comentarii

a canta expresii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Daca - de Alice la: 24/11/2003 11:11:01
(la: Tudor Gheorghe a plans pe scena)
n-as uri din tot sufletul expresia "la scena deschisa", l-as copia pe Sanjuro.
Canta bine, olteanul: "Muuuiiicaaaa..."
#5102 (raspuns la: #5093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna tuturor. - de Duduia Lizuca la: 03/04/2004 14:01:08
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?)
Mda... pentru anonimul #13212 - doar dupa ce am scris ultimul mesaj mi-am dat seama ca expresia subcultura nu inseamna neaparat o cultura inferioara, ci doar o parte dintr-o cultura mai mare, si poate mai dezvoltata (cea romaneasca)

A auzit cineva de Pepe? - nu stiu daca e in categoria de manelist, canta aproape exact ca Gypsy Kings, dar in romaneste.

..........................
"Objets inanimés... avez-vous donc une âme?"
#13250 (raspuns la: #13212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Comnetarii despre Imnul National - de (anonim) la: 11/04/2004 00:14:18
(la: Imnul national)
Un imn national trebuie sa exprime sentimente patriotice, sa fie optimist si sa fie pe placul tuturor cetatenilor.
Cel mai vechi imn national este Imnul Marii Britanii "God Save the Queen," adoptat in 1825, desi el se canta mai dinainte.
In secolele 19 si 20, celelalte tari Europene au urmat exemplul Angliei, unele imnuri fiind scrise special pentru acest scop, altele fiind adaptari ale unor melodii existente.
Sentimentele imnurilor nationale merg dela rugaciuni pentru monarch, la aluzii la anumite batalii nationale importante, victorii mari, ridicari la arme, etc. (vezi "The Star-Spangled Banner,” al Statelor Unite, "La Marseillaise,” Franta) pana la expresii patriotice de genul imnului Canadian, (“O Canada”).
Calitatea muzicala variaza mult; uneori textul sau muzica nu sunt scrise de cetateni ai tarii respective. Albania, de exemplu, are o melodie Romaneasca. Schimbarile politice sau in relatiile internatioanale au cauzat de multe ori alterari de text sau chiar un nou imn national. De exemplu, fosta Uniune Sovietica a adoptat imnul lor, "Gymn Sovetskogo Soyuza” (“Imnul Uniiunii Sovietice”) ca imn national in 1944, inlocuind imnul Comunist "Internationala,” a caror cuvinte si muzica fusesera scrise de doi muncitori Francezi.
Foarte putine imnuri nationale au fost scrise de poeti sau compozitori renumiti, o exceptie fiind primul imn national al Austriei, "Got erhaltze Franz den Kaiser” (“Dumnezeu sa-l Binecuvinteze pe Imparatul Frantz), compus de Josef Haydn in 1797. Mai tarziu, in 1929, s-au pus alte cuvinte, “Sei gesegnet ohne Ende” (“Fi Binecuvantat De-a Pururi"). Melodia lui Haydn a stat la baza si a imnului German, “Deutschland, Deutschland über Alles” (“Germania, Germania Deasupra Tuturoral”), adoptat in 1922. Incepand cu al treilea vers, “Einigkeit und Recht und Freiheit” (“Unitate, Dreptate si Libertate”), continua sa fie si astazi imnul Germaniei, re-intitulat ca “Deutschlandlied.” (Cantecul Germaniei).
Inainte de 1922 imnul Germaniei fusese “Heil dir im Siegerkranz” (Glorie tie in Cununa Victoriei!)
Din pacate Romania a schmbat de prea multe ori imnul national. Numai in timpul liceului nostru am cantat trei imnuri "noi" nationale. Imnul de astazi, "Desteapta-te Romane" are nevoie doar de o schimbare a cuvintelor. Melodia este buna.

Sa se renunte la tema aceia atat de disperata, "desteapta-te" si sa se incerce o aluzie la ceva maret din istoria mai recenta a Romaniei. De exemplu, ceva din Razboiul de Independenta a Romaniei, cand s-a auzit prima salva de artilerie la Plevna si Printul Carol a exclamat: "Asta-i muzica ce-mi place!" ar fi cea mai nimerita. Sau cand Hamza Pasa si-a predat sabia lui Carol. Sau--si mai bine!--ceva cu Romania moderna de astazi, cu Revolutia anti-Comunista. Ceva cu "Timisoara...Timisoara" sau cu exclamatia: "Armata e cu noi!" Se pot gasi subiecte foarte multe si frumoase.
Melodia lui Porumbescu e buna, lasati-o asa, n-o mai inlocuiti. Cautati cuvinte bune, optimiste ceva care sa emotioneze pe toata lumea. Eu as propune un concurs international.
In 13-14 Septembrie 1814, cand Britanicii atacau fortul McHenry de langa Baltimore, l-au bombardat o noapte intreaga dar fara succes. Cand au venit zorile, drapelul instelat al Statelor Unite inca flutura maret pe turnul de observatie, intact si glorios. Avocatul American Francis Scott Key care se gasea pe o nava Britanica, a fost atat de impresionat de privelistea soarelui stralucitor si a steagului American fluturand cu glorie, incat in aceiasi zi a compus un poem, "The Star-Spangled Banner" (Drapelul Instelat), care a devenit apoi imnul national al Statelor Unite.
Asa ceva ar trebui si la noi, cineva care sa fie "impresionat" puternic de o scena tare din istorie. Asa se poate naste un imn nemuritor.
Succes!


cateva remarci (fireste incomplete) - de (anonim) la: 19/04/2004 00:49:26
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
Kitschul e recunoscut inainte de a putea fi definit.

Cateva incercari de remarci:
Kitschul este previzibil acolo unde imprevizibilul era asteptat. Adica: valoarea (artistica) produce sentimentul "A, ma asteptam sa fie mai putin". Pe cand kitschul produce sentimentul "A, doar atita? ma asteptam la mai mult" (Vezi banalitatea versurilor de manele).

Daca kitschul consta in lipsa de originalitate, observa ca lipsa de originalitate este relativa la ceea ce deja este acceptat si a fost candva original.
Asa cum exista taceri expresive, kitschul este zgomotul care nu spune nimic.

Observa insa ca si a alerga dupa originalitate cu orice pret este o atitudine kitsch.

Precum ipocrizia este supremul compliment pe care viciul il face virtutii, tot asa Kitschul este supremul compliment facut valorii. (Se poate spune asa?) Fiindca kitschul mimeaza valoarea. (Cineva mi-a spus ca manelele se canta la instrumente care pot fi folosit in muzica de calitate, nu stiu daca e adevarat sau nu)

Recunosc insa ca nu toate exemplele date mai sus mi se par convingatoare. De pilda, "american pie" a madonei imi place.

Kitschul este de asemenea incoerent. De ce? Elementele kitschului nu se leaga unele de altele, nu au o logica interna. Dimpotriva, ele se leaga de lumea non-kitschului, de lumea lucrurilor originale.

Exemple de comportament kitsch:
Ageamiul tipic din zilele noastre care citeste zilnic horoscopul si isi planifica viata in fuctie de horoscoape nu e neaparat kitsch - la urma urmei, astrologia a fost o chestiune foarte serioasa pana acum cateva secole, chiar daca hososcoapele de acum sunt forma degradata a astrologiei serioase de din renastere. Dar daca un asemenea se mai si duce la biserica si se inchina la icoane, atunci este kitsch.
Un inginer care se pricepe doar la lucruri ingineresti nu e neaparat kitsch si nu e in nici un caz de dispretuit, chiar daca nivelul lui artistic nu trece adeseori dincolo de romanele si filmele science-fiction. (Observatia mea personala este ca inginerii de obicei nu pot aprecia in arta mai mult decat
science-fiction). Dar daca mai incepe si sa citeze din dostoievski sau tolstoi, atunci este kitsch rau.

Modul general de argumentare al omului kitsch: "Pai asa se face, deci asa fac si eu".

Asa cum vad eu, kitschul este legat de snobism si de spiritul rudimentar. Caci snobii se recruteaza adeseori din randul oamenilor rudimentari, obsedati sa isi depaseasca in aparenta conditia. Caci oamenii kitsch, la fel ca oamenii rudimentari si oamenii snobi, nu chestioneaza valorile autentice, ci doar le imita forma.

Cel putin asta imi evoca mie kitschul.

Pt. Alice - de Little Eagle la: 23/06/2004 23:35:41
(la: Native American Indians)
Dear sister Alice,

Duminica ce a trecut,am serbat 14 ani de casnicie si intre alte cadouri de la familie,sora mai mica a lui Marilyn ne-a dat un CD exceptional,cu muzica native american.
Se numeste "Echoes of the past" si artistul muzician este Peter Phippen,canta la fluier vechi cantece indiene,cand le asculti parca faci o calatorie in timp...
E muzica indienilor din sud vestul Americii,deci destule triburi si natii,Cheyenne,Comanches,Navajo,Ute,Pueblo,Hopi,e zona catre Arizona.Peter face o combinatie de stiluri impletind folclorul acestor triburi ce candva aveau acele teritorii doar pt. ele....

Cunosc un indian din tribul Ute(John Little Feet),nu l-am mai vazut insa de ani de zile,traieste in Phoenix(AZ),ne-a dat cadou odata un instrument specific,el stiu ca atunci traia din fabricarea lor(le lucra manual) si le vindea.
Este facut din un tub de bambus gros cam 6-7cm.diam.poate fi mai mare,in care pune beads(un fel de margele si pietricele de diverse marimi),dar secretul e sa stii cate pui si dim. lor,nu le pui la intamplare.

Aceste beads stau pe fundul tubului(tubul e acoperit la ambele capete cu piele) si cand il intorci si pui jos,margelele cad si creaza o muzica anume,naturala,organica.Tubul poate fi de 1m sau 2m lungime ori orice dim intre astea.
Alt lucru ce doar tribul Ute(ei au creat aceste tuburi) tine secret,este faptul ca in interior tubul e scobit in anume fel,si deci margelele cad nu toate deodata.E f. interesant.

Astfel de tuburi s-au creat si in Australia,fara ca indienii si aborigenii sa stie unii de altii,trebuie ca e ceva din un trecut indepartat.

Draga mea sora de suflet,ai dreptate,conditia principala e sa ai inima,dar crede-ma ca uneori sunt ca un leu in cusca,cand vad atata minciuna,ipocrizie in jur si nimanui nu-i pasa de acesti oameni fantastici si sinceri care au suferit atat de mult,indienii .
Mereu din senin imi dau lacrimile cand gandesc la ei,si mai recent am vorbit la telefon cu fratele meu de sange,Vern(navajo-hopi)si am plans la telefon...
Saracul Vern incerca sa ma calmeze si-mi spunea ca totul va fi okay,ca toate natiile de indieni azi lucreaza la nivel spiritual pt. ca lumea sa se schimbe si mi-a spus ca America va reveni lor curand....
la fel si Rhonda(din triburile unite Iroquois-Seneca,ei sunt in Nordul statului NY)mi-a spus acelasi lucru.

Abia astept sa ma revad cu ei,la un bbq in gradina noastra curand.Eu am fost tare bolnav 2 sapt,sunt mai bine azi,dar nu chiar 100%.Am avut un virus ce mi-a infectat gura toata deci n-am putut manca si aveam dureri la baut apa chiar.Dar sunt mai bine,Dr. mi-a zis ca peste 1 sapt. voi fi okay.
Asa ca abia dupa ce ma fac bine va fi o reuniune indiana in gradina noastra.

Sa stii ca cu 12 ani in urma eu si Marilyn am primit in semn de recunostinta din partea uniunilor tuturor natiilor de indieni din USA,pt. lupta noastra de a le apara drepturile,o pana de vultur si un certificat semnat de marii sefi de azi ce conduc natiile toate,suntem considerati ca apartinind natiilor de indieni.
Este o mare onoare.
In credinta tuturor triburilor,cand oferi o pana de vultur,inseamna ca esti legat de ei in suflet si spirit si ca pana este conexiunea directa cu Grand Father Spirit,adica Dumnezeu.

Mai scrie-mi,imi face o deosebita placere si iti simt in mine sufletul,esti un suflet bun si sincer,ai niste calitati artistice in tine literare,le simt,dar de multe ori esti trista sau melancolica,e o expresie a sufletului tau,fii mai zambatoare
and don't worry be happy.

Te sarut de peste mari si tari,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)








































#16637 (raspuns la: #16605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Garii38.. o faci expres...??? - de Jimmy_Cecilia la: 27/06/2004 10:03:10
(la: Utopia in Romania)
Ce imagine "frumoasa" ne dai despre Canada, Garii38.. :))
o faci expres sau este chiar asa???
atunci unde-i viata? si ce placeri? ce vacante?
#16845 (raspuns la: #16724) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ca sa parafrazez o expresie d - de Daniel Racovitan la: 05/08/2004 13:39:07
(la: Gramatica si butélia)
Ca sa parafrazez o expresie dintr-o carte foarte cunoscuta, nu dictionarele au facut limba vorbita ci limba vorbita a facut dictionarele.

_______________________________________________
"Where did where do you want to go today go?"
#19084 (raspuns la: #19056) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma agaseaza expresia "Romania - de Daniel Racovitan la: 26/08/2004 15:40:37
(la: Romania exporta creiere in Germania si muschi in Spania)
Ma agaseaza expresia "Romania exporta creiere in Germania si muschi in Spania", de parca "creierele" si "muschii" ar fi proprietatea Romaniei.

"Creierele" si "muschii" sunt fiinte umane libere, care au dreptul sa isi bage picioarele in Romania daca au chef.

___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"
scormonitul - de AlexM la: 02/09/2004 19:23:16
(la: Cum se manipuleaza istoria in scoli: Herodot despre traci)
Desede, eu sint un pasionat al limbii noastre si a istoriei noastre.
Daca pentru limba nu exista o limita in timp, pentru Istorie, istoria
noastra se opreste pentru mine la anii 1330 . Numai pana acolo este
interesanta. Ca atare, avand un astfel de hobby am inceput sa caut sa
aflu cat mai multe despre noi si altii care au trecut prin zona
geografica unde sintem noi astazi ca popor. Desigur ca am vizitat Sarmi
( e prescurtarea noastra celor d'aci pentru numele Grecesc "Sarmisegetusa" care nu este numele ei Dacic ci un compus cu numele Dacic si un adjectiv grecesc.. Numele ei Dacic este simplu "Sarmis" si Grecii au tradus-o ca "Sarmis Regala" deci in greaka Sarmis-egetusa (
egetos= conducator, lider, rege, egetusos=apartianand conducatorilor,
apartinand liderului, regelui) deci Sarmis cea Regala, care aparent se
si leaga cu numele de Sarmisegetusa Regia cum mai este cunoscuta.(BTW inca nu am reushit sa aflu cine a denumit prima data vechea ceteate si nu pe cea facuta de Traian, cine i-a dat deci numele de Regia)
Am vizitat siteul si l-am pipait cu mina mea, am comparat cu colectia
de poze care o am cu materialul care l-am adunat in timpul anilor de
unde am putut. Exista intradevar o comunitate foarte puternica impartita in toata lumea, comunitate a celor care sint interesati de daci, comunitate care chiar daca impartita in grupuri mici si care uneori chiar se combat reciproc (spirit tracic, hu?) intre ele, totusi pe toti ii leaga aceasi mare idee: noi sintem d'aci.
Este o sintagma care face un sens in limba româna si nu ne intereseaza
daca are vreo legatura cu dacii au ba desi cand am "scos" expresia chiar
asa am si fundamentat-o. Cand au fost intrebati anumiti locuitori de
unde sint, din ce loc, ei au spus "d'acia" adica de aici, bastinasi. Iar
cei care au auzit au crezut ca aud numele unei tsari, deci a tsarii
Dacia. Iar cei care o locuiau erau "daci" pentru ca simplu erau "d'aci".
Ma rog, asta este o simpla speculatie, poate fara nici o baza reala( desi cine ar putea sti cu adevarat?), dar una frumoasa care pe
noi, cei care ne consideram d'aci, ne leaga aci...

Toate informatiile astea, sint adunate pe cateva centre in forma
electronica. Este rodul muncii acestor pasionati de istoria noastra si
implicit a dacilor. A fost un tsel sa adunam tot ce se stie despre daci,
toate sursele istorice care se cunosc pentru a le pune pe net, pentru
toti, pentru toti cei carora le e foame si care aud in ei acel glas
ciudat care ne spune ca noi nu ne tragem deloc din Roma dar si pentru
simpli neutri care au astfel o baza stiintifica solida .
Si o sa semnez cu numele meu de acasa, asa cum e inca folosit de cei care au facut limba noastra, limba asta a vechilor cazanii pe care si azi o plang si o canta ( o da, plagiez aici !!!), o plang si o canta pe la vatra lor tsaranii........

Lisandru
#20880 (raspuns la: #20851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa ramanem la subiectul initial - de carapiscum la: 27/09/2004 13:40:12
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Cinstite autorule, fara a ma da roman-verde tin sa-ti spun ca ai in mine un iubitor de patrie si de neam, poate mai mult decat altii de aici sau de aiurea. Sigur, asta nu se afirma, cat mai ales se dovedeste prin fapte. Dar fiindca e vorba de fapte, sunt mandru ca am la activ cateva experiente personale care daca nu ma fac vrednic de demnitatea de roman, cel putin ma pot lasa sa vorbesc liber despre cum vad eu acest subiect.

Asadar am avut sansa si in acelasi timp cinstea de a ma afla in cateva randuri printre romanii adevarati, romanii de dincolo de Prut si cei din satele sasesti de prin Covasna si Harghita... Acuma nu ca doar acolo s-ar afla romani adevarati, ce vreau sa spun e ca acolo i-am intalnit pe putinii romani care stiu ce inseamna patriotism, dragoste de tara si de neam- la modul concret. I-am vazut plangand si cantand romaneste, plangand si vorbind romaneste, plangand si traind romaneste. De ce plangand intotdeauna? Hmmm, motivele sunt atat de multe... De dorul tarii mama?! Din cauza deziluziilor pe care le traiesc zilnic?! Din cauza neputintei lor de a mai face ceva care sa conteze in istorie?! Oricum, sigur e faptul ca plansul pe romaneste este cel mai bine cunoscut de toti acestia. Asta au toti romanii in comun: plansul- si de aici doinele.

Imi amintesc de parca a fost ieri: o intreaga comunitate dintr-un sat cernautean adunata la un praznic al bisericii locale, prilej nu numai de bucurie (fiindca le-au venit oaspeti mari din Romania: o parte a unei comunitati ortodoxe) ci si de in/cantare dupa datina strabuna. A auzit cineva de Hruseuti, com. Voloca? Eu atunci am auzit pt. prima data de acest sat- ironia consta in aceea ca nici macar nu e departe de granita. Nu as putea niciodata descrie in cuvinte ce am trait in acele momente pe viu.

Se apropie cu pasi repezi sarbatoarea nationala a Romaniei... Cu ceva ani in urma, in ajun de sarbatorile Domnesti ale iernii, cutreieram impreuna cu cateva zeci de romani, tineri si indrazneti ca mine, plaiurile care candva au fost rascolite de vuietul si valmaseala luptelor pt. neatarnare. Asa trecand din sat in sat si din comuna in comuna pana in Mun. Sf. Gheorghe, nu pot sa nu-mi amintesc cum eram primiti de romanii de acolo si sa nu mi se stranga pielea pe spate si acum: prapuri, cruci, mese pline cu tot felul de bucate (de post, ca era vremea postului), sateni calari pe cai si purtand drapele... Doamne, ce fior, sa te prinzi in Hora Unirii ca la Alba-Iulia si sa reeditezi acele momente unice ale Romaniei Mari! Si apoi sa tragi o dusca de vin nobil din plosca lasata de la daci incoace, din tata-n fiu... Si Imnul National cantat din toate piepturile..., marsul tinerilor care plecau la lupta... Nu e nici vreme si nici decent cred sa-mi vars pasiunea aici. Dar pot sa mai adaug ca aceste intamplari, chiar in momentele in care le traiam aievea, erau in plus si aducerea aminte a celor jertfiti pt. idealul suprem de reintregire a neamului romanesc. Da, ei s-au indoliat pt. ca noi sa putem astazi purta vesminte/straie de sarbatoare. Ei au purtat drapelul intr-o mana, arma in cealalta si crucea in inima. Unii dintre ei mai traiesc si azi, uitati de lume sau pur si simplu nebagati in seama, si cu unii dintre ei ma intalnesc din cand in cand cu promisiunea de a depana amintirile istoriei "live".

Dar care este rostul acestora, ce ma face sa scriu asa? Tocmai titlul subiectului. Nu-mi pot retine acum, asa cum nici atunci nu mi-am putut retine, acel sentiment ciudat cand in fata statuii lui Mihai Viteazu (din Sf. Gheorghe) se canta Imnul National si doar cativa dintre romanii adunati acolo au avut curajul de a intra in Hora Mare. Le-am vazut expresia de pe chipuri, un fel de teama de "imprejurimi"... Si i-am inteles atunci fiindca doar cu cateva zile inainte nu-mi putusem cumpara un film foto de la un magazin- nu stiam decat limba materna, adica romana! Si iar nu pot sa nu amintesc un aspect: noi cantam si hoream in piata iar "oficialii" si-au facut datoria de ochii lumii, au depus coroanele de flori si-au plecat "la vestiare"- ca era frig si pe masa primariei zgribulea un godac cum numai prin filmele despre timpurile medievale mai poti vedea. Si oricum cu putini te puteai intelege, ca nici ei nu stiau (?) romaneste. Iar noi, romanii din toate colturile Romaniei Mari, mersesem sa-i colindam dupa datina strabuna... Mai are rost sa va spun si ce ingretosati am fost la vazul acestora?

Una peste alta, "bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi". La intrebarea daca am cu cine sau cu ce ma mandri ca roman pot raspunde intr-un singur fel: nu mi-e rusine de neamul meu, nici chiar de as ramane singurul care mai tine la el. Si daca prin absurd as admite ca nu m-am nascut in Romania, ochii mei tot spre ea s-ar indrepta fiindca nu are asemanare pe lume. S-o fi umplut de uscaturi si de lepre, ca asa a lasat Dumnezeu ca dupa potop gunoaiele sa fie ridicate de umflatura apelor si sa fie duse unde nu merita si unde nu se asteapta, dar mai stiu pe de alta parte ca dupa potop vine si soarele dogoritor care le usuca si le face netrebnice- nici macar pt. foc nu mai sunt bune. De aici si cuvantul Psalmistului: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!

P.S. Imi plac morile, cu noroc sau fara, plutind sau nu pe ape; imi place cantecul greierilor si dezmierdarea lebedelor; imi place culoarea cerului romanesc mai mult decat a celui strain; imi plac muntii nostri milenari pe care de cate ori i-am vazut am vrut sa-i iau acasa... Prea multe imi plac, ca sa le scriu aici. Am sa admit insa ca sunt si lucruri ce nu-mi plac: parvenirea, stilul "copist de pretutindeni", ingamfarea, tiganeala, cersetoria profesionalizata, vinderea pe un blid de linte s.a. E adevarat, nu suntem sfinti, dar avem cel putin datoria de onoare de a urma celor ce au scris cu sangele lor istoria noastra. Stiti ce zice in Scriptura atunci cand Cain il ucide pe fratele sau Abel: "iata, sangele fratelui tau striga la Mine din pamant". Asa sa stim, ca sangele inaintasilor nostri striga la Dumnezeu cerand dreapta rasplatire pt. ce se intampla cu tara. Si cine va fi aflat nevrednic...
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
yay :))) - de Belle la: 22/05/2005 16:14:18
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
mie paseaza-mi cosul cu capsuni te rog, pentru cirese n-am dinti (asa mi-am spart o masea, muscand un sambure) iar bautura e prea devreme si-apoi ma fac manga, ma sui pe masa, incep sa cant si sa dansez si-mi scot sutienul ;))) (asta e o expresie dintr-un film care l-am vazut aseara, serial de fapt)
#50498 (raspuns la: #50497) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dar vama veche nu se canta in - de sabrina la: 24/06/2005 04:28:10
(la: povestea merge mai departe)
dar vama veche nu se canta in exclusivitate pentru tineri ....
au intr-adevar albumul "am sa ma intorc barbat" care se refera mai mult unei anumite categorii de varsta , dar majoritatea nu tin de liceeni ... poate stundenti ...
"hai sa emigram" are tenta politica , "copilul si durerea" zic eu e pentru toata lumea , inclusiv pensionari ... intelegeti???!!!
si mai am cateva exemple bune ... "hotel cismigiu" prinde bine celor ce au cunoscut "acele vremuri" , iar VST e deja 25 ani cu plus .
sunt sinceri pentru toata lumea , si noile generatii din pacate nu o vor mai intelege la fel ca voi , la fel ca noi ... caci muzica comerciala acapareaza industria muzicala romaneasca extrem de repede...
totusi .... multumesc mult pentru comentariu , a fost aproape ceea ce ma asteptam sa apara :)

si
#56402 (raspuns la: #55316) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pai vezi??? belle, - de Jimmy_Cecilia la: 18/07/2005 21:37:08
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
da poti, daca n-ai pene de strutz sau paun, sa iei de cocosh...
si-i potzi dantzui si french-cancanul , la colega ta...
cantând expresiile invatzate de la popix...

phiii.. ca ma apuca si pe mine râsul...
#60194 (raspuns la: #60192) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cico - de Belle la: 22/08/2005 14:42:15
(la: Dezvaluie-ti secretele!)
nu se stie niciodata :) pur si simplu n-am vrut sa speculez pe tema asta doar ca sa ma aflu-n treaba ;) plus ca pe vremea aceea n-aveam ochi decat prt. dl. belle asa ca sansele de-a ne fi cunoscut se diminueaza (mai ales daca, asa cum banuiesc, ai facut alta facultate ca mine si deci nu faceai parte din "gashca"). asta insa n-o sa ne opreasca sa sporovaim si sa ne-aducem aminte :)))
cat despre elena carstea (poate-ar fi mai bine sa me mutam cu sporovaiala in alta parte ca deviem rau de tot de la tema conferintei) cand am plecat din tara era inca la moda. avea un stil interesant desi cam nazal, dar macar nu canta fals ca marea majoritate a noilor "vedete".
ia uite ce-am gasit prin google
http://www.mihaela.berinde.home.ro/albume/eurovision04/pages/2elenacarstea_jpg.htm
http://www.9am.ro/revistapresei/Monden/11920/Elena-Carstea-in-loc-de-Luminita-Anghel
http://www.expres.ro/divertisment/?news_id=193650


#66983 (raspuns la: #66912) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
registered letter for nick the prick - de Intruder la: 27/08/2005 08:15:45
(la: O cola, va rog. Dar sa fie rece.)
draga nick the prick,
afla despre mine ca sunt bine sanatos, vesnic tanar si ferice si snob pana-n maduva oaselor, ceea ce-ti doresc si tie...
ai avut mare dreptate- cel putin in cazul meu- mereu ma dau mare pe unde ma duc deoarece am niste complexe teribile ce nu-mi dau pace.
daca ai auzit, de un loc anume unde mai pot sa-mi dau aere te rog sa-mi spui si mie...nu vreau sa devin un sfant blazat, bun si amabil ce canta din lira si recita psalmi dar, imi doresc din inima sa ma perceapa lumea asa...vreau sa par mai grozav, mai frumos, mai inteligent, mai inalt, mai spatos, mai viguros, mai spiritual, mai intelectual, mai blond cu ochi albastri, mai simpatic, mai bun, mai sincer, mai nevinovat, mai moral si nu in ultimul rand (ce expresie tare!) mai perfect.
cu aceasta inchei, urandu-ti toate cele bune, multa sanatate si noroc in viata.

Intruder.

#68355 (raspuns la: #60659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oare cine-l canta? - de Horia D la: 12/09/2005 17:36:08
(la: La o cana cu vin !)
oare cine-l canta?
#71564 (raspuns la: #71557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
va cant... - de anisia la: 07/11/2005 16:19:37
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
la viata mea, am o dambla
in vers sa zic la cineva...
unde-s pistoalele , unde-s pumnalele
toate dosarele haiducilor?...
hai vino, iar...in gara noastra mica
tu latule, striveste o furnica
si fa din ea o mica amuleta
s-o dam din mana-n mana la stafeta...
cosmacpane... odata am ucis o vrabie
am tras cu prastia-n ea... nu cu sabie.
podul de piatra s-a daramat
a venit gaga si l-a-naltzat...
facut-a altul pe rau in jos,
altul mai verde...mai luminos.
vine, vine primaaavaaaraa
maan-ul umbla-n toaaaata tzara
cu barda sa ne loveasca
versuri noi sa ne tranteasca...
spune-mi cine esti... spune-mi ce doresti
spune-mi daca-l intalnesti
pe intrusul care a plecat de pe la noi
spune-mi daca stii, spune-mi de-a veni
racul ce s-a fiert la foc
spune-mi daca am noroc
sa fie asaaaaaaaaa...aaaaaaaaaaa...
vaaaaai, ce voce frumoasa am, sa va mai cant...
doi ochi albastri, frumosi ca cerul
avea ea Ana, cea cu penelul...
doi ochi albastri, priveam intr-una
si stam cuminte, sa-i cand in struna :)
in padurea cu alune aveau casa doi pitici
vine pupaza si-n treaba: este si popix pe-aici?
are tata o fetita , frumusica foc...
vesela si harnicuta, nu sta intr-un loc
va mai canta cateodata, va mai da un vers
fata tatii e draguta, fara interes!!

hai gata, ca am ragusit...:)) . sa fiti cuminti, plec sa ma distrez!!! pa, tuturor.

___________________________________________________
"daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit..."
#85516 (raspuns la: #85407) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vreau sa va cant de dimineata!!! - de Intruder la: 10/11/2005 09:12:50
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
in salonul verde nu se mai pierde
nu se mai vede vreun cafegiu
si pe la mese, nimeni nu sterge
scrumiera si cana si paharul golit...

unde s-au dus toti cafegiii
acum, cand cafeaua de tot s-a racit?
unde-s batele
unde-s flintele, ciorapii si ghetele userilor?

tra la la la.....

la drumul mare nu mai apare
sa mai omoare vreo mangafa
sa-i ia mobilul,
pus bine si-ascuns in buzunarul de pijama.

unde s-au dus cand s-au ascuns
cu cesti furate din cafenea?
unde-s cafelele
unde-s manelele cantate, urlate prin mahala?

tra la la la...

nimeni nu vine, nu sta cu mine
sa-mi povesteasca verzi si-uscate
si sa barfeasca
cu drag si spor in dulcea vorba romaneasca...

am sa va cant, sa va-nspaimant
cu vocea mea grava de bariton.
pe stanga, pe dreapta
sa joace fata, doar in cercei si-n bustul gol...

tra la la la...

cegherap!!!!!
























#86369 (raspuns la: #86186) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste cu copil - de maria de la medgidia la: 18/11/2005 12:46:43
(la: Autismul)
azi o sa va povestesc despre andrei

andrei, 12 ani, autism sever, poate executa cam toate deprinderile care-i confera autonomie (spalat, toaleta, sireturi, nasturi, mancat, etc), dar are o oarecare stangacie in miscari si o lipsa de precizie (in desenarea formelor, sau in procesul de imitatie)

un copil foarte frumos, ca de altfel, majoritatea copiilor autisti (au trasaturi "armonice", regulate, frumoase, partial si din cauza lipsei de expresivitate faciala, lipsei de mobilitate faciala si corporala)

andrei nu vorbeste decat vreo 20 de cuvinte (mama, tata, da, nu, bine, asa, "coco" - spune asta cand cineva ii este drag)... probabil ca mai multe nu va vorbi niciodata...
desi studiile pe scoarta cerebrala sustin ca invatarea limbajului dupa 12 ani este imposibila, nu ma pot opri sa nu gandesc ca la andrei se va putea... de ce? pentru ca am descoperit ca andrei cunoaste limbajul... si e doar un blocaj de redare/ exprimare a cuvintelor, nu o problema de semnificatie...

iata cum am descoperit...
m-a atras andrei din prima zi cand l-am vazut... roscat, frumos, cu o privire limpede si constienta care se oprea undeva in mine, cauta ceva, si fugea mai departe, in altii...
andrei isi lovea colegii de clasa, oamenii din jur, lovea cu forta si constient de ceea ce face... vedeam pe fatza lui ca nu este, ca la alti copii, tipul acela de lovire pentru a-si "gasi limitele corpului", a sti "pana unde este el in spatiu"...
andrei lovea dintr-o nevoie de atentie... "hei, eu sunt aici!! stii?? eu exist! eu contez! nu ai voie sa treci pe langa mine fara sa observi ca exist!"
o singura fiinta in toata scoala se putea intelege cu andrei... dar persoana aceea nu era in perioada respectiva in oras... andrei era in turmentari interioare chinuitoare... cu corpul tot timpul un arc, alergand, lovind copii, izbind usi, scaune, banci...

nu m-am apropiat eu de el, el m-a ales pe mine... cand s-a uitat in ochii mei prima data, a fost "suflet pe suflet" deodata...
pe vremea aceea nu stiam ca andrei intelege tot ce se intampla, eram eu insami prea "mica" nu de varsta, ci de spirit, ca sa imi dau seama de asta...
eram clueless cu andrei... te simti pierdut in fata unui copil care, la inceputul pubertatii, cu puf de mustata si crescind in barbat, nu vorbeste deloc... si stii ca nu are nici o deficienta de receptie sau emisie a sunetelor...
parea mereu ca vorbele mele nu ajung la el, dar observam ca tonul vocii il relaxa sau agita, ca pe catzei... cu rusine recunosc ca dresaj am incercat sa fac cu andrei... dresaj prin tonul vocii...

foloseam tonul vocii pentru a-l certa sau lauda in diferite contexte, dar mai mult decat pe cuvinte ma bazam pe "melodia" vocii mele, usor soptita, creind o senzatie de intimitate, ceva care era "al lui" si se petrecea doar "pentru el", pentru ca eu intuiam ca are nevoie de "coltul lui", pe care nu il avea fizic, iar eu i-l dadeam sufleteste...

dupa o vreme andrei incepuse sa se raporteze la mine... ma privea fix asteptand o reactie ori de cate ori facea ceva, bun sau rau... eu ii confirmam ca exista, prin reactia mea care demonstra ca "he has made a difference" in our world...
in clasa, eu eram "lumea" pentru andrei, nu profesoara pe care o lovea mereu, sau alti caregivers care nu il puteau stapani cu forta... niciodata n-am folosit forta cu andrei si niciodata nu m-a lovit... o singura data a incercat sa ma impinga, dar cu fermitate si fara afecte negative i-am aratat ca exist si raman pe locul meu...

era o perioada foarte zbuciumata pentru el, culminase cu refuzul de a sta la ore, petrecea timp pe holuri, haladuind fara de sine prin scoala, chinuit interior (simteam eu)...
mai mereu trebuia sa ies din clasa sa-l caut, sa-l aduc... nu-mi iesea partea cu adusul inapoi in clasa, avea o vointa sau o neliniste foarte puternica... de care nu se putea elibera, o purta in el peste tot...

intr-una din zilele in care incercam sa-l aduc pe andrei inapoi in clasa, mi-a venit ideea sa pun in practica o tehnica din hipnoza... nu stiam ce o sa iasa... este vorba despre povestirea simbolica, pentru eliberarea de "incarcaturi" psihice pe care nu poti sa le denumesti...
(de fapt, eu am facut un hibrid intre povestirea simbolica si exercitiile de relaxare pentru intrarea in transa usoara...)
de exemplu, daca o persoana isi descrie greutatile vietii ca si cum ar merge pe drum tragand o ghiulea de picioare, povestirea simbolica va infatisa un om care merge pe drum cu greutati legate de picioare si se elibereaza treptat de ele... daca iti descrie viata ca fiind ceva care ii apasa pe umeri, povestirea va alege un personaj care poarta un sac in spate si treptat ii goleste continutul...
"treptat" este cuvantul-cheie, pentru ca informatiile trebuie sa ajunga in staturile profunde, in inconstient, si sa aiba efecte eliberatoare in timp...
psihologia nu e ceva ermetic, o suma de tehnici si metode ca sa "descifrezi" oamenii... ci inseamna sa gasesti intuitiv felia care i se potriveste fiecaruia ca sa-i alini tensiunea, sa-i faci lui bine, nu sa il dezgolesti pana la cele mai intime secrete ale lui pentru orgoliul propriu...
rolul tau in viata lui e meteoritic, "operezi membrul defect" si pleci, nu te joci de-a reconstrui individul... cu asta nu sunt de acord in psihologia moderna: nu are masura, nu isi stie limitele...

dar, sa revin... l-am luat pe andrei de mana, l-am tras spre mine si am inceput sa-i povestesc ce vedeam pe geam, afara...
"uite, afara e dimineazta, pasarelele canta vesele in copaci, oamenii merg pe strada... unii se duc la servici, altii se intorc de la servici... pamantul respira... respira ca noi si hraneste copacii, plantele, lumea... soarele este pe cer si toata lumea se bucura... oamenii sunt veseli in sufletul lor... merg pe strada... unii se duc la serviciu, altii se intorc de la serviciu...
copiii sunt in clasa... copiii deseneaza copaci... copaci veseli care respira ca si pamantul... soarele ii incalzeste... toata lumea e multumita si merge pe drum... oamenii vin de la servici... sau se duc la servici... fiecare are treaba lui... copiii sunt in clasa si deseneaza... fiecare se bucura de lumea asta frumoasa... plina de soare... pamantul se bucura de soare si respira ca noi... pamantul respira... copacii respira si se incalzesc la soare... noi stam la caldura langa soba... afara totul e bine... fiecare are treaba lui... in clasa copiii sunt linistiti... copiii deseneaza copaci... copacii sunt multumiti pentru ca e soare si e bine... pamantul se bucura... oamenii merg, fiecare la treaba lui... copiii au treaba lor in clasa... toata lumea e multumita... pasarelele canta..."

si tot asa, i-am vorbit lui andrei cu ton egal, repetand cuvintele, totul in jurul ideii de liniste, pace, bucurie calma, multumire a intregii lumi... am simtit la un moment dat, in bratul lui care ma atingea, o decontractie musculara... se relaxase... juma` de ora i-am vorbit primele dati... ma urma linistit in clasa si desenam impreuna pe tabla... ne delimitam teritoriile, andrei invata astfel ca exista si ceilalti, cei din jur...
juma` de ora... apoi din ce in ce mai putin, zilnic... ajunsesem la un sfert de ora, 10 minute cand a trebuit sa intrerup...

imi este atat de dor de andrei... si am aflat ca si lui de mine, un copil care nu vorbeste, acum mai mare decat atunci... a dat de inteles in jurul lui ca-i lipsesc eu...
sunt atat de mica pentru o bucurie atat de mare... pentru ca este o bucurie vie sa existi pentru cineva pentru care lumea e compusa doar din cateva persoane, dintre zecile pe care le intalneste de-a lungul anilor...
eu exist pentru andrei... conducator de popoare sa fi fost, nimic nu insemna... dar o sa-l vad din nou, peste o luna, inainte de Craciun, pe el si pe alti copii de care mi-am legat sufletul...
nu stiu cum va fi... cat ne-am schimbat cu totii... imi e atat de dor de ei... suntem asemenea... spirite vii... nu toti suntem spirite vii in lumea asta... unii sunt "adormiti" intr-un fel, nu stiu cum sa zic... nu sunt "cu totul aici"...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
ciudat!...canti cumva la pian - de ana si maria la: 24/11/2005 20:31:49
(la: tristă ca zăpada)
ciudat!...canti cumva la pian?daca da, si eu ....foarte melancolic...si de ce atata tristete?...oricum,interesant!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...