comentarii

a arata limba


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Chiar atat de convins sunt de unele adevaruri..."pt.enigmescu.. - de DESTIN la: 05/09/2004 23:05:45
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
...(fost)actual carapiscum,

Ce zici tu enigmescu:

"Dragule, cum se face ca de fiecare data cand cineva te contrazice in ideile pe care cu nonsalanta le expui il condamni ca se foloseste de atacul la persoana?"

Nu stiu cat de "drag" iti sunt ...sa ma fereasca Dumnezeu...

Cand ma contrazice cineva...!!!exemple enigmescu, exemple,nu imi amintesc de cand sunt pe acest forum sa fi acuzat pe cineva de atac la persoana in afara ta.!!!

Tu nu intelegi sensul unei comunicari civilizate,fortat fiind de bunul simt, sa iti atrag atentia ca folosesti atacul la persoana.

Contradictiile nu ma deranjaza si nu ar trebui sa deranjeze pe nimeni intr-o schimbare de idei.Dar ce zici tu,si de aici duplicitatea ta:

"Chiar atat de convins sunt de unele adevaruri incat nu permit sa fiu constrans in a mi le schimba. Accept orice alte pareri care nu vin in contradictie cu conceptiile mele despre viata, lume si Dumnezeu.

OARE enigmescu,tu detii adevarul in intregul sau???

Nu te va constrange nimeni in a te schimba...insa acceptand numai acele idei care te face sa te guduri...vei ramane undeva "izolat"in propria inchisoare.

Tu continui cu presupunerile tale...cum le numesti enigmescu?

ce mai afirmi:

"Pai ce, te confunzi cu ideile astea, sau persoana ta intruchipeaza niste idei?... Nu te flata singur, nu esti atat de important pe cat crezi si nici asa de patrunzator cu mintea incat sa nu-ti poata sta nimeni inainte."

Am dreptul sa spun cum privesc anumite aspecte...sa vin chiar si cu idei...afirmi ca ma "flatez singur"-eu acesta afirmatie (si aceasta afirmatie )o consider atac la persoana...

In calea mea exista drumul vietii ,dar divin prin creatie...drum ce il strabat alaturi de semenii mei,lasand in urma,ignorand pe acei deformati autodeclarati detinatori ai adevarului.

Continui sa "balansezi" cu vorbele tale:

"Sa-ti improspatez memoria: ce zici de intrebarile mele legate de reincarnare?"

DESTIN"Nu imi amintesc a nu fi raspuns la intrebari "indecente"/incomode cum tu le numesti."

Enigmescu,te-am dat si postat comentariul ...aici esti duplicitar...si sincer nu am nimic cu tine ...nici macar nu te compatimesc...la 33 de ani cum ai afirmat ca ai ,mintea iti joaca feste...

Insa dupa cum scrii si te ostenesti sa aperi "doctrina comunista" si "vechiul organ"pari a fii, un mosulica in pantalonasi scurti ce plimba scaunelul pe le cozi in preajma lui Decembrie 1989.Proaspat pensionat ,fost parte a organului...ce parte...?usor de imaginat.

Limba de lemn puternic infectata iti dezvaluie adevarata fata ...ascunsa in spatele nenumaratelor ID-uri oricate la numar ar fi:enigmescu,angel,carapiscum...si mai recent... (pana unde poate ajunge gandirea vechiului organ...!!!)fie ca bunul Dumnezeu sa iti dea atata intelepciune sa renunti a folosi ca ID...o alta varianta (nume) sti bine la ce ma refer.

"No hai, sa fii sanatos, fericit si cu lacrimi in ochi!"

Esti cinic,insa nu uita ca semeni mai lacrimam si de fericire...

Enigmescu nu ma intereseaza cine esti, de unde vii si unde te duci,nu am nimic cu ID-urile tale ...

Stii cum te aseman eu? mi-a venit in gand un banc ghicitoare...daca stii raspunsul stii si cum arati...

Ce se naste fara piele si tipa pana piere?

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21136 (raspuns la: #21112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stiri si reputatie - de dinisor la: 10/09/2004 20:36:04
(la: imaginea romanilor peste granite)
nu e de mirare ca imaginea romanului e stirbita peste hotare. sunt mai multi factori care au contribuit la asta. primul este tiganul vorbitor de limba romana, care merge la hotie. al doilea este romanul get beget care asteapta sa i se dea, in loc sa traga tare pe acolo pe unde e si sa isi faca un rost (am cunoscut cazuri!), al treilea si nu ultimul este presa, jurnalistii. cu totii stim ca povestile cu caracter tragic se vand cel mai usor, de aceea nu e de mirare ca ziaristii si reporterii scriu si prezinta cu prioritate aspectele negative despre orice si oricine.
omul de rand, cel ce priveste cu constiinciozitate stirile de la ora 9 pm, normal ca inregistraza doar astfel de informatii / aspecte despre fiecare tara, neam, om. el, omul de rand , nu isi va pierde timpul sa se documenteze, sa cunoasca. doar din comoditate.
la ora actuala locuiesc intr-un llocsor cu nu mai mult de 5000 de locuitori. cand am venit aici, toti ma intrebau de Ceausescu, Dracula, orfelinate cu copii murdari si tigani. Au trecut aproape 4 ani de atunci. Am facut tot posibilul sa le schimb parerea. Si, scuzandu-mi lipsa de modestie, am reusit. Le-am aratat ca romanul-roman, nu e cel prezentat de stiriile tv si ca meritam respect. Pentru ca zica ei ce-or zice, romanul e baiat destept si se descurca orisiunde l-ai pune.



_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
cel mai vechi popor din Europa - de LUCIUS la: 13/09/2004 19:35:00
(la: care e cel mai vechi popor din europa?)
Teoretic, judecand dupa ultimele descoperiri, ar putea exista o astfel de varianta istorica. Poporul roman, insa, nu exista ca atare. Exista insa o populatie care vorbea o limba indoeuropeana, probabil un fel de stramos al latinei. Apoi sa nu uitam ca studiile geologice au aratat clar ca zona era bine locuita datorita pamanturilor bogate, formate, practic, de-a lungul timpului, de depunerile Dunarii spre varsarea in mare.
Nu cred ca vazand lucrurile in acest mod am aborda un stil nationalist. Daca cercetarile sunt clare nu inteleg de ce nu am putea vorbi in mod deschis, chiar daca ar fi vorba de stramosi ai nostri. Si alte tari au descoperit pe teritoriul lor numeroase dovezi asemanatoare de locuire de zeci de mii de ani dar nu era vorba ca de nationalism.
Problema care s-ar putea pune, intr-o buna zi, atunci cand cercetarile vor avea la baza o tehnologie superioara, este limba civilizatiilor. Daca vor exista dovezi certe ca limba veche este apropiata de limba romana atunci avem o problema. Istoria intregului continent AR TREBUI RESCRISA. Vechile scrieri ne spun ca mai putin de un sfert din teritoriul Daciei a fost ocupat de catre Imperiul Roman iar intr-o perioada atit de scurta de ocupatie ( mai putin de 200 de ani -cea mai scurta dintre ocupatiile din provincii) din cauza rascoalelor dacilor liberi si a populatiei rare, dar mai ales datorita soldatilor care formau armata imperiala, adusi din toate colturile imperiului si care nu cunosteau bine latina, nu a putut exista timpul necesar formarii unui popor. Daca ne gandim la un exemplu din zilele noastre, situatia este similara cu ocuparea Basarabiei de catre rusi. Stau acolo vreo o suta cincizeci de ani. Restul romanilor ii vor considera agresori, in consecinta inamici, si vor ataca tot timpul pentru a-si elibera teritoriul rapit. Numai ca in tot acest timp romanii se rusifica de la sine, pur si simplu, pentru ca sunt in contact permanent cu acesti ocupanti. Personal ma indoiesc ca s-ar fi putut intampla astfel. Oricine cunoaste putina istorie elementara isi poate da seama ca o astfel de varianta este absurda. Atunci ce limba se vorbea daca a fost ocupat doar 20% din teritoriu ? In partile libere se vorbea deci limba de dinainte de ocupatie, aceeasi care s-a vorbit si dupa ocupatie. Daca ea este stramosul limbii romane de astazi atunci semana foarte bine cu latina. Probabil era o latina de origine barbara, vulgara sau populara.
Intr-un fel am putea fi deci un fel de stramosi ,daca nu ai Europei cel putin al natiunilor latine, pentru ca noi am mostenit cea mai apropiata limba de baza latina.
sovinismul ? - de desdemona la: 14/09/2004 12:19:53
(la: Un maghiar presedinte in Romania???)
Sunt de acord. Sovinismul este de condamnat. Si un presedinte dedicat tarii, onest si loial, ar face foarte bine tarii, fie el chiar de origine maghiara.
Dar acest presedinte ar trebui sa fie loial si românilor in aceeasi masura in care este maghiarilor.

Jimmy_Cecilia, nimeni nu 'asmute' oamenii de rând impotriva maghiarilor. Atitudinea rezervata fata de maghiari provine din experienta personala a celor care au fost in pusi de maghiari in unele situatii inacceptabile.
Examplu, din experienta mea in localitati cu majoritate maghiara:
un turist se opreste la un magazin alimentar din centrul unui orasel in jud. Mures. Intra, da buna ziua si cere o sticla de apa minerala (in limba româna). Vanzatoarea refuza sa il serveasca pe motivul ca nu intelege. Turistul incearca si in engleza, si in limbajul semnelor (ii arata cu degetul sticla pe care o vrea). Vanzatoarea o continua pe a ei 'nem tudom'. Adica 'daca nu vorbesti ungureste poti sa mori de sete'. Daca aceeasi scena s-ar fi petrecut in Ungaria, ai fi obtinut ce-ai vrut (banii sunt bani si setea e sete). Nu cred ca un astfel de comportament ar fi tolerat (de ex.) in Franta.
Acest exemplu nu e izolat. In Transilvania se petrec destul de des astfel de scene. Am avut rude apropiate care au locuit zeci de ani in orase ca Sfantu Gheorghe si Miercurea Ciuc. De multe ori li s-a intamplat sa se simta discriminati pentru ca nu vorbea limba maghiara.
Pe de alta parte, nu putem spune ca toti maghiarii sunt astfel. Am avut multi prieteni printre ei, oameni simpatici, la locul lor, si de treaba. Dar au si ei uscaturile lor, si acestia creeaza probleme.

Desdemonovici
#22210 (raspuns la: #22045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
"Examplu, din experienta mea - de Daniel Racovitan la: 15/09/2004 15:05:51
(la: Un maghiar presedinte in Romania???)
"Examplu, din experienta mea in localitati cu majoritate maghiara:
un turist se opreste la un magazin alimentar din centrul unui orasel in jud. Mures. Intra, da buna ziua si cere o sticla de apa minerala (in limba româna). Vanzatoarea refuza sa il serveasca pe motivul ca nu intelege. Turistul incearca si in engleza, si in limbajul semnelor (ii arata cu degetul sticla pe care o vrea). Vanzatoarea o continua pe a ei 'nem tudom'. Adica 'daca nu vorbesti ungureste poti sa mori de sete'. Daca aceeasi scena s-ar fi petrecut in Ungaria, ai fi obtinut ce-ai vrut (banii sunt bani si setea e sete). Nu cred ca un astfel de comportament ar fi tolerat (de ex.) in Franta."


Nu numai ca nu e tolerat, dar daca respectivul vanzator e dat in judecata poaet face pana si cativa ani de puscarie.

Zilele trecute, o individa din sud, care nu a vrut sa vanda cuiva un teren pe motiv ca era de origine araba, a incasat cateva luni de pirnaie, plus zeci de mii de euro amenda, plus obligatia de a-i vinde respectivului terenul (yesss!!).

Aviz amatorilor.

___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"
#22370 (raspuns la: #22210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Opinii despre limbã - de AlexM la: 17/09/2004 07:51:48
(la: care e cel mai vechi popor din europa?)
"Nu este o opinie deloc hazardata. "

-ieste olecutsâcã.

"Cand armatele romane au intrat in Galia si mai apoi chiar
in Germania, s-a constatat ca bastinasii vorbeau o limba
asemanatoare cu limba latina. "

discutabil pentru Galia , exclus pentru Germania


"Limba respectiva, avand la baza latina, a fost denumita "barbara" sau "vulgara"."

limba respectiva (si cred ca prin asta vrei sa spui limba gasita de
romani la bastinasi cand intrara in Galia) nu putea sa aibe la baza
Latina. Latina e o denumire care a aparut dupa ce Noivenitii lu
Eneas s-au unit cu Sabinii si au decis ca de la acea data ei se
numesc Latini. Ca atare, este exclus ca orice alta limba din Europa
sa fi avut la baza limba Latina inainte de existenta acestei limbi.
Cred ca ai vrut sa spui altceva aici.


"Apoi stii foarte bine ca Ovidiu, exilat la Marea Neagra, scria despre daci,
sau geti, ca vorbesc o limba usor de inteles."


zau? Ovidiu nu a scris asta. Ovidiu a spus numai ca el a invatsat
(dupa ceva ani ) limba getsilor SI A sarmatsilor.A mai scris ca a
devenit un fel de poet get, ca poate intre cuvintele din scrisorile
scrise s-au strecurat cuvinte getice, ca si Homer ar fi devenit
un get daca traia acolo si .. cam atat in ceea ce priveste limba.
Restul sint interpretari ale unor persoane, altele decat Ovidiu.


"Eu m-am referit la faptul ca elementele principale ale acestei limbi,
care se vorbea atunci pe teritoriul Europei, s-au conservat cel mai
bine in limba romana, datorita izolarii ei de mai tarziu."


-in Europa s-au vorbit mereu mai multe limbi, nu una singura. Chiar si
in timpul romanilor existau Latina, GReaka, Osca, Umbrica, Traca,
Galica, etc. Erau limbi care se asemanau sau difereau mai mult sau mai putin unele de altele, dar totusi diferite destul pentru a avea nevoie de translator ca sa te intelegi unul cu altul.
Ce intelegi prin "elemente de baza"? Vocabularul de baza eventual?

" Acest lucru este afirmat chiar de profesorii universitari care au obiect de studiu limba Romana la universitatile din Spania, Italia si Portugalia.( Se poate usor cerceta acest lucru consultand "GOOGLE")"

-probabil acolo se spune altceva. Cum ca din cauza izolarii sale, Lb. Romana este chemata ca arbitru cand este vorba despre a stabili
forma cuvantului Latin pentru ca la Spanioli, Portughezi , Francezi,
Italieni, e dificil de a face diferenta intre ce e "moshtenit" din Latina
si ce e intrat pe cale culta in perioada medievala. In afara de asta, aceste limbi s-au incrucalit una in alta, influentsandu-se reciproc datorita istoriei lor oarecum comune de mai tarziu, ca atare este dificil de a stabili daca un cuvant este moshtenit intr-una din limbi si preluat din aceasta de celelate limbi romanice.Se mai poate spune ca lb.
Româna are trasaturi comune cu Latina clasica si cu Latina arhaica(ceea ce lipseste altor limbi romanice). In nici un caz nu se spune ca lb. româna e mai latina decat celelate limbi romanice. In fond lb. româna este "cea mai latina si cea mai nelatina" in acelasi timp (ca sa plagiez un renumit lingvist italian (Pissani)) , sau pentru a nota din "orbillat", limba româna este "o limba latina barbarizata" sau "o limba barbara latinizata", cum vrei sa o iei:-)

"Eu n-am afirmat ca Romania ar fi mai breaza cu ceva, desi ar merita sa fie, dupa ce i-am tinut pe loc pe turci cateva sute de ani permitand occidentului sa se dezvolte (dar asta e un alt punct de vedere)
am spus numai ca am mostenit o limba, avand la baza latina, o limba latina populara, care a reusit sa pastreze in timp elementele esentiale ale structurii initiale ."


sint de acord ca ar fi trebuit sa facem mai devreme loc turcilor
sa se duca mai departe dar asta e -cum spui- alta treaba. Spui ca
limba noastra are la baza latina si a reusit sa pastreze in timp
elementele esentiale ale structurii initiale (structura initiala= structura latinei). Nu prea sint de acord cu asta.Ca structura lb. româna e diferita de Latina. Lb Româna are o gramada de lexic latin in ea (ceea ce nu e de mirare), dar este totusi mult diferita de Latina.
La fel, Lb. Româna este foarte apropiata de structura de lb. Albaneza, dar totusi , este mult diferita de ea.

cu stima,

AlexM

#22592 (raspuns la: #22555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare VII) - de DESTIN la: 18/09/2004 06:27:34
(la: Cum gandim?)

-Veniamin Kostaki (1768-1846), strănepotul lui Constantin Costache. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (între 1803 şi 1808; apoi, din 1812 până în 1842),“cel mai înalt prelat al bisericei noastre”, în secolul al XIX-lea.

Om de cultură, el a înfiinţat, în 1805, tipografia de la Mănăstirea Neamţului (unde şi-a tipărit şi propriile traduceri; acolo există un tablou al său de tinereţe, dinainte de a se călugări), Seminarul de la Socola (în 1803) şi multe alte şcoli.

Ctitoriile sale se regăsesc, desigur, şi în domeniul bisericesc: la Mănăstirea Secu a construit, în anul 1823, pe latura de NE, biserica Sfântul Nicolae, ridicată de călugării mănăstirii, având o turlă înaltă pe naos şi fiind zidită pe temelia vechii biserici de lemn de la 1785, care fusese mistuită de foc.

A mai construit aici, pe locul vechii sihăstrii a lui Zosim, biserica Bogoslovul, cu hramul Naşterea lui Ioan Botezătorul, sfinţită în 1832, care este ridicată din zid de piatră şi cărămidă, cu pridvor deschis, spre deosebire de vechea biserică.

În anul 1824, reface Mănăstirea Sihăstria, după ce fusese arsă de turci, în 1821.

La Mănăstirea Agapia ctitoreşte, pe latura sudică, Paraclisul cu hramul Naşterea Maicii Domnului.

Un tablou votiv al său se află în pridvorul Bisericii Trei Ierarhi, din Iaşi, alături de cele ale mitropoliţilor Varlaam, Dosoftei şi Iosif Nanicescu.

Tot Mitropolitul Veniamin Kostaki este cel care a fost iniţiatorul construcţiei Catedralei Mitropolitane din capitala Moldovei unde îşi are, de altfel, şi mormântul, lângă Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

La bătrâneţe, Veniamin a demisionat din funcţia de Mitropolit şi s-a retras în pustnicie la Mănăstirea Slatina, unde s-a şi stins.

Veniamin Kostaki nu a fost numai un înalt cleric, ci şi un om preocupat de frământările politice ale vremii.

Între 1 ianuarie 1807 şi 26 iulie 1812 a fost caimacam al Moldovei, împreună cu mai mulţi boieri (aceasta este cea mai lungă căimăcămie din istoria Moldovei !).

Cea de-a doua sa căimăcămie s-a desfăşurat între 29 martie 1821 şi mai 1821.
Mitropolitul Moldovei a fost şi un adept fervent al Eteriei.

El a sfinţit, la biserica Trei Ierarhi, steagul organizaţiei greceşti şi l-a binecuvântat pe prinţul Alexandru Ipsilanti, pe care îl vedea, la 1821, ca pe un eliberator.

Această atitudine l-a ajutat pe Mitropolit să obţină anularea anatemei aruncate de Ţarul Petru cel Mare asupra familiei lui Lupu Costache.

Iată ce scria istoricul francez Edgar Quinet la moartea fostului mitropolit al Moldovei:

“Suflet de o castitate îngerească, frumos şi plin de maiestate, cum n’ am văzut alt bătrân în viaţa mea. Când mitropolitul Veniamin, îmbrăcat în splendoarea bisericei sale orientale, se înfăţişa îmbrăcat cu vestmintele cele aurite, cu pletele-i de zăpadă şi în valuri pe umeri, poporul vedea într’ânsul pe însuşi sfântul patron al Moldovei”.

În încheiere, un fragment din testamentul lui Veniamin Kostaki; vorbe care exprimă un crez de o viaţă:

“Toate mijloacele câte împrejurările m-au înlesnit, le-am întrebuinţat spre ridicarea naţiei…”.

Ramura Boldur-Lăţescu:
-Iordache Kostaki Lăţescu-Boldur, stră-stră-stră-nepotul lui Lupu Costache.

S-a născut în 1798, la moşia Hudeştii Mari, din ţinutul Dorohoi, ca fiu al armaşului Ioniţă Costache şi al Zoiţei Crupenski, descendentă a Movileştilor şi rudă cu familia Cuza.

A urmat Şcoala de cadeţi din Petersburg şi Theresianum-ul, şcoli militare unde aveau acces numai vlăstarele aristocraţiei.

A fost agă, vornic de Ţara de Sus, polcovnic, comandant al Divizionului de cavalerie de la Iaşi (în 1830), mare-hatman, mare-vornic, inspector general al miliţiei Moldovei şi s-a ocupat de educarea corespunzătoare şi de bunăstarea militarilor.

La iniţiativa sa ia fiinţă, în decembrie 1856, Şcoala Militară din Iaşi.

A fost căsătorit cu o Rosetti, apoi cu o Balş.

Numele de Lăţescu provine de la una dintre moşiile familiei, Lăţeştii (numele ar putea fi denaturat din Lănţeşti; iar moşia ar putea fi cea primită, de către Sima Boldur, de la Ştefan cel Mare, după ce acesta îi învinsese acolo pe polonezi, în 1497; actualmente moşia se află pe teritoriul Republicii Moldova).

Testamentul hatmanului Iordache, care a murit la 9 februarie 1857, este foarte interesant, atât ca sursă genealogică (prin enumerarea copiilor care îl moştenesc), cât şi pentru faptul că oferă informaţii în legătură cu averea imensă deţinută de el la momentul respectiv (avere care, de altfel, s-a risipit foarte repede, în decurs de numai o generaţie: după 40-50 de ani, moşia de cca 30000 ha a ajuns în proprietatea unui fost arendaş, de origine armenească).

Iordache Kostaki Boldur-Lăţescu a înfiinţat la Hudeşti o Şcoală Costăchească, care a funcţionat iniţial ca şcoală de dascăli, şi a fost autorul a numeroase acte de caritate faţă de ţăranii de pe moşiile sale. Ion Ionescu de la Brad scrie, despre el, în Agricultura română în judeţul Dorohoi: “Proprietarul de la Hudeşti este considerat omul cel mai drept şi mai binevoitor către ţărani”.

Din această linie descind, astăzi, doamna Manuela Cernat, critic de film şi domnul Gheorghe (Iordache) Boldur-Lăţescu, fost deţinut politic, profesor universitar la A.S.E., doctor inginer, specialist în teoria deciziilor economice (întemeietor de şcoală) şi autor al unor importante cărţi cu profil memorialistic, dedicate crimelor regimului comunist (“Genocidul comunist în România”, în trei volume).

D-l Gheorghe Boldur-Lăţescu este fiul colonelului de cavalerie, Ioan Boldur-Lăţescu şi al Marinei Stroici, descendenta marelui cărturar Luca Stroici, membru al Dietei poloneze, rudă apropiată a Movileştilor şi traducătorul în limba română a Rugăciunii Domneşti, Tatăl nostru (traducerea lui este foarte aproape de forma în care se rosteşte rugăciunea la ora actuală).

Multe alte personalităţi de prim rang au ascendenţă Costache.

Printre acestea, Grigore Gafencu (mama sa, Raluca Costachi, era o Costache atât după mamă, din ramura Pătrăşcan, cât şi după tată, din ramura Talpan) şi Nicolae Iorga (înrudit cu neamul Costăcheştilor prin bunicul său matern, un Arghiropol).

Un fapt inedit este, conform mărturiilor de familie, acela că, prin intermediul rudeniei cu Simeon Movilă, Costăcheştii se înrudesc cu familii nobiliare poloneze şi, de departe, cu familia de Bourbon şi cu toate marile familii domnitoare ale Europei.

Stema familiei Costache, întocmită conform tradiţiei de familie pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui de-al XIX-lea136 , arată astfel: un scut spintecat, pe care se află, în partea superioară, pe fondul smaltului jumătate roşu, jumătate azur, un vultur căruia nu i se văd ghearele şi care are, deasupra capului, o coroană.

În partea inferioară, pe fondul smaltului de aur, se găseşte o mână cuirasată, ţinând în pumn o ramură verde, o spadă şi o cruce. Deasupra scutului se află o coroană contală, totul fiind acoperit de o mantie princiară.

Preocupat fiind de istoria familiei Boldur-Costache, am cules informaţii din diferite surse.

În timp, am simţit nevoia unei reorganizări a datelor şi a unei comparaţii între diferitele unghiuri de receptare. Astfel, lucrarea încearcă să atragă atenţia asupra unor elemente prea puţin folosite, până acum, în aria demersului istoriografic.

Studiul genealogic, oricât de pasionant, nu poate avea finalitate în sine.

El este cu adevărat roditor doar atunci când contribuie în mod semnificativ la îmbogăţirea cunoaşterii istorice.

Filiaţiile şi înrudirile pot rezolva multe necunoscute şi pot clarifica multe dintre abordările istoriografice insuficient fundamentate.

Finalitatea ideală a spiţelor genealogice este realizarea unui portret cât mai puţin trunchiat al societăţii din epoca la care ele fac referire.

Genealogia are şansa şi datoria de a îmbina viziunea sincronică, cu cea diacronică.

Lucrarea de faţă se doreşte o încercare în acest sens.

Am urmărit rădăcinile şi traseul istoric al uneia dintre cele mai interesante familii ale boierimii moldovene, la studiul căreia îmi propun să revin.

Probleme precum continuitatea dintre Boldureşti şi Costăcheşti vor provoca şi în continuare vii polemici în rândul specialiştilor.

Alte elemente, precum rolul jucat de Lupu Costache în 1711, merită o mult mai concentrată atenţie. Ceea ce se desprinde cu deosebită claritate este rolul esenţial pe care marile familii boiereşti, prin personalităţile lor de marcă, l-au avut în istoria Moldovei şi a Munteniei.

Studiul aprofundat şi imparţial al istoriei lor, în cadrul căruia genealogia poate avea un aport de primă importanţă, va avea ca efect tocmai acea mult căutată facilitare a realizării unui portret cât mai fidel al epocii şi societăţii în care elitele boiereşti deţineau rolul conducător şi, în plus, va înlesni înţelegerea structurilor şi factorilor determinanţi ai regimului boieresc de la noi.

Bibliography(continuare):

Informaţii obţinute prin bunăvoinţa domnului prof. univ. dr. Gheorghe Boldur-Lăţescu, descendent direct din Gavriliţă şi Lupu Costachi.

Adeptul tradiţiei este şi colonelul Ilie Culişniuc Olaru, un pasionat cercetător al Costăcheştilor.

Spiţă considerată de Ion T. Sion, în studiul citat, drept o exagerare a lui Iordache Mălinescu, din 1842, spre slăvirea Mitropolitului Veniamin Kostaki (opinie în linia lui Gheorghe Ghibănescu)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22776 (raspuns la: #22589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carte CATIA in limba romana - de (anonim) la: 20/09/2004 15:31:20
(la: Cum pot publica un mesaj?)
Carte de CATIA disponibila in limba romana:
http://www.cartemax.s5.com
Cursuri de CATIA:
http://www.promanagement.ro/cursuri/curs.asp?id=83&tip=indef
#22900 (raspuns la: #9481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma intreb cum o sa arate L - de (anonim) la: 22/09/2004 23:58:59
(la: Masina DACIA vânduta pe piata occidentala...)
Ma intreb cum o sa arate Loganu' parcat in mijlocul Parisului lânga un Aston Martin?
Eminescu - de AlexM la: 23/09/2004 09:25:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
omul a studiat sanskrita, s-a inspirat din imnurile vedice si a scris superb in limba româna mesajul acelor imnuri. A fost un filozof si un scormonitor, un iubitor al neamului si un critic neobosit. Ce e curios este ca in general mai toti marii poeti români s-au considerat Daci. Nu au negat niciodata legatura cu Roma, dar elogii sau ceva de spus, au avut mereu vis a vis de Daci si nu de romani. Apare interesanta aceasta "fixatsiune" numai pe o anumita parte a "devenirii" noastre ca popor dar probabil acest lucru nu inseamna nimic deoarece este interpretabila ca fiind o chestie de gust personal.
Activitatea lui Eminescu ca ziarist ne arata un alt om, nu acel romantic cunoscut din poeziile amoroase dar ne arata baza care sta la originea unor poezii precum scrisorile si multe altele. Pffffffiuuuuuuu...... trecem la un subiect de analize literare? Ar fi frumos dar ar lua o gramada de timp. Io unul nu m-ash incumeta sa fac aista amu, tot din aceasi mare lipsa de timp:-))
#23130 (raspuns la: #23126) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In ´90 la prima venire a min - de mya la: 23/09/2004 18:58:58
(la: suntem corect informati ?)
In ´90 la prima venire a minerilor in Bucuresti, ma aflam singura intr-o mica vacanta la bunici, in Moldova (intr-un oras mare). Ei bine, am vazut totul la televizor (TVR Libera ;-) ...tare, nu? ), "ordinea" facuta de catre mineri sau de catre "oamenii de bine", toate amanuntele, inclusiv pe "drogatii" ce-si duceau zilele in corturile slinoase din fata Teatrului National.

Ce se intelegea de la televizor era o minciuna, o aberatie. Ca tot vorbim de manipularea maselor. Rudele la care ma tot duceam la mese zilnic ma intrebau cu indignare cum se poate asa ceva, ce cauta drogatii in centrul orasului, cum de nu se iau masuri. Eu le explicam care e treaba, despre punctul 8 de la Timisoara, despre faptul ca fusesem seri la rand in piata Universitatii cu oameni (rude si prieteni) normali la cap, in fine. Da´ rudele nu ma ascultau, ziceau ca bat campii si ca nu stiu ce zic. pe scurt, nu ma credeau. Inutil sa va zic ca toti votasera cu Iliescu. Nu puteam sa fiu nici prea agresiva ca nu aveam toate informatiile necesare. Ma intrebam si eu...ce e cu drogatii aia din imagini.

Cand m-am intors in Bucuresti, prietenul meu, care ma astepta la tren, mi-a strigat sa ascund aparatul foto (eram in faza in care faceam poze in nestire). Era plin de mineri in gara si in timp ce ne caram, prietenul mi-a dat raportul ce si cum. Il oprisera si pe el minerii cu o zi inainte (avea parul mai lung!), norocul lui insa ca avea o legitimatie de serviciu la el (cu poza) pe care scria muncitor practicant (desi el lucra la o revista in limba germana, ca corector sau asa ceva). Pe urma am aflat ca un fost coleg de-al meu de munca (inginer constructor) fusese batut cu bestialitate de catre mineri. Omul, proaspat pensionar, iesise in oras cu sacosele sa-si faca piata in Amzei da´nu a mai apucat. O "femeie de bine" a aratat cu degetul spre el urland ca isterica ca l-a vazut in piata cu "golanii". Tipul a ramas cu sechele la cap ani buni (s-a curatat intre timp). Culmea e ca el votase cu Iliescu...da´ce mai conteaza...

Sau:tot in ´90 eram intr-o deplasare cu niste colege la Suceava. Am tras la un hotel din centrul orasului. Tipa de la receptie cand a vazut ca suntem din Bucuresti a inceput sa faca conversatie de mahala, ca noi in Bucuresti am votat altfel (tocmai fusesera alegerile generale, da...alea din Duminica Orbului)...pe scurt - tzatza de mahala. Noi cuminti nu am comentat, am lasat-o in durerea ei. Ei bine, in fiecare dimineata ieseam la prima ora si bantuiam orasul in cautarea ziarului "Romania Libera". Cum intrebam de ziar la cate un taraba cum se intorceau spre mine din toate partile priviri pline de ura. Dupa cautari intense am dat pana la urma de un tip care avea si ziarul dorit de mine (in incinta garii). Ca lumea, nu? Si cica fusesera alegeri libere.

Acum doi ani ma intorceam cu masina din concediu spre Germania. Prin Craiova mi s-a pus pata sa iau "Dilema" ca tocmai aparuse si la plecarea din Bucuresti nu apucasem sa o cumpar. Am oprit la 4 chioscuri de ziare pana s-o gasesc. La ultimul tipa care mi-a scos Dilema" de sub tejghea mi-a zis ca are doar 3 bucati si ca de regula le da inapoi (ea le comanda fiindca citea revista cu nesat!). Tot spera sa o vanda si altora...Vorbesc aici de Craiova, oras mare cica...nu catun din varf de munte!

Revin in prezent. Am o ruda in familie (nu dau nume) care lucreaza la trustul de presa Catavencu. Toti de acolo stiu ca in Romania nu mai exista de mult timp televiziuni si ziare independente (alea care au ramas...se pot numara pe degetele de la o mana).

Asa ca...faza cu alegerile libere...e o gluma proasta. Sigur ca sunt libere da´constiintele oamenilor sunt manipulate prin mass-media. La fel cum toata viata politica, tot ce e in societatea romaneasca e manipulare a maselor (de ani de zile). Vorbesc la modul general, cred ca intelegeti unde bat. E suficient sa va aruncati ochii pe cele mai recente sondaje de opinie, viitorul nu se intrevede prea roz.

Sa dea Domnul sa ma insel da´ma indoiesc!

#23185 (raspuns la: #23020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si o alta perspectiva - de L la: 24/09/2004 10:39:19
(la: Despre Sua si americani.)
O vreme oarecare, ani de zile, am fost mindru de unde am plecat, comparind libertatea noastra proaspat obtinuta cu sistemul american, complicat, plin de restrictii la tot pasul si super-litigant. Libertate aparenta au astia aici, imi ziceam eu gindindu-ma cit de auto-cenzurata si biased (e tirziu si am un lapsus) e mass-media aici, si cum corporatiile au un cuvint greu de spus in legislativ.

Americanii ies din scoli inculti, desi platesc zeci de mii de dolari pe an. Dpv cunostinte, comparam x ani in Romania cu x+(1 sau 2) ani aici. Numai de la master in sus au americanii avantaj pentru ca pe de o parte, au tehnologie actuala si pe de alta, cei ramasi la scoala sint interesati sa invete (banuiesc). Dar in general, pune-i sa arate pe glob unde sint alte tari, si in afara de Mexic nu-s in stare. Vina e si a canalelor de stiri unde numai rareori sint date stiri din afara, in general numai cind se lasa cu catastrofe pe undeva ca la asta se uita lumea.

Fetele erau mai bine imbracate in Romania, parca mai cu gust. Tin minte ca am fost surprins sa vad cu cita nonsalanta se poarta cele trei rinduri de bretele (de la sutien, maieu si bluza) dar nu suprapuse ci amestecate in mod cit mai vizibil.

In rest, oamenii aici sint mai materialisti, desi din lipsa de cultura generala combinata cu agresivitatea in advertizing ("numai 200 pe luna! numai weekendul asta, grabiti-va!") si neintelegind rostul unui credit card, multi nu sint in stare sa-si tina sub control situatia financiara.

Dar intre timp, vad si cum se schimba lucrurile in Romania dintr-o perspectiva diferita. In State se lupta pe frontul libertatilor fundamentale ale omului, care pierd teren dar asta e o alta discutie. Macar unii sint constienti de ce se intimpla.

Romania a luat-o binisor inapoi din multe puncte de vedere.
Vad intoleranta rasiala si ideile preconcepute: unii se pling ca un maghiar vrea - nu ca e, ca vrea - sa fie presedinte (de parca romanul pur Vadim e mai breaz). Altii ii urasc pe evrei in general, bazati pe cele citite pe undeva.

Sintem si invidiosi tare, vezi alimentara de lux, care am crezut ca e prezentata drept un semn ca uite, sintem si noi in rind cu lumea civilizata, si cind colo, e un pretext sa ne simtim jigniti si revoltati ca cineva isi permite sa ne dea la nas cu atari ostentative produse de lux.

Si in sfirsit, treaba voastra daca vedeti in asta un lucru bun sau nu, vad religia cistigind teren in detrimentul educatiei sau informatiei. N-am inteles niciodata de ce lumea umbla sa converteasca pe altii, insistind ca toti ceilalti care nu cred sint sau ignoranti sau simplu prea prosti sa se lase imbibati de adevarul suprem, si trebuie salvati neaparat.

Ca sa nu spun ca, probabil mostenire a anilor de educatie in limba de lemn, ne e foarte greu sa ne exprimam "la obiect" fara sa ne inecam in fraze sforaitoare si adinci cu sapte intelesuri. Nici pe aici nu e cine stie ce, ca am inlocuit noua limba de lemn romaneasca cu marketing-speak. Deh.

Nu vreau sa devenim o natiune neinteleasa, privind cu invidie si ura asupra lumii, si intre noi, uitindu-ne dupa ce altceva sa ne simtim ofensati azi.
#23268 (raspuns la: #23168) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AlexM, - de DESTIN la: 25/09/2004 21:10:57
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)

Dear AlexM,

Explica ce ai vrut sa exprimi,sau dezvolta:

"Dupa caderea Bizantului societatea greaka , elitismul grecesc refugiat in Romania precum si marele vis de refacere a Imperiului Bizantin, adica al Romaniei au influentat enorm de mult elita Romaneasca."


Limba română vorbită de romanii care s-au stabilit în Dacia Traiană, să facem, cât de cât, cunoştinţă, pentru moment, cu foştii locuitorii ai pământului nostru.

Dacia a fost ultima cucerire importantă a Imperiului Roman.

"Din motive pe care nu este locul să le analizăm, Dacia a fost provincia romană cea mai puţin legată de centru şi cea mai puţin supravegheată politic şi cultural." (Alexandru Niculescu).

Din această pricină, procesul de expansiune a latinei cuprinde aspecte dintre cele mai inedite.

Cucerirea Daciei şi romanizarea ei sunt urmarea firească a cuceririlor prealabile din nordul imperiului, respectiv cucerirea Peninsulei Balcanice, în special teritoriul din sudul Dunării, actuala Bulgarie.

În momentul stabilirii coloniştilor romani în regiunea Carpaţilor, teritorii vecine din Sud erau în parte romanizate.

Cum atunci, ca şi acum, deşi noi credem că mai mult ca acum, legăturile dintre locuitorii dintr-o parte şi alta a Dunării erau frecvente, concluzia logică este că limba latină şi alte manifestări ale vieţii socio-economice şi culturale de tip romanic sau pur romanice erau deja prezente cu intensitate la data cuceririi Daciei de cãtre Impăratul Traian.

Din nou, o privire fugară asupra unei hărţi a continentului arată că în anul 106, înainte de cucerirea traiană, Dacia era inconjurată de Imperiul Roman, iar limba latină era vorbită de la Adriatica la Marea Neagră şi din Podişul Transilvaniei până în munţii Pindului.

În sudul Dunării, aceaşi soartă o avuseseră Iliria (cucerită în secolul al II-lea î.H.), Grecia şi Macedonia (cucerite în 146 î.H.), Panonia (anul 9 d.H.), Tracia (anul 46 d.H).

Aşadar romanizarea Daciei a început cu mult înainte de cucerirea ei de către Împăratul Traian în anul 107.

Împăraţii romani luau, acolo unde ajungeau legiunile, toate măsurile care să le asigure siguranţa.

În Nordul Dunării, aşa cum făceau oriunde stăpâneau, au înălţat cetăţi, au fixat garnizoane şi au împărţit pământ cetăţenilor romani.

Comercianţii au pornit la treabă. Încă în anul 1901, savantul Jirecec demonstrează că:

„mult timp înainte de cucerirea Daciei de către împăratul Traian, latina era cunoscută în ţinuturile Dunării; stăpânirea romană în Dacia reprezintă numai un mic episod de 150 de ani în istoria romanităţii la Dunăre.”

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23374 (raspuns la: #23353) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Tradus"in limba muritorilor de rind," Paianjenul, - de DESTIN la: 26/09/2004 07:48:40
(la: OMUL ce stim despre noi?)
Ce zici tu:
- "Tradus" in limba muritorilor de rind, textul de mai sus vrea sa zica - presupun - ca Dumnezeu la care face referire Biblia nu trebuie neaparat considerat un individ, cu chip si asemanare asa cum il prezinta Geneza 1:26-27, ci mai degraba o notiune abstracta... o necunoscuta pe care o introducem in mod conventional intr-un exercitiu de algebra pentru a facilita rezolvarea acestuia... si ca o consecinta, intreaga Biblie trebuie interpretata mai degraba in sens figurativ decit in sens literal."

Textul nu necesita "traducere"...numai a fi inteles....

Pe Dumnezeu nu poti sa-Lconsideri un individ...asa cum tu o faci...

tu continui cu:
"Din punct de vedere personal, logica mea accepta notiunea de Dumnezeu ca persoana (individ) fizica (,) cu "chip si asemanare" (cu forma si contur!) - care efectiv vede, aude, vorbeste, se bucura, se minie, etc... deci si interpretarea Bibliei va fi acceptata in general in sens literal."

Este parerea ta...

Am afirmat ca:
"te limitezi in gandire..."

"- Posibil... In acelasi timp, nu avem nici o garantie ca (,) cu cit o teorie este mai sofisticata, cu atit probabilitatea ca aceasta sa fie mai aproape de adevar este mai mare..."

teoriile au alt criteriu de credibilitate nu sofisticare!!!

La intrebarea mea:
"esti convins ca detii adevarul?"

Tu raspunzi cu inscenari:

"- INTERESANTA intrebare, amice DESTIN, daca luam in considerare faptul ca fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com emana parca aerul si tonul unei autoritati supreme si ultime, in domeniul abordat, si apare formulat ca o AXIOMA absoluta, care nici nu mai necesita nici nu mai admite obiectii, completari, amendari, etc..."

De unde o asemenea afirmatie???..."fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com...

Este mai usor cat de elementar de fapt...!!! sa aducem afirmatii fara suport decat sa venim cu argumente in discutii dealtfel libere...

Pe ce subiect al meu nu ai fost admis cu obiectii,complectari, amendari?

Dai dovada de instabilitate in gandire,de aici apar acele contraziceri de unul singur...

tu afirmi:

"Prin extensie notiunea de rai poate sa se refere si la acel loc (undeva in UNIVERS - e irelevant unde!) unde rascumparatii vor fi transferati temporar pe perioada de reinoire a planetei Pamint, cind conform Epistolei lui Petru - 2 Petru 3:10 - si Apocalipsa 20:9, "pamintul cu tot ce este pe el va arde".

Acum afirmi :
"(undeva in UNIVERS-e irelevant unde)" si in alt loc,afirmi: "ca locul oamenilor este numai pe pamant"

te contrazici nu?

ce mai zici in continuare:

"Biblia nu suporta ideea existentei unui loc anume, permanent, in UNIVERS, unde sufletele despartite de trup ale celor rai ard - ad-literam - la nesfirsit."

deci din nou te contrazici singur...nu pe pamant ci in "UNIVERS"este locul ...

La intrebarea mea:
Cine va merge in iad sau in rai, corpul sau sufletul omului?"

tu raspunzi:

"- Obligatoriu amindoua, in conditia in care cele doua elemente nu se pot manifesta independent una de cealalta... dar acesta e din nou un aspect inca in discutie in contextul subiectelor "Sufletul" si "SUFLETUL ESTE NEMURITOR"..."

Aici da-mi voie sa afirm ca este o mare confuzie...de ce obligatoriu?de ce elemente?de ce nu se pot manifesta independente una de alta?

Cand corpul a trecut in nefiinta ce-l mai leaga de suflet?

Cum se mai manifesta un corp neinsufletit?

Cum acest corp neinsufletit sa nu se poate manifesta independent de suflet?

Fie ca intelepciunea sa ne "guverneze" gandirea...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23410 (raspuns la: #23409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iertare......... - de cosmacpan la: 27/09/2004 22:04:07
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid
……….
caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.

Cu toate scuzele de rigoare pentru schilodirea testamentului blagian am pastrat doar inceputul si sfarsitul poeziei caci pentru acest material doar doua idei se zbat in mine : « si nu ucid – caci eu iubesc » atat si nimic mai mult. In continuare dau glas printr-un citat domnului Vartic ce pretuieste toate eforturile celor ce se alatura « in lupta noastra » zice dansul. A cui?

« Draga Domnule Cojocaru!
Cu riscul de a intra in polemica cu dl Plesu si articolul lui MANDRIA DE A FI ROMAN am publicat azi in Jurnal de Chisinau articolul JENA DE A FI ROMAN? pe care vi-l trimit. Pretuim imens toate eforturile pe care le faceti pentru a fi alaturi de lupta noastra. Multa sanatate!
Av Andrei Vartic »

In lupta cui ? Domnul in cauza vorbeste in numele domniei sale ? al unei elite ? sau al tuturor moldovenilor ?
Cu toata stima ce o am pentru mine, recunosc ca m-am nascut, am crescut, traiesc si poate ca o sa si mor in Romania. Nu sunt mandru ca sunt roman dar nici nu imi este rusine de acest lucru. A avea o nationalitate este un lucru normal. Am vrut sa spun a fi cetatean, dar mi-am adus aminte ca ar fi cea mai sfruntata minciuna, caci nu sunt cetatean, nu apartin cetatii pentru ca nu ma implic in viata cetatii ci doar locuiesc in cetate. Poate pentru acest lucru am cautat si o sa mai caut. Ce ? acel ceva care sa ne adune in jurul « jarului din inima » in jurul unei doine. Am fost tentat (si mai sunt inca) sa intreb (retoric) : unde sunt actele de mandrie ale « conducerii de partid si de stat » de dupa ’89 ? Caci :
- in decembrie 89 am cazut in genunchi si am plans (copil fiind…..)
- in ianuarie 90 am cazut de pe “tanc “ si iar am plans (ce esti copil?)
- in martie 90 am “alunecat” la Targu-Mutes si am mai plans un pic (ei, hai! Nu fi copil!)
- in iunie (pe la inceput) mi-am aruncat privirile spre inaltul cerului si am plans (oh, ce copil esti)
- pentru ca in acelasi iunie (13-15) sa-mi arunc inima in strada si sa vreau sa plang (de ce nu mai esti copil ?) dar fara a mai putea….caci secase izvorul lacrimilor ca parjolit de aparitia unei “gauri negre”.
E posibil sa-ti bati joc cu spaime (morti si destramari) de proprii tai copii ? E posibil sa-ti urasti proprii intelectuali (atatia cati ii mai ai) ? E posibil sa-ti arati (cu mandria de a avea) tot puroiul unei minti diabolice (copii subnitriti, distrofici, infectati HIV) in speranta ca vei smulge lacrimi (si bani sau vedetisme) de la vecini ? Unde oare a fost atunci mandria de a fi roman ? Cine a venit sa-si ceara scuze pentru eticheta ce ne-a fost pusa ? Caci EU, cetatean roman, eram catalogat (indiferent de ce facusem sau nu facusem) cu acel nume generic « bestialitate » fara a se tine cont de prezumtia de nevinovatie ? Sa fie oare unul dintre motivele pentru care nu am emigrat (rusinea ?) NU. Caci stiam ca si aici poate fi bine. Si trebuie sa fac ceva pentru acest bine.
Imi asum raspunderea pentru faptul de a nu fi citit articolul domnului Plesu. Dar a fi roman nu inseamna altceva decat faptul ca m-am nascut, simt si traiesc in Romania. Si Romania este asa cum o vede camera obiectiva a unui aparat foto. Cu istoria ei, cu gunoaiele ei (gunoaie de tot felul, incepand cu cele umane), cu Delta ei, cu muntii ei, cu saracia ei, cu Baraganul ei, cu satele ei, cu tiganii ei, cu orbirea ei, cu logofetii ei, cu ciocoii vechi si noi, cu pensionarii ce-si petrec timpul privind la vitrine ca la tv, cu copii superdotati care n-au vazut Disneyland-ul sau Euroland-ul. Cu sportivi de aur, cu masini de lux pe sosele desfundate, cu batrani ce vorbesc fluent franceza, engleza si germana, cu tineri carora viata nu le-a aratat decat ce se petrece dupa bloc ((B.U.G. Mafia – este doar un strigat disperat (?) in urechile nespalate ale indiferentei)).
Am citit aici atatea date (istorice) legate de acest pamant incat rusinea ma patrunde, dar intreb ca prostul satului si eu :
- i-a fost de vreun ajutor lui Paulescu sau doamnei Ana Aslan faptul ca au fost romani ?
- s-au simtit mai impliniti Eugen Ionesco ? Cioran ? Eliade ? Enescu ? ca « au fost alungati »
- Regelui Mihai i s-a implinit oare ultimul vis avand o Duda in familia regala ?
- Fetele mele sunt mai fericite pentru ca Domnul Plesu a fost ministrul Culturii iar acum tot ce s-a chinuit sa ridice se surpa ? Mai avem cutura ? Mai avem sport si sportivi ? Mai avem muntii ?
« Caci mai sarac ca anul acest, ca anul trecut si ca de cand ma stiu, parca nu am fost niciodata » si nu o spun eu, nu o mai spune Creanga ci o spune marea masa a deznadajduitilor. Nu sunt adeptul socialismului victorios, dar in America a functionat pentru cateva zeci, sute de ani, legea pistolului (si a fortei chiar daca nu-s adeptul luptei si al violentei) ca masura pentru un start. In toate lumea singurele lucruri valabile si de nezdruncinat au fost proprietatea, familia si Dumnezeu (ordinea este strict alandala). Ce ne-a mai ramas din astea : proprietarea ( ai apartament la bloc, taci din gura, esti in joc)
« o minciuna de dansii inventata » , familia (daca nu ne-au intrat inca sub plapuma cum se intampla inainte de 89, nu va speriati, nu-i timpul trecut) « a fost pe cand nu vedeam, azi o vedem » dar unde-i ? Dumnezeu ? redus ontologic la un sistem filozofic ne priveste cu seninatate si ne cearta cu iertarea sa parinteasca.
Deci trebuie sa mandru sau sa-mi fie jena ?
Nu. Trebuie si vreau sa ma acomodez, sa ma obisnuiesc cu starea de normalitate. Dar credeti-ma nu a fost moment in care sa nu vorbesc cu duiosie de muntii nostri (aur poarta, noi cersim dim poarta-n poarta ), sa nu spun celor ce au fost curiosi sa stie ca « da, in Romania sunt tigani si sate tiganesti unde gasesti bmw, opel, mercedes si … » dar si ca in familiile noatre cea mai calda sarbatoare este Craciunul cu nelipsitul brad si cu colindele lui nemaicantate de altii la fel. Ca Romania inseamna si saracie si bogatie, ca Romania este un tinut cu oameni primitori (atunci cand au ce pune pe masa), le-am povestit despre Sapanta, Voronet, Curtea de arges, Ceahlau, Rarau, Apuseni, Valea Cernei, despre Sighisoara care este printre putinele cetati medievale locuite si despre festivalurile noastre, am deschis gura si le-am aratat ca n-am nici macar toti dinti nicidecum dinti de vampir. Le-am povestit despre copii nostri care se bucura cand canta cu virtuozitate, cand se joaca serios de-a pictura, baletul, dansul, ca si ei joaca teatru in limbi straine, si castiga Olimpiade internationale.
Voi spune ca sunt mandru ca sunt ROMAN atunci cand in Romania OMUL va fi stimat si respectat pentru calitatile sale si nu pentru apartenenta la un partid, organizatie, klan, etnie (tre’ sa fi in borcan).
Dar pana atunci nu fac altceva decat sa ma patrund de lectiile si pilda celui mai mare Invatator. Caci El a iubit lumea chiar daca lumea nu L-a iubit. El a avut puterea sa spuna « pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate ; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin ». Caci cea mai mare porunca este « Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua, asemenea ei este « Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Incerc sa iubesc Romania si toti romanii, oriunde s-ar afla ei. Iar vorbele Lui « Cine dintre voi este fara pacat sa arunce cel dintai cu piatra in ea » le vad ca pe un indemn la cautare.
In final revin cu intrebarea adresata domnului av. Andrei Vartic: chiar sunt mandri ca-s romani, moldovenii? Eu nu stiu dar citind insemnarile unui tanar basarabean parca incerc sa zic cu toata durerea si deznadejdea, « caci n-am promis nimic, ci doar ti-am deschis usa » “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac“. (vezi inceputul si sfarsitul acelui articol – ciopartit se va zice si pe buna dreptate).

Conferinta: : Educatie / Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!)
Publicat de mironbur la 31/10/2003 - 07:09

"Romania
#7002, de ARLEKYN la Sat, 20/12/2003 - 09:21

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.
…………..
! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!
Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau."

Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante!
"tonait ma duc in sam plaisis,"aedot, - de Denysa la: 04/10/2004 02:11:23
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Este impropriu sa numim,sa generalizam,unele "combinatii"in exprimare a emigrantului roman din America.

Limba engleza,este insusita de catre emigrantii romani,care sunt cotati si recunoscuti profesional in USA.

Cu acele exemple aratate...nu poti lucra ca informatician,doctor,inginer,ca de altfel in orice job.

Este o imagine falsa,rautacioasa la care nu ader.

Bye!
Popor de sclavi - de AlexM la: 09/10/2004 09:12:30
(la: Tara lui "Asta e...")
nu convine nimanui poate o astfel de denumire dar ma intreb cat adevar este in ea. Din cat stim, iobagii , robii pamantului erau denumiti in Moldova si in Tseara Româneascã "rumâni". Acest cuvânt are aceasi evolutie fonetica pe care termenul "romanus" o are in limba româna, denumirea pe care ne-o dam noi insine. Rumâni.
Lingvistii nostrii au explicat cu mare mandrie trecerea lui romanus la rumân pentru a arata mareata origine a noastra ca popor. Tot aceiasi lingvisti au mari probleme in a explica evolutia semantica a notiunii de "rumân", de om legat de pãmântul altuia, de notiunea de sclav de fapt.
Undeva s-a intamplat ceva, s-a intamplat ceva ce inca nu am aflat. Pentru etnogeneza noastra, atat shcoala româneascã, adepta continuitatii milenare pe plaiurile Daciei cat si scoala Roselariana care ne considera emigranti tarzii la Nord de Dunare, amandoua shcolile au un punct comun. Ei ne considera ca fiind urmasii bastinasilor (nord sau sud Dunareni), bashtinasi romanizati si amestecati cu tot ce a venit de-a lungul timpului peste noi, noi veniti care dintr-un motiv sau altul ne-au placut sau au fost nevoiti sa ramana cu noi -poate doar o dorinta/necesitate temporara- si pana la urma, s-au contopit, devenind si ei o parte componenta din ceea ce sintem noi.
Românii? Daca intradevar este ceva adevarat in etnogeneza noastra, atunci ce sintem? Sintem o mare coliva. O coliva de grâu dacic, fiarta in apa Imperiului Roman, mestecata cu facaletul slav, pusa intr-o farfurie purtata la oblancul seii de niste migratori huni, avari, cumani, pecengi, data cu zahar unguresc si peste care , spre sfarshitul formarii sale, s-au pus 5 bomboane turcesti intr-o forma de cruce greceasco-bizantina.
Poate intelegand si acceptand modul in care ne-am format, intelegem si de ce sintem asa. Undeva in adancurile noastre am ramas acelasi vechi popor de sclavi. Acel grau dacic ramas fara cap, fierti in ceaonul numit latinitate, condusi de slavi si asa mai departe.... pana la crucea bizantina.... mda....

Cu stima,

AlexM
engleza romanilor din America - de (anonim) la: 11/10/2004 11:19:35
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Am intilnit destui romani care habar n-aveau de engleza, veniti recenti din Romania sau romani care in 10-15 ani in America nu au putut invata limba doar citeva cuvinte pe care le folosesc in conversatii cu alti romani. Parerea mea este ca ar fi frumos ca romanii inte ei sa nu se "arate" prin faptul ca cunosc citeva vorbe in engleza si daca nu esti in stare sa vorbest o anumita limba atuci renunta si nu dovada de prostime.

Crista
Nu te plange! - de florina la: 11/10/2004 20:27:53
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Hai incoace sa asculti minunata limba engleza. La TV sunt multe canale, ce-i drept, zeci si sute. Nici din greseala nu vei auzi o alta limba, cu o exceptie: unul singur, care prezinta in limba spaniola (pentru bietii mexicani). Nu stiu cum mai e in alte parti, dar aici, din 15 minute de emisie, 10 sunt cu publicitate. Ti se taie respiratia cand ii vezi cat de fericiti sunt facand reclama la macaroane cu branza, hamburgheri s.a. Au cate 200 de kile si baga in ei ca intr-un sac...si-s tare fericiti.

Spunea cineva mai sus ca o colega nu stia cine-i Alain Delon. Am fost sambata la biblioteca. Dupa ce m-am foit cam doua ore, ma hotarasc sa intreb pe unul dintre functionari unde sunt standurile cu carti in alte limbi. Mi-arata imediat unul mic-miculet prin dreptul caruia tocmai trecusem. Zice: acolo! Ii raspund zambind ca tocmai am trecut pe acolo, dar ca in afara de cateva carti in rusa si alte cateva in chineza, nu sunt. Intreb de standul cu carti in limba romana. Se holbeaza la mine si zice: ce limba e asta? Nu-i mai dau explicatia si trec la alta intrebare: cele in limba fraceza, unde le aveti? Ne pare rau, doamna, nu avem asa ceva. Fiindca...nimeni nu solicita. Ma gandisem ca nu or fi avand in romaneste, dar in franceza mi-am spus ca trebuie sa fie. Nu au fratilor, pentru ei Europa e ...Rusia si atat! Daca ma aud vorbind in limba noastra, vine iremediabil intrebarea: esti din Rusia, nu? Zic: nu, mai incearca, Europa e mare, mai stii si alte tari din jurul Rusiei? Da din umeri si spune: credeam ca esti din partea aia, ca semeni cu ei. Nici vorba, in gandul meu, sunt bruneta si nu am nimic comun cu rusii (doamne fereste!).

Asa ca...na, fiecare ne plangem in felul nostru, am totusi impresia ca gradul nostru de cultura e cu mult mai mare decat al lor (cel putin al celor de aici) pentru care cultura inseamna doar...a sti sa faci bani.

#24735 (raspuns la: #23695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: