comentarii

a bate cimpii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Interesant ce mult se pot bat - de cico la: 04/06/2005 20:02:22
(la: despre nimicul in sine)
Interesant ce mult se pot bate cimpii despre ... nimic. La un subiect ca asta tot omul "stie" ceva ;) Daca nu-i cu poezie, il asortam de ceva pretentii de metafizica. Nu se cere logica, ci peroratie...
Sigur exista documente! Sa le cunoastem! - de dan-calin la: 12/10/2003 22:01:35
(la: A existat holocaust in Romania?)
Puneti mina si documentati-va.
Pe cei care ma acuza pe mine, membru al poporului român ca am exterminat evrei, ii rog in spiritul justitiei sa isi sustina aceste acuzatii cu documente, cu probe sau martori. Vorbele nu sint suficiente.
Unii sau altii vor sa CONDAMNE un intreg popor român fara a aduce probe şi documente care sa afirme si sustina acuzatia de exterminare a poporului evreu si de participare la holocaust.

Pînă la proba contrarie, pe baza prezumtiei de nevinovatie consider poporul român nevinovat.

Astept referinte la documente (informatii de arhiva, nu compilatii fara acoperire ale unor autori!) care sa sustina acuzaţiile de acest fel. Doar pe baza de date reale, putem acuza si condamna.

1. Cine stie, pe baza arhivelor, mai ales cele evreiesti, citi evrei din fiecare din localitatile României au fost deportati si au murit in lagare?
a. Liste nominale de disparuti din comunitatea evreiasca trebuie sa fie disponibile nu? Vorbeste cineva pe baza lor sau pur si simplu bate cimpii repetind informatii fara acoperire?
b. Citi evrei au fost deportati din Bucuresti in Transnistria?
2. Citi evrei au fost deportati de autoritatile române in Germania spre lagarele de exterminare?
3. Cite „trenuri ale mortii” au fost, de unde au plecat si unde aveau destinatia?
4. Dacă au murit 2-3-4 sute de mii de evrei, unde au fost ei ingropati, arsi?
a. Pentru ca nu fost arsi, trebuie sa existe cimitire sau gropi comune. Unde sint ele localizate?
5. Care este perioada de timp in care a avut loc „exterminarea” evreilor din România?
6. Unde, exact s-a intimplat acesta exterminare? Locuri, date, perioade!
7. Cum anume au fost exterminati sutele de mii de evrei daca nu s-au folosit executiile in masa, camerele de gazare, crematoriile, gropile comune, dat fiind faptul ca ele nu sint consemnate nici macar de catre multii supravietuitori? Orice actiune de acest fel implica anumite tehnici care inseamna activitati precise, consum de timp, de materiale, de resurse umane si evident o anume eficienta.
8. Au fost românii precursori ai exterminarii evreilor dat find faptul ca Germania a decis „solutia finala” abia in anul 1942, in timp ce despre holocaust in România se vorbeste din 1940-1941?

Astept de la oricare din voi aceste referinte sau orice alte informatii
Daca stiti persoane care pot vorbi despre asemenea intimplari (legate de deportarea din România spre lagarele de exterminare), as vrea sa le aflu.


Dan-Calin

utilizatorul zamolxe.... - de lmm la: 26/10/2003 12:38:23
(la: A existat holocaust in Romania?)
...scria la sfirsitul unui comentar al sau urmatoarele cuvinte la care ma alatur pentru ca si mie personal mi se pare interesanta intrebarea.Deci citez:

PS. S-a mai pus intrebarea, si eu o reiau, la care nici un evreu sau neevreu nu a dat un raspuns concret, clar, si documentat: de ce sint evreii persecutati de toate popoarele lumii?
Nu am studiat acest aspect, dar mi se pare extrem de ciudat. Nu se poate ca toate popoarele sa deteste si asupreasca evreii asa pur si simplu!
Trebuie sa fie o cauza sau mai multe, trebuie sa fie motive concrete!
Incheiat citatul....

Despre conflictul in Palestina mi-as permite fara sa am pretentia ca sint politician...(;) sa mentionez doua aspecte.
De violenta sint ambele parti de acuzat,absolut,cu aceeasi tarie.
Nu inteleg de ce palestinienii nu inceteaza cu sinuciderile si ignora sanse(chiar daca par minore la inceput) care li se ofera, si nu inteleg de ce Israel se duce noaptea si bombardeaza blocurile in care locuiesc si oameni nevinovati si ce-i mai rau familii, copii...

Despre Israel fiind tara mai civilizata nu inteleg mai multe...de ce trec cu tancuri peste jurnalisti si chiar activisti ai pacii cum a fost cazul unei tinere americane.... De ce, daca vor pace si rezolvarea conflictului pasnic, au ales conducatorul care l-au ales desi precis stiau de ce se intimplase in Libanon...De ce nu demonstreaza pentru pace si arat ca se opun violentei,daca se opun(?????) uciderii de oameni nevinovati ...E adevarat mai sint si gesturi din acestea, cum citisem de curind despre CITIVA (!!....)piloti care s-au opus sa zboare sa arunce bombe stiind ca vor muri si oameni nevinovati si nu numai citiva teroristi....Chiar daca stii exact ca un anume terorist pe care il cauti se afla intr-un loc la un moment dat, esti mai bun ca el daca arunci bombe stiind exact ca tot acolo se afla si alti oameni, nevinovati, copii,mame, batrini ?? ....Nu prea vad spiritul de popor ales, in ce se intimpla in coltul ala de lume de cind ma stiu de fapt.
It takes two to tango, dar lupta mi se pare si strigator la cer de unfair/nedreapta pentru ca ma gindesc daca Israel nu s-ar simti sprijinit/aparat de ....nimeni...., conflictul ar avea mai multe sanse de a fi rezolvat cit de cit intr-un viitor care acum mi se pare foarte indepartat. Si desi personal nu cunosc dar tot aud vorbindu-se de mindria popoarelor arabe, ma gindesc ca poate daca aceasta mindrie le-ar fi si lor respectata cit de cit, dreptul uman de a trai in conditii mai bune si mai civilizate si s-ar inceta cu ocupatia, ma gindesc ca poate ATUNCI nu ar mai fi atita ura si disperare in sufletele lor care sa indemne atitia tinerii palestinieni la acte de sinucidere.
S-au intimplat in istorie nedreptati ingrozitoare contra evreilor.Dar popoare (germania de exemplu)si-au cerut iertare si au platit si mai platesc despagubiri etc.., acum cred ca e timpul sa mai mergem si inainte....
Sa invatam din istorie de exemplu ca violenta nu este buna pentru nimeni, nici contra noastra, dar nici folosita de noi...si sa nu folosim istoria numai ca un paravan in spatele caruia sa ne ascundem, sa si dam nu numai sa cerem..... Istoria nu este o scuza ipocrita pentru un copil alintat´´dar tata uite ce mi-a facut si el mie...´´
Mai bine ma opresc aici inainte de a incepe sa bat cimpii prea tare.
Un nimic atit de mare.... - de Zamolxe la: 04/11/2003 21:29:32
(la: Israelul, amenintarea cea mai mare pentru pace...)
Nu stiu de ce oamenii, care participa in aceste forumuri la discutii, simt nevoia sa considere orice venit de la ”adeversari” ca fiind necurat, ilegal, mincinos, etc.

In loc sa se discute problema in sine pe baze rationale, folosind logica, faptele, datele, evidentele, etc ei se arunca vorbe, texte goale sau insulte.
Recunosc ca am fortat evolutia predictibila a unora din personaje.

Cind am citit comentariul din “Adevarul” am vazut si eu ca la o lectura superficiala Peres poate fi “teroristul care l-a asasinat pe Rabin”.
Am vrut sa corectez eroarea, dar mi-am adus aminte de specularea unei alte erori de redactare a lui JCC ceva cu “Nu holocaust” si “6 milioane de evrei omoriti”. Presupun ca a uitat un text din ciorna si l-a trimis apoi pe Luneta fara sa il verifice. Asa ca mi-am zis “sa vedem ce iese de aici daca las textul cu eroarea gramaticala”.

Ingrid a reactionat imediat, folosind termenul de bou, la care eu i-am “ripostat deliberat provocator” cu un V urmat de aca. Desi scrisesem (comentariu de presa) textul mi-a fost “atribuit” cu epitetele de rigoare. Si asta doar pentru ca Ingrid are pareri diferite de Zamolxe. Nu l-am scris eu.
Ingrid a revenit apoi cu scuzele de rigoare si a ajuns in final la concluzia logica: trebuia punct si virgula sau punct. Si are dreptate. Cind s-a calmat si a judecat, a priceput si adoptat un ton normal.
Nanu hop si el cu fixul lui: “verzii”. Pentru el tot ce difera de parerile lui nu poate veni decit de la legionari. Cind vede in fata ochilor ceva ce nu ii place vede “verde” in fata ochilor.
A dat si el inapoi cind s-a documentat un pic, mutindu-si "lista" spre alte “viitoare trecute bibliografii”!
Jimmy Cecilia a luat si ea parte la “festin” ridicind problema oglinzii.
Tolanici l-a invocat pe ben laden, asa pentru un pic de gaz peste foc.
Apoi au inceput sa apara comentarii din ce in ce mai pe linga subiect.

Ceea ce vreau sa scot in evidenta este ca reactia supradimensionata, nejustificata, poate sa nasca conflicte din nimic. Lipsea un punct doar deasupra unei virgule. Un punct. Adica nimic!
Asa apar conflictele, provocarile si situatiile de criza. Majoritatea lor din nimic si pentru nimic.

Sondajul exista. Nu stiu daca este unul bun sau unul prost, daca este mai bun sau mai prost decit alte sondaje, daca se verifica in realitate sau nu.
Sondajul exista si nu a fost facut de antisemiti sau arabi. Sau cel putin asa pare la prima vedere.
Hai sa il discutam asa cum este el fara sa batem cimpii, fara sa divagam de la subiect, sa aducem in forum acele informatii reale care pot explica sau contrazice rezultatele.
Pe mine m-a speriat altceva: De altfel, in ultimul timp, oficialitatile israeliene au insistat ca in definitia moderna a "antisemitismului" sa fie incluse si criticile, si atacurile deschise la adresa politicii Israelului.
Asta este dictatura. Voi reveni cind si daca voi avea timp.


Extraordinar de corect tratat acest sindrom (FLAMBOI) asa cum l-am descris si eu pina aici la http://www.geocities.com/muntealb/ForumuriFlacari.htm.


Legea majoritatii este o lege timpita intr-un anumit fel. Dar este singura lege care poate conferi reprezentativitate unui grup. (Vorbesc de majoritatea uninominala, a votului direct al fiecarui individ.)
Si din pacate este singura modalitate de a exprima democratia asa cum a fost ea elaborata conceptual de grecii antici.

Nu sint un membru al majoritatii si nu impartasesc aceste pareri decit partial si pe fragmente.
Nu sint nici un membru al minoritatii pentru ca nu impartasesc nici acele pareri decit partial si pe fragmente.

Cei care “fac” politica actuala nu reprezinta parerea poporului care i-a ales. Indiferent care popor ar fi acela. Cind scriu evreii sau americanii scriu de fapt politicienii evrei sau americani. Nu am treaba cu Itic si cu Jim si nevestele lor.

Intr-un fel politicienii de azi ai lumii sint niste troli care “flamboiaza” oamenii de rind. Acestia, lipsiti de instruire suficienta se aprind si isi iau bitele, armele, tunurile si la razboi cu inamicul. In numele pacii!!!
Trolii politici isi rid in barba in timp ce “prostimea” se bate in arena.

Priviti toate forumurile de mai jos. Ele au ramas in paragina pentru ca realitatea a fost inlocuita de balarii, balacareli, cuvinte goale, atacuri:
A existat holocaust in Romania?
America si puterea petrolului
Evreii si o manie curioasa..
Ilescu- "tatucul" Moldovei" ?
Irak
Israelul, amenintarea cea mai mare pentru pace...
Primul ZID
Raspuns la "Zidul rusinii"
ZIDUL RUSINII

A fi scriitor intr-o limba "imprumutata" - de Florin Firimita la: 30/12/2003 02:00:59
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?
#7442 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. ampop - de Paianjenul la: 06/04/2004 05:14:38
(la: 11 Septembrie 2001)
"Te-am intrebat ce varsta ai pentru ca textele erau de-a dreptul puerile..."

- Nu era nevoie de aceasta precizare; in ciuda IQ-ului meu modest, mi-am dat seama ce voiai sa insinuezi, chiar inainte de a ajunge la capatul respectivei fraze... Intimplator, remarci malitioase, sarcastice, persiflante... furnizate ca substitut pentru argumente autentice, nu ma demoleaza...

", dar vad ca situatia este mai grava...faci parte probabil din echipa celor gen Pleshita, generalul de securitate sfertodoct. Sunt unul dintre cei pe care dumneata si cu ai tai nu i-a infrant. De fapt ce sa mai povestim, pe plan mondial NOI am invins si VOI sunteti niste "looseri" patetici. Sunt un fanatic al democratiei asa cum dumneata esti fanatic al intunericului. Faci apologia terorismului...voi ramaneti tot infranti care nu puteti lovi decat miseleste, prin terorism...oameni nevinovati. Acuz criminalitetea si dictatura, placerea de a chinui semenul. Ce oare va impingea la tortura, la smulgerea unghiilor celor nevinovati, la socuri electrice si tortura cu infrasunete?...kilul de cotlet, tigarile Kent sau BT pe care le fumati, whiskyul despre care ziceati ca pute a plosnita? sau placerea degenerata, perversa, sadica de a supune o alta fiinta umana? Stii ca teroristii pe care ii tot elogiezi in articolele dumitale poarta de obicei un sistem "remote control" prin care un nemernic poate detona bomba de la distanta? In cazul in care nenorocitul se razgandeste si vrea sa mai traiasca, sa nu se sacrifice pe altarul "dreptei credinte in Allah". Aveti noroc, voi cei infranti ,ca noi nu avem gulaguri in care sa va ducem si sa va exterminam, nu va vom tortura sau duce de acasa in miez de noapte asa cum faceati voi cu ai nostri. Suntem oameni si voi nu. Feresca Dumnezeu sa intindeti prea tare coarda terorismului...ca vezi dumneata, paianjene, nu toti sunt la fel de crestini si iertatori precum suntem noi...mai zboara cate o racheta de pe elicopterele Apache dupa leaderi spirituali ca si sheicul gruparii Hamas...Si nu uita, VOI ATI PIERDUT razboiul rece!"

- Departe de a ma ingrijora ca merg in directia gresita, tragi-comica diatriba de mai sus imi aminteste de disperat-istericul "NU CAPITULEZ!" al unui Hitler coplesit de sentimentul impotentei, la sfirsitul razboiului. Posibil sa fi avut si tu vreodata experiente nefericite cu indivizi de teapa celor cu care ma asociezi... experiente traumatizante care ti-au lasat sechele psihotice cu caracter obsesiv-paranoic...

...Oricum, Mario...

...TE IERT pentru GRAVA eroare de a-mi fi atribuit falsa identitatea pe care mi-ai atribuit-o!
(Desi am avut cunostinte in SECURITATE, in Romania, pentru mine acestea au fost si au ramas DOAR simple cunostinte, acest gen de relatii neimplicindu-ma in NICI UN FEL si in NICI O CIRCUMSTANTA in activitatile lor detestabile).

- Sustii ca esti "un fanatic al democratiei", dar se pare ca... nu prea ai HABAR ce e aia DEMOCRATIE!... devreme ce sari cu atita promptitudine sa viri calusul in gura oricui se "incumeta" sa fie de alta parere decit tine...

- Bati cimpii intr-una cu teroristii... si cu fanatismul lor religios... insistind probabil sa ma convingi ca zisii crestini din lumea "civilizata" nu sint atit de dati dracului ca arabii! UUUUUUUUhhh!

- CRIMINALUL de razboi Slobodan Milosevic e (?) CRESTIN ortodox.

- Preotii catolici care indemnau pe enoriasii lor sa voteze pe Hitler (in speranta ca, odata cucerind lumea, acesta va reinstaura Biserica Catolica pe pozitia avuta de-a lungul Evului Mediu), erau (?) CRESTINI.

- Insurgentii croati ai lui Ante Pavelich care au comis atrocitati inimaginabile in 1941, impotriva sirbilor, tiganilor si evreilor, erau.... CRESTINI.

- Razboaiele "sfinte"... whooops! jihad-urile crestine am vrut sa zic... care nu pot fi sterse atit de usor din memoria... "teroristilor" contemporani... pentru ca au fost NEJUSTE!... au fost purtate de CRESTINI...

(CRESTINI?... sau CRETINI?...)...

Si... in ultima instanta... "POANTA" subiectului meu, 11 Septembrie 2001, nu este TERORISMUL/"TERORISMUL" asa cum se manifesta el astazi in lume, ci demonstrarea, fie a suspectei COMPLICITATI a regimului BUSH, in evenimentele 9-11, fie a INOCENTEI acestuia.
Pentru Adriouko - de Florin si atat la: 20/04/2004 16:56:49
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Ai scris: "Mai cred ca multi dintre noi am plecat "fugind" de-acasa, negandu-ne trecutul, si asta ne infecteaza restul vietii de resentiment fata de Romania."

Interesant punct de vedere. Nu cred ca multi romani si-ar nega trecutul....cel putin eu nu sint unul din ei.
Faptul ca vreau sa uit o parte a trecutului care fost urit si nu vreau sa-mi aduc aminte in fiecare zii- nu inseamna ca vreau sa-mi neg trecutul.

Ai scris: "Astept inca generatia care pleaca spre a "cuceri", nu pentru a-si uita inceputurile. Fuga nu este singurul motiv pentru a vedea si a trai o alta lume!"
Bati cimpii. Uiti ca, cu o fraza inainte, ai pus fuga in ghimilele...:)
Cine esti tu 'sa astepti' generatia...:) si, nu crezi ca fraza suna mai mult ca ceva pompos, rezultat al anilor de educatie comunista?...:)

Restul ce ai scris...cred ca esti putin confuz, poate este resultatul calatoriei dintr-un loc in altul.
Incerca sa te stabileste undeva, sa-ti construiesti o familie, sa fii fericit unde esti si cu cei din jur si sa te integrezi in societate. Poate ai sa vezi lucrurile diferit.


#14197 (raspuns la: #14168) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns pentru Andriouko - de Florin si atat la: 21/04/2004 14:05:27
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
As spune ca am fost agresiv, nicidecum mirlan. Te rog copiaza-mi din dictionarul romanesc ce inseamna mirlan...:)

Bun, hai sa insir de ce am scris cu tonul agresiv:
1. "multi romani din strainatate sunt "interlopi" etc. etc."- citi romani ai intilnit tu in strainatate ca sa scrii 'multi' si ce insemana etc., etc.?
2. "Noi romanii ne temem se pare ( ) ca "romanismul" nostru este incompatibil cu civilizatia in care speram sa ne topim."- De ce incerci sa te pierzi in 'noi', de ce nu spui 'eu ma tem...'.
3. "Mai cred ca multi dintre noi am plecat "fugind" de-acasa, negandu-ne trecutul, si asta ne infecteaza restul vietii de resentiment fata de Romania."- Din nou acest 'multi' si 'noi'.
4. "Astept inca generatia care pleaca spre a "cuceri", nu pentru a-si uita inceputurile. Fuga nu este singurul motiv pentru a vedea si a trai o alta lume! "- De ce vorbesti tu de generatii? Si ce fuga? Chiar asa crezi tu despre 'multii' tai, ca fug din tara sa uite trecutul? Nu crezi ca foarte multi pleaca ca sa-si faca un viitor- sa cucereasca, ca sa-ti folosesc cuvintele.

Si ai sa-ti spun eu o intrebare: Cind folosesti 'romanii' la ce te referi exact? Eu inteleg 'toti' romanii- 22-24 mil.
Chiar crezi ca se poate vorbi despre romani in general cind vrei sa spui ceva?
Hai sa spunem ca alegem 100 romani care au emigrat in 1990. Ce altceva ai putea sa spui ca acei 100 'romani' ar avea in comun in afara de timpul cind au emigrat. Eu spun ca nimic.

In mesajul tau te-ai ascuns sub 'fusta': noi romani, multi romani si romanii. Prea usor amesteci individul intr-o gloata. Cred ca este mai convenabil, iti convine ,ca astfel poti da sfaturi ca:
"romanii au nevoie probabil mai intai de experienta succesului acasa."

Pentru ca ai scris romanii, l-am inlocuit cu numele meu peste tot. Am simtit ca si cind mi-ai spus mie, de exemplu: Florin, ai nevoie probabil mai intii de experienta succesului acasa.
Nu crezi ca ai fost in mesaj, printre altele, patronant, nepoliticos si ai vorbit in numele meu (sint roman...:))? De aia am spus ca bati cimpii...:) si am fost 'cam agresiv'.

Cei care se complac facind parte din asa numita gloata 'romani', mai usor de criticat, birfit si umilit...nu au nici un drept sa eticheteze gloata 'romani'. Gasiti-va alt nume.
Fiind roman, nu-mi place. Bineinteles ca nu va pasa…:) dar meditati putin.

Cele de mai sus reflecta punctul meu de vedere, nu al romanilor sau multor romani...:)

Florin si atat
#14257 (raspuns la: #14168) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. LMC - de (anonim) la: 30/05/2004 13:08:13
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
- U.S.A. este un GIGANT/MONSTRU industrializat prin ale carui "vene" si "artere" curge PETROL. Inchide "robinetul" de petrol, si gigantul/monstrul PARALIZEAZA si se PRABUSESTE. Cum pe moment, formele alternative disponibile de energie (solara, nucleara, hidrogen, etc.) sint COSTISITOARE/INCONVENABILE, U.S.A. este nevoita sa COTROPEASCA alte tari care dispun de rezerve de titei, dar cum nevoia de petrol NU este un motiv care sa justifice din punct de vedere MORAL un razboi de AGRESIUNE, U.S.A. a trebuit sa NASCOCEASCA un PRETEXT care sa "justifice" razboiul in Afganistan si in Irak. Asa s-a nascut MITUL cu... BAU-BAU... mit in care tu si majoritatea compatriotilor tai va COMPLACETI sa credeti, pentru ca va convine sa credeti...

(...Si tu - la fel ca alti cafegii care traiesc in U.S.A. - ai fi direct "PISCATA" de o eventuala criza de petrol in respectiva tara, dar spre deosebire de altii care au ONESTITATEA si CURAJUL sa spuna lucrurilor PE NUME... tu, se pare ca NU ai acest curaj, si incepi sa bati cimpii cu "partea luminoasa" a caracterului si personalitatii lui George Walker Bush.

Roaga-te lui Dumnezeu sa-ti DESCHIDA ochii! Ma tem ca, nu EU, ci TU esti cea care traiesti intr-o lume VIRTUALA!...)...

PS.

In eventualitatea ca tot te mai indoiesti de afirmatiile mele, te invit si eu sa dai o "raita" pe la

http://www.veritas.20m.com/

si daca gasesti vre-un website unde apar raspunsurile onorabilului G.W.B. la cele 111 intrebari, as fi incintat sa-l vizitez si eu...


PAIANJENUL
#16014 (raspuns la: #15988) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru LMC - de Florin si atat la: 29/06/2004 01:41:39
(la: Ozzy vs LMC)
Parca imi si imaginez cum colegii tai s-au dus la profesor si au spus:

Domnule/Tovarase profesor, LMC (sorry, I do not know your name) este aroganta. La care profesorul a raspuns:
"Are dreptul sa fie atita timp cit stie despre ce vorbeste si ceea ce spune este adevarat; pina acuma se pare ca nu a gresit."
Asta da profesor...ce preda?..:))))
Have you made up this story?..:)))

Ai mai scris: "Intre timp doresc sa nu jignesc pe nimeni prin aceasta aroganta care inca nu stiu cum sa o fac sa nu sune ca o aroganta."
"...sint de multe ori aroganta in vorbire, si asta pentru ca de obicei cred cu adevarat..."

A fii arogant nu este ceva cu care trebuie sa te mindresti...:))
Daca te uiti in dictionar, a fii arogant inseamna a avea o perceptie exagerata a abilitatilor personale. Nu este o calitate...:))

Fara nici un gind de disrespect, totusi, lasa-i pe altii sa-ti admire opera/creatia, talentul si sa te numeasca artist. DE exemplu mie mi-ar place sa-ti vad ceva din lucrari.
Pentru cei care nu iti cunosc opera/ lucrarile, a spune ca esti artist este ca si cum ai spune: sint dentist (nu am nimic nu dentistii, dar suna frumos).

Cit despre textul original al acestui subiect, n-are rost fara Ozzy. Dar problema este ca nu pot sa inchid subiectul si de aia bat cimpii mai sus...:)

LMC ai pus insa punctul pe I in textul tau. Sintem in virtual. Iesirea lui Ozzy este acceptata pentru ca sintem in siguranta.
Il putem ierta (oare?) usor pentru ca altfel pierdem pe cineva din audienta. Si cineva care scrie mesaje trasnite (parerea mea si i-am spus-o lui Ozzy). Se face compromis cu valorile lumii reale pentru ca nu conteaza (oare?) prea mult. De fapt, in absenta lui, incercam sa ne convingem ca este OK, incercam sa-i justificam si scuzam actiunile. Se justifica compromisurile.
Se spera ca el se va intoarce (Pun pariu £5 cu primul interesat ca Ozzy nu se mai intoarce- timp de asteptare 2 saptamini).
Dar daca insa s-ar fi petrecut totusi in realitate?...Totul depinde unde fiecare trage demarcatia intre virtual si real; ca ceea ce crezi ca este drept si bun este aplicat si in virtual.

Pe curind

P.S.Uitasem. Vrei sa ma crezi ca habar nu am in ce partid este George. W. Bush?..:)))
#16956 (raspuns la: #16947) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
Ai scris: '...si daca tot iti ramane timp liber mai pune mana si pe o gramatica.i-urii aia sunt cam greu de stapanit, huh?..'

Imii faciiii un compliiiiiment daca am probleme numai cu i-urii. Gramatica romaneasca? Nu multumesc. Am destul cit sa comuniiiic.

Cit cu priiiviiiire la scris: Tu scriiii pe aiiiciii sii poeziiie si proza. M-am bagat eu sa comentez ceea ce scriiiii si cum scriiiii? Am spus eu ca scriiii prostiiii sau ca nu aiiiii talent? Genul, bai fato, bati cimpii etc. ca asta nu-i poezie coerenta, logica etc.?
Nu!

'I rest my case. This is going nowhere. (va las sa va enervati acum pe faptul ca folosesc replici englezesti fara sa le traduc:)).'
Ai dreptate, nu duce la nimic, dar iti place sa zgirii...:))

P.S. Nu stiu ce inseamna 'trasul de sireturi' in contextul de mai sus. Sorry!...:))





#20125 (raspuns la: #20117) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Comunistului Perjeu - de Dinu Lazar la: 25/08/2004 00:52:46
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Daca nu ma insel, tema acestei conferinte ar fi pe undeva legata de televiziune, radio, prietenie, cultura.

Este extrem de interesant pentru mine sa aflu dinauntrul unei meserii detalii si amanunte; aparitia unor cetateni care nu vor decit sa se citeasca singuri si sa se raboiasca cu toti vorbind cocotati pe banca in parcul pe care ei il golesc mi se pare fireasca in spatiul aaa... cultural romanesc.

Dar, e trist...

Cred ca buna crestere si o atitudine impaciuitoare nu sunt elemente potrivite cind un anonim oareshcare vorbeste timpenii, bate cimpii si se basheshte in acelasi timp; dar ma rog, nu e conferinta mea, nu fac eu ordine aici.

Ca sa revenim la tema originara... ce se aude, stimate domnule Radu, de megatrustul de presa si televiziune dimbovitzeana despre care se vorbeste pe la colturi?

Cum vedeti evolutia celor ce emit la ora asta in alegerile ce vin?
#20300 (raspuns la: #20165) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ceea ce s-a distrus dupa '89 nu se afla acolo inainte de '45 - de Gheorghe Doja la: 14/09/2004 15:10:13
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)

In 1945 tarile avansate vest-europene erau puternic industrializate si posedau o clasa muncitoare disciplinata si instruita. In 1945 Romania se afla virtual la sapa de lemn. Tara cu o economie eminamente agrara si cu o taranime analfabeta, flaminda, dezbracata si desculta. In 1945 in Romania se lucra pamintul cu plugul cu boi si ce se cistiga cu greu, smulgindu-se din piatra, ajungea in cea mai mare parte in buzunarele ciocoimii pentru a-si cladi palate si traii in huzur.


Ceea ce s-a distrus de dupa '89 incoace nu s-a aflat acolo inainte de '45. S-a distrus ceea ce s-a construit cu greu si cu multa munca in anii comunismului. Uluitor in ce masura se orbecaie si bate cimpii in ziua de azi!...Se blameaza "comunistii" pentru distrugerile pe care nu sistemul comunist le-a adus tarii ci mocirla urit duhnitoare a canibalismului capitalist in care s-a intrat dupa '89.


In contextul sistemului comunist s-au comis si erori dar premiza in sine a fost buna: construirea unei societati mai drepte si mai umanizate. In Romania s-a realizat enorm in anii comunismului si putem constata ca sistemul comunist a fost infinit mai uman si mai putin intrusiv decit ar putea fi vreodata capitalismul. Pot spune ca in contextul sistemului comunist eram liberi sa gindim, nu eram indoctrinati si conditionati cu pubilcitate schizofrenica si junk cultural, nu eram virati in a deveni ciini pavlovieni, consumatori artificiali de bunuri sau idei cum se intimpla in tarile capitaliste.


Vedem acum in perspectiva istoriei ca sistemul comunist a asigurat o administrare responsabila a tarii si resurselor ei. Trebuie subliniat ca meritul a apartinut sistemului in sine si nu "comunistilor". Comunisti din pacate n-au existat pe vremea sistemului comunist mai multi decit inainte sau decit acum. De unde atitia comunisti?...Ceea ce am avut a fost un sistem care a impus societatii norme, care a disciplinat societatea, care a silit oamenii sa munceasca si sa coopereze pentru a construi infrastructura economica si sociala a tarii.


Ceea ce a protejat societatea in perioada comunista a fost sistemul comunist insusi. Deci normele sistemului comunist bazate pe ideea de justitie si echitate sociala. Acest deziderat de justitie si echitate sociala a fost cheia de bolta a sistemului comunist. Cita vreme a existat sistemul comunist a mobilizat societatea la construirea si prezervarea unei societati bazate pe aceste comandamente.


Cei pe care ii numiti "comunisti" n-au fost altceva decit oameni care au lucrat in solda sistemului respectindu-i normele si regulile. Privilegiile mult trimbitatilor "privilegiati" ai sistemului comunist erau insignifiante. Sa cistigi dublu cit salariul mediu pe economie este egal cu zero. Adevaratii exploatatori singerosi in tarile capitaliste (printre care cu oroare trebuie sa numaram acum si tara noastra) isi trag milioane pe spinarea ingirbovita a omului de pe strada.


Asa ca in Romania nu comunistii au delapidat tara ci animalul uman in conditiile si cu concursul sistemului capitalist acum in vigoare in tara. Sistemul comunist n-a ingaduit si n-ar ingadui canibaliada la care este expusa astazi tara. In contextul sistemului comunist am construit si avansat ca societate. Normele sistemului comunist ne aparau. In sistemul capitalist oamenii au libertatea de a se calca in picioare si canibaliza.
#22223 (raspuns la: #22004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
religie pt.anonim-a - de rangi la: 14/09/2004 20:21:03
(la: Despre dorinta de a fi mai tineri.)
Sint total de acord cu tine,numai ca credeam ca poate eu bat cimpii,in orice caz in interiorul meu am convingerea ca intredevar suferinta este necesara exact asa cum ai spus tu ,pentru a putea sa ne bucuram cu adevarat,prin contrast de fericire,sau mai degraba de lipsa suferintei.Dar daca dumnezeii sintem chiar noi,care ne imbunatatim in aceste trupuri ale noastre,sufletele,adica pe noi insine,facind sa moara inca din momentul in care ne-am nascut ,minut dupa minut ,tot ceea ce ne impiedica sa fim pe deplin ceea ce sintem cu adevarat?In viata mea am remrcat ca intradevar nu exista rau sau sau bine caci orice rau l-am trait ,sau orice persoana care a avut vreun rol negativ in viata mea s-a dovedit dupa trecerea anilor a fi profund pozitiv,planul pare alcatuit indeamanuntul si mereu in favoarea noastra,in ciuda suferintelor pe care le avem de trait,iar daca discutam de cele finale, ai observat vreodata linistea si siguranta ca totul este total perfect pentru cei care ramin,precum si pentru cel in cauza,pe care acela o simte putin inainte de a parasi aceasta viata.Eu am avut privilegiul,desi eram in suferinta la acel moment,am remarcat asigurarile tacute .In plus nepasarea aparenta a celor care pleaca,fata de cei care ramin,mi-o explic prin faptul ca acolo unde sint ei,in afara timpului,totul este deja.Nimic nu lipseste,nici macar noi.
Sper sa putem discuta in continuare pe acest subiect,plin de obtimism! Numai bine!
#22270 (raspuns la: #13538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
andriouko - de nasi la: 15/09/2004 00:48:59
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Da, bati cimpii (o fi din cauza palincii aleia?). Incearca macar sa-i bati frumos, fara invective ca nu-si au locul.
#22325 (raspuns la: #14201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Horia D - de Paianjenul la: 25/09/2004 06:12:26
(la: Cine conduce lumea?)
"Alte surse care bat campii?"

- Poate ca bat... poate ca nu bat cimpii.

Click-ind pe o adresa de web, aruncind in fuga o privire peste titluri, apoi revenind in cafenea sa ne spui ca sint doar teorii conspirationiste, nu este - cu siguranta - un mod de a te informa, pentru a trage o concluzie corecta.


"Mai intotdeauna realitatea este foarte simpla, dar asta nu inseamna ca vom duce lipsa de "conspiracy theories".

- Tocmai ca "realitatea NU este intotdeauna simpla"... si tocmai de aceea se nasc teoriile despre conspiratii. Unele dintre aceste teorii vor ramine doar teorii... altele vor fi confirmate de TIMP, trecind din categoria "presupuneri" in categoria "fapte implinite". Personal insist ca e util sa fii informat, indiferent cit de chestionabila este o sursa de informatii. Cei care ne guverneaza nu sint sfinti, ci fiinte umane susceptibile de coruptie, iar media este un instrument excelent de manipulare si dezinformare a maselor de catre cei care detin acest monopol, atunci cind interesul lor o cere. Ceea ce poate sa apara AZI doar ca o teorie despre o conspiratie, ar putea sa apara MIINE ca o "profetie" regretabil si ireversibil implinita. Vrei exemple concrete din istorie?...


"Vrei sa-ti dau exemple de alte 'conspiracy theories'? am o lista lunga."

- De ce te-ai deranja s-o faci, din moment ce nici tu insuti nu ai cum sa stii care din aceste "conspiracy theories" vor fi confirmate sau infirmate ca atare de catre viitor?!...
#23336 (raspuns la: #23159) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Axel, - de ikoflexer la: 27/10/2004 20:39:45
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Iti dai seama ca ultimul comentariu al tau e 100% "flame bait"? Arunci acuzatii fara de temei.

Iti raspund la un singur lucru. Spui ca de ce sa eliminam (temporar) pe cei ce distrug materialul discutiei civilizate, cind putem sa-i ignoram? Pentru ca e posibil ca procentajul de "zgomot" sa fie mai mare decit cel de "semnal", daca nu-i bagi in seama si-i lasi sa bata cimpii. Si cred ca deja discutasem aici despre diferenta dintre idei si felul in care sint dezbatute. Un alt aspect este ca numai in cazuri rare asta se intimpla. Eu (si cred ca multi altii) vrem sa discutam in mod civilizat. Parerea ta e ca cerem prea mult? Si ca nu avem dreptul sa cerem asta? E clar ca Daniel (caruia ii apartine site-ul) asta vrea. Daca nu-ti e pe plac, de ce nu iti faci un site al tau, sau de ce nu adopti un alt forum, unde nu exista nici un fel de moderare, demagogie, canoane, samd. Incearca alt.romanian de exemplu, si pierde-ti ore intregi sa sari peste injuraturi si injuraturi si false acuzatii si mai stiu eu ce.

Despre parerea ta ca
Sinteti ipocriti si artificiali, supusi docili ai unor canoane pe care in alte conditii le renegati cu tarie proletara.
pot spune ca 1) esti indreptatit sa ai o parere, iar 2) nu face nici un drob de sens. La ce te referi mataluta? Daca te imbarci la astfel de intreprinderi, fi gata sa te explici: ce "canoane"? Care alte "conditii"?

De ce esti asa suparat?

Totusi, din ce scrisesi cu un singur lucru sint de acord: exista tendinta de a se face din tintar armasar. Se pare ca nici d-ta nu esti imun.

Numai bine,
--ikoflexer
#26528 (raspuns la: #26497) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
marchidan - de nasi la: 07/12/2004 22:09:19
(la: Declaratia - soc a lui Adrian Nastase (fisier audio))
am chicotit eu, ce-i drept, dar ai atins o parte a problemei la care nu ma gindisem.
pai ce zici, ar fi asta o "boala ereditara" care se transmite si puilor prin nascare, sau e un fel de virus contagios, o mutatzie a vreunei gene nebune de-i face pe dinozauri sa latre in foreign currency (he! he!)?
apai daca e boala ereditara, cred ca deja se duc pe apa simbetei toate sperantele mele de a apuca sa maninc coliva ultimului.
daca-i un "ceva" contagios, poate o reactiona pina la urma si vestitul sistem imunitar, poate le da careva v'o aspirina (slabe sanse), poate-i ucide boala si ajungem la "selectia naturala"....
hai ca bat cimpii deja. noh, uite ca la pui nu ma gindisem (mai ales astia "adoptati")
#31043 (raspuns la: #30921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poza la CV... - de romanul_vesel la: 18/01/2005 23:59:02
(la: CV european - acum si in Romania)
Din experienta proprie trebuie sa spun ca discriminarea este un mit. Cel mai important este sa stii sa intocmesti un CV de buna calitatea in care sa sa stii cum sa scoti in evidenta talentul si cunostintele necesare pentru postul la care candidezi.
Formatul de CV sa schimba si trebuie sa fii la curent cu ce se cere pe market la ora respectiva.
Dupa parerea mea reteta pentru a avea succes cind candidezi la post este:
- incearca sa intelegi cit se poate de bine cerintele pentru postul respectiv,
- pregateste-ti CV-ul in asa fel incit sa scoti in evidenta experienta si cunostintele relevante pentru postul respectiv
- prezinta-te frumos la interviu, imbracat adecvat
- evita discutii politice
- ai o atitudine pozitiva, fii zimbitor
- fii sincer,
- raspunde strict la intrebari fara sa bati cimpii
- arata-te interesat sa stii cit mai mult despre planurile de viitor ale companiei, echipa cu care vei lucra si ce obiectivele de viitor
- eventual poti sa intrebi care ar fi oportunitatile de promovare in cadrul companieie, pe termen lung...

Succes.

Alex
#33740 (raspuns la: #23060) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: