comentarii

a blama


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Jandarmul... - de (anonim) la: 17/09/2003 11:47:11
(la: Jandarmul criminal, fan Marilyn Manson...)
Am ajuns sa blamam incompetenta din rindul celora de la comisia medicala de recrutare pe Manson si pe Mikiduta.
Cred ca medicii psihiatrici din Romania ar fi de blamat in special cei din Spitalele Militare.
Ei ar trebui intrebati de ce tineri cu probleme mintale sint recrutati pe banda rulanta asta ca sa ne facem cotele ca-n trecutul glorios.
Totusi sper... - de dogmatic la: 01/10/2003 02:35:44
(la: Viata gay romaneasca)
Mai Papa, tata…te cam grabesti sa tragi concluzii si din pacate le tragi pripit. Din cate vad prea multi amici nu iti prea faci p’aici! Poate esti un inadaptat, poate un perfectionist, poate nici una dintre cele doua si esti posesorul unui mare handicap. Cei drept, poate nu la fel de mare ca a unui homosexual dar…tot handicap se cheama. Sa te omoram pentru asta? Sa te tinem la distanta …ca nu cumva sa ne molipsim? Sa te toleram doar de dragul tolerantei si tu sa continui in “micimea” ta sa improsti cu noroi ceea ce nu cunosti dar iti place sa te afisezi ca a-tot-cunoscator!!!? Daca lucrari in domeniu nu iti atrag curiozitatea macar nu blama cand cineva iti impartaseste ceea ce cunoaste, pierzand o buna bucata din timpul liber pe care ilputea aloca altor activiatti ceva mai interesante. Intr-adevar, harta genetica este descoperita dar nici nici 35% din functii nu au fost identificate. Deci…mai citeste! Ce dovezi iti pot cere eu ca nu poti intelege ceea ce multi accepta …din neputinta de a schimba ceva sau pur si simplu din compasiune?!! Da-mi dovada GENETICA ca tu esti intreg si ei nu. Intrigati fiind de aceasta anormalie unama, geneticienii au disecat creiere de homosexuali unde au gasit hipotalamusul de marime similara cu cel al femeilor. De aici s-a tras concluzia ca in periaoda prenatala expunerea hormonala a fatului a cauzat dezvoltarea creierului intr-o maniera anormala. In mod sintetic s-a studiat pe batracieni, aplicand doze de atrazina (substanta toxica prezenta in mediul inconjurator, in special ierbicide, cat si in apele subterane consumate de om)ceea ce a dus la feminizarea adultilor si crearea de noi organe sexuale. Nu in ultimul rand este dovedit ca poluarea are un rol strategic in degenerarea celulelor ce determina acest fenomen anormal. Deci stimabile, daca tu esti INCA un caz fericit nu arunca primul cu piatra caci nu se stie nici o data… Deasemeni, este bine stiut ca sexualitatea umana este mult mai complexa decat cea animala. Oamenii dezvoltand o latura romantica plina de sensibilitatea ceea ce la nivel psihologic actioneaza asupra perechii ca un “miros” hormonal. Exista si o terorie demosntrata in care se afirma ca parinti care au avut o relatie sexuala cu un partener de acelasi sex, solidifica informatia genetica celulele de reproducere. Bizar , nu? Totusiidentitatea sexuala este mult mai mult decat un fenomen biologic, existand studii ce incearca sa patrunda prin aceasta fereastra ce este o usa deschisa in mintea umana cu ajutorul chiar al persoanelor in cauza, specializate in genetica si psihologie. Celorlati ce nu pot intelege mecanismul aceasta usa a cunoasterii le va ramane inchisa , din pacate. Studiul acestor cazuri nu poate fi expus in acest forum, din pacate caci am umple un intreg server numai cu aberatiile noastre pe tema data. Poate pe viitor la o bere …un vin bun…cine stie!
#598 (raspuns la: #597) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
EDUCATIA! - de Alice la: 16/10/2003 13:58:13
(la: Pestele de la coada se impute, sau "bovina si Constitutia")
Dar nu! Nici pomeneala de-asa ceva la noi!
Si-i culmea ca aici si toleranta-i un pacat!
Asa s-a nascut - dintr-un gest gratuit, facut in bezna si-n jeg, in iz de tuica proasta si dinti plini de mamaliga. Si-apoi trait-a tot asa...
Condescendenta?
Aicea, nu, merci!
Votul meu de blam, daca se pune!
nici pentru un miliard - de JCC la: 22/10/2003 09:58:14
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
nici pentru un miliard de euro, nu mi-as parasi casa si "acasa" al meu, acolo unde sunt, unde am vrut sa ajung si unde sunt la mine acasa, cu familie, prieteni, traditii, obiceiuri, unde fac parte dintr-un popor, al meu, cel pe care l-am ales si unde duc viata care-mi convine..
milionul? nu prea cred ca banii ar face fericirea cuiva, trebuie un pic mai mult decat niste bani..

tara de alegere? strugurii sunt cate o data prea acrii, cand vulpea nu ajunge la ei... :-))

sa blamezi o tara, ce este mai usor?
un individ care asteapta sa-i cada din cer, sa i se dea, care nu se zbate sa razbeasca blameaza tara, ea este de vina, ca nu l-au asteptat cu placintele pe tava la frontiera...
localnicii sunt xenofobi, rasisti si mai stiu eu ce...

este calea usurintei,
ca e mai greu ca individul sa se blameze el singur, ca n-a avut taria de caracter, vointa si energia de a razbate, de a merge spre oameni, de a se integra..

asta este valabil pentru orice tara, chiar si pentru Romania, cand te muti dintr-un oras in altul.
Germania - de (anonim) la: 28/10/2003 15:52:09
(la: duplicitatea francezilor)
Am trait in Germania unde am lucrat cu nemtii si nu era asa cum este astzi.
Dar nu-i blamez ca au fost inundati de arabi care stau degeaba pe asitenta sociala din tata-n fiu. La fel multi ,romani, rusi,polonezi,bangladesi,indieni,pakistanezi,algerieni, afgani, asiatici,.Un focar de crminalitate de ne-maiintilnit.
Comunitatea turca este singura care lucreaza tot felul de munci si-i admir la fel ca si pe cea italiana.
Romanii din pacate multi pe ajutoare si ei ca platesc mai bine decit daca ai avea servici.
Nu mai sint banii necesari sa ti asa de multi lenesi in special din Orientul apropiat.
#2480 (raspuns la: #2437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
evrei.... - de sorin1975 la: 11/11/2003 01:08:53
(la: Israelul, dupa Codrin)
dacă unii au suferit din cauza "rasei superiaore" iata cum se razbuna...prin cuvinte ca "nu au minte" sau alte d'alea...pai ce face acest Codrin? reinventeaza o rasa superioara numita Israel? A fost numit de-a lungul secolelor destul Poporul Ales...probabil d'aia s-a suparat pe ei si idiotul ala care i-a macelarit... ce facem oare ? trecem de la o extrema la alta cu atat de multa usurinta? In '39 unu'i blama in 2003 ii ridic in slavi?
Anagramaticalitati... - de LMMagain la: 16/12/2003 10:25:25
(la: Cine ar trebui sa il judece pe Saddam Hussein?)
Fie vorba intre noi puteai sa iti alegi un nume mai usor de redat, ca mi s-a cam impleticit limba la transcris...:)
Dar trecind la teme serioase, trebuie sa recunosc ca de la primul tau mesaj am gindit``uite ca mai este unul care gindeste si (simte) ca mine!!``
Tu ai fost mai repede ca mine...
Am sa redau un fragment citit azi in stiri:

Cardinal Says U.S. Treated Saddam 'Like a Cow'

Cardinal Renato Martino, head of the Vatican's Justice and Peace department and a former papal envoy to the United Nations (news - web sites), told a news conference it would be "illusory" to think the arrest of the former Iraqi president would heal all the damage caused by a war which the Holy See opposed.
"I felt pity to see this man destroyed, (the military) looking at his teeth as if he were a cow. They could have spared us these pictures," he said.
"Seeing him like this, a man in his tragedy, despite all the heavy blame he bears, I had a sense of compassion for him," he said in answer to questions about Saddam's arrest.´´

Stiu ca sint multe de spus si noi sintem numai spectatori la ce se intimpla pe scena politica a lumii...Numai poporul Irakian are dreptul de a acuza...,dar mie mi s-a umplut sufletul de mila si jena, tot ce am vazut a fost un om batrin, lovit si durut pentru ca a cazut de la mare inaltime si pentru ca oricit de criminali au fost fiii lui, el este numai un tata care pe deasupra i-a mai pierdut si pe ei...Si daca va mai spun ca asemanator am simtit cind l-am vazut pe Ceausescu (cine isi mai aduce aminte) batrin si speriat, dupa ce l-au prins, ...... coborind din elicopter sau avion , nu mai retin...Desi l-am urit pentru viata oferita si mie in tara in care mi-am petrecut atita tinerete.
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vreau sa nu cititi...ci sa ca - de ygrec la: 05/02/2004 06:52:28
(la: I want it All & I want it Now)
vreau sa nu cititi...ci sa cantati (in gand)


1...Let's hope you never leave old friend
Like all good things on you we depend
So stick around cos we might miss you
When we grow tired of all this visual
You had your time, you had the power
You've yet to have your finest hour
....
2...This is a tricky situation -
I've only got myself to blame
It's just a simple fact of life
It can happen to anyone -
You win - you lose
It's a chance you have to take with love
Oh yeah - I fell in love
But now you say it's over and I'm falling apart.
...
3..But life still goes on
I can't get used to, living without, living without,
Living without you by my side
I don't want to live alone, hey
God knows, got to make it on my own


Nu-i asa ca acum zimbiti a aduceri-aminte?
Carti care ne-au marcat existenta - de (anonim) la: 05/03/2004 02:42:16
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Avand in vedere setea de cunoastere a omului, in genere, binenteles exista pentru fiecare entitate in sine o carte asa zisa "de capatai"in cazul meu, am trait cu sufletul la gura citind Vraciul,Fratii Karamazov,Mizerabilii;
Poate acesta noua generatie are cu totul alta conceptie despre carti ,cultura in general, caci privind in strada vad doar fata hidoasa a incapacitatii din toate punctele de vedere,adica nu muncim dar banii vrem, nu stim dar in genere vorbim tare si raspicat, efectiv nu stiu de ce ne mai miram ca tara se indreapta spre haos,cultural , social, economic,politic, neavand o baza solida ,care se cladeste in timp, si prin vointa, cunoastere, s.a. e normal sa blamam ici si colo, masurile fiind nule , in esenta ce rost mai au toate acestea cand parintele e bucuros ca-i poate asigura familiei painea zilnic, neavand alt scop decat supravietuirea fizica, cea morala probabil e decimata de mult, cartii?
Nemancat,gol,astepti capataiul, caci cartile tu inca nici nu le cunosti..
Filip Antonio: Intrebari pentru - de thelinuxguy la: 26/03/2004 22:05:26
(la: Somnul raţiunii şi victoria al-Qaida?)
> De ce acest dublu standard?

Dar nu este un dublu standard din partea musulmanilor. Ei pur si simplu isi apara religia si "identitatea lor". Acelasi lucru ar trebui sa'l faca tarile industrializate (SUA, Canada, Europa de Vest): crestinismul ar trebui sa primeze si nu alte religii ar trebui acceptate. Identitatea tarilor industrializate este in joc! Aici in Nord America am ajuns sa nu mai utilizam simboluri crestine (Craciun, Paste, Pom de Craciun) deoarece acestea ar "insulta" persoane de alte religii.

In concluzie cred ca democratia tarilor industrializate a mers prea departe in a acepta orice de la oricine si cred acest lucru pune in pericol valorile traditionale ale acestor societati (crestinismul, etc.).

Nu ma blama pentru aceaste afirmatii deoarece toata lumea (arabii, Israel) face la fel: valorile fundamentale, traditia trebuie pastrate. Chiar Franta a decis sa interzica semnele religioase in scoli.


#12885 (raspuns la: #12335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnu' Dantimis, matale insin - de anda la: 28/03/2004 11:25:18
(la: Preoti homosexuali?)
Domnu' Dantimis, matale insinuezi ca SIDA e pedeapsa de la Dumnezeu? sau orice alta boala??? De fapt, da, makes sense, gotta blame your misfortunes on something that cannot be questionble...
te rog frumos...
anita47: #13203, de thelinuxguy - de thelinuxguy la: 02/04/2004 14:31:57
(la: Israelul, amenintarea cea mai mare pentru pace...)
1) Punctul meu a fost despre ceea ce se'ntampla in Ierusalim acum (adica israelieni care cumpara case si terenuri arabe cu intentia de le incorpora ca parti ale Israelului). O remarca si nimic mai mult. De la aceasta am ajuns sa vorbim despre Ungaria vs. Romania, Franta, etc. Lucruri care nu au nici o legatura cu remarca mea!

2) Pe de alta parte, daca vrei sa abordezi alte subiecte fa'o fara nici o retinere deoarece vei gasi in mine o ureche ascultatoare; dar nu'ncerca sa ma blamezi pe mine pentru toate lucrurile care s'au intamplat in lume :-)

3) Apropos: in opinia mea anti-semitismul si anti-sionismul sunt doua lucruri diferite.
#13207 (raspuns la: #13206) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
backfire (sort of) - de fatman la: 27/04/2004 16:03:04
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
De faptul ca natia este usor de invrajbit sunt constient inca din 1990 cand copil fiind(13) am suportat rigorile "puterii populare" (pro fsn, dar cu frica lui dumnezeu, mama-mama...). Si de la a blama un copil pentru convingerile politice ale parintilor sai pana la un dark age versiunea sec XX nu e asa de mult, consider eu. (13-15 iunie, etc)
(Oricum, problema e mai complexa decat atat,o explicatie implica multe teorii conspirationiste, etc, care nu-si au locul aici, desi ar ajuta mult - chiar cu riscul de a leza anumite caractere mai gingase)

Perfect de acord in legatura cu practicarea cultului divin (in particular sau in public)

Catedrala fiind o problema INTERNA a bisericii rezulta ca e corect sa fie contruita pe o proprietate A BISERICII, nu intr-un parc public.
(desigur, putem discuta si despre legitimitatea proprietatii bisericii asupra unor terenuri - dar e riscant aici)
In plus, de unde provin banii necesari constructie? de la ministerul culturii cumva? uite, de exemplu eu nu sunt de acord sa platesc pentru o constructie care nu ma reprezinta sub nici o forma, ba mai mult este total in opozitie cu filozofia mea; dv ati fi de acord cu asta?)

In plus, nu cred ca impartasirea unui crez sau a lipsei unuia trebuie privita ca o problema demografica (suntem majoritari, minoritari, 50-50), cel putin nu din piosul punct de vedere al unui bun crestin, nu credeti? (sarcasm)
scuze pentru deraierea de la subiect, ca veni vorba

Si in concluzie, cred ca e mai important sa fii om azi decat sfant maine - think about it.
#14616 (raspuns la: #14599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ode to all women - de Little Eagle la: 08/05/2004 18:51:17
(la: De ce nu sunt femeile niciodata multumite?)

" Our life together is so precious together
We have grown,we have grown
Although our love is still special
Let's take a chance and fly away somewhere alone

It's been too long since we took the time
No-one's to blame,I know time flies so quickly
But when I see you darling
It's like we both are falling in love again
It'll be just like starting over,starting over.

Everyday we used to make it love
Why can't we be making love nice and easy
It's time to spread our wings and fly
Don't let another day go by my love
It'll be just like starting over,starting over.

Why don't we take off alone
Take a trip somewhere far,far away
We'll be together all alone again
Like we used in the early days
Well,well,well darling

It's been too long since we took the time
No-one's to blame,I Know time flies so quickly
But when I see you darling
It's like we both are falling in love again
It'll be just like starting over,starting over.

Our life together is so precious together
We have grown,we have grown
Although our love is still special
Let's take a chance and fly away somewhere..."

Lyrics and song-John Lennon

Draga tty,ti-am raspuns la subiect.

LOVE&PEACE,
Ozzy






















Machine Gun - de Little Eagle la: 27/05/2004 16:03:15
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
"Happy New Year first of all.I hope we'll have a million years or two million more of them...If we can get over this summer.Right.I'd like to dedicate this one to the draggin' scene yhat's goin'on,all the soldiers that are fightin' in Chicago,Milwaukee and New York...Oh yes,and all the soldiers fightin' in Vietnam.like to do a thing called'Machine Gun".

Machine gun
Tearing my body all apart
Machine gun
Tearing my body all apart.

Evil man make me kill ya
Evil man make you kill me
Evil man make me kill ya
Even though we're only families apart.

Well I pick my axe and fight like a bomber
(You know what I mean)
Hey and your bullets
Keep me knocking me down.

Hey I pick my axe
Yeah but you still blast me down to the ground.

The same way you shoot me down baby
You'll be going just the same
Three times the pain
And your own self to blame
Hey machine gun.

I ain't afraid of your mess no more
I ain'afraid no more
After a while your cheap talk
Don't even cause me pain
So let your bullets fly like rain.

'Cause I know all this time you're wrong baby
And you'll be goin' just the same
Yeah machine gun
Tearing my family apart
Yeah yeah alright
Tearing my family apart.

Don't you shoot him down
He's about to live here
Don't you shoot him down
He's got to stay here
He ain't goin' nowhere
He-s been shot down to the ground
Oh where he can survive no no.

Yeah that's what we don't wanna hear any more,alright
No bullets,no guns,no bombs
No nothin',just let's all live and live
You know,instead of killing."

Jimi Hendrix live at Filmore East in NY in noaptea de anul nou1969-1970.
Band of gypsys:
Jimi:lyrics,guitar,composer
Billy Cox:bass
Buddy Miles:drums

Jimi a murit pe 18 Sep.1970....eram in anul 1 de liceu si toti din clasa mea am refuzat sa mergem la scoala in acea zi,eram 34,am invadat o berarie si stat in liniste si baut pt. Jimi.
Asa eram pe atunci noi.Azi doar 4-6 au ramas in Romania....interesant nu?
restul am plecat care pe unde ne-a chemat soarta,pana in 1982,unii in Franta,altii in USa,unii in Germania,altii in Israel,Anglia.

Am scris acest faimos cantec al lui Jimi pt. ca sunt impotriva razboiului de orice fel si de oriunde.
El a fost impotriva razboiului.Mama lui Jimi cat si bunica lui au fost din natia de indieni Cherokee,bunica lui a plecat insa in Canada.Jimi a trait mai mult cu ea
pt. ca parintii lui au divortat cand era mic.A invatat acel wisdom indian de la bunica lui.
Bunica lui i-a spus ca va avea o viata scurta....dar in ultimii 6 ani din viata va deveni mare in toata lumea si asa a fost sa fie....NIMENI in istoria muzicii de la anii 60 incoace,va putea egala geniul lui.

Din primul lui grup(in London)"Jimi Hendrix Experience",azi toti au decedat...
recent,in anul asta Mitch Mitchell si Noel Redding.

Mereu l-am iubit pe Jimi si muzica lui.

cu drag,
Love&peace brothers and sisters,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)



















































































































#15941 (raspuns la: #15916) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pai... - de Alice la: 20/06/2004 09:55:45
(la: Manual de castitate)
Nu pricep de unde ai inteles ca eu foloseam sarcasmul la adresa tarii.
Nu pricep de ce pare ca blamezi Occidentul pentru ce ne-a oferit - nu ne-a bagat nimeni cu de-a sila nicaieri!:(

Sarcasmul meu se reducea in mod strict la 'morala' tinerelor noastre, care-si inchipuie ca si castitatea/puritatea se cumpara, sau se dau la schimb, pe-o minciuna.
Fiindca sincer ma intreb - cum sa numesc asta: "maritis din interes" sau "maritis pentru bani"?
#16442 (raspuns la: #16418) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu nu-s cu ei! - de Alice la: 29/06/2004 09:02:49
(la: Sistemul de invatamant in Romania)
Cand e vorba sa criticam sistemul de invatamant din tara, sa discutam despre moralitatea oamenilor din fruntea ministerului si despre relatia profesor-elev, io-s prima care striga, ai cuvantul meu.
Cand simt de la distanta, fie el virtual, izul dorintei de manipulare, m-apuca pandaliile.
N-ai sa primesti compatimirile mele sincere, pentru ca nu le simt deloc si pentru ca te consider un om destept care n-a avut niciodata nevoie de incurajari penibile de felul celor pe care ai incercat sa le obtii aici.

Ma bucur ca esti olimpica.
Nu ma bucur ca ai ales sa te conformezi sistemului ca sa obtii 10.
Si iara nu pot fi bucuroasa ca pretinzi confirmarea propriei valori de la ACEST sistem pe care il blamezi.

De ce, in loc sa critici, nu cauti radacina acestui rau, de ce crezi ca n-ai putere sa smulgi buruiana?
Din cauza lui 9 la romana???
NU, sigur ca nu, spuneai si tu asa, la necaz!

Capu sus, pisicutzo, si noroc in viata.
La facultate am intrat multi prosti, unii dintre noi au si terminat-o si-am ramas la fel de dobitoci.
Daca si tu 'te dai cu ei', ce mai ramane?
#16961 (raspuns la: #16951) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Se prea poate - de Pisicutza la: 30/06/2004 16:17:18
(la: Sistemul de invatamant in Romania)
Se prea poate sa fiu eu naiva si sa ma astept la mai mult de la sistemul pe care il blamez.In fond,cine nu se astepata la mai mult decat i se ofera?Cred ca sunt printre putinii oameni care in adancul sufletului viseaza la o lume mai buna,la un sistem mai bun-si aici vorbesc in general-si de ce nu as putea sa visez ca voi schimba ceva in lume,ca voi putea sa ofer oamenilor ceva mai bun.Nimeni nu are dreptul sa iti fure visurile si convingerile!
Quadrophenia - de Little Eagle la: 05/07/2004 02:05:09
(la: Vreti sa se intoarca Ozzy la cafeneaua.com?)
Un f. bun amic si suflet cum rar gasesti in lume,a scris aceste cuvinte si cantec,numele lui este Pete Townshend,versurile lui vor spune exact TOTUL:

THE DIRTY JOB

"I am a man who looks after the pigs,
Usually I get along okay.
I am a man who reveals what he digs,
Should be more careful what I say.

I'm getting put down
I'm getting pushed round,
I'm being beaten every day...
My life's fading
But things are changing,
I'm not gonna sit and weep again...

I am a man who drives a local bus
I take miners to work but the pits are closed today,
It's easy to see that you are one of us
Ain't it funny how we all seem to look the same????...

We're getting put down...etc

My Karma tells me
You've been screwed again
If you let them do it to you
You've got yourself to blame
It's you who feels the pain,
It's you who feels ashamed...

I am a young man
I ain't done very much,
You men should remember how you used to fight.
Just like a child,I've been seeing only dreams
I'm all mixed up but I know what's right,

I'm getting put down,etc

Love &peace,
Ozzy
................................
Pete Townshend-lyrics,songs+guitars
Roger Daltrey-Vocals
John Entwistle-Bass,english horn
Mooney,adica....Keith Moon-drums.....daca real vreti sa aveti o idee cum sunt....ca personalitate si ca om...sunt o combinatie intre,Ozzy,Jim Morrison,Robert Plant si ....DILIUL de Mooney.......HA!See you in another life boys&girls,LOVE YOU EVEN AFTER DEATH!!!!!!!!!!!!!!I worship all of you!!!MY brothers&sisters,nu stiti cat va iubesc....












.....................................................
Who are the WHO????:

Pete Townshend-Guitars + ALL compositions,ALL songs written by him+lyrics
John Enthwistle-bass
Roger Daltrey-Vocals
Keith Moon,Mooney..........a great guy.....-drums,God bless his soul.
.......................................................................................................................
LOVE &PEACE,
Ozzy










































Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...