Alice-casutza postala"
--------------------------------------------------------------------

iaca vezi ? intr-o zi românul bãgã de seamã cum cã neshte pãrtsi carili ajutau la declinare devin tot mai slabe si mai slabe si se pierd oarecum pe drum. Dintr-o datã vazu iel ca nu mai e nici o diferenta intre acusativ si nominativ dar pentru asta l-a scos pe "pe" din buzunar si a rezolvat cu acuzativul( a propos, de ce o fi "pe" masculin? de ce adicatelea nu e "a scos-o pe pe din buzunar"?). La genitiv insa a dat-o in barã si asta din pricina faptului ca aparura nume noi dupa ce lua si el contact cu alte neamuri. S-a incuscrit cu ala, cu aia si vrand nevrand, i-a aparut in familie, in sat nume ca Veronica, Ildico, Alice, Ana-Maria s a m d. Amu, a trebuit el sa faca in asa fel incat sa nu strice numele la femei cand zicea "a ei". Ca atare nu putu sa zica un "veronikei" si el zise "Veronici". Celui care statea si pazea bostanaria, omul ala de la Academie, nu i-a placut ca a bagat pe "ci" acolo asa ca a spus ca forma corecta ar fi "Veronicãi". La Ildico, Ildicãi ( ca sa nu iasa Ildici) , la Alice l-o lasat asa ca oricum era "ce" in nume , deci Alicei/Alicii. La numele compuse e cu bai , eu unul sincer spunand ca nu stiu daca exista o norma aici sa acordam prima sau a doua parte a numelui sau amandoua ( Anei-Maria, Ana-Mariei, Anei-Mariei): Din burta , tsaranul din mine ar spune "Anii-Marii" dar presupun ca omul de la Academie o sa sara'n sus ca ars.
Necazul cel mai mare pare ca veni de la numele de femeie luate din alte limbi care , dupa modul lor de a suna, pentru român ar fi nume masculine. Ca sa scape omul de beleaua aceasta a inventat si el un lucru nou facand un mixaj , taind "i" de la masculin si lansand expresia "a lu". Expresie care a prins si cu care nici omul de la Academie nu prea stie ce sa faca. De sunat nu suna pe gustul sau dar nici nu o poate scoate afara din casa. Ca atare o tolereaza si ne atentioneaza mereu ca de fapt este "lui" si "ei" iar acolo unde ceva suna masculin dar e de fapt feminin, atunci zice probabil si el bogdaproste ca stramoshul sau a inventat acel "a lu".
Interesant ar fi de vazut cand a aparut invetia asta? Pai cica demultisor , inca din perioada de formare a limbii române dat fiind ca acest "a lu" ar trebui sa vina din Latinescul "ad illo" cu sensul "de la el".Noa, asa o fi? Stim bine ca inainte de a se introduce numele de familie in România, oamenii la sate se stiau dupa prenumele parintelor. Daca erau doi de Ion atunci unu era Ion a lu Petre si altul era poate Ion a lu Zâna.
Pentru un strain care ar incerca sa scrie acest mod de apelare la români, in momentul in care-i sint prezentati "copchii" el o sa scrie:
AluIon, AluZâna, AluPetre pentru ca el nu are de unde sa stie ca "a lu Ion" sint de fapt 3 lucruri intr-unu.
Bun asa, o sa ziceti Dv. Da ce-i cu asta? Care este legatura la ce pricepe strainul si cum scrie el si cu lb româna? Pai nu e chiar asa de simplu de vazut. Trebe sa aducem aminte ca neshte greci au povestit ce s-a intamplat hãt, hãt acu fro 2 mii de ani pe aceste meleaguri ale noastre. Si s-a intamplat sa scrie si ei niste nume ale unora ce-i intalnira eu. Si iaca asa , avem o lista de nume de prin "Carpati si Balcani", nume inregistrate cu mult timp inainte de Christos care sint in lista grecului . Curiosi de astfel de nume?
Aluporis, Aluzenis, Alucentus s a m d, sint peste 30 de astfel de nume parca.


Revenind la Alice si a ei casã, io nu m-as necajit daca scrii "Casuta postala a Alicei" sau "Casuta postala a lu Alice". Poti incerca si cu "Alice, casuta postala a ei". Totusi cred ca avand un nume din asta mai nou care nu prea face casa buna cu limba Româna, aplica si tu regula stramosului si zici simplul "Casuta Postala a lu Alice". Te asigur ca nici omul de la Academie nu o sa mârâie nimic:-)


AlexM
#18445 (raspuns la: #18435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru ozzy osbourne, - de DESTIN la: 01/08/2004 01:29:26
(la: Impotenta nationala)
Cele trei cuvinte "daruite" lui ...gandesti ai fi de ajutor?
Nu se descurca singur ozzy,"oferta" ta este de milioane man!!!sa-l "ajutam" cati mai multi.
Aceasta nulitate(Angel) scrie uluitor de asemanator cu tine...ozzy.
Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18715 (raspuns la: #18710) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imposibilitatea de a te ajuta, Pisicutzo.. - de Jimmy_Cecilia la: 04/08/2004 13:15:21
(la: Pisicutza in dilema...)
Imposibilitatea de a te ajuta, Pisicutzo, asta ma demoralizeaza, ca ajung chiar sa regret ca nu pot veni acum la Târgoviste sa te fac sa râzi putin si sa-ti regasesti moralul...
Cum spun francezii, "je t'aime bien" si ma dezoleza ca nu pot face nimic..

Dar promis, dac-o sa vin in RO, o sa vin sa te vad la Târgoviste, chiar daca o sa fie doar in trecere, pentru 2-3 ore.
dar sper sa-ti regasesti moralul cu mult înainte..
pt Paianjenul - de OmuletulGoma la: 04/08/2004 20:08:27
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Interesant. Nu vreau sa spun ca mi-am schimbat impresiile, dar dumneata ai depus o interpretare foarte interesanta pe care nu am mai auzit-o pana acum. O interpretare (trebuie sa recunosti ca nu o poti nici dumneata declara adevar dovedit) care permite integrarea aproape fara contradictie a unui adevar (inregistrarea istorica a multilor mantuitori) in dogma crestina. Folosesc aici cuvantul "dogma" fara sa-i atribui vreo conotatie negativa.

- Absolut fals, domnilor.
Spre deosebire de ceilalti "mintuitori", Isus Hristos s-a nascut - dupa toate probabilitatile - cam pe la mijlocul lui septembrie


Din nou, un argument convingator articolul la care ne-ai trimis. Ma intrebam daca imi poti ajuta cu o nedumerire - de ce insista bisericile crestine sa promoveze aceasta sarbatoare (Dec 25) daca este de origine pagana?
Inca ceva, Paianjene, pari bine informat, ma intreb daca ma poti ajuta:
Caut de mult timp surse de incredere si total independente de Biblie care sa confirme existenta lui Isus.

Singura sursa pe care o am sunt Manuscrisele de la Marea Moarta, dar si acestea pot fi interpretate in alt sens. Exista vreo asemenea sursa catre care m-ai putea indrepta?


Te citez:
Nici TEORIA EVOLUTIONISTA, nici CREATIONISMUL nu pot fi demonstrate ca fapt. Amindoua sint acceptate doar printr-o doza mai mica sau mai mare de credinta, cei ce le accepta facind acest lucru pe baza unor motive personale, mai mult sau mai putin logice.

Italicele imi apartin.
Imi place tare mult cand un sustinator al Creationnismului recunoaste cu atata candoare ca aceasta teorie necesita "o doza mai mica sau mai mare de credinta. Spre deosebire de Creationism care are ca suport numai Biblia, evolutionismul are totusi ceva baze stiintifice. Nu spun ca este o teorie perfecta, iar in opinia mea, este mai mult "an educated guess" (o banuiala cu ceva baze).
Acestea, bineinteles, sunt numai preferinte personale, nu incerc sa le bag pe gat nimanui.



"I am only one, but I AM one!"
#19015 (raspuns la: #18982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Money - de Little Eagle la: 05/08/2004 01:11:52
(la: Pisicutza in dilema...)
Pisicutzo,

Stiu ce vrei sa spui,a fi materialistic nu-i o calitate prea rea,mai ales ca eu chiar daca muncesc zeci de ore non stop(cred ca cel mai mult au fost 51 ore...!) si cumulez 2-3 zile de munca ,apoi stau 4-5 zile,deci e f. convenabil pt. mine,ma odihnesc si uneori merite deci sa tragi tare dar faci destui bani.In plus daca nu stii eu sunt freelance artist deci am agent si lucrez strict numai de acasa,din atelierul meu,asa ca e alta sa muncesti in casa ta si sa nu ai un boss care sa fie in carca ta.

De bani e nevoie desigur,nu poti chiar trai ca un boem,banii ajuta si in scopuri nobile de acte de caritate si eu si sotia mereu dam bani la f. multe,fie pt. oameni neajutorati fie pt. animale salbatice pe cale de disparitie fie pt. protejarea naturii in lume,e nevoie de bani si poti ajuta mult.

Cat despre prieten? Nu-ti face griji,ti-am mai spus ca va veni cavalerul tau la un moment dat cand nu te astepti,love at first site.Asa ca nu mai fi trista.
Si despre despartirea ta nu are sens sa scrii,mi se pare ca te-a afectat destul sa revii la amintirile ei acum.Poate alta data.Cheer up girl.
Te intreb de curiozitate ce varsta ai?Pari de liceu?Stii cum e?Tragi o linie si in spate e trecutul si unde esti tu e prezentul,inapoi nu te mai uiti nu-i chiar nevoie sa zici ca The Boss(Bruce Springsteen):"...One step forward,two steps back."Daca te incalzeste cu ceva afla ce ai in mine un prieten si ca ma voi gandi la tine sa-ti imp[linesti toate visele,pt. ca nimic nu este de nerealizat in viata daca vrei sa faci ceva in loc sa te retragi intr-un colt si sa zaci acolo asteptand....wake up and be strong!De tine depinde totul nu de altcineva.
If you want to be happy,then you are happy.If you want to be sad,then sadness will fill your days.Make a choice for God's Sake!

LOVE&PEACE,
Ozzy












#19051 (raspuns la: #18873) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
baiul ie.... - de AlexM la: 11/08/2004 00:38:36
(la: Cum gandim?)
... ca textul e greoi. Se folosesc prea multe neologisme care mai mult incurca decat ajuta. Sin lucruri a caror definitie nu e prea clara si pe baza acestor neclaritati este dificil de a lucra cu teorii bazate pe probabilitati neexplicate suficient.
Cum definesc autorii "cauzalitatea" aici? Termenul de "teleologie" ( prceput ca "totul e facut cu un sens binse stabilit" ) e dubios in sine pentru ca prin natura uma, totul are un sens chiar daca nu e vizibil la prima vedere. Ma intreb ce treaba are tot aranjamentul acesta cu notiunea de libertate. Mai bine zis, ce fel de libertate este avuta in vedere aici?

Cu stima,

AlexM
#19525 (raspuns la: #19461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...