comentarii

a ajuta]sens asemanator


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sfintenie - in sensul pur al - de mya la: 04/09/2004 21:20:51
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Sfintenie - in sensul pur al cuvantului (religios) - cred ca nu poate sa existe fara o constientizare a existentei lui Dumnezeu. Cred insa ca o stare sufleteasca foarte apropiata de sfintenie poate exista - fara aceasta constientizare.

Pentru cei care cred in reincarnare...eu cred ca un om deosebit (altruist, dedicat unei cauze nobile) care nu este religios/spiritual - va deveni religios intr-o viata viitoare. In orice caz la un nivel mai inalt decat unul care a trait o viata religioasa, dar egoista.
"Chiar atat de convins sunt de unele adevaruri..."pt.enigmescu.. - de DESTIN la: 05/09/2004 23:05:45
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
...(fost)actual carapiscum,

Ce zici tu enigmescu:

"Dragule, cum se face ca de fiecare data cand cineva te contrazice in ideile pe care cu nonsalanta le expui il condamni ca se foloseste de atacul la persoana?"

Nu stiu cat de "drag" iti sunt ...sa ma fereasca Dumnezeu...

Cand ma contrazice cineva...!!!exemple enigmescu, exemple,nu imi amintesc de cand sunt pe acest forum sa fi acuzat pe cineva de atac la persoana in afara ta.!!!

Tu nu intelegi sensul unei comunicari civilizate,fortat fiind de bunul simt, sa iti atrag atentia ca folosesti atacul la persoana.

Contradictiile nu ma deranjaza si nu ar trebui sa deranjeze pe nimeni intr-o schimbare de idei.Dar ce zici tu,si de aici duplicitatea ta:

"Chiar atat de convins sunt de unele adevaruri incat nu permit sa fiu constrans in a mi le schimba. Accept orice alte pareri care nu vin in contradictie cu conceptiile mele despre viata, lume si Dumnezeu.

OARE enigmescu,tu detii adevarul in intregul sau???

Nu te va constrange nimeni in a te schimba...insa acceptand numai acele idei care te face sa te guduri...vei ramane undeva "izolat"in propria inchisoare.

Tu continui cu presupunerile tale...cum le numesti enigmescu?

ce mai afirmi:

"Pai ce, te confunzi cu ideile astea, sau persoana ta intruchipeaza niste idei?... Nu te flata singur, nu esti atat de important pe cat crezi si nici asa de patrunzator cu mintea incat sa nu-ti poata sta nimeni inainte."

Am dreptul sa spun cum privesc anumite aspecte...sa vin chiar si cu idei...afirmi ca ma "flatez singur"-eu acesta afirmatie (si aceasta afirmatie )o consider atac la persoana...

In calea mea exista drumul vietii ,dar divin prin creatie...drum ce il strabat alaturi de semenii mei,lasand in urma,ignorand pe acei deformati autodeclarati detinatori ai adevarului.

Continui sa "balansezi" cu vorbele tale:

"Sa-ti improspatez memoria: ce zici de intrebarile mele legate de reincarnare?"

DESTIN"Nu imi amintesc a nu fi raspuns la intrebari "indecente"/incomode cum tu le numesti."

Enigmescu,te-am dat si postat comentariul ...aici esti duplicitar...si sincer nu am nimic cu tine ...nici macar nu te compatimesc...la 33 de ani cum ai afirmat ca ai ,mintea iti joaca feste...

Insa dupa cum scrii si te ostenesti sa aperi "doctrina comunista" si "vechiul organ"pari a fii, un mosulica in pantalonasi scurti ce plimba scaunelul pe le cozi in preajma lui Decembrie 1989.Proaspat pensionat ,fost parte a organului...ce parte...?usor de imaginat.

Limba de lemn puternic infectata iti dezvaluie adevarata fata ...ascunsa in spatele nenumaratelor ID-uri oricate la numar ar fi:enigmescu,angel,carapiscum...si mai recent... (pana unde poate ajunge gandirea vechiului organ...!!!)fie ca bunul Dumnezeu sa iti dea atata intelepciune sa renunti a folosi ca ID...o alta varianta (nume) sti bine la ce ma refer.

"No hai, sa fii sanatos, fericit si cu lacrimi in ochi!"

Esti cinic,insa nu uita ca semeni mai lacrimam si de fericire...

Enigmescu nu ma intereseaza cine esti, de unde vii si unde te duci,nu am nimic cu ID-urile tale ...

Stii cum te aseman eu? mi-a venit in gand un banc ghicitoare...daca stii raspunsul stii si cum arati...

Ce se naste fara piele si tipa pana piere?

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21136 (raspuns la: #21112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Libera alegere - de Muresh la: 07/09/2004 16:50:55
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Sunt , din pacate , un agnostic . Din pacate , spun , pt. ca din totdeauna i-am invidiat pe credinciosi , pe adevaratii credinciosi care spun : Domnul a dat , Domnul a luat , fie numele Domnului laudat . Asta insemneaza ca un credincios este (mai) imun decat mine fata de nenorocirile care s-at putea abate asupra lui .
Credinciosul isi pune nadejdea in Dumnezeu , sperand ca toate vor fi OK pt. el , si daca , totusi , se intampla vreo nenorocire , "pai asa a vrut Dumnezeu" . Si de ce s-a intamplat nenorocirea asta ? "Pai nepatrunse sunt caile Domnului" .
Eu nu am "luxul" asta . Eu trebuie sa ma bazez pe mine insumi , fara protectie .

Exista o vorba care spune ca daca Dumnezeu n-ar fi existat am fi trebuit sa-l inventam . Intelesul meu asupra acestei spuse paradoxale este ca credinta este o necesitate . Agnostici ca mine au o probleme . Suntem orfani , nu avem pe cineva care sa ne apere la nevoie . Si atunci care ar fi problema . Hai sa trec in "tabara " credinciosilor si sa ma bucur de obalduirea Dumnezeiasca . Chestia e ca daca eu l-as fi inventat pe Dumnezeu el ar fi fost mai altfel . Va rog sa ma scuzati , no ofence intended , dar Dumnezeu asa cum este el conceput de religiile mozaica si crestina , nu-mi place . De aceea sunt un agnostic . De ce nu-mi place ?.
Dumnezeu ii da omului libera alegere . Insemneaza ca un criminal nu va fi oprit sa ucida un om drept si religios . Orfanii vor spune ca asa a vrut Dumnezeu ?. Ucigasul va fi pedepsit de Dumnezeu si , poate si de justitia oamenilor , dar orfanii , orfani vor ramane.

Chestia asta cu libera alegere ma supara . Nu din cauza ideii ci din cauza consecintelor . Unui raufacator potential nu-i dai libera alegere .S-ar fi putut altfel ?. S-ar fi putut oare concepe ca ar fi putut exista un mecanism (in sens de metoda , proces) care sa opreasca mana care coboara cutitul asupra victimei (ca in scena sacrificiului lui Itzhac ) ?. O asemenea interventie directa in viata de toate zilele e posibila , e practica ?. Probabil ca nu . Doar nu suntem niste marionete . Atunci care ar fi solutia ?.
Extirparea raului din om .
Suntem creati dupa asemanarea Domnului . Daca Domnul e bun , asa ar fi trebuit sa fim si noi .Asa or fi fost Adam si Eva . Aproape asa . Daca ar fi fost perfecti nu ar fi mancat din fructul oprit .Adica chiar de la inceput Dumnezeu l-a creat pe om inoculandu-i in mintea si sufletului un conflict de neimpacat : o minte ca aceea care o avem si noi . Suntem curiosi si dornici de a cunoaste . Pe de alta parte i s-a interzis cunoasterea .Sunt legi nepractice care creaza vinovati potentiali . Exact acesta a fost cazul si aici . Un fiasco previzibil . Urmarea :alungarea din rai . Si de ce i s-a interzis cunoasterea lui Adam ? :
Geneza 3:22 :
Iata ca omul a ajuns ca unu din Noi (ce insemneaza "Noi" ? . Erau mai multi creatori ?. Elohim e intradevar PLURAL (?) , dar asta e un alt subiect) .Sa-l impiedicam ca nu cumva ...sa ia din pomul vietii ...si sa traiasca in veci ".
Adica , dintr-odata , omul a devenit dusmanul lui Dumnezeu .
Nu e deajuns ca Lucifer s-a revoltat impotriva lui G_d si a atras rebeliunea ingerilor ce i s-au alaturat , acum exista pericolul ca si omul sa pericliteze cerurile .
Si iata cum Adam si Eva au fost alungati din Edenul acela plin de copaceii aceia miraculosi a caror fructe dadeau omului puteri care il faceau periculos pt. insusi Creatorul .
Si avand o viata grea , omul nu au mai avut timp si putere sa fie un pericol pt. Creator.Mai mult de atat . Li s-a cerut sa spuie "multumesc , sarut mana stapine".

In concluzie , pana la o alta veste raman agnostic si citirea Bibliei nu ma apropie de religie , dimpotriva .

M



Pt. desdemona-#21530 :"Spiritualitatea" - de Muresh la: 09/09/2004 17:35:46
(la: Preoti homosexuali?)
"...Orice om care are inclinatii in acest sens ar trebui sa puna mai putin accentul pe slabiciunile umane , si mai mult pe partea spirituala ...".

Eu as prefera un preot care nu face abstractie de "slabiciunile umane" . Poate chiar as prefera un preot care in trecut a fost un om obisnuit si cunoaste din proprie experiente slabiciunile umane . Ala care e tot timpul ocupat de spirit , pluteste in spatii inaccesibile majoritatii . Un pacatos nu poate spera la ajutor practic de la un astfel de preot .
Exemplu :
pacatosul in speta e un alcoolist sau consuma droguri . Primul preot ii tine o predica chemandu-l sa se roage cu ardoare ca Creatorul sa-l ajute sa se vindice .
Un alt preot , cu experienta practica in domeniu , ii face rost de un loc intr-o institutie medicala specializata in rezolvarea acestor probleme , si il viziteaza des pt. a se ruga impreuna cu el .
Partea spirituala exista , dar a trecut pe planul al doilea , cel putin la inceput .
Detaliile din viata a personala a unui preot sunt binevenite daca experiente vietii ii confera preotului "unelte" de rezolvare practica (pamanteasca) a problemelor enoriasilor sai .
#21538 (raspuns la: #21530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rodiana draga:-) - de dinisor la: 10/09/2004 22:28:49
(la: Nebunii)
Daca ar fi acum sa fac o nebunie...m-as sui in avion! si m-as opri acolo unde stiu ca un zambet se intreaba.
Sa faci o nebunie este pentru mine sa iti urmezi sufletul, instinctul, dorintza. Sa lasi deoparte actiunile indeplinite din obligatie si rutina. Sa iesi din cotidian si sa te aventurezi in necunoscut.

tu spui: "Si dezamagirea mea cea mare fata de oameni este aceea ca sufletul cu tot ce inseamna el reprezinta pentru tot mai putini dintre noi o valoare.". Saraci cu duhul sunt cei ce isi uita sufletul si se adancesc in rutina si goana dupa bogatii materiale. Nu ajuta ca te dezamagesti pentru asta. Ajuta insa daca faci ceva sa-i ajuti pe bietii saraci cu duhul. Daca le deschizi ochii, daca le arati drumul.

tu spui:"dar totusi fiecare cunoscindu-se pe sine poate sti cum va reactiona intr-o anume situatie, ". sunt nevoita sa te contrazic. omul nu stie cum reactioneaza cand iubeste. pentru ca e sufletul lui care reactioneaza. sentimentele lui. am mai spus odata: omul indragostit, indiferent ca e barba sau femeie, e puternic, are energie, reactioneaza, traieste! in nici un caz nu se controleaza, indiferent cat de bine s-ar cunoaste pe sine insusi.

cred ca nu ai prins acelasi sens al "nebuniei" pe care cuvintele mele au vrut sa-l exprime in comentariul anterior. asta poate pentru ca suntem doua firi diferite...

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21692 (raspuns la: #21238) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
my 600 de lei... - de (anonim) la: 12/09/2004 02:00:37
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Stati sa clarificam ceva: in ziua de azi, drepturile de autor nu sint pentru "autori".. Din cite inteleg eu, un scriitor vinde drepturile sale pentru o carte catre o companie. Din acel moment el nu mai are drepturi legate de cartea respectiva. Publisherul poate sa schimbe paragrafe, editeze etc. Poate chiar sa hotarasca sa nu publice cartea, blocind altii care ar fi vrut (s-a intimplat in muzica si in literatura). Comparativ cu profitul net obtinut de publisher, autorul primeste un "chump change" care de-abia-l ajuta sa traiasca pina la urmatoarea carte. Evident cu mici exceptii, asta se intimpla peste tot, si e mai rau in muzica (ca tot vorbim de mp3), unde artistii sint fortati sa vinda in avans citeva albume pe citiva ani inainte, si nu au posibilitatea sa ceara mai mult daca de exemplu, primul album devine foarte popular.

Din pretul unui CD vindut azi (17-20 de dolari, nu e ieftin), artistii primesc sub un dolar, din care platesc catre publisher tot felul de taxe pina ramin cu datorii. Contractele sint sclavie pura, practic esti fortat sa produci fara drepturi pe 7 (sapte) ani de zile. Aveam niste linkuri interesante despre asta, imi pare rau ca le-am pierdut, dar pot sa le gasesc daca e cineva interesat. Pretul de mai sus e artificial, e un caz clasic de "industry-standard" price fixing, si daca-mi aduc bine aminte in California au fost chiar gasiti vinovati de asta, si trebuie sa dea niste bani inapoi.

Sint multi artisti necunoscuti in ziua de azi, care nu pot sa-si publice muzica fara angajamente de genul asta, pentru ca cineva a hotarit ca nu vor vinde mai mult de 100.000 de albume asa ca n-are sens sa se incurce cu ei. Afirm, si sinteti liberi sa ma contraziceti, ca astia sint artistii adevarati. Nu Britney sau care o fi the latest boy band, exemple clare de music engineering, cintece calculate sa fie hituri, zi de zi si ora de ora inundind statiile de radio controlate de un singur conglomerat (ati auzit de Clear Channel ? daca nu, o sa).

At any rate, artistii de mai sus au slujbe, si pe linga slujbe fac si muzica, de placere, si tot ce vor e ca mai multa lume sa asculte muzica lor. Nu cred ca prea multi din ei isi inchipuie ca la un moment dat is vor permite sa traiasca la vila in Beverly Hills din asta. Internetul le ofera pentru prima data un mediu ieftin de distributie care nu e controlat de nimeni (inca). Dar nimeni nu stie de ei pentru ca toate mediile sint saturate cu top40 in mod continuu.

Legi ca astea doar mentin dreptul unora de a face bani la infinit (ati auzit ca copyrightul pe Mickey Mouse a fost extins inca o data de Congres, ca nu cumva sa piarda Disney asa o cash cow). Si produc aberatii de genul coafezelor amenintate cu inchisoarea pentru ca aveau un radio, sau pe plaiurile americane, girl scouts care nu pot sa cinte cintece populare fara licenta.

Este evident ca legislatia, peste tot in lume, a fost depasita de epoca tehnologica in care sintem. Sistemele pentru drepturi de autor, patente si trademarks au nevoie grabnica de niste revizii serioase. Companiile care nu vor sa se adapteze la nou nu ne lasa sa evoluam in pace, fortind legi peste legi care sa le garanteze dreptul de a scoate bani cu aceleasi metode din secolul XIX. E timpul sa ne trezim si sa le dam un brinci.

Merita sa cititi si pagina data de Catalin Francu ceva mai jos, si "The Right to Read" de Richard Stallman:

http://www.gnu.org/philosophy/right-to-read.html

Cind am citit-o prima oara (prin 98 cred ca eram inca in RO) am crezut ca e un sci-fi absurd, evident ca asa ceva n-o sa se intimple niciodata. Am recitit-o din nou anul trecut, acum in State, si m-am infricosat vazind cit de departe au ajuns. Cei care au urechi de auzit, sa auda.
#21843 (raspuns la: #21655) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu am fost ajutata, la inceput... - de Jimmy_Cecilia la: 13/09/2004 19:51:09
(la: Ajutorul primit)
in 1973 când am debarcat prima data in FR, am fost ajutata de catre romani sau cupluri franco-române care au cunoscut in timpul studentiei (inainte de 1944) membrii ai familei mele, in RO, prieteni si camarazi ai unchilor mei...
(am zis bine "camarazi"... :)), nu-i nici o gresala)
primele zile am stat la ei, m-au condus la toate administratiile sa fac necesarul pt obtinerea statutului de refugiata politica, mi-au imprumutat bani, mi-au imprumutat sau dat mobile, asternuturi si lingerie de casa,
m-au indrumat cu sfaturi
au pus toata comunitatea româna in curent pt cautarea unui serviciu, ca de altfel l-am gasit dupa 7 luni, ca responsabil de fabricatie si cercetare intr-o uzina mica de vreo 60 de persoane, in regiunea pariziana...
In timpul celor 7 luni, pâna am invatat limba franceza,
tot prin comunitatea româna, am avut diverse joburi : menaj, muncitoare, desinatoare tehnica
Gasirea unei locuinte, invitatii la masa, vacante pe valea Loirei in rezidenta lor secundara, etc, etc

Din pacate, romanii acestia fiind mult mai in vârsta decât mine, au disparut acum
Cred ca fara ajutorul lor, as fi razbit dar mi-ar fi fost mult mai greu...

La rândul meu si eu am ajutat pe altii, asa cum am fost ajutata si eu...
N-am avut surprize cu cei care erau din familii cunoscute de catre mine sau familia mea...

Insa am avut surprize cu românii necunoscuti, care au reusit sa ma induioseze, pe care i-am ajutat doar pt ca sunt români.

Cred ca orice ajutor susceptibil de a fi dat sau primit depinde de persoane, de caracterul lor, de generozitatea lor umana si de corectitudinea de care sunt capabili de "a reîntoarce ascensorul", de personalitatea individului, de simpatia si impresia pe care o produce..

Nimeni nu trebuie sa considere pe ceilalti de fraieri, nici sa încerce sa profite.
Un ajutor primit nu trebuie uitat nici o data, si chiar daca nu este dat ca sa-ti creieze o obligatie, trebuie sa te revanshezi dublu sau triplu cand ai iesit la liman si sa fi recunoscator toata viata.
Numai in aceste conditii cei care au ajutat o data, vor continua sa ajute..
Ma gindesc cu placere - de LMC la: 13/09/2004 20:30:32
(la: Ajutorul primit)
In 1985 cind am venit in America aveam doar 13 ani, dar am fost destul de matura sa pot sa apreciez ajutorul oferit de Romanii care ne-au asteptat si ne-au ajutat. Cum stiti cu totii cind plecai din Romania plecai cu banii luati dupa masina vinduta, daca ai avut una, si doua geamantane de persoana, in cazul nostru 10. Fiecare ne-am luat garderoba, prosoapele, oalele de bucatarie, tacimurile, paharele, serviciul de masa, biblioteca si bibelourile (astea ultimile eu nu le-as fi luat, dar erau sentimentale pentru mamica). In orice caz, chiar daca lista suna destul de complecta nu era destul pentru ca sa-ti incepi viata de la inceput intr-o tara noua. Am ajuns la aeroport in San Francisco unde ne-au asteptat o multime de romani de la biserica locala. Ne-au luat si ne-au dus la niste cunostinte vechi unde ne-au asteptat cu o masa copioasa de bun venit in America. Am stat la acesti prieteni doua saptamini, timp in care ne-au ajutat sa ne gasim o locuinta si binenteles ne-au ajutat sa ne depunem actele pentru Social Security si alte ajutoare. Cind ne-am mutat in locuinta bisericile Americane ne-au donat tot felul de mobile (unele fiind foarte urite si mizerabile) pentru care ne-am bucurat nespus de mult. Eram cu totii fericiti ca am scapat de Ceausescu si de comunisti asa ca situatia de la inceput nu conta, o vedeam prin lentile roz, si asta era cel mai important pentru noi. Acuma sincera sa fiu daca ar trebui sa fiu in locul parintilor mei si sa fac ce au facut ei, eu nu stiu daca as fi in stare.

Dupa ce am ajuns in America am luat parte la mai multe evenimente asemanatoare cu Romanii noi care veneau in America. Biserica noastra, desi mica si cu majoritatea noi veniti, faceam tot posibilul ca cei care veneau sa fie asteptati cu mese bogate, case mobilate, mincare in frigider, etc etc. Cu timpul, avind experienta mai multa in America, am putut sa fim si mai de mare ajutor noilor veniti. La biserica se facea colecta de ajutor, si fiecare care venea, pe linga toate lucrurile mentionate anterior, primea o suma de citeva sute sau poate si mai mult, de dolari ca sa aiba o tranzitie cit mai usoara pe meleagurile Americi. Mai nou Romanii au si ei business-urile lor asa ca poti sa fi angajat din prima zi, dar daca nu majoritatea sint ajutati sa-si gaseasca slujbe cit mai repede. Binenteles nu toata lumea poate sa-si practice meseria din prima zi, dar incetul cu incetul poti ajunge departe.

Deci eu personal din experienta mea propie si din ce am vazut cu ochii mei, ajutoarele pentru Romanii noi veniti sint de nota 10 cu steluta. Mai mult nici nu se poate.
ajutati - de tm la: 13/09/2004 21:05:51
(la: Ajutorul primit)
La venirea in Canada am fost ajutati de fosti colegi, care au reusit sa ne gaseasca urgent un loc unde sa stam - cel mai important lucru la momentul ala.

Mai tirziu ne-au ghidat cu sfaturi bune, si am incercat sa facem si noi cel putin atit, si de multe ori si mai mult, cu alti prieteni/cunostinte care veneau.
De la e-mailuri cu raspunsuri la tot felul de intrebari, la asteptat la aeroport, dus pentru formalitati, rezervat locuinta, cumparaturi, cautat masina, etc...
Pe scurt, in ultimii 4-5 ani au trecut pe la noi 7 familii de noi veniti, pentru perioade intre 3 zile si 2 luni... Si zau ca parca mai emigrezi odata cu fiecare!


ISTORIE RECAPATATA(continuare VII) - de DESTIN la: 18/09/2004 06:27:34
(la: Cum gandim?)

-Veniamin Kostaki (1768-1846), strănepotul lui Constantin Costache. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (între 1803 şi 1808; apoi, din 1812 până în 1842),“cel mai înalt prelat al bisericei noastre”, în secolul al XIX-lea.

Om de cultură, el a înfiinţat, în 1805, tipografia de la Mănăstirea Neamţului (unde şi-a tipărit şi propriile traduceri; acolo există un tablou al său de tinereţe, dinainte de a se călugări), Seminarul de la Socola (în 1803) şi multe alte şcoli.

Ctitoriile sale se regăsesc, desigur, şi în domeniul bisericesc: la Mănăstirea Secu a construit, în anul 1823, pe latura de NE, biserica Sfântul Nicolae, ridicată de călugării mănăstirii, având o turlă înaltă pe naos şi fiind zidită pe temelia vechii biserici de lemn de la 1785, care fusese mistuită de foc.

A mai construit aici, pe locul vechii sihăstrii a lui Zosim, biserica Bogoslovul, cu hramul Naşterea lui Ioan Botezătorul, sfinţită în 1832, care este ridicată din zid de piatră şi cărămidă, cu pridvor deschis, spre deosebire de vechea biserică.

În anul 1824, reface Mănăstirea Sihăstria, după ce fusese arsă de turci, în 1821.

La Mănăstirea Agapia ctitoreşte, pe latura sudică, Paraclisul cu hramul Naşterea Maicii Domnului.

Un tablou votiv al său se află în pridvorul Bisericii Trei Ierarhi, din Iaşi, alături de cele ale mitropoliţilor Varlaam, Dosoftei şi Iosif Nanicescu.

Tot Mitropolitul Veniamin Kostaki este cel care a fost iniţiatorul construcţiei Catedralei Mitropolitane din capitala Moldovei unde îşi are, de altfel, şi mormântul, lângă Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

La bătrâneţe, Veniamin a demisionat din funcţia de Mitropolit şi s-a retras în pustnicie la Mănăstirea Slatina, unde s-a şi stins.

Veniamin Kostaki nu a fost numai un înalt cleric, ci şi un om preocupat de frământările politice ale vremii.

Între 1 ianuarie 1807 şi 26 iulie 1812 a fost caimacam al Moldovei, împreună cu mai mulţi boieri (aceasta este cea mai lungă căimăcămie din istoria Moldovei !).

Cea de-a doua sa căimăcămie s-a desfăşurat între 29 martie 1821 şi mai 1821.
Mitropolitul Moldovei a fost şi un adept fervent al Eteriei.

El a sfinţit, la biserica Trei Ierarhi, steagul organizaţiei greceşti şi l-a binecuvântat pe prinţul Alexandru Ipsilanti, pe care îl vedea, la 1821, ca pe un eliberator.

Această atitudine l-a ajutat pe Mitropolit să obţină anularea anatemei aruncate de Ţarul Petru cel Mare asupra familiei lui Lupu Costache.

Iată ce scria istoricul francez Edgar Quinet la moartea fostului mitropolit al Moldovei:

“Suflet de o castitate îngerească, frumos şi plin de maiestate, cum n’ am văzut alt bătrân în viaţa mea. Când mitropolitul Veniamin, îmbrăcat în splendoarea bisericei sale orientale, se înfăţişa îmbrăcat cu vestmintele cele aurite, cu pletele-i de zăpadă şi în valuri pe umeri, poporul vedea într’ânsul pe însuşi sfântul patron al Moldovei”.

În încheiere, un fragment din testamentul lui Veniamin Kostaki; vorbe care exprimă un crez de o viaţă:

“Toate mijloacele câte împrejurările m-au înlesnit, le-am întrebuinţat spre ridicarea naţiei…”.

Ramura Boldur-Lăţescu:
-Iordache Kostaki Lăţescu-Boldur, stră-stră-stră-nepotul lui Lupu Costache.

S-a născut în 1798, la moşia Hudeştii Mari, din ţinutul Dorohoi, ca fiu al armaşului Ioniţă Costache şi al Zoiţei Crupenski, descendentă a Movileştilor şi rudă cu familia Cuza.

A urmat Şcoala de cadeţi din Petersburg şi Theresianum-ul, şcoli militare unde aveau acces numai vlăstarele aristocraţiei.

A fost agă, vornic de Ţara de Sus, polcovnic, comandant al Divizionului de cavalerie de la Iaşi (în 1830), mare-hatman, mare-vornic, inspector general al miliţiei Moldovei şi s-a ocupat de educarea corespunzătoare şi de bunăstarea militarilor.

La iniţiativa sa ia fiinţă, în decembrie 1856, Şcoala Militară din Iaşi.

A fost căsătorit cu o Rosetti, apoi cu o Balş.

Numele de Lăţescu provine de la una dintre moşiile familiei, Lăţeştii (numele ar putea fi denaturat din Lănţeşti; iar moşia ar putea fi cea primită, de către Sima Boldur, de la Ştefan cel Mare, după ce acesta îi învinsese acolo pe polonezi, în 1497; actualmente moşia se află pe teritoriul Republicii Moldova).

Testamentul hatmanului Iordache, care a murit la 9 februarie 1857, este foarte interesant, atât ca sursă genealogică (prin enumerarea copiilor care îl moştenesc), cât şi pentru faptul că oferă informaţii în legătură cu averea imensă deţinută de el la momentul respectiv (avere care, de altfel, s-a risipit foarte repede, în decurs de numai o generaţie: după 40-50 de ani, moşia de cca 30000 ha a ajuns în proprietatea unui fost arendaş, de origine armenească).

Iordache Kostaki Boldur-Lăţescu a înfiinţat la Hudeşti o Şcoală Costăchească, care a funcţionat iniţial ca şcoală de dascăli, şi a fost autorul a numeroase acte de caritate faţă de ţăranii de pe moşiile sale. Ion Ionescu de la Brad scrie, despre el, în Agricultura română în judeţul Dorohoi: “Proprietarul de la Hudeşti este considerat omul cel mai drept şi mai binevoitor către ţărani”.

Din această linie descind, astăzi, doamna Manuela Cernat, critic de film şi domnul Gheorghe (Iordache) Boldur-Lăţescu, fost deţinut politic, profesor universitar la A.S.E., doctor inginer, specialist în teoria deciziilor economice (întemeietor de şcoală) şi autor al unor importante cărţi cu profil memorialistic, dedicate crimelor regimului comunist (“Genocidul comunist în România”, în trei volume).

D-l Gheorghe Boldur-Lăţescu este fiul colonelului de cavalerie, Ioan Boldur-Lăţescu şi al Marinei Stroici, descendenta marelui cărturar Luca Stroici, membru al Dietei poloneze, rudă apropiată a Movileştilor şi traducătorul în limba română a Rugăciunii Domneşti, Tatăl nostru (traducerea lui este foarte aproape de forma în care se rosteşte rugăciunea la ora actuală).

Multe alte personalităţi de prim rang au ascendenţă Costache.

Printre acestea, Grigore Gafencu (mama sa, Raluca Costachi, era o Costache atât după mamă, din ramura Pătrăşcan, cât şi după tată, din ramura Talpan) şi Nicolae Iorga (înrudit cu neamul Costăcheştilor prin bunicul său matern, un Arghiropol).

Un fapt inedit este, conform mărturiilor de familie, acela că, prin intermediul rudeniei cu Simeon Movilă, Costăcheştii se înrudesc cu familii nobiliare poloneze şi, de departe, cu familia de Bourbon şi cu toate marile familii domnitoare ale Europei.

Stema familiei Costache, întocmită conform tradiţiei de familie pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui de-al XIX-lea136 , arată astfel: un scut spintecat, pe care se află, în partea superioară, pe fondul smaltului jumătate roşu, jumătate azur, un vultur căruia nu i se văd ghearele şi care are, deasupra capului, o coroană.

În partea inferioară, pe fondul smaltului de aur, se găseşte o mână cuirasată, ţinând în pumn o ramură verde, o spadă şi o cruce. Deasupra scutului se află o coroană contală, totul fiind acoperit de o mantie princiară.

Preocupat fiind de istoria familiei Boldur-Costache, am cules informaţii din diferite surse.

În timp, am simţit nevoia unei reorganizări a datelor şi a unei comparaţii între diferitele unghiuri de receptare. Astfel, lucrarea încearcă să atragă atenţia asupra unor elemente prea puţin folosite, până acum, în aria demersului istoriografic.

Studiul genealogic, oricât de pasionant, nu poate avea finalitate în sine.

El este cu adevărat roditor doar atunci când contribuie în mod semnificativ la îmbogăţirea cunoaşterii istorice.

Filiaţiile şi înrudirile pot rezolva multe necunoscute şi pot clarifica multe dintre abordările istoriografice insuficient fundamentate.

Finalitatea ideală a spiţelor genealogice este realizarea unui portret cât mai puţin trunchiat al societăţii din epoca la care ele fac referire.

Genealogia are şansa şi datoria de a îmbina viziunea sincronică, cu cea diacronică.

Lucrarea de faţă se doreşte o încercare în acest sens.

Am urmărit rădăcinile şi traseul istoric al uneia dintre cele mai interesante familii ale boierimii moldovene, la studiul căreia îmi propun să revin.

Probleme precum continuitatea dintre Boldureşti şi Costăcheşti vor provoca şi în continuare vii polemici în rândul specialiştilor.

Alte elemente, precum rolul jucat de Lupu Costache în 1711, merită o mult mai concentrată atenţie. Ceea ce se desprinde cu deosebită claritate este rolul esenţial pe care marile familii boiereşti, prin personalităţile lor de marcă, l-au avut în istoria Moldovei şi a Munteniei.

Studiul aprofundat şi imparţial al istoriei lor, în cadrul căruia genealogia poate avea un aport de primă importanţă, va avea ca efect tocmai acea mult căutată facilitare a realizării unui portret cât mai fidel al epocii şi societăţii în care elitele boiereşti deţineau rolul conducător şi, în plus, va înlesni înţelegerea structurilor şi factorilor determinanţi ai regimului boieresc de la noi.

Bibliography(continuare):

Informaţii obţinute prin bunăvoinţa domnului prof. univ. dr. Gheorghe Boldur-Lăţescu, descendent direct din Gavriliţă şi Lupu Costachi.

Adeptul tradiţiei este şi colonelul Ilie Culişniuc Olaru, un pasionat cercetător al Costăcheştilor.

Spiţă considerată de Ion T. Sion, în studiul citat, drept o exagerare a lui Iordache Mălinescu, din 1842, spre slăvirea Mitropolitului Veniamin Kostaki (opinie în linia lui Gheorghe Ghibănescu)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22776 (raspuns la: #22589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum:) - de dinisor la: 22/09/2004 11:23:05
(la: Ateu convins!)
Nu poate fi vorba nici macar o secunda ca ma voi fali, sau ca voi fii mandra de asta. Nu mi-a trecut niciodata prin minte! Totul a pornit de la tristetea si neputiinta ce mi-o dadeau starea ei de fapt. De la faptul ca ma simteam neajutorata si ca oricat de mult timp si energie ii daruiam, nimic nu ajuta. Vezi tu...intraga adolescenta si acum perioada de asa numita maturitate, mi le-am petrecut fiind acolo unde a fost nevoie de mine, langa cei ce au fost mai tristi ca mine. este , daca vrei, sensul meu in viata. Acum este randul ei sa ma aiba aproape, sa se sprijine, sa se planga, sa zambeasca alaturi de si asa mai departe. Stiu ca atunci cand ii va fi bine, isi va lua zborul. Si va merge mai departe. Eu voi ramane in spatiul meu cotidian, aceeasi fiinta, asteptand si privind in zare catre cel/cea ce va avea nevoie de mine. Si atunci va fi o noua etapa. Caci intreaga mea viata s-a desfasurat in etape...ale prieteniei. Si crede-ma! Este cea mai mare realizare ce o pot avea: sa vad ca omul trist si-a recapatat zambetul pe buze si bucuria in suflet! Atunci sunt si eu fericita...

Raspunsul la a doua intrebare:

Nu am luat niciodata si nici nu voi lua ca o ofensa personala alegerea ei de a nega (ura, detesta) tot ce este legat de religie. Este alegerea fiecaruia ins daca, ce sau cum crede! (ca o paranteza, am intalnit odata ep cineva care credea in CAL !) Si stiu foarte clar ca nu ma uraste si nici nu ma va ura vreodata. Pentru ca prietenia noastra se bazeaza pe respect (de sine, al opiniilor).

Am citit pilda pasilor de langa. Stii, mi s-a intamplat odata sa ma ratacesc. Cu patru ani in urma, ca sa fiu mai exacta. A fost o perioada de singuratate doboritoare. Hm... imi amintesc si zambesc! Ideea este ca am trait sa mi se intample sa fiu purtata pe brate...
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#23008 (raspuns la: #22953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. DESTIN - de Paianjenul la: 26/09/2004 06:44:23
(la: OMUL ce stim despre noi?)
"Dumnezeu este obiectul unui concept rational, care exprimã, regulativ, posibilitatea absolutã a unui lucru, nefiind el însusi un fenomen, adicã un dat al experientei.

Insa, în orizontul practicului, acolo unde legea moralã are ca obiect Binele suveran, Dumnezeu este însãsi conditia de posibilitate a Binelui suveran.

Dumnezeu reprezintã al treilea postulat al ratiunii practice.

Existenta lui Dumnezeu nu trebuie doveditã.

Fireste, în spatiul dialecticii transcendentale ratiunea produce dovezi ale existentei lui Dumnezeu:
-dovada fizico-teologicã;

-dovada cosmologicã;

-dovada ontologicã.

Toate acestea însã nu fac altceva decât sã "identifice" un obiect pentru Idealul ratiunii, ceea ce este imposibil,cãci Ideile (conceptele) ratiunii nu se raporteazã la obiecte ale experientei, nici nu pot astepta, vreodatã, o fenomenalizare a obiectului lor.

În orizontul practicului trebuie sã acceptãm existenta lui Dumnezeu, cãci altfel s-ar nãrui însãsi viata omului (fiintei rationale).

N-ar mai avea îndreptãtire existentialã Binele suveran, apoi legea moralã ar rãmâne fãrã obiect, libertatea s-ar aneantizã, dar odatã cu ea s-ar pierde si cauzalitatea, ceee ce înseamnã cã si cunoasterea, natura, lumea fenomenalã si-ar pierde temeiurile."


- "Tradus" in limba muritorilor de rind, textul de mai sus vrea sa zica - presupun - ca Dumnezeu la care face referire Biblia nu trebuie neaparat considerat un individ, cu chip si asemanare asa cum il prezinta Geneza 1:26-27, ci mai degraba o notiune abstracta... o necunoscuta pe care o introducem in mod conventional intr-un exercitiu de algebra pentru a facilita rezolvarea acestuia... si ca o consecinta, intreaga Biblie trebuie interpretata mai degraba in sens figurativ decit in sens literal.

Din punct de vedere personal, logica mea accepta notiunea de Dumnezeu ca persoana (individ) fizica (,) cu "chip si asemanare" (cu forma si contur!) - care efectiv vede, aude, vorbeste, se bucura, se minie, etc... deci si interpretarea Bibliei va fi acceptata in general in sens literal.


"te limitezi in gandire..."

- Posibil... In acelasi timp, nu avem nici o garantie ca (,) cu cit o teorie este mai sofisticata, cu atit probabilitatea ca aceasta sa fie mai aproape de adevar este mai mare...


"esti convins ca detii adevarul?"

- INTERESANTA intrebare, amice DESTIN, daca luam in considerare faptul ca fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com emana parca aerul si tonul unei autoritati supreme si ultime, in domeniul abordat, si apare formulat ca o AXIOMA absoluta, care nici nu mai necesita nici nu mai admite obiectii, completari, amendari, etc...

In ce ma priveste, spun intotdeauna ce gindesc si ma straduiesc sa expun si motivele pe care se intemeieaza presupunerile sau convingerile mele. Admit ca e posibil ca parerile mele sa nu reflecte neaparat si intotdeauna ADEVARUL, dar nu vad pe ce temei mi s-ar putea reprosa contrariul.


"daca accepti :
'Apocalipsa 21:1-3.'din care ai citat te contrazici singur...


- OARE?


"Unde va fi raiul ?

Unde va fi iadul ?

Cine va merge in iad sau in rai, corpul sau sufletul omului?"


- DEPINDE de definitiile pe care le dam raiului, iadului, si sufletului.

Unde va fi raiul?

Daca raiul este Gradina Edenului, in virtutea ideii de restaurare a Pamintului la starea lui imediat dupa de la creatiune, raiul va relocat pe Pamint, probabil (?) ca parte constituenta din Noul Ierusalim la care s-a facut deja referire.

Prin extensie notiunea de rai poate sa se refere si la acel loc (undeva in UNIVERS - e irelevant unde!) unde rascumparatii vor fi transferati temporar pe perioada de reinoire a planetei Pamint, cind conform Epistolei lui Petru - 2 Petru 3:10 - si Apocalipsa 20:9, "pamintul cu tot ce este pe el va arde".

Unde e iadul?

Biblia nu suporta ideea existentei unui loc anume, permanent, in UNIVERS, unde sufletele despartite de trup ale celor rai ard - ad-literam - la nesfirsit. Toate textele care ar putea fi citate ca suport pentru o asemenea idee contin elemente metaforice sau alte figuri de stil care fac interpretarea lor literala doar partial acceptabila. Raspunsul la aceasta intrebare il dau tot 2 Petru 3:10 si Apocalipsa 20:9 care insista ca cei rai vor fi mistuiti de focul care se pogara din cer.


"Cine va merge in iad sau in rai, corpul sau sufletul omului?"

- Obligatoriu amindoua, in conditia in care cele doua elemente nu se pot manifesta independent una de cealalta... dar acesta e din nou un aspect inca in discutie in contextul subiectelor "Sufletul" si "SUFLETUL ESTE NEMURITOR"...






#23409 (raspuns la: #23348) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Tradus"in limba muritorilor de rind," Paianjenul, - de DESTIN la: 26/09/2004 07:48:40
(la: OMUL ce stim despre noi?)
Ce zici tu:
- "Tradus" in limba muritorilor de rind, textul de mai sus vrea sa zica - presupun - ca Dumnezeu la care face referire Biblia nu trebuie neaparat considerat un individ, cu chip si asemanare asa cum il prezinta Geneza 1:26-27, ci mai degraba o notiune abstracta... o necunoscuta pe care o introducem in mod conventional intr-un exercitiu de algebra pentru a facilita rezolvarea acestuia... si ca o consecinta, intreaga Biblie trebuie interpretata mai degraba in sens figurativ decit in sens literal."

Textul nu necesita "traducere"...numai a fi inteles....

Pe Dumnezeu nu poti sa-Lconsideri un individ...asa cum tu o faci...

tu continui cu:
"Din punct de vedere personal, logica mea accepta notiunea de Dumnezeu ca persoana (individ) fizica (,) cu "chip si asemanare" (cu forma si contur!) - care efectiv vede, aude, vorbeste, se bucura, se minie, etc... deci si interpretarea Bibliei va fi acceptata in general in sens literal."

Este parerea ta...

Am afirmat ca:
"te limitezi in gandire..."

"- Posibil... In acelasi timp, nu avem nici o garantie ca (,) cu cit o teorie este mai sofisticata, cu atit probabilitatea ca aceasta sa fie mai aproape de adevar este mai mare..."

teoriile au alt criteriu de credibilitate nu sofisticare!!!

La intrebarea mea:
"esti convins ca detii adevarul?"

Tu raspunzi cu inscenari:

"- INTERESANTA intrebare, amice DESTIN, daca luam in considerare faptul ca fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com emana parca aerul si tonul unei autoritati supreme si ultime, in domeniul abordat, si apare formulat ca o AXIOMA absoluta, care nici nu mai necesita nici nu mai admite obiectii, completari, amendari, etc..."

De unde o asemenea afirmatie???..."fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com...

Este mai usor cat de elementar de fapt...!!! sa aducem afirmatii fara suport decat sa venim cu argumente in discutii dealtfel libere...

Pe ce subiect al meu nu ai fost admis cu obiectii,complectari, amendari?

Dai dovada de instabilitate in gandire,de aici apar acele contraziceri de unul singur...

tu afirmi:

"Prin extensie notiunea de rai poate sa se refere si la acel loc (undeva in UNIVERS - e irelevant unde!) unde rascumparatii vor fi transferati temporar pe perioada de reinoire a planetei Pamint, cind conform Epistolei lui Petru - 2 Petru 3:10 - si Apocalipsa 20:9, "pamintul cu tot ce este pe el va arde".

Acum afirmi :
"(undeva in UNIVERS-e irelevant unde)" si in alt loc,afirmi: "ca locul oamenilor este numai pe pamant"

te contrazici nu?

ce mai zici in continuare:

"Biblia nu suporta ideea existentei unui loc anume, permanent, in UNIVERS, unde sufletele despartite de trup ale celor rai ard - ad-literam - la nesfirsit."

deci din nou te contrazici singur...nu pe pamant ci in "UNIVERS"este locul ...

La intrebarea mea:
Cine va merge in iad sau in rai, corpul sau sufletul omului?"

tu raspunzi:

"- Obligatoriu amindoua, in conditia in care cele doua elemente nu se pot manifesta independent una de cealalta... dar acesta e din nou un aspect inca in discutie in contextul subiectelor "Sufletul" si "SUFLETUL ESTE NEMURITOR"..."

Aici da-mi voie sa afirm ca este o mare confuzie...de ce obligatoriu?de ce elemente?de ce nu se pot manifesta independente una de alta?

Cand corpul a trecut in nefiinta ce-l mai leaga de suflet?

Cum se mai manifesta un corp neinsufletit?

Cum acest corp neinsufletit sa nu se poate manifesta independent de suflet?

Fie ca intelepciunea sa ne "guverneze" gandirea...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23410 (raspuns la: #23409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din ce in ce mai jos - de (anonim) la: 27/09/2004 03:24:16
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga mya,

constat ca din pacate reply-urile tale au o calitate din ce in ce mai proasta si ca practic acum ele consta doar in atacuri gratuite la persoana.
Atributele pe care ti le-am acordat, de orgolioasa, inflexibila si copilaroasa, ti le-am dat fara nici o placere dar se pare ca am avut dreptate.
Am sa-ti mai explic inca o data de ce cred ca esti asa:

1. Orgolioasa - desi in mod clar ai facut anumite greseli, de ex relativ la viata lui Ramakrishna, nu ai avut niciodata umilinta sa recunosti aceasta. Chiar mai mult, atunci cand nu puteai raspunde la un argument care era foarte bine argumentat, pur si simplu sareai peste el si nu-l mai aminteai de loc...fiindca ar fi inseamnat sa te "umilesti", recunoscand ca nu mai aveai ce spune. Din pacate aceasta atitudine a ta nu te ajuta in nici un fel si de fapt orgoliul tau este cel care te umileste cel mai mult.

2. Inflexibila - m-ai acuzat pe mine de mai multe ori ca as fi "indoctrinat". Daca te gandesti putin, o caracteristica de baza a unei persoane indoctrinate este ca indiferent de ce argumente i-ai aduce, ea nu renunta in nici un fel la ideile sale.
Ei bine, felul in care te-ai comportat pana acum, arata ca de fapt tu esti cea indoctrinata (am preferat termenul de inflexibila). Cum spunea un ganditor "chiar si ateii de fapt au credinta lor". Acest sistem de convingeri al tau din pacate se dovedeste rigid si inchis, el nepermitandu-ti sa vezi validitatea chiar si a unor argumente de bun-simt. Nu ti-am cerut nici tie nici altora sa devina yoghini tantrici :), dar o atitudine corecta din partea cuiva care isi da seama de un adevar, chiar daca nu este de acord cu el, ar fi sa spuna "da, unii au facut asta si se pare ca pentru ei a fost bine, dar mie simt ca nu mi se potriveste". O asemenea atitudine ti-ar fi facut totusi cinste.

3. Copilaroasa - Se pare ca ai un fel plin de "pasiune" in care citesti si raspunzi la reply-urile mele. Nu esti atenta la ce-ti scriu, anumite fraze le sari cu totul iar altele nu le-am spus niciodata. Am impresia ca probabil ori te enervezi ori nu ai rabdare sa fii atenta si atunci cum gasesti ceva de care sa te legi, lasi tot restul la o parte si esti bucuroasa de gaselnita ta.
Spun asta fiindca de mai multe ori a fost necesar sa te corectez in privinta cuvintelor mele.
Chiar in acest reply ai facut aceasi greseala: "nu detine suficiente date" si "verticalitate morala" nu se referea la tine, ci la o alta persoana de pe acest chat cu care, chiar daca ne-am situat pe pozitii diferite si probabil si acum avem divergente de opinii, nu i-am adresat niciodata atributele pe care ti le-am adresat tie (deci exact pe dos de cum ai afirmat tu). Aceasta din simplul motiv ca respectiva persoana a dat dovada de demnitate si maturitate si a fost o placere sa discut cu ea, chiar daca de pe pozitii diferite.
In acest sens imi permit sa-ti dau un sfat: daca ceva nu este pe placul tau, citeste-l totusi cu atentie, chiar de mai multe ori, fiindca ai sa constati uimita ca uneori orgoliul iti joaca feste si ca la prima citire pur si simplu mintea refuza sa receptioneze ceva cu care nu e de acord. Abia dupa ce iti dai seama in mod real ca poti sa explici intelesul fiecarui cuvant din acel mesaj devii capabila cu adevarat sa raspunzi la el.

Dupa ultimele tale reply-uri as mai putea adauga la aceste 3 atribute si altele, la fel de proaste pt tine, si pe care le-ai merita cu varf si indesat. Oricum iti promit ca daca am sa le adaug, am sa-ti si explic de ce am facut-o :).

Spirit Intelept
#23448 (raspuns la: #23165) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Dar nu vad ce sens au aceste - de admin la: 28/09/2004 00:07:11
(la: Reorganizare)
"Dar nu vad ce sens au aceste ofuri ale utilizatorilor cind, din cite-mi dau eu seama, adminul deja stie ce o sa schimbe, poate pentru ca deja are un sistem paralel in care schimbarile au fost facute (vorbesc de cele tehnice). So, what's the point of all this? Curtoazie? Cam ridicol."

Ikoflexer, am observat ca in mesajele tale apare sistematic o prezumtie de "vinovatie" in raport cu administratorii sitului, pe care ii abordezi presupunandu-i de rea credinta. Evident, e dreptul tau, cu conditia, evident, sa nu iti prezinti presupunerile drept fapte reale.

Ca sa iti raspund la intrebare: da, in mare noul sistem e deja conturat, insa discutia de fata este foarte utila si deja am retinut cateva idei interesante care vor fi incluse in proiect.

Cat despre modul in care se va modera situl, discutia e in continuare deschisa.
#23522 (raspuns la: #23518) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt carapiscum - de ionel la: 28/09/2004 23:54:15
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Eu sunt agnostic si intotdeauna am dorit sa cunosc ce anume convinge pe om sa fie credincios. Deci, ce anume te face sa crezi in Dumnezeul biblic? Nu crezi ca indoctrinarea din timpul formarii tale te-a programat prea mult? Tu nu ai nici o indoiala despre credinta ta? Ce te face sa ignori aceste ganduri negre? Frica de consecinte? Ce te face sa crezi ca Dumnezeu tine asa de tare sa fie ascuns de ochii nostri si in acelasi timp sa ne vrea sa-l "vedem"?

Cine exact este acest Satan si de ce se pare ca el este mai puternic decat Facatorul nostru? Ce te convinge ca Iisus n-a fost un impostor sau un profet fals? Cum impaci contradictia dintre imperfectiile Bibliei, ale celor ce au modificat-o de-a cursul anilor, si absolutismul incontestabil al existentei Lui? Ai avut vreodata revelatii? Cum explici tu diversitatea de religii de pe glob? Cum este posibil ca o minoritate (crestinii) sa cunoasca adevarul, iar restul sa fie chiar asa de rataciti (evreii, musulmanii, indusii, budistii, ateistii, indigenii, etc)? De ce nu le-a trimis D-zeu si lor un Moise sau un Iisus? Cine este Mohamed si cum este el diferit de Iisus?

De ce preferi o cosmogonie neverificabila primitiva antropomorfica, antropocentrica si complet rupta de realitate, unei cosmogonii sau ipoteze de cosmogonie inradacinata in observatiile noastre directe, referitor la DNA, evolutie, univers, chiar daca aceasta din urma este incompleta? Oare pentru ca religia iti ofera o cosmogonie completa, usor de inteles in dualitatea ei simplista, si promitatoare a unei eternitati mult superioare experientei noastre limitate? Ajuta-ma te rog sa inteleg.

Cat despre discutia despre suflet, eu sunt de parere ca, cel mai probabil, sufletul este nemuritor numai in sensul ca posteritatea ii creaza aceasta nemurire. Ideea sufletului nemuritor (in sensul propriu) mi se pare o ipoteza putin plauzibila, mai degraba o urmare semi-automata a fricii de moarte si a miturilor create in stil tipic pescaresc de-a lungul mileniilor.
#23612 (raspuns la: #23451) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre clonare - de pr Iulian Nistea la: 01/10/2004 00:37:29
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Mi se pare ca ai perfecta dreptate : sunt inca probleme acute la care Biserica va avea de dat un raspuns in viitor.

Primele sinoade ecumenice au dat raspunsuri mai ales in legatura cu invatatura despre Sfanta Treime, despre Hristos. Apoi, in timpul sfantului Grigorie Palama (secolul al XIV-lea) s-au dat raspunsuri privind energiile divine. Pe aceste baze, Biserica va trebui sa raspunda in viitor unor interogatii antropologice : clonare, conceptie in vitro (de unde vin apoi schimbari majore in sensul familiei) etc., dar si noile viziuni antropologice determinate de descoperiri stiintifice care-i pun pe crestini in dificultate (ca punerea in evidenta a corpurilor energetice, a chakrelor etc.).

Deocamdata mi se pare ca "stiinta clonarii" e departe de a fi rafinata... Oaia Doll a fost in fapt un esec teribil, dar pe autorul acestei ispravi chestiunile de etica nu-l interpeleaza deloc.

Problematica e insa atât de avangardista incat Biserica nu a dezvoltat inca o pozitie "a Bisericii".

Personal, mie mi se pare ca intentia clonarii este o culme a orgoliului uman. Pe de alta parte insa, pe ce baza poate afirma cineva ca oamenii iesiti prin clonare n-ar avea suflet? Daca sufletul este de la Dumnezeu, este cineva Dumnezeu, ca sa stie ce face Dumnezeu?

Iarta-mi gandurile daca ele par usoare si expeditive. Eu cred ca pentru noi, crestini, singurul argument care sta in picioare in acest moment este : viata e un dar de la Dumnezeu si nu ne jucam cu ea !

Doamne ajuta.
pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#23843 (raspuns la: #23781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RFID si privacy - de Pasagerul la: 02/10/2004 23:54:21
(la: Supermarketul viitorului)
Pina are sa ne dea cineva traducerea exacta a cuvintului privacy,vom continua sa-l folosim.Tocmai ma gideam daca nu stiu traducerea pentru ca am uitat-o sau pentru ca nu era un cuvint uzual in limbajul nostru din epoca comunista.
Ca oricare alta descoperire tehnologica ,si RFID are dezavantajele sale si poarta si riscurile de a fi folosita in moduri criminale.
In plus,exista si problema radiatiilor electromagnetice,care desi sint probabil reduse,in momentul in care vom fi inconjurati de zeci sau sute,astfel de emitatoare,ar putea deveni daunatoare sanatatii.
Eu cred ca pina la urma,daca avantajele pe care le vom putea obtine de pe urma acestui sistem vor depasi dezavantajele,sistemul va cuceri toate produsele si magazinele.
Un mic exemplu.A fost o vreme cind faceam des cumparaturi pe Amazon.Pe baza cumparaturilor facute,primeam recomandari pentru produse asemanatoare.Asta m-a ajutat sa descopar carti sau discuri pe care altfel nu le-as fi descoperit.
Cit desre RFID ramine de vazut.
Cel putin,faptul ca pe acest subiect gasesti 60000 intrari pe Google,inseamna ca consumatorii sint constienti de pericole si nu cred ca nici o firma producatoare sau de vinzari nu isi va lua riscul de a pierde clientii.
Sint foarte sigur ca foarte repede vor aparea pe piata aparate de bruiaj sau care chiar sa falsifice informatia transmisa.
Sa raminem optimisti...
#24042 (raspuns la: #23633) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ella - de carapiscum la: 04/10/2004 08:37:19
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Pe la noi circula o vorba: sa-ti fie de bine! Asta iti doresc din toata inima, sa-ti fie de folos si spre binecuvantare, intocmai cum spune un crestin cand se impartaseste cu Trupul si Sangele Domnului.

Stii, ma gandesc adeseori la clipele mele de inceput ca si crestin cand aveam o ravna si o dragoste ce duceau pana acolo incat biruiam multe ispite si nevoi numai cu gandul... Timpul a trecut, m-am lenevit, si citind acum mesajul tau mi-a venit in minte in mod automat, aproape ca o revelatie, ideea ce o regasim in unele rugaciuni ale diminetii: si anume ca fiecare zi e un nou inceput al vietii noastre. Da, tare imi doresc sa pot spune in fiecare zi la fel ca tine: "L-am gasit pe Dumnezeu"! Sau "L-am regasit pe Dumnezeu"! Stiu ce minunat este fiindca la fel ca tine am trecut prin aceeasi experienta sublima, la fel ca tine am lacrimat de fericire si am suspinat ca un copil la vederea tatalui bland si milostiv. Ce pot sa spun acum, n-a durat prea mult fiindca, nu-i asa, tot ce e frumos dureaza prea putin sau, ca sa preiau o sintagma la moda, "nici o minune nu tine mai mult de trei zile". De ce oare cicatricile sufletului ne fac sa uitam momentele existentei noastre in care ne-am adunat ca sub o umbrela la flacara iubirii lui Dumnezeu? Cred ca stiu de ce: pe cand El ne iubea, noi eram vrajmasi ai crucii...

As vrea sa pot citi astfel de mesaje in fiecare zi si, din cand in cand macar, sa vin si eu sa zic ce afirmam mai sus: ca L-am gasit pe Dumnezeu. Ce ciudat suna, inseamna ca sunt ratacit...? Sau ca m-a pierdut El pe mine...? Sau ca S-a ascuns ca sa nu-L vad...? Sincer nu stiu decat ca eram "in intuneric si-n umbra mortii si-am vazut lumina mare" exact cand mi-era mai greu, cand orice speranta de mai bine si de libertate imi fusesera pur si simplu violate de persoane care ar fi trebuit sa ma lumineze. N-aveam nici macar curajul de-a sta fata in fata cu mine insumi, mi-era teama sa nu ma recunosc... Dar am invatat la sanul bisericii ca laptele credintei te creste, asa cum se spune prin basmele noastre strabune, in trei zile cat altii, care nu se hranesc cu el, in trei ani. Si uite-asa mi-au crescut si dintii de azi cu care pot mesteca acum carne, n-am ramas doar la lapte.

Da-mi Doamne sa te regasesc in fiecare zi pe drumul vietii mele! Da-mi Doamne sa ma regasesti Tu de fiecare data cand abandonez acest drum si-o iau pe aiurea! Si daca s-o putea, eu nu indraznesc sa-Ti cer sa ma iei in brate caci stiu ca sunt nevrednic de asa o cinste mare, ci "fa-ma ca pe unul din argatii Tai"! Iar de nu s-o gasi un loc si pt. mine in camarile Tale spatioase si luminoase, lasa-ma macar sa sprijin stalpii portilor casei Tale ca sa-Ti pot vedea Fata fara asemanare. Si adu-Ti aminte ca faptura Ta sunt si ca nu astept de la Tine sa faci lucrul in locul meu, ci sa ma ajuti sa-l implinesc precum voiesti.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
ortodoxia si stiinta - de pr Iulian Nistea la: 06/10/2004 03:33:20
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, "carapiscum".

Parintele Nicolae Steinhardt vorbeste undeva in Jurnalul fericirii de "atitudinea degajata a ortodoxiei în raport cu stiinta; o lasa sa-si vada de ale ei" - cu "nitica înteleapta desconsiderare.

Aceasta atitudine a Ortodoxiei fatza de stiinta mi se pare foarte justa, caci orice stiinta are finalmente ca baza un sistem axiomatic necontradictoriu in sine, pe care apoi prin experimente si descoperiri se construieste ceva ce are un aer foarte coerent. Ori vedem ca pâna în ziua de azi paradigmele stiintifice se pot schimba radical de la o epoca la alta. Si chiar daca nu se schimba radical, ele sufera o evolutie care ne scapa intotdeauna si care totdeauna va fi imperfecta.

Din contra "sistemul ortodox", daca ne putem exprima asa, se bazeaza pe altceva : pe credinta, care e un dar si o degustare a unei experiente tainice de Viata (cu un "v" mare).

In sensul acesta deci, eu nu gasesc nelinistitoare teoriile noi din fizica contemporana, si nu socot ca trebuie sa le dam neaparat un raspuns. Nu asa stau insa lucrurile cu adevaratele descoperiri ale stiintei (exemplul din mesajul celalalt : fotografierea aurelor, a chakrelor, a canalelor energetice). Aceste descoperiri, daca sunt autentice, iar nu ipotetice, trebuie sa se articuleze la viziunea noastra despre om si despre lume.

Sa zicem ca se va descoperi la un moment dat viata extraterestra pe undeva. Ce vom zice ? -- Un parinte contemporan zicea, cu umor, gasesc eu : "Daca extraterestrii debarca mâine pe Pamânt, datoria noastra de crestini este sa li-l vestim pe Hristos" !!! Nici mai mult nici mai putin : Sa-l vestim pe Hristos extraterestrilor ! Aceasta nu este utopie, ci o atitudine care iese din credinta noastra : Dumnezeu-Cuvântul, Unul din Sfânta Treime, S-a facut om pentru noi si pentru întreaga creatie (si deci si pentru creatia extraterestra) ca sa ne aduca din îndepartarea noastra la Tatal.

Iata cum credinta noastra trebuie sa genereze atitudinile noastre ortodoxe în viata.

Doamne ajuta.
pr_iulian

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#24290 (raspuns la: #24159) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...