comentarii

a calauzi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pt Thelinuxguy.. Egiptul ? - de Coralie la: 07/05/2004 04:25:50
(la: Turism in Israel)
Egiptul este o tara sigura, unde esti in securitate
Abia ma intorc, am fost cu Jimmy sa facem curse: pantofi, poshete si lucruri din piele... revine pretul la 10% din pretul european :)

Am stat 8 zile la Cairo, ne-am dus in turiste independente, cu Alitalia de la Nice, hotelul SAFIR in plin centru (4 stele internationale, 5 stele locale),
Jimmy si-a vazut prietenii si fostii colegi, care au organizat receptii pentru ea, am facut si pe turistele (revizitat multe monumente si muzee),

Bilete (avion si hotel) cumparate prin internet (advences.com) 435 euro de persoana, cu micul dejun doar inclus si viza facuta pe loc, inclusa in pret.

Transferul la aeroport si taxele de sejourX2 - adaugi 50 euro de persoana

Ne-am deplasat cu taxi, nu costa scump, mai ales daca negociezi in araba, pranzul in restaurante egiptiene, seara la prieteni..

Peste tot este cea mai mare securitate, oamenii sunt de o amabilitate extraordinara si te simti cu adevarat in securitate
Dar atentie! trebuie sa negociezi toate preturile sau trebuie sa sti unde te duci...
E adevarat ca eu am avut o buna calauza, care cunoaste Egiptul ca buzunarul ei, nu de geaba a lucrat si studiat acolo..

Asa ca te poti duce linistit, Thelinuxguy, si te asigur ca ai ce vedea!
Pentru un prim voyage este indicat sa faci un voiaj in grup organizat de 12 zile, combinat croaziera pe Nil (Assouan, Luxor, etc) cu vizita Cairo
#15081 (raspuns la: #14456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intrebari retorice, supozitii peste supozitii... - de enigmescu la: 21/06/2004 14:55:19
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
nici nu stiu daca ar trebui sa te cert sau sa te felicit. oricum mi-ai creat oportunitatea de a explica putin despre Biblie. mai intai ce este si cand s-a format? Biblia/Sfanta Scriptura este colectia cartilor V si NT, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, intr-un rastimp de aprox. 1500 de ani, adica de la Moise(cca. 1400 inainte de Hr.) pana la autorul Apocalipsei(cca. 100 dupa Hr.). cuvantul grecesc "biblos" de la care si-a luat denumirea inseamna carte/carti. de ce si-a luat aceasta denumire? fiindca cea mai mare parte a cartilor cuprinse in Biblie au fost scrise in greaca iar predicarea lor s-a facut in buna masura la fel- stim ca greaca era f. la moda/raspandita in mediile imperiului roman. in timp a mai capatat denumirea de "carte a cartilor" fiind cea mai raspandita si mai controversata dintre toate cartile scrise vreodata.
cuvintele si invataturile ei nu se contrazic niciodata desi mai sunt destule guri care spun contrariul. ce nu pot sa inteleaga sau sa accepte admit automat ca sunt greseli cuprinse in text. in realitate acestea sunt doar aparente; in limbajul teologic se numesc antinomii si nu se contrazic unele pe altele. cum e posibil? e simplu: unele texte trebuiesc interpretate literal, altele literar, unele istoric iar altele teologic-dogmatic.
cuvintele Scripturii sunt "de Dumnezeu insuflate, spre folos si spre binecuvantare". dar ce intelegem noi prin insuflare??? protestantii(si cei ce le-au urmat pilda) au spus ca Dumnezeu le-a vorbit direct si le-a dictat scriitorilor verset cu verset toata biblia. dar daca ar fi fost asa atunci n-ar mai fi existat atat de multe si de diferite stiluri de exprimare, ar fi fost unul si acelasi la toti scriitorii de carti sfinte. faceti comparatie intre stilul Sf. Ev. Luca si cel al Sf. Ap. Petru, spre ex.; sau comparati stilul Ev. Ioan cu al Sf. Ap. Ioan(sunt doua persoane diferite). ce se poate deduce la o citire cat de cat atenta si obiectiva? ca miezul insuflarii a fost imbracat in forma literara dupa posibilitatile de intelegere si de comunicare ale fiecarui organ in parte- organul este acea persoana de care Dumnezeu S-a slujit in transmiterea mesajului divin. prin urmare DUHUL SFANT a vegheat asupra lor si i-a ferit de greseli, nu le-a dictat nimic, nu le-a soptit la urechi. altfel ar fi putut sa le dea Dumnezeu direct gata scrise textele, nu credeti?
pot fi mesajele continute in biblie mincinoase? Hristos a facut de f. multe ori referire la proorociile VT despre Sine si in una din acestea a spus: "n-am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric ci sa plinesc". dupa alte traduceri ultimul cuvant ar suna "implinesc". nu sunt f. sigur pe etimologia celor doua cuvinte dar cred ca unul vine de la implinire iar celalalt de la plinatate. oricum in context sensul ar fi aprox. acelasi si anume ca Hristos nu se dezice pe Sine Insusi niciodata si, asa cum tot El marturisea in alta imprejurare, "nici o iota sau o cirta nu va trece fara sa se implineasca; cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece"!(imi cer scuze pt. citatele care nu sunt f. exacte) daca o sa ne uitam in urma la toata istoria omenirii si in special la cea a crestinatatii o sa vedem ca pana acum toate s-au implinit, cuvant cu cuvant. de ce au ales milioane de oameni sa sufere pt. credinta in Hristos decat sa se lepede de ea? fiindca aceasta credinta cuprinsa si in Scriptura le-a adus vestea cea buna a nemuririi; mai mult decat atat le-a dovedit prin faptele ei concrete ca este o credinta vie si adevarata, nu ca acelea in zei pagani. Sf. Ap. Pavel spune: "daca Hristos n-ar fi inviat, zadarnica ar fi propovaduirea noastra, zadarnica ar fi si credinta voastra. dar cum Hristos a inviat"...
ne poate Scriptura calauzi ea singura pe calea credintei? protestantii spun: "numai Scriptura!" crestinii ortodocsi si catolici spun ca inainte de a se fi scris cartile bibliei si de a i se fi format canonul adoptat pana astazi a existat o TRADITIE VORBITA- aceasta s-a numit Sfanta Traditie. este si simplu de demonstrat aceasta fiindca, spre ex., Hristos n-a scris nimic din ce a predicat, marea majoritate a epistolelor NT au fost scrise de Sf. Ap. Pavel si acestea numai din anumite necesitati ale credinciosilor din diferite parti ale imperiului roman. a fost necesar sa scrie pt. ca inca nu se inventase avionul sa zboare de urgenta la fratii de credinta ca sa le explice cuvintele lui Hristos si nu putea fi deodata in mai multe locuri...! in plus chiar si in Scriptura sunt unele locuri(in NT) in care se face referire la anumite imprejurari din VT, intamplari care insa nu le gasim niciunde scrise intre cartile acestuia: cearta ingerului cu diavolul pt. trupul lui Moise...(mai sunt cateva pe care nu mi le amintesc acum). cercetati Scriptura si vedeti ce se scrie in evanghelii despre predica de pe munte unde Hristos a vorbit multimilor o zi intreaga, pana au flamanzit de a trebuit sa le dea de mancare(si atunci a inmultit painile si pestii). pai daca s-ar fi scris tot ce a spus El, atunci am fi avut cel putin 20-30 de pagini numai cu predica Sa. chiar logica ne arata ca inainte de a scrie ceva trebuie sa ai intai ideile respective deja formate. dar sa mai facem o incursiune in timp. ganditi-va ca inainte de a ajunge toate scrierile sfinte sub forma cartii actuale au trecut cateva decenii cel putin- inca se mai scria pe pergamente. apoi textele au mai trebuit si traduse din original, asa cum s-a intamplat si cu Septuaginta. asadar Traditia a tinut de-a lungul timpurilor aprinsa atat flacara invataturilor sfinte prin explicarea/interpretarea lor, cat si flacara adevarului nealterat.
cuvantul "canon", imprumutat din ebraica si trecut prin filiera greceasca, inseamna "dreptar/regula/(mai tarziu)randuiala". va sa zica prin canon intelegem lista scrierilor cuprinse in Scriptura si care contin randuieli pt. viata crestinilor. aici vreau sa insist putin: daca o scriere nu e conforma cu intreg textul bibliei, adica se contrazice cu alte texte sau e confuza, atunci nu e admisa in canon. exista, dupa cele 39 de carti canonice ale VT(pana la proorocul Maleahi), un nr. de 14 carti necanonice dar care au fost pastrate de biserica intre cele doua Testamente pt. ca "sunt bune de citit". in ele gasim invataturi extrem de folositoare si practice care nu contravin celorlalte texte. au fost recomandate spre citire primilor crestini inainte de a fi botezati. protestantii nu le-au admis nici pana azi.
dar cine a hotarat care este canonul sfintelor scrieri? daca ar fi sa ne luam dupa conceptia protestanta care zice "sola Scriptura", ar trebui sa cautam undeva in biblie scris explicit despre canonul ei. insa putem cauta cat vrem, n-o sa gasim asa ceva fiindca Traditia bisericeasca a hotarat aceasta. cum? prin Sfintii Parinti, cei care au luat parte la Sinoadele Ecumenice si-au hotarat odata pt. totdeauna invatatura de credinta si canoanele ei. aceste sinoade au fost in nr. de 7(recunoscute de ortodoxie)- la care s-au mai adaugat unele sinoade locale si, desigur, la catolici Conciliile Vaticanului- in functie de cerintele timpurilor respective. interesant de vazut ca protestantismul nu recunoaste ca sfinti pe participantii la sinoade dar se foloseste de canoanele emise de ei si, mai nou, de scrierile lor.
acum as vrea sa ma refer exclusiv la ce a scris autoarea mai sus. despre asa-zisa evanghelie a lui Toma ma indoiesc, asa dupa cum ma indoiesc de texte precum "visul lui Iisus" sau "epistola/epistolia". acuma iti pun eu o intrebare: ai avea incredere intr-un text al unui om, fie el si dintre apostoli, care s-a indoit de puterea lui Dumnezeu? si apoi de unde atata secretism, stanci din care ies pergamente si de-alde astea? daca ar fi fost adevarata n-ar fi fost normal sa se gaseasca la indemana tuturor crestinilor inca de la inceput, la fel ca surorile ei? mai este cazul vreunei scrieri sfinte care sa fi fost gasita prin vreo pestera, ascunsa de ochii lumii pana azi? pai care e rostul unei evanghelii? insasi denumirea de "evanghelie" inseamna "veste buna". daca ai citit acel text de care amintesti, ti s-a parut ca aduce o veste buna?
oamenii care s-au apucat de capul lor sa traduca sau sa explice textele Scripturii au cazut in cele mai grozave erezii. de la ei au plecat marile prigoane impotriva crestinilor, de la ei si-au luat fiinta sectele de ieri si de azi. aminteai de sfintenia oamenilor... Lactantiu ne spune ca adevaratii prooroci(deci si sfinti): predica toti un singur Dumnezeu; nu sufera de nebunie; nu sunt inselatori; nu umbla dupa averi sau castig; nu se ingrijesc de cele necesare vietii; fac cunoscute proorocii care se implinesc; si isi adeveresc trimiterea chiar prin suferirea chinurilor si a mortii. te intrebi cine poate sti daca un om e sfant? oricine, inclusiv tu! "dupa roadele lor ii veti cunoaste", zice Hristos. iar Sf. Ap. Pavel zice mai tarziu intr-una din epistole: "roada duhului este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; IMPOTRIVA UNORA CA ACESTEA NU ESTE LEGE"! adica ce lege omeneasca ne poate opri de la a considera pe cineva sfant chiar din viata? primii crestini se numeau intre ei SFINTI iar apostolii fac dese referiri in sensul acesta in scrierile lor. dau un ex. cred eu concludent aici: dupa coborarea Duhului Sfant apostolii obisnuiau sa mearga prin locurile publice nu numai pt. a predica evanghelia ci si pt. a vindeca bolnavii; asa se face ca in mai toate zilele, atunci cand Ap. Petru trecea pe cale, multi se asezau inaintea sa ca sa-i atinga iar altii asteptau ca macar umbra lui sa treaca peste ei ca sa-i vindece. asta insemna ca oamenii aceia pacatuiau? dimpotriva, ei experimentau puterea tamaduitoare venita dintr-un organ al lui Dumnezeu. ce crezi, intre un personaj care vorbeste de-ti ia auzul si-ti fura inima cu cuvintele frumoase si unul care nu vorbeste dar te vindeca prin puterea rugaciunii, pe cine ai alege ca fiind mai aproape de divinitate?
nu inteleg ce vrei sa spui prin coruperea venita din partea dogmelor catolice. sunt ortodox dar am fost uneori si la biserici catolice... n-am auzit pe nimeni pana la tine sa afirme asa ceva. e ceva cu totul nou pt. mine, recunosc. adica atat de corupta a fost biserica, in general, de dogmele catolice, incat a renuntat la traditia ei si s-a pornit pe implementat ce spuneau papii la Roma...! ma faci sa rad, nu te supara. de aia peste inca 6 secole(de cand spui tu ca a fost acaparata) s-a despartit biserica in cea de Apus si cea de Rasarit? fiindca erau acaparate de puterea papei? daca ai sa mai citesti ce am scris si la alt subiect poate ai sa intelegi ce se petrece de fapt si cum stau lucrurile. dar important sa adaugi si lucrurile pe care ti le-am facut cunoscute aici. si stai ca inca n-am inteles bine: care biserica de la inceput a fost corupta si care au fost patriarhii, de care anume vorbesti?
am sa inchei si eu aici, cu indemnul lui Hristos: "fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii"!
"CAND ERAM COPIL FACEAM CELE ALE COPIILOR, DAR CAND AM IMBATRANIT LE-AM LEPADAT." orice parinte nu-si lasa vistieria la indemana copiilor, ci sub grija iconomilor si a epitropilor pana la varsta hotarata de tatal lor!!!
Iubirea aproapelui , etc - Ozzy - de Muresh la: 26/06/2004 21:34:06
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
Te-am citit la inceput cu admiratie , apoi cu interes si mai apoi cu oarecare suspiciune . Am incetat sa vad in tine un calauzitor spre intelepciunea ultimativa legata de tot ce e mai bun in orice religie . O intelepciune care ma leaga in mod nemijlocit de legile universale ale
NATURII .
Cred ca indoielile mele au aparut cand am inteles ca nu actionezi ca un calauzitor , ci ca cineva care cauta , in primul rind , sa ne explice cat de valoros este el insusi , legatura "spirituala" cu indienii si felul lor de a gandi , fiind o dovada in plus a valorii tale morale .
Din pacate banuielele mele s-au adeverit .
Sunt sincer dezolat .
#16821 (raspuns la: #16717) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Muresh - de Little Eagle la: 26/06/2004 22:40:57
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
Poti crede ce vrei despre mine,e dreptul tau.
NU am incercat sa fiu nici ...calauza si nici sa ma dau mare si atotcunoscator.
Ca ma crezi mincinos reiese din cuvintele tale si ale altora din cafenea. Nu ma afecteaza deloc,din moment ce eu stiu adevarul despre mine insumi,voi sunteti cei care fac speculatii.

Fii fericit pt. ca azi scriu ultimele texte la cafenea.Am sa te vad in another life,numai bine,
Ozzy Osbourne







#16825 (raspuns la: #16821) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Maryland,..."eu aleg sa cred ca este mai frumos... - de DESTIN la: 05/07/2004 04:13:35
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
...sa ne imaginam ca macar sufletul ne este nemuritor."Cata sinceritate si deschidere in gandire,apreciez si respect ce ai scris.Nimeni in aceasta conferinta ,gandesc nu isi propune sa combata BIBLIA,insa avem dreptul cum aminteam, prin creatie,liberi fiind, sa cunoastem de unde venim si unde ne indreptam...Dumnezeu calauzindu-ne pasii.
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#17306 (raspuns la: #17302) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
podul de piatra s'a daramat - de (anonim) la: 10/07/2004 03:36:43
(la: Provocare: emigrarea, aventura voastra)
istorie:

mi-am gasit joob!
mi-am gasit joob!
mi-am gasit joob!
mi-am gasit joob!
mi-am gasit joob!


pare sa fie un mesaj de bucurie, nu? ei bine... partial color.

prietenul la care am venit m-a ajutat sa gasesc acest job. seamana intr-un fel cu Cooperativa Metalul Transfigurat insa aici nu fac decat un singur sortiment de produs: burlanul.
in toate formele lui. mare, mic, rotund, ovoidal, inchis, deschis, cu flansa, fara flansa, cotit simplu, articulat, din tabla zincata, aluminiu, inox.

io, marele inginer de romania, imping tabla pe jgheab. sunt nou, nu vorbesc bine limba, nu am experienta canadiana, nu am calificari canadiene... imping tabla.

cu o miscare scurta-precisa din umarul stang plesnesc pachetul gros de formate proaspat debitate din rulou. prima foaie asculta. se roteste spre dreapta dezvelindu-si parca umarul stang, suficient cat sa o pot apuca tentant cu manusa manii drepte.
un zvacnet scurt vertical genereaza sinusoida, trupurile inclestate in stransoarea uleiurilor rare se descatuseaza iar mana stanga se intrepune ferm.
o alta smucitura, mai lunga, ca un tremur, ca o ghidare... calauzitoare... apoi stransoarea delicata a sirurilor de role stabilesc in cateva secunde cursive forma finala a faltzurilor.
un platou, o masa miscatoare, alta directie... o fanta intunecata si amenintatoare... apoi caruselul acela, rasucirea... infernul!!!
lipsita de vlaga, foaia se rostogoleste cilindric, cu capatul zimtat, faltuita, marcat pe trup cu insemnele unui fabricant, se lasa asezata, ambalata, depozitata, expediata si utilizata in cele mai felurite chipuri de cei mai feluriti oameni.
puah!

eu am generat asta. ar trebui sa fiu mandru?
si nu o data. nu de doua ori. de aproape... 3000 de ori pe zi. (la revizuirea editiei - dupa 2 luni - ultimele statistici aratau evolutii de 7500 de ori pe zi).
dor humerusii, dor bicepsii, pulpa dreapta, antebratul, palma si... buricele degetelor.

dar ce conteaza? este doar prima saptamana.
neobisnuita, nesomnul transportului de o ora si juma' (dus), raceala...

am sa ma-ntorc barbat!
am sa ma-ntorc barbat!
am sa ma-ntorc barbat!
am sa ma-ntorc barbat!

cu timpul insa... experienta canadiana, obisnuinta, leafa mai mare de 10$/ora imi vor da posibilitatea unui alt job.

unul mai trainic si mai frumos!
#17600 (raspuns la: #17565) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muresh - de (anonim) la: 22/08/2004 11:43:16
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Dom'le, pe ce baza afirmi domnia ta ca profetia lui Isaia se refera la un alt mantuitor decat Iisus Hristos? Ce argumente poti sa aduci pt. asa o "acuzatie" de serioasa? Lasam la o parte faptul ca titlul subiectului era cu totul altul (probabil si intentia autorului)...

Vreau sa-ti spun ca am urmarit cu ceva interes firul discutiilor voastre desi, recunosc, la un moment dat n-am mai avut rabdare sa citesc absolut totul. Din comoditate, probabil, sau mai degraba din cauza faptului ca ati adus TOTI o multime de citate si de alte "dovezi incontestabile" si le-ati cladit de-ati facut un fel de piramida uriasa ce te striveste numai uitandu-te la ea.

Tin sa va spun ca dpdv al ortodoxiei stiinta despre viata si viata in stiinta se combina in mod practic si eficient fara a lasa loc la interpretari sterile. In ortodoxie se pune accentul pe practicarea solutiilor gasite in Scripturi, mai putin pe latura scolastica. De aceea aducerea cu atata dezinvoltura a mesajelor originale biblice in contexte atat de diferite si de serioase mi se pare a fi nu atat o rezolvare a problemelor dezbatute ci o dovada de manipulare a cunostintelor in favoarea sau defavoarea cuiva. Asta imi aduce aminte de vorba celebra a Mantuitorului: "va rataciti nestiind scripturile"; sau: "ochi au avut si n-au vazut, urechi si n-au auzit" (ca tot pomenii de citate...).

mi-am dat seama inca de la inceput ca discutia dintre voi nu va duce decat la slabirea sufletului. de ce? fiindca din cele ce am citit n-am dedus de nicaieri cam care ar fi opinia evrita despre Hristos si urmatorii Lui, asa dupa cum la ceilalti n-am gasit nimic referitor la opinia bisericii! toti vorbesc in nume personal si asta mi se pare a fi un lucru cam pagubos- stiti voi vorba aia: cate bordeiuri, atatea obiceiuri!!! constat, dar nu cu surprindere, inclinatia tuturor de a-si intocmi sisteme filosofico-teologice individuale, separate de credinta din care au iesit dar care se vor grefate pe aceasta. ei bine, asta nu se prea poate. nu putem fi cu fundul in doua luntrii; nu putem fi si la bal si la spital.

ce n-am putut intelege din ultimele tale postari: esti convins ca exista o limita de timp in care proorociile VT (si nu numai) trebuie sa se implineasca? daca DA, cam care ar fi aceasta? daca NU, atunci de unde graba de implinire a lor intr-un timp care sa convina cuiva? sa-ti spun si de ce te intreb. referindu-ma la proorociile despre sfarsitul lumii (continute in Apocalipsa Sf Ioan), se spun acolo lucruri cu anevoie de inteles (de patruns atat cu mintea cat si cu spiritul), lucruri care trebuiesc luate cel mai mult in chip alegoric decat in sens strict (mot-a-mot). Sf. Apostoli asteptau inca din vremea vietii lor sfarsitul lumii. in nadejdea invierii si a vietii vesnice nu mai aveau rabdare sa astepte venirea preconizata, proorocita, dar care intarzia. de aceea ei vorbesc adesea despre evenimentele acestea ca despre unele imediat urmatoare. la fel si ceilalti prooroci. de unde aveau ei sa stie cand se vor implini proorociile lor? pt. ei, ca si pt. niste crestini normali, era mai important continutul mesajelor divine decat timpul cand aveau sa se deruleze faptele respective. dar ca sa fiu mai pe intelesul lumii am sa incerc mai intai sa explic ce e cu proorociile- ca se vorbeste de ele si prea putina lume stie ce sunt.

Descoperirea Dumnezeiasca (ca despre ea este vorba in proorocii) a fost data pt. toti oamenii, sa fie "spre folos si spre binecuvantare" si pt. insusirea Legii. aceasta Descoperire s-a impartasit oamenilor pe doua cai distincte: prima s-a numit Revelatia Naturala; cea de a doua s-a numit R. Supranaturala.

R. Naturala s-a facut pe calea firii. ce intelegem din aceasta? ca firea intreaga pamanteasca ne vorbeste neincetat despre firea lui Dumnezeu, Creatorul ei. ordinea, frumusetea, dreptatea, nobletea, marimea sau micimea unor lucruri, complexitatea sau simplitatea altora, totul ne comunica in permanenta un intreg sistem de valori care ne pot trezi la realitate daca suntem adormiti, sau morti sufleteste. citim la Psalmul 18,1-4;Romani 1,20; apoi Sf. Atanasie: "intreaga faptura, prin ordinea si armonia ei, arata ca din carte si striga pe Stapanul si Facatorul ei. chiar daca unele popoare se inchina la lemne si la pietre, ele stiu ca este Cineva mai mare decat ele"; Voltaire: "universul ma incurca si nu pot gandi macar / ca poate exista ceasul fara un ceasornicar". aceasta descoperire este continua, din primele zile ale omenirii si pana la noi. asa cum primilor oameni li s-a descoperit pe cale naturala goliciunea si pacatul calcarii de porunca, la fel si noua ni se descopera in permanenta lucrurile ce ne leaga sau ne despart de Dumnezeu. depinde de noi daca vedem sau nu.

cea de a doua, R. Supranaturala, este mult mai complexa si necesita ceva pregatire, nu atat mentala cat mai ales spirituala. din ea fac parte proorociile amintite. putem vorbi si in cazul ei de un fel de subdiviziune: directa si indirecta. indirecta: venita oamenilor prin "organele" purtatoare de duh dumnezeiesc. directa: a fost data direct de Dumnezeu unor oameni alesi, oameni fara pata care s-au invrednicit, atat cat a fost cu putinta firii omenesti sa perceapa (ca zice, "nu poate vedea omul fata lui Dumnezeu si sa fie viu"), sa le fie impartasite taine ale viitorului. aici apare o problema, viitorul. nu intentionez sa fac aici o apologie a timpului omenirii. stim ca timpul a fost creat pt. om si nu omul pt. timp. asta fiindca dincolo nu mai percepem timpul in cele trei planuri (trecut, prezent si viitor), ci doar ca un vesnic prezent. toate proorociile vorbesc despre lucruri care se vor intampla intr-un timp mai scurt sau mai lung, in functie de necesitati si de oamenii carora au fost destinate. acuma, cand vorbim despre aceasta Revelatie Supranaturala trebuie sa facem distinctie si in sensul cum se manifesta ea: uneori se manifesta din afara spre interior si reflecta din nou in afara; dar de cele mai multe ori ea se manifesta in chip duhovnicesc, spiritual, si a luat denumirea de Inspiratie/Insuflare Divina. de acest "instrument" s-au folosit toti Apostolii si Proorocii cand au proorocit sau au scris despre lucruri sfinte.

ortodoxia recunoaste 3 mari perioade ale Descoperirii: 1. de la facerea oamenilor pana la darea Legii VT; 2. de la tablele Legii pana la venirea Mantuitorului (aproape 14 secole); 3. ultima, si cea mai importanta, numita si a plinatatii harului si adevarului (Ioan 1,17), incepe odata cu venirea lui Hristos si se incheie cu ultima scriere a NT. superioritatea ultimei fata de primele doua rezida din faptul ca daca inainte oamenii s-au calauzit dupa o Lege data de un Dumnezeu pe care nu L-au putut vedea "fata catre fata", acum ei sunt calauziti de un Dumnezeu care Si-a lasat pe Unicul Fiu sa moara pt. pacatele omenirii "cand noi eram vrajmasi ai crucii", Mantuitor pe care ei L-au vazut dar nu toti L-au cunoscut fiindca firea vesnic suspicioasa si nemultumita nu voia un eliberator spiritual, ci unul politic-social. insusi simulacrul de proces la care a fost supus Fiul Omului din considerente politice si mai putin teologice a fost menit sa distruga nu atat PERSOANA cat mai ales SPIRITUL relativ "nou" pe care il aducea invatatura Sa. de fapt El nu venise sa strice Legea, ci s-o plineasca. da, s-o plineasca, fiindca in persoana Lui s-au plinit "toata legea si proorocii". acuma, desigur ca putem discuta la infinit despre aceasta Persoana care a avut mai degraba o soarta ingrata decat una plina de liniste. "la ai Sai a fost, dar nu L-au primit". de aceea profeteste El: "se va lua imparatia de la voi si se va da neamurilor" (adica paganilor si celor ce au crezut in El). cuvant cutremurator care n-a putut fi suferit de acuzatorii Sai. ei, care mai inainte ramaneau ca stanele de piatra neavand nici un cuvant de indreptatire pt. pacatele lor; ei, care se obisnuisera la uciderea proorocilor si a oamenilor trimisi de Dumnezeu; ei, care spuneau ca Hristos face minuni cu domnul diavolilor (ca ziceau ca are demon); ei, care si-au facut un scop din a nega venirea Fiului Omului la vremea proorocita; ei, care pana si pe Moise, parintele lor, l-au nedreptatit prin spurcaciunile si calcarile de porunca la care s-au dedat impreuna cu popoarele pagane; ei, care stateau prin piete si pe la rascrucile drumurilor si se faceau ca se inchina ca sa le zica lumea "rabbi"; ei, care din Templu facusera o "pestera de talhari" unde comertul luase locul rugaciunii si al ajutorarii celor sarmani; ei, care au zis ca daca nu pot avea "Tara Sfanta" atunci isi vor face tot pamantul o tara a lor... ei singuri si-au cerut osanda de la Dumnezeu: "Ia-L, ia-L; rastigneste-L, rastigneste-L". "sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri"! auziti ce blasfemie, sa pui sangele unui om nevinovat pe capul propriilor copii, a urmasilor si urmasilor tai...! nu e asta o dovada de barbarie mai mare decat orice ucidere? adica sa traga si altii dupa tine ponoasele faptelor tale...

asta e judecata veacului ce vine: sangele care nu spala otraveste!!!!!!! pt. asta si explicatia la cele spuse: fiecare se judeca pe sine insusi, nu crestinii judeca pe evrei, nu musulmanii. de aceea si inteleg de ce evreii nu au nevoie de acest Mantuitor: fiindca daca L-ar accepta ar insemna sa recunoasca uciderea Lui nedreapta iar ei ar fi urmasii acelor ucigasi. cati dintre noi am putea sa recunoastem vina parintilor nostri?! spunea cineva ca daca prin nu stiu ce minune Hristos S-ar fi nascut la romani, atunci ar fi trebuit ori sa se mai nasca o data ori sa nu mai moara fiindca ai nostri nu L-ar fi ucis. se prea poate... cert este ca El a existat ca persoana si a fost crucificat. cine nu crede nici acum si-i invata si pe altii la fel, se pune in randul acelora care L-au tintuit pe cruce pe Unul Fiul lui Dumnezeu facut om dupa chipul si asemanarea noastra. si orice argumente pro sau contra nu vor fi acceptate niciodata decat daca ne mai eliberam din chingile stranse ale mintii. mintea nu judeca precum sufletul.

revenind la problema proorociilor... avand in vedere ce am scris mai sus, e necesar sa intelegem mai intai de la ce premise plecam si pe ce se sprijina intregul nostru edificiu ideologic. imi dau seama ca texte ca acesta de fata nu vor face niciodata pe nimeni sa iubeasca ortodoxia cu tot cu ortodocsii ei, la fel cum imi dau seama si ca nu va schimba mentalitatile cuiva. dealtfel nici insusi Hristos n-a reusit asta atunci, imediat; nici proorocii nu s-au "invrednicit" a-si vedea lucrul lor spiritual "inghitit" de toti. altfel nici n-ar mai fi fost nevoie de proorocii, de minuni, de Descoperirea Dumnezeiasca in general. daca oamenii ar fi fost drept credinciosi n-ar mai fi avut nevoie de acestea toate, nu-i asa? numai ca "trebuie sa ne lamurim precum aurul in foc"!!!!! fara a fi pusi la incercare in credinta noastra n-am avea nici un merit in a dobandi mantuirea.

credem sau nu, cel putin teoretic este posibil un anumit consens in ce priveste problemele aduse in discutie. consensul nu vine prin acceptarea imediata a unor idei, ci prin "rumegarea" lor indelunga si prin experimentarea macar la nivel fizic (palpabil, vazut, auzit...) a trairii in comuniunea sfintilor. in afara corabiei ce luneca pe marea vietii acesteia tulburi, in afara ei nu prea exista sorti de izbavire de la inec. in rest, Dumnezeu cu mila.

just me- enigmescu
#20109 (raspuns la: #20102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Articol beton! - de mya la: 02/09/2004 13:52:53
(la: Luptele interne dintr-un unui partid expirat)
"Craii de curte noua".

de Mircea Cartarescu, aparut ieri (1 septembrie) in Jurnalul National

"Intre studiile psihologice, psihologia cuplului ocupa un loc extrem
de important. Caci orice cuplu, de orice tip (sot si sotie, Marx si Engels,
Stan si Bran, Butch Cassidy si Sundance Kid, Sacco si Vanzetti, Ginger si
Fred etc. etc.) capata o identitate aparte, numita de specialisti gestalt,
diferita de cea a celor doi componenti.
Exista, de exemplu, nebunie de cuplu, in care, de fapt, doar unul
dintre membri e nebun, dar ii induce convingerile sale delirante si
celuilalt. Exista, de asemenea, comportament criminal de cuplu: cei doi
membri nu ucid cand sunt separati, dar cand se-ntalnesc devin o formidabila
masina criminala - Ian Brady si Myra Hindley, de pilda. Exista si cupluri
alcatuite din persoane atat de diferite-ntre ele, incat pare aproape
imposibil sa-ti dai seama ce-i uneste, de fapt, pe cei doi. Mai ales ca-ntre
ei, de multe ori, in loc de afectiune, nu poti detecta decat ura, dispret si
frustrare.

In asemenea cazuri, scrie un mare autor roman, Mateiu Caragiale, nu
poate fi vorba decat de o forma sau alta de viciu. In faimosul sau roman
"Craii de Curtea-veche", el si descrie un astfel de cuplu, format din
Pasadia, boier decazut, si Gorica Pirgu, calauza sa in scarboasa si obscena
viata de noapte bucuresteana. Cei doi se detesta si, in conditii obisnuite,
n-ar putea fi vazuti niciodata in acelasi mediu, dar atractia viciului e mai
puternica decat orice diferenta structurala sau sociala dintre ei. Ei sunt
nedespartiti, in ciuda tuturor tentativelor de evadare, de parca-i
tine-mpreuna o vraja rea. Astfel de cupluri nu sunt rare nici in casnicie,
nici in afaceri, nici in politica, si provoaca mereu uimirea spectatorului
din exterior.

Ce-i tine-mpreuna pe Iliescu si pe Nastase, noii Pasadia si Pirgu ai
unei Curti noi? Ce fel de alianta paradoxala mai e si asta? La recentul
congres PSD s-a afirmat ca legatura lor are "o forta extraordinara". Pentru
mine, tandemul celor doi e un spectacol grotesc si tulburator. Fiindca rar
poti intalni oameni mai deosebiti ca fire, ca gandire politica si ca
interese aparente. Ion Iliescu e un gorbaciovist, un comunist cu fata umana,
credincios idealurilor din tinerete, om dintr-o bucata in felul lui, desi a
fost constrans, asemenea lui Galilei (!), la cateva retractari formale. Este
incoruptibilul care a tolerat sub umbra sa cel mai mare numar de corupti
care s-a vazut vreodata in Romania. E cea mai inadecvata persoana pentru
conducerea unui stat ce doreste sa inlature catastrofa trecutului, pentru ca
el insusi este trecutul ce-ar trebui inlaturat. E ponderat si modest de
obicei, dar prin manusa de catifea strabat adesea pumnalele de otel ale
ideologiei pe care masca sa de om de treaba o imbraca. Omul acesta anacronic
a fost nesansa istorica a tarii noastre in ultimii 15 ani: nici un lider
asemenea lui nu mai exista in fostele state comuniste - cu exceptia
semnificativa a celor din fostele republici sovietice. Nastase, pe de alta
parte, apartine altei generatii si altei viziuni. E politician "de cartier",
cinic, pragmatic, deloc insensibil la proprietate. Iliescu este crucea pe
care trebuie s-o duca. Sunt convins ca-i uraste fiecare zambet si fiecare
cuvant. A-ncercat de nenumarate ori sa se lepede de el, si de fiecare data
batranelul acesta aparent atat de fragil i-a tras peste bot, cam ca-n
"Karate Kid", cate-o laba magistrala, de l-a dat de-a berbeleacul. Ce chin
ingrozitor: sa nu poti guverna cum vrei tu din cauza tatucului, dar in
acelasi timp nici sa nu te poti dispensa de el, pentru ca fara el esti
nimeni. Poate sa tina, pe de alta parte, Ion Iliescu la baiatu-asta
rubicond, arogant si avid de bunuri lumesti? Recunoasteti ca e cu neputinta:
Nastase arata, de fapt, ca Uncle Sam calare pe-un sac de dolari din
caricaturile din tineretea actualului presedinte.

Adevarul e ca avem aici un cuplu construit pe viciu, pe viciul
mortal al puterii cu orice pret. Forta "extraordinara" a legaturii celor doi
e una hidoasa si maligna: cei doi formeaza-mpreuna o masina de adunat
voturi, teribil de eficienta intr-o tara in care presedintii de bloc sunt
toti dupa chipul si asemanarea presedintelui din varf, iar mafiotii locali
isi modeleaza trupurile si averile dupa titanul de la Cornu. Luati separat,
avem un pensionar si-un hip-hop-ist. Impreuna sunt gaina cu oua de aur a
partidului de guvernamant.

Din fericire, oamenii stiu ca e nevoie de o schimbare. Ca nu e
sanatos sa poposim in rada Uniunii Europene avand la carma un comunist si in
cala un urias partid al celor corupti. Si mai stiu ca nu e sanatos ca
Nastase sa-si arate suficienta si ca presedinte, in vizitele protocolare. Ca
acest paradoxal cuplu trebuie lasat in urma, in pubela istoriei, spre
usurarea celor doi si spre binele nostru, al tuturor".
sunt multe! - de sanjuro la: 03/09/2004 13:58:15
(la: Blade Runner a fost ales cel mai bun SF Film)
...si destule au fost omise, printre care si "Calauza"...Pacat!

Eu caut de multa vreme sa vad "Regii Nisipurilor", ecranizare a nuvelei cu acelasi nume de George R.R. Martin, (premiul "Nebula" in 1979 si "Hugo" in 1980), film care a aparut in 1995, avandu-l pe Beau Bridges in rolul principal.
Iata un scurt comentariu despre acest film:
"SANDKINGS is one of the scariest pieces of sci-fi I've ever seen.
I rank it with original INVASION of the BODY SNATCHERS because it's literal,cut-no-slack, NIGHTMARE. Beau Bridges acting as Madder Max/March Hare scientist,Dr.Simon Kress is superb.The theme drips Freudian anti-myth,as Kress in defiance of God, Nature and the most ordinary paramters of human love and responsibility "cultivates" an alien race of INSECTS. [The Insects were initially brought to Earth in soil samples garnered on Mars by a Rover-like space vehicle.] Kress nurtures this anti-race in untrammeled will-to-Power when he realizes the BREED worships him. [Sand castles are made with ICON portraits of him worked into altar-like minnaret towers. When Kress/Bridges...in exultant hubris...strides into the midst of the DisneySand experimental environment he has fashioned into Alien Eden,thousdands of the insects divide/ bow in obeisance doing him homage as GOD.] Ritual war; sacrifice and finally cannibalistic murder follows as Kress renounces attachment to family,friends and humanity.
Suspense builds into sheer terror. If the climax is a bit "predictable", the tale of terror getting there isn't.
The(revived)OUTER LIMITS used "Sandkings" as premier offering. Director Stuart Gillard, and sriptwriter Melinda Snodgrass have done magnificent jobs rendering George Martin's PM sci-fi shocker.Forget what the movie may lack compared with its literary progenitor.THE SANDKINGS'TV-movie stepchild is masterpiece of blood; cold sweat; and FEAR... "



Interpretare filozofica a adevarului... - de DESTIN la: 14/09/2004 01:05:17
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)


Gandirea noastra ca fiinte umane intelectual materialista a esuat intotdeuna in interpretarea franturilor de adevar.

Totul este explicabil prin lipsa intelegerii functionarii diferentiate a mentalului uman.

Intalnim trei niveluri de interpretare filozofica a adevarului:

- Nivelul intelectual pur materialist in care se crede in tot ce se
vede si nimic mai mult.

- Nivelul intermediar in care gandirea discerne "anume ceva" aflat
undeva deasupra materialului sau ancestral materiei, asa-zisul nivel "morontial".

Aici gandirea zamisleste entitatea pe cale sa devina suflet
nemuritor, folosind perceptele morale in viata materiala.

Este nivelul in care se crede si in ce nu se vede.

- Nivelul spiritual accesibil celor care au recunoscut existenta in
mentalul lor a unui "Creator Calauzitor", "Lumina Creatorului" care ajuta muritorul sa vada adevarul si sa-l interpreteze intr-un alt limbaj, cel al
simbolurilor.

Este nivelul in care credinta in existenta unui Creator este certa.

De-a lungul existentei noastre, traducerea acestor simboluri in limbajul
curent a facut ca revelatiile partiale ale multor profeti si eruditi sa
sufere o denaturare lamentabila a adevarului pe care l-au transmis.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22136 (raspuns la: #21760) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Exista o mare diferenta int - de LUCIUS la: 07/12/2004 09:58:05
(la: "Calauza" de Andrei Tarkovsky)
Exista o mare diferenta intre povestire si film. Povestirea fratilor Strugatsky e mult mai complexa si reda o atmosfera specific americana. Probabil lipsa de fonduri a rusilor si-a pus amprenta, ei insistand in imagine pe caracterul mai mult artistic decat pe science-fiction, obsesie specifica scolii de cinematografie ruse, in timp ce un regizor american ar fi preferat latura comerciala si efectele speciale. Acestea ar fi redat cu mult mai amplu "Zona", relatiile dintre personaje, si lucrurile stranii ce se petrec in interiorul acelei zone interzise. Aparent, fenomenele nu pot fi explicate in mod logic ele depasind cu mult tehnologia momentului si intelegerea umana. Asa ca acea "Calauza" isi risca viata aducand din zona, in care s-a presupus ca ar fi aterizat extraterestrii, obiecte lasate acolo de vizitatori. Este un gest riscant pentru care si plateste un pret-infestarea propriilor descendenti. Deasemenea, chiar daca aceasta actiune este justificata financiar ( obiectele necunoscute se vand pe bani grei tocmai pentru ca nu se cunosc de ajuns fenomenele pe care le genereaza) riscul ca acestea sa afecteze, mai devreme sau mai tarziu omenirea, este extrem de ridicat.
Daca am privi astazi filmul, dupa ce am vizionat atatea filme structurate pe efecte speciale, nu am aprecia cum se cuvine aceasta "borna" de pionierat a cinematografiei ruse care, dupa 1990, nu a mai avut resursele necesare sa-si dezvolte structurile. Totusi a fost o incercare frumoasa, laudabila, dar, din pacate limitata.
LUCIUS
Carti ce ne-au marcat existenta...reflectii - de (anonim) la: 11/12/2004 14:17:47
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Existenta mea a fost marcata la inceput de carti de beletristica, pana cand am descoperit Ortodoxia, adica adevarata credinta crestina.

De atunci, cartile care mi-au marcat existenta sunt "Biblia" - Cartea cartilor, "Filocalia", cartile scrise de Sfintii Parinti, "Vietile Sfintilor", si multe alte carti de acest tip.

Traim intr-o lume in care nu mai avem timp pentru noi, in care oamenii "alearga" de dimineata pana seara pentru a-si putea procura putinul de care au nevoie, deci timpul nostru e din ce in ce mai limitat pentru noi, pentru familie. De aceea, e foarte important sa stim cum sa-l folosim.

Viata e prea scurta pentru a pierde vremea in fata televizorului si pentru a citit carti care "iti cad in mana". De aceea e bine sa avem o calauza. Eu acum zic slava Domnului ca mi-a adus lumina, pace si bucurie in suflet, cunoscandu-L pe El, Mantuitorul nostru. Si ma bucur ca acest lucru s-a intamplat cand eram inca adolescenta si nu la o varsta cand sa-mi para rau de toata viata pierduta in zadar.

Deci...atentie la ce citim, caci omul este ceea ce aude, ceea ce citeste, ceea ce vede, ceea ce gandeste, ceea ce mananca, etc. Deci sa ne cultivam sa fim mai buni, pazindu-ne astfel simturile, prin lectura folositoare, anturaj bun si ganduri frumoase, implinitoare si generoase.
Olanda Romania, Zwolle CLuj-Napoca - de (anonim) la: 23/12/2004 19:34:37
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ?)
Am plecat ca student Erasmus.Experienta e calauza de viata, recomand oricarui student o perioda petrecuta intr-o tara straina.

Cateva din aspectele care m-au maturizat sunt legate de:

O autocunoastere si autoanaliza care m-au definit ca student si posibilitati.
Cunoasterea unei alte culturi, cu avantajele si dezavantajele sale.
Comparatie intre calitatea sistemului de invatamant romanesc si cel olandez
Conexiuni in domeniul meu de interes.
Noi prieteni.
Dreptul de a oferi o imagine reala a tarii prin prezenta noastra ca studenti internationali.

Cu caldura, din tara
Student M.M.I
Filmele Mele - de Petre Buzoianu la: 01/01/2005 17:19:45
(la: Filmele mele)
1) Ciinele Andaluz a lui JL Bunuel
2) Blade Runner Ridley Scott
3) Duelistii acelasi Ridley Scott
4) Ingerul Negru, Bunuel
6) Viridiana Tot Bunuel
7) Farmecul Discret al Burgheziei, Bunuel deasemenea.
8) Nazarie .Bunuel
9)Nunta Andrei Vaida
10) Calauza, Tarkovsky
11) Andrei Rubliov Tarkovsky
12) Solaris Tarkovsky
13) Cutitul in Apa Roman Polansky
14) Balul Pompierilor Milosh Forman
15) 451 Fahrenheit Francois Truffaut
16 ) Portocala Mecanica , Stanley Kubrik
17) Eyes Wide Shut, Stanley Kubrik
18) Satyricon , Frederico Felini
19) Clonwii Frederico Felini
20 ) Arabian Nights Pasollini
21) Blow Up Michelangelo Antonioni,
22) Zabrisky Point Michelangelo Antonioni
23) Siberiada Andrei Konchealovsky
24) Ziua in care vin pestii Costas Gavras
25) "Z" Costas Gavras
26) Urga Nikita Mihalkov
27)Diva, Frantuzesc dar nu mai stiu de cine
28) Face to Face Ingmar Bergman
29) Fany & Alexander Ingmar Bergman
30) Magicianul Ingmar Bergman
31) HERO Zhang Yimou310
32) 7 Samurai, Kurosawa

Si ar mai fi inca o lista de 10 aori pe atit
#32548 (raspuns la: #25908) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lumi paralele - de Claudya la: 04/02/2005 00:37:11
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
cine nu a dorit nunumai o data sa aiba puterea de a schimba o greseala comisa cu sau fara intentie.dar trecuttul oricat de dureros ar fii nu poate fii schimbat.nu putem deci decat a incerca a indrepta acea greseala cu mijloace reusiind asta in prezent.se ofera insa astazi o noua viziune a lumii paralele.daca azi ai gresit ceva.acel ego al tau cu aceleasi calitati sau cel putin acelasi aspect fizic nu a facut aceeasi greseala,tot in prezent.apare deci imaginea unei singure persoane care in momentul "x",corespunzator momentului vorbirii face lucruri total diferite de ce ar face ego-ul sau dintr-o lume paralela.apare deci acum intrebarea :"ar putea fii posibila trecerea dintr-o lume paralela in alta fara a schimba/modifica eventual lumea in care ai pasit prin prezenta ta?" raspunsul vine promt :"nu!"caci chiar prezenta ta acolo determina o modificare a acelei lumi.nu poti fii doar observator caci insusi prezenta determina schimbare.inca din cele mai vechi timpuri oamenii au avut intrebari legate de schimbarile pe care le determina in evolutia intregului habitat.chiar si asa dupa ani de cercetari au ajuns la aceeasi concluzie : nu este inca posibila calatoria dincolo de timp si spatiu dar inca speranta nu a incetat sa fie calauza altor mari descoperiri.intr-o zi totul va fii cunoscut si celor ce intreaba...astazi tot ce pot face este sa continui sa sper.
cine stie, cine nu stie... - de giocondel la: 22/02/2005 20:21:55
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
moise, noe, abraham, krishna, budha, isus, mohammad....ei au stiut direct de la sursa si ne-au spus si noua...

oamenii cred ca Divinitatea ne-a trimis in existenta orbi,fara idee ce si cum... insa se orbesc ei insisi neacordand atentie permanentei calauziri primite, in istorie, chiar de la Sursa surselor, de la Dumnezeu.

profetii divini sunt ca si profesorii de scoala, au venit in momente diferite, in locuri diferite, cu acelasi mesaj, pt a nu lasa oamenii fara calauzire spirituala. singura diferenta este ca ne-au dat informatia divina in functie de capacitatea de intelegere umanitatii la momentul respectiv ci nu in functie de capacitatea si cunoasterea lor.

de asta domnului care a intrebat de ce si de unde unii par sa fie asa de siguri si spun ca stiu..ii raspund ca ei stiu pentru ca si-au destupat atat urechile cat si ochii spirituali si au acordat atentie mesajelor divine si mai putina propriilor lor imaginatii false si idei iluzorii, s-au cunoscut pe ei insisi si au descoperit ca exista o Esenta ce transcende totul , ce nu tine de aceasta lume fizica.adica s-au trezit din Somnul lumii.


"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

#37226 (raspuns la: #35139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza 2 - de giocondel la: 30/03/2005 01:56:44
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
1.nu vin cu nici o teorie Yoga, nu practic ( nu ca m-as da mare cu asta) dar ma confundati cu altcineva….:)

2 zaraza: “ceea ce spui, ca e preferabil sa te abtii, mi se pare o negatie de sine. adica tu stii in interior cine esti de fapt, dar ti-e teama sa admiti”

gio: inca odata nu ma refer la negarea prorpiei finite, ba dimpotriva la completa acceptare a sinelui..odata cu acceptarea, sincera si neprefacuta, intervine si transformarea..insa daca acceptam anumite lucruri ce ne caracterizeaza, daca le constientizam, nu inseamna ca evolutia noastra inceteaza..natura spiritului uman este evolutiva, in nici un caz nu stagneaza..mai degraba regreseazaJ…daca cineva accepta astazi ca are tendinte de cleptomanie sau pedofilie sau ca uneori simte o nevoie acuta sa faca rau , asta nu inseamna ca odata cu acceptarea acestor trasaturi ale caracterului sau, omul respectiv, trebuie sa devina indulgent in ceea ce priveste defectele sale.. de la constientizare vine acceptarea..si abia pe urma schimbarea.
Faza cu homosexualii este ca ei nu se accepta cu adevarat, ci sunt intr-o contuinuua lupta cu ei insisi..adevarat este ca si societatea nu ajuta de loc, pentru ca a fi intolerant in loc sa acorzi sustinere si ajutor, creaza o senzatie de revolta ce se transforma in ultima instanta in: asta sunt, daca nu va convine nu va convine, eu ma simt bine asa…ori aici e buba..ca e mai usor sa give up, decat sa te transformi,caci transformarea DOARE al dracului de tare, este ca si taierea copacilor primavara..cu cat cureti mai bine caracterul cu atat fructele vor fi mai imbelsugate insa procesul in sine este dureros, neplacut, in aparenta nesatisfacator si inutil.

3 zaraza: “nu sunt de parere ca scopul principal al existentei sunt copii.”

Gio: nici eu. De altfel ,daca ati citi un pic mai atent ceea ce scriu, ati vedea ca am spus doar ca daca e sa te casatoresti, atunci e preferabil sa ai copii caci acesta este scopul pentru care aceasta institutie exista. Nu inseamna ca acesta este scopul existentei..cum de altfel nu toata lumea trebuie sa se casatoreasca musai caci nici casnicia nu este scopul existentei..scopul nostru pe acest pamant este sa ne cunoastem pe noi insine, deci pe Dumnezeu, sa ne acceptam, iubim si sa ne transformam continuu, sa reflectam cat mai multa lumina divina si sa ne ridicam la rangul pentru care am fost creati, s a strangem un bagaj cat mai bogat de calitati pe care le descoperim in noi insine si le hranim aici dar ce ne vor fi de folos in celellate lumi ale existentei..DA! muncind asiduu si luptand cu dualitatea ce ne caracterizeaza, deci si cu calitatile noastre negative.

4.Nu exista dovezi clare ale faptului ca da vinci a fost Homosexual, doar speculatii. Dar, ma rog , nu conteaza asa de mult…

5.inspiratia si munca…. Mozart cand compunea , in originalele sale rareori gaseai greseli. Aveti dreptate ca inspiratia fara munca este zero, dar iarasi faptul ca un artist munceste pentru a isi imbunatati Creatia, nu dovedeste absolut nimic despre caracterul lui. Decat ca poate are rabdare si vointa.EU nu vreau s a generalizez, caci in mediul in care m-am invartit, artistic, am intalnit multe feluri de oameni…divini…artisti ce intr-adevar se desprind de toti si toate, dar si in arta, ca in lume dealtfel, majoritatea este formata tot din oameni ce nu inteleg viata, ignoranti, cel putin la acest moment din evolutia lor spirituala, adica un fel de somnambuli.

6.zaraza:“ dar homosexualii au fost cei care au insemnat progesul in arta.”…

gio: asa..SI?

vreti ca acum sa fim cu totii homosexuali ca stiinta si artele sa progreseze?…din pacate adevaratii artisti, traiesc cu un picior in lumea fizica si cu celalalt in lumea inspiratiei, a spiritului ( unde nu exista diferentiere de sex, esenta sufletului este rupta de apartenenta la un sex sau altul)..de aceea uneori sunt confuzi si nu stiu ce sa faca cu informatia intriseca sufletului lor…ei penduleaza intre doua lumi…si uneori, deseori, aceasta pendulare se termina in disperare..studenta la arte fiind, cred ca nu e nevoie sa va reamintesc ca majoritatea marilor sufletelor creatoare au avut existente tulburate si de multe ori si-au curmat propriile vieti,pentru ca erau Confuzi! A fi artist, daca nu ai uneltele necesare , poate fi mai mult o povara decat o binecuvantare.

7. zaraza:” inpiratia vine de la Domnul, nu ne-o asumam ca hulim, dar homosexualitatea e vina noastra, si luptam cu ea, ca altfel.... ca ce?”

tot ce este, este de la Dumnezeu si pentru tot ceea ce avem trebuie sa stim sa ne asuman responsabilitatea, sa intelegem corect natura calitatilor si defectelor noastre, sa ne transformam, sa evoluam…mi-e teama ca internetul este un instrument prea evaziv ca sa imi intelegeti exact atitudinea fata de acest subiect..nu este atat de radicala pe cat interpretati dumneavoastra…ca masurarea regresului spiritual…bineinteles ca numai Dumnezeu stie ce suflet merita ce, si numai El decide starea si sfarsitul fiecaruia dintre noi.Atata doar, ca omul nu a fost niciodata lasat fara calauzire. Asta e capcana: ca oamenii s e cred lasati in voie, fara indrumare. Divinitatea a trimis din totdeauna si va trimite intotdeauna Cuvantul Sau, prin profetii divini, ce sunt invatatori spirituali ai Omenirii.Si in mesajele transmise de El, ca directie sanatoasa spre care omul este preferabil sa se indrepte, au fost abordate atat aspectele sociale ale existentei umane cat si cele spirituale, in functie de starea in care se afla omenirea la momentul respectiv… adica exista retete clare pentru evolutia spirituala a omului si exemple de ce e preferabil sa faci si ce nu… Subiectul homosexualitatii a fost si el mentionat , ca si manifestare ce e mai bine sa fie evitata..la fel si barfa, consumul de substante intoxicante(alcool, droguri) adulterul, furtul…etc.
“Listele” cu ce sa faci si ce sa nu faci sunt insa improspatate cu fiecare Manifestare Divina, caci nevoile si nivelul de constiinta al umanitatii se schimba de-a lungul istoriei.In final, alegerea este tot a omului, deci si responsabilitatea pentru propria viata , evolutie sau involutie..restul…e tacere.

Numai bine,
gio



"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

#41178 (raspuns la: #40985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspunsuri - de zaraza la: 30/03/2005 21:47:45
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
dr evil: de acord, nici eu nu sunt pentru propaganda de nici un fel, nici pro nici contra. sunt impotriva considerarii homosexualilor ca fiind "inferiori, bolnavi, confuzi" si mai ales impotriva initiativelor generoase gen "sa-i vindecam, sa-i restrictionam, e spre binele lor". lasati-i sa traiasca asa cum sunt ei, homosexualitatea nu se ia.

giocondel:

in primul rand, complimente pentru modul de argumentare.

cred ca discutia noastra nu va duce la nici un punct comun. desi cred in Dumnezeu, nu urmez dogmele crestine. atata vreme cat tu vii cu argumente crestine, n-am ce sa-ti raspund in registrul tau. vorbim una pe langa alta. tot ceea ce incercam sa sustin e ca homosexualitatea nu e boala, si mai ales, nu e o crima. tot ceea ce se petrece se petrece intre adulti care consimt. este o greseala grosolana sa asociezi homosexualii cu pedofilii, zoofilii sau necrofilii, si sa te folosesti de generalizate pentru a da verdicte. din experienta mea personala, homosexualii nu prezinta absolut nici un pericol, sunt oameni obisnuiti, poate ceva mai sensibili ca masculul (hetero) mediu.

legatura cu artele exista, fie ca vrei sau nu. fiind o minoritate, oarecum exclusa din societate, a devenit un mediu excentric si avangardist. poate chiar din acel efect de fronda pe care-l mentionai. o idee noua si noncorfomista se naste mai greu in capul unui familist standard, cu nevasta, 2 copii, job la banca, si casa si gradina la periferie, preocupat de ipoteca si vacantele familiale anuale.

mi-a placut faza cu "si ce daca n-ar mai fi progres in arta? " nu stiu ce sa-ti raspund aici, recunosc ca valorile personale sunt diverse. dupa mine ar fi tare pacat. nu-ti cunosc domeniul de activitate, dar daca esti contabila, imagineaza-ti ca nu s-ar fi descoperit niciodata cifrele, si faceai si acum calculele cu abacul.

si cam atat. sunt sceptica in ce priveste calauzirea bisericii (crestine), precum si listele cu ce sa faci si ce sa nu faci. dar asta e deja alt subiect.

cat priveste chestia cu yoga, sunt convinsa ca te-am citit mentionand cursurile de yoga, daca nu ma insel la un subiect al anisiei, despre trecut care ar fi viitor si reciproc. oricum, aceeasi teorie a ta, a dezechilibrului energetic, aurei si regresului spiritual le-am mai auzit la yoga. oricum, nu-i nici o problema cu yoga, tot respectul pentru yoghini.


zaraza

ps: am observat ca toata lumea s-a referit la homosexuali (barbati), si nimeni la lesbiene. imi permit sa pun o intrebare barbatilor hetero care au fost atat de contra homosexualitatii: "ati fantazat vreodata ca faceti dragoste cu 2 femei (simultan)"? :) nu-i nevoie sa raspundeti, doar sa constientizati ca acele femei din fantezia dumneavoastra erau cel putin bisexuale.
#41300 (raspuns la: #41178) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donquijote - de zaraza la: 01/04/2005 22:59:04
(la: Este religia un element pozitiv sau negativ in societate?)
donquijote,

ceea ce incercam sa zic, (si se vede treaba ca n-am reusit) este ca nu trebuie pus semnul egal intre institutia bisericii si crestinul practicant (bun sau rau, in orice caz om, care se reprezinta pe sine, si nu biserica). facusem o analogie cu justitia, care mi se pare un exemplu mai extrem, si din cauza asta vorbind de la sine.

o sa incerc sa dezvolt acum mai coerent.

intai, cred ca trebuie facuta diferenta clara intre dumnezeu, religii, biserici, si credinciosi. sunt 4 chestii diferite, si daca le amestecam ma tem ca nu ajungem nicaieri.

deci dumnezeu e dumnezeu, nu ma hazardez sa-l definesc. unii ii zic constiinta universala, altii adevar suprem, toate religiile sunt de acord ca el e creatorul vietii, si ca scopul suprem al oricarui muritor este de a ajunge sa se contopeasca cu dumnezeu.

religia ar fi un sistem de definire al lui dumnezeu. in amanunt, pus la punct, justificat in mod logic, cu scopul de a raspunde la marile intrebari, si de a calauzi muritorul pe drumul spre divinitate.

biserica, este institutionalizarea religiei. deja cand vorbim de institutie am trecut din sfera divinului in sfera umanului. si cred ca undeva intre religie si biserica s-a produs si o schimbare de scop. biserica nu urmareste sa CALAUZEASCA muritorul catre dumnezeu, ci sa-l CONDUCA. in ce ma priveste, consider biserica un instrument de control. nimic rau aici, societatea are nevoie de control. codurile morale, care stau la baza tuturor sistemelor legislative au fost initial de natura religioasa, iar biserica a avut grija sa le aplice si sa le propage.

ceea ce spui, ca japonezii sunt un popor areligios, e inexact. japonezii cred in karma si in reincarnare, ceea ce implica divinul. faptul ca nu sunt dogmatici, e cu totul altceva.

panteismul este de asemenea o religie.

la baza tuturor sistemelor de valori sta religia, credinta intr-o forta atotputernica si dreapta, ideea ca pana la urma dam socoteala in mod obiectiv. intr-o lume atat de subiectiva, avem nevoie sa credem ca pana la urma exista o dreptate obiectiva. si de-asta cred ca religia e esentiala.

mi-e greu sa cred ca exista moralitate fara religie. zicea paianjenul la un subiect al cassandrei, ca daca anulam religia, ne ramane darwinismul, care va sa zica legea junglei. cel mai puternic supravietuieste. si sunt foarte de acord.

biserica? poate un rau necesar. cert e ca trebuie sa existe cineva care sa propage religia. sa zicem ca biserica e o interfata. avem nevoie de ea. ne-am urat toti invatatoarea fiindca ne dadea cu rigla peste deshte, dar tot ea ne-a invatat sa scriem si sa citim.

personal cred in dumnezeu, si mai departe, religiile si biserica sunt creatii ale oamenilor, interpretari. fiecare e liber sa-si aleaga interpretarea care i se potriveste si cu care rezoneaza. sau sa-si creeze interpretarea proprie. dar cred ca e nevoie de cineva care sa dea tonul, care sa puna problema. si asta e biserica.

repet intrebarea: daca distrugi biserica, ce pui in loc?

zaraza



#41630 (raspuns la: #41607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...