comentarii

a chicoti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pamela chicoti vesel şi îm - de zaraza la: 26/11/2006 01:58:43
(la: Mesaj de dincolo (fantasy))
Pamela chicoti vesel şi împinse uşor piatra deasupra cavoului. Scoase cheile din buzunarul sacoului de culoare închisă şi demară în viteză pe autostrada udă.

si-mi vine logic intrebarea: cavoul era fix langa iesirea de autorstrada? daca martin venise pe jos pana la cimitir, cu ce demarase pamela?

in rest, cam respingatoate imaginea cu schimbatul hainelor, mai ales ca n-am inteles de ce. de fapt, in general n-am inteles.

zaraza
*chuckle*a chicoti Belle?Sau ai ras pe infundate? - de DESTIN la: 24/08/2004 00:06:53
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Ehe!!!speram si noi la mai bine ...Belle.

Cu bine

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20201 (raspuns la: #20198) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Belle - de (anonim) la: 29/10/2004 07:17:36
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Eu cred ca ai luat-o de.. g(l)uma ;)

Comentariile in chicote sau ghionturi.

Romanasul din Canada
#26739 (raspuns la: #26652) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
marchidan - de nasi la: 07/12/2004 22:09:19
(la: Declaratia - soc a lui Adrian Nastase (fisier audio))
am chicotit eu, ce-i drept, dar ai atins o parte a problemei la care nu ma gindisem.
pai ce zici, ar fi asta o "boala ereditara" care se transmite si puilor prin nascare, sau e un fel de virus contagios, o mutatzie a vreunei gene nebune de-i face pe dinozauri sa latre in foreign currency (he! he!)?
apai daca e boala ereditara, cred ca deja se duc pe apa simbetei toate sperantele mele de a apuca sa maninc coliva ultimului.
daca-i un "ceva" contagios, poate o reactiona pina la urma si vestitul sistem imunitar, poate le da careva v'o aspirina (slabe sanse), poate-i ucide boala si ajungem la "selectia naturala"....
hai ca bat cimpii deja. noh, uite ca la pui nu ma gindisem (mai ales astia "adoptati")
#31043 (raspuns la: #30921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si nu numai - de Belle la: 20/01/2005 19:52:31
(la: Trancaneala Aristocrata)
cele mai bune "fructe" ar fi cele din familia berries ... a se sta departe de banane si struguri in mod deosebit.

fasolea verde e buna la low-carb, fasolea uscata si mazarea nu

tu horica, tu azi ma provoci, iar era sa zic ceva dar ma abtin si ma multumesc numai cu chicotitul pe-nfundate ;)
#33928 (raspuns la: #33927) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aveam vreo doi ani. - de Mi7haela la: 10/03/2005 09:58:59
(la: Rewind)
Eram la bunica. O dimineata frumoasa de primavara tirzie, sau de inceput de vara. Bunica a trebuit sa plece de acasa si pe mine nu m-a luat cu ea ca de obicei. (Ma intreb oare unde s-a dus?! Nu tin minte sa ma mai fi lasat vreodata acasa).
A venit vecina de peste drum sa stea cu mine. A venit cu baiatul ei, de aceeasi virsta cu mine, Mihaita. Stateam in curte, ca era tare frumos afara. Ne-a invatat sa ne jucam de-a v-ati ascunselea. Unul se ascundea si celalalt il cauta pina il gasea. Ea (tanti Nutza) statea pe un scaunel mic si purta o fusta lunga-lunga si creata. Cind a venit o data rindul meu sa ma ascund, mi-a facut semn sa vin la ea, si, chicotind, m-a ascuns la ea sub fusta. Mihaita nu m-a gasit!
Cea mai veche amintire a mea e de-acolo, de sub fusta.
ni c-am venit - de Belle la: 04/05/2005 18:06:58
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
scuze de intarziere, work got in the way....

jimmilici, te-am pus absenta in condica :((( poate recuperam in uichend, sau macar pe canalul 3

ivyshor, abia astept sa pui poze, din pacate abia sambata pot intra pe msn ca trebuie s-o fac de pe celalalt computer... si sa stii ca nu te-am uitat, da' stiu ca esti ocupata si iti dau some space

anisia, ai dreptate, chicoteam de una singura in fata ecranului la sujetul cu maturile, e mare lucru cand baietii sunt in verva si nu se comporta ca niste moshi plictisiti :))))

athos, ma refeream la cativa de pe-aici (evident nu cei care vin pe trancaneala ci mai degraba cei care se feresc de ea ca de broaste), in special la cei care fac bravada sau cei care se supara serios din cate-un fleac

horica, bancul 1 super, bancul 2 - morala: lame excuse and totally untrue

don, hai aici ca la mine e lumina ;)

intruder, nu mai bine un Hummer, ce zici?????

sper ca n-am uitat pe nimeni ...si mersi (inclusiv teodorei) de raspunsurile la sujetul cu chestionarul, faine :)))
#46949 (raspuns la: #46939) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fefeuleeeeeeeeeeeeee - de Belle la: 21/10/2005 18:20:14
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
nu ti-e asa un pic jena sa te cari inaintea mea????? tz tz tz cat tupeu dom'le

hehehe, ce m-am distrat la povestirea ta... si-acum inca chicotesc :)
#80551 (raspuns la: #80550) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca la Rio-i carnaval nimen - de cosmacpan la: 08/11/2005 09:46:36
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Daca la Rio-i carnaval
nimeni n-o sa te-ntrebe
de esti afon sau pasi-i stii
dansezi, esti dus de val.

deci poezeaua a murit?
traiasca epigrama!
atunci cand esti binevenit
nu-ti tine nimeni seama.

eu stiu c-aicea ne-ntalnim
la un pahar de vorba
glumim ce-avem, mai chicotim
c-o rima dregem ciorba.

noi harry potter nu suntem
dara ni-i draga vraja
caci poezim s-epigramam
cand doarme-n posturi straja.


#85725 (raspuns la: #85699) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
N-am crezut niciodata in Mos Craciun - de Dora C la: 19/12/2005 11:54:33
(la: Inbox pentru Mos Craciun de la cafegii)
N-am crezut niciodata in Mos Craciun . Varu-meu Relu, cu câtiva anisori mai in vârsta, m-a luminat in privinta «Mosilor» de indata ce am inceput sa gândesc. Parintii mei nu s-au straduit niciodata sa ma convinga de contrariu. Erau usurati probabil ca scapa de o cheltuiala suplimentara. Când aveam 6 ani, vecinii au organizat o mascarada in care tanti Doina deghizata grotesc, juca rolul «mosului». In loc de mataua rosie, avea un capot de matasa rosu cu floricele, pt cap avea o caciula rosie si avea fata acoperita de vata.
La « festivitatea asta» erau invitati toti locatarii . Erau patru familii in cladirea noastra, si fiecare avea câte doi copii cam de vârsta mea. Parintii mei , sa nu se lase mai prejos ne-au cumparat si ei (mie si sora-mi) un cadou . Ba in plus, au pus la dispozitie bucataria noastra ca loc de intilnire. Au scos masa iar scaunele le-au pus pe margine sa fie mai mult loc. Asa ca in ajun de Craciun, s-au adunat cu toti la noi si eu ca intotdeauna când aveam musafiri, eram buiaca de saream pe pereti. De mica am invatat un truc. : stiam ca pot sa-mi fac de cap când aveam musafiri si scapam de obicei, nepedepsita. Dar de data asata era ceva special : aveam ocazia sa le arat celorlalti prunci cât sunt de interesanta si de improtanta.
Dupa ce ne-am adunat cu totii, dupa ce s-au asezat care pe unde au putut, am auzit câteva batai in usa si maica-mea s-a dus sa deschida. Si cine credeti ca era ? "Mosul" ce tragea dupa el un sac de iuta!!! Bineinteles ca am recunoscut-o imediat pe tanti Doina. In schimb ceilalti tantalai pareau nauciti, care mai de care mai intimidat.Se lipeau de genunchii parintilor si chicoteau jenati. Dupa ce s-a asezat pe un taburet, «mosul» a hohotit ca un debil de câteva ori apoi ne-a intrebat daca am fost cuminti. Pai cine era prost sa zica ca nu ? Apoi, a bagat mâna in sac si l-a strigat pe nume pe primul dintre noi. Si asa rând pe rind s-au perindat toti tolomacii prin fata Mosului, si se fâstâceau sau se smiorcaiau si-i ziceu «mosului» care nu era mos, câte o poezie sau un cântecel. Nu-mi venea sa cred ! Oare erau cu totii orbi ? Culmea a fost când ne-a venit rândul. Noi eram ultimele. Bleaga de soru-mea, cu toate ca am educat-o si i-am zis ca nu exista mos Craciun, parea hipnotizata. Ba culmea a recitat si o poezie. Asta m-a scos din sarite. L-am lasat pe «mos» sa ne dea cadoul, si apoi m-am apropiat de el si am smuls vata de pe fata. Astfel au putu toti vedea ca era vorba de tanti Doina.. Si uite asa am ucis mirajul .

Primul meu cadou de Craciun, vreau sa zic primul nostru cadou de Craciun se compunea din : doua pungute cu bomboane acrisoare, o portocala si o carticica cu povestea «AliBaba si cei 40 de hoti» In dosul copertii, taica-meu ne-a scris câteva rânduri.Ne cerea sa fim cuminti de vrem sa vina mosul si la anu’ viitor. Nu stiu daca am fost mai cuminti dupa aia, mai ales eu, dar stiu ca de la acel Craciun, am inceput sa primim in fiecare an câte ceva.

sal'tare - de anisia la: 09/03/2006 20:52:23
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
ce mai faceti pifaneilor?

hai sa va spun o poveste ad-hoc:

a fost odata ca niciodata, un pitic...nu parea sa aiba mai mult de un cot lungime. paru-i umbla infoiat toata ziua, ochii-i erau carpiti de somn fiece dimineata, iar nasul... nasu-i era asa de borcanat, de puteai sa juri ca era un betivan de prima clasa, piticul nostru. nicidecum nu era asa.

piticul nostru locuia in padure. se aciuase in scorbura unui mesteacan. îi placea fosnetul frunzelor - leagan pentru visele sale. ca sa stiti ca si piticotii viseaza, chiar daca sunt mici.
într-o dimineata, cum se trezeste el de cum dadura zorii, propteste barbia pe marginea scorburii si cu ochii mijiti de somn, declara:"astazi am sa fac o fapta buna"...

celelalte vietuitoare ale padurii chicotesc neincrezatoare. piticotul nostru nu era din cei mai cuminti piticoti. el se ascundea pe te miri unde si speria bufnita. sau se servea din proviziile de iarna ce cu atata truda musuroiul de furnici le adunase. odata s-a incumetat chiar sa fure de la cumatra vulpe o gaina si sa o puie pe frigare. doamne, ce s-a mai infuriat roscovana!! chicotele-i sunau in urechile blege ca niste clopotei - din aceia de poarta mioarele la gat... "hihihi...hihihi..."

isi trage repede pe el camasa din flanel si pantalonii cu dungi si tzusti cu el in padure. cum mergea el asa tzantzos de gandul ce-i venise dis de dimineata, se intalneste cu ursul. "ursule, ursule, invata-ma sa fac o fapta buna". ursul se uita la el si nu-l baga in seama. mai merge el ce mai merge si se intalneste cu vulpea "roscovano, invata-ma sa fac o fapta buna". vulpea zambeste pe sub mustati si da neincrezatoare din cap, mergand mai departe.
suparat nevoie mare, merge piticotul nostru mai departe si da nas in nas cu broscoiul al' patat. "ochila, ochila...rogu-te, invata-ma sa fac o fapta buna". broscoiul se uita la el induiosat: "faptele bune vin din suflet, piticotule. nu se învata asa...", îi spune si dispare de sub ochii lui.

piticotul nostru descumpanit, porneste mai departe, incercand sa-si gaseasca sufletul.



___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#110494 (raspuns la: #110383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din pacate nu am foarte multe - de lullabye la: 20/04/2006 23:10:49
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
Din pacate nu am foarte multe amintiri cu bunicii, insa nu sunt nici acelea de uitat... Eram eu si cu sora-mea intr-o vara, la bunicutza noastra draga, afara foarte cald, noi imbracate in rochite, cochete, frumusele, stateam pe bancuta din fata portii, si deh, nu prea aveam stare, ca umblau dracusorii prin noi... Doua vecine, ceva mai maricele ca noi se duceau la furat de floarea soarelui, acum, ne-am fi dus si noi! Ii cerem voie bunicii, nimic, nici sa nu auda de asa ceva! Asadar stateam cumintele in fata casei, ne cam ardeau fundurile, ca era incinsa rau de la soare bancutza noastra! Asteptam sa intre in casa bunica, si o tulim ca apucatele dupa bezmeticele care ne faceau cu mana! Ce mandre eram de noi, saream in sus ca niste mingii si chicoteam fericite! Am furat ce era de furat, acum, la un moment dat, ajunsesem undeva pe un camp, o groapa in fata noastra si cu ceva apa in ea - cred ca era sparta vreo conducta ceva, nu am idee, caci era foarte cald afara, acum nu-mi imaginez de unde apa aceea! - in spatele nostru bunica, alerga disperata urland ca din gura de sarpe! Ne-am speriat de ea si nu stiu cum am alunecat, dar am cazut cu poponetele in apa aia! Ude fleasca am fugit cat ne-au tinut picioarele inapoi acasa, cu gandul sa o mintim pe bunica, ca nu eram noi acele fete care fugeau de ea, si ca totul a fost o parere! Asa ca imediat cum am ajuns la poarta ne-am asezat cu fundul pe bancutza incinsa, chinuindu-ne sa rezistam cat mai mult timp, pentru a ni se usca chilotii! Bineinteles ca ne-a prins, am incercat sa o pacalim, insa nu a tinut! Ne-am luat o mamaitza de bataie, ne-a imbracat din nou frumos, si iar la poarta! :D
:( - de Andre29 la: 08/05/2006 18:11:20
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Anybody? Somebody? :(((((

Pifanelul este trist

Sta cu nasul in batist

Haideti la trancanit

Rasete si chicotit :)


___________
te astept Moco
proletaru - de anisia la: 30/07/2006 22:57:28
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
stiu cum e cu munca in uzina. din pacate a trebuit sa incerc si asta. e fff mult de atunci, imi aduc aminte de cuptoarele de la uscatorie. era o sexie de eloxare panouri electrice. cazanul cu soda...mirosul de chimicale, cuptoarele alea imense, praful de pe jos, halatele albastre. singura "lumina" in toata imaginea cu pricina era colectivul de oameni. nu i-am uitat pe nici unul dintre ei. Nea' Mircea Papagalu' era maistru nostru. n-am intrebat niciodata de ce i se spunea papagalu. era un om bun. ca un tata pentru Atena si pentru mine. parca-l aud... nu e locul vostru aici, tata. voi trebuie sa "zburati". stia ca eram acolo impotriva vointei noastre. Elena, femeie pe la 40 si putin de ani era o lecuta complexata. avea un strabism pronuntat la ochiul stang. Atena si cu mine banuiam ca ea si nea Mircea fac un cuplu. ne dadeam ghionturi si chicoteam de fiecare data cand se priveau pe furis. apoi, Steluta. era o femeie la 45 de ani, casatorita cu doi copii. sotul ei orbise printr-un accident. ii lacramau ochii de fiecare data cand vorbea de el. mai erau Georgica - un om plin de bun simt si de umor. n-ar fi suparat omul acela pe careva, neam - si Ion - om cu frica de dumnezeu. cred ca era pocait sau ceva, ca refuza sa vina sambata la lucru. noua, Atenei si mie , ne ziceau Laicutzele... "ati venit laicutzelor la munca?" - parca o aud pe Steluta. numele ni-l capatasem de la catzelusa Laica. nu mai stiu exact cum si in ce fel, dar asa ne-a ramas numele. ne-au adoptat pe amandoua din prima clipa. ne puneau la masa, in pauza de pranz, ne inveleau noaptea cand mai picoteam si noi, in tura de noapte. acum cand ma gandesc la ei, mi se face dor. as vrea sa stiu ca sunt bine. nu mai am cum sa dau de ei, sunt prea multi ani de-atunci. sper sa le fie bine...


__________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#136694 (raspuns la: #136671) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in zori - de Cri Cri la: 21/08/2006 23:02:15
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
Umbre violete, grele, peste umbre întunecate, umbre grena peste umbre violete, umbre trandafirii zglobii… culorile îşi alergau nebuneşte nuanţele pe cerul nehotărât, închipuind forme neverosimile ca şi cum un titan ar fi învârtit într-una un caleidoscop imens. Zmei roşii înfricoşători ameninţau drăcuşorii violeţi, un minut mai târziu demoni înfocaţi alungau dragoni ciudat greoi, atârnând leneşi de propria lumină, dragonii scoteau pe nări flăcări portocalii şi galbene, îşi desfăşurau în evantai mulţimea de capete, apoi îşi luau zborul deodată şi te trezeai că se desfăceau în zeci de păsări multicolore terminate doar pe jumătate. Imensitatea se distra împrăştiind pe cer poveşti, personaje se jucau însufleţite în trombe de corai, se amestecau, făceau tumbe, se ascundeau ca apoi să reapară chicotind de după câte un norişor cu margini luminate, îşi schimbau culorile între ele şi era o înghesuială nemaipomenită de imagini dând din coate să iasă în faţă unde, odată ajunse, se răsturnau şi îşi schimbau formele de parcă se întorceau însele pe dos, intrau unele într-altele ca apoi să renască în modul cel mai surprinzător şi mai portocaliu posibil. Din întunecimile din ce în ce mai timide se prelingeau culori calde rând pe rând, inundând cerul, curgând spre limane depărtate, necunoscute şi nemaivăzute.

Valurile legănau uşurel yacht-ul, lovindu-i din timp în timp coca de ponton. Pe plajă se mai zăreau doar două siluete care alunecau, parcă, cernând nisipul printre degetele picioarelor. În cabine se aşternuse o linişte relativă, întreruptă la răstimpuri de o şoaptă sau un oftat somnoros.
Alexandros, coborât în sală, decapsula motorul, în timp ce Ingrid îşi arunca pe punte hainele, una dupa alta, rămânând în costumul de baie. Se iţi doar pentru o clipă prin gura de aerisire:
-Aruncă numai o privire şi vezi dacă pare ceva în neregulă! Să sperăm că nu. Eu mă duc să văd ce-i cu elicea.
Şi sări în apă.

--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
cina - de anisia la: 02/09/2006 21:39:28
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
ramasese stabilit sa se adune pentru cina in jurul orei opt.

sasa si andrej au aparut primii in cabina. i-a intampinat masa cu grija ornata de ingrid. vroia sa le faca o surpriza. din alge de mare impletise salba lumanarilor. scoici, cochilii de melc si nisip fin - acopereau ca un voal fin, masa din aluminiu. paharele le invelise in frunze de palmier prinse cu cate un fir de canepa, din sfoara marinareasca. tacamurile obisnuite fura inlocuite cu furculite de lemn aduse de prietena ei Andreana Vasilieva, ce misterios isi spunea Andre. Ii telefonase imediat dupa ce se hotarase sa plece la pescuit... "vino, draga mea, am cunoscut niste oameni deosebiti, ai sa te simti bine cu ei"...

alexandros se invartea de colo pana colo in camera lui, ca un leu in cusca. "o fi gata? sa ma duc? sa mai astept?". pana la urma isi face avant si bate discret la usa ei.
aimee ii raspunde grabit... "da, da, da... o secunda, te rog". si intarzie secunda resimtita veac de catre el.
cel mai minunat zambet de pe lume apare din spatele usii:
- sunt gata, vezi? si se invarte pe calcaie, lasand fustita de batic sa-i urmeze rotatiile, falfaind. doar la cativa centrimetri de el, alexandros nu putu rezista tentatiei, si depuse un smooch pe gropita din obraz. doar una...il fascina asta constant. doar o gropita, doar pe un obraz. si cand zambea... doamne, cand zambea i se inmuiau picioarele...
- sa mergem deci, si-i depuse mana delicata, pe bratul lui.

- anisia, daca nu esti gata in trei minute, intru in greva !!
- vin acum...
- asa ai spus si acum zece minute... mi-e foaaaaaaaame... si nu mai am rabdaaaaaaaaaare!
- de ce nu mai ai rabdare, dragul meu? - isi scoase nasul de dupa parapetul pe care-l improvizase ca sa se imbrace in liniste.
- mmmmm... offffffffff... hai odata! si nu mai zambi la mine, ca-s imbufnat!
- inca un minut si vin...
- 60,50,58,57,56... cand ajung la 1 sa stii ca desfiintez parapetul, te iau frumos de mana si te iau pe sus, chit ca esti doar intr-un pantof...
anisia chicotea de mama focului, de dupa parapetul cu pricina. il stia cat putea sa fie de haios, cand se imbufna. nu-ti ramanea decat sa-i pui pe el o camasa in carouri, o pereche de pantaloni de lana, pestriti atarnati in niste bretele albastre, o pereche de sosete pana la genunchi, incaltate in pantofii maro putin cojiti la varfuri, si ai fi avut imaginea exacta a baietelului nerabdator ce inca locuia in dansul.
- 30, 29, 18.. - se auzea din ce in ce mai grabit.... 18. 16. 14
- trisezi!! te aud, sa stii! se penalizeaza !
- bineeeeeeee... 18,17,16
cand ajunse la 7, de dupa parapet iesi o anisie pe care n-o mai vazuse niciodata... toata supararea ii dispare instantaneu.
- hai sa mergem razvratitule... hai, ca stiu cat poti fi de flamand cateodata.
- daaaaaaaa... ca un lup... si-ntr-o zi am sa te mananc pe tine!!

alf se lasa asteptat. il cuprinsese febra creatiei brusc si instantaneu... andreana ii privea stinghera pe cei pe care ingrid ii numea "noii mei prieteni", incercand sa le ghiceasca povestea.
in surdina diana krall...


_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#142914 (raspuns la: #142257) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Halloween II - de alex andra la: 31/10/2006 21:55:23
(la: PALAVRE DE CAFENEA (Trancaneala- editie speciala))
Apare Cap de Dovleac. Toata lumea se infioara. De sub masca i se vede cealalta masca, cea de Mona Lisa. Toata lumea zambeste enigmatic. Leonardo da o tura prin cafenea, se opreste la colt cu un grup de admiratoare. Imparte autografe si confirma ca nu l-a cunoscut pe Dan Brown decat din vedere.

Intra in pas de dans patru dovlecute, una mai hlizita decat cealalta. Fac pe lebedele mici, profitand ca Ceaikovski e plecat cu Shostacovici din Cafenea pentru o perioada nedeterminata si ca isi pot face de capetele de dovleac.

In the ball room e rumoare. Dovlecii cu lumanarile aprinse stau de veghe la ferestre. Mascatii si mascatele asteapta cu piciorul drept in aer primele note ale valsului ce nu mai pica, dirijorul cautandu-si bagheta magica pe sub pulpanele fracului viorii intai. Ceilalti membri ai orchestrei chicotesc indecent.

Iubirile de toate felurile stau si ele la rand sa intre, tartacuta langa tartacuta, perechi perechi. Unele mai neintelese, altele mai nefericite, care la prima vedere, care la ultima. Cate un bostan mai impozant vine cu sfaturi si tartacutele stau gura casca si inghit galuscuta dupa galuscuta.Pastile roz pentru zile negre.

Bostanii umpluti cu poezii si cu proze scurte stau de veghe, precum leii de piatra, la intrare. Un mascat da din greseala peste unul cu poezii si incep sa curga torente de lacrimi, tipete de durere, morti si invieri, suspine, ochi dati peste cap, iubiri eterne si eterne razbunari, zambete si aripioare, clabuci si baloane de sapun...

Etc. Etc..... ca m-am plictisit:((

Lost without music in a world of noises
#154633 (raspuns la: #154618) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#161355, de alex - de Baloo_ la: 09/12/2006 01:07:20
(la: Ma bohème)
Mi-ai pasat randul :)

Boemii mei rad, plang, se distreaza, chicotesc, ofteaza, viseaza, pierd timpul, vorbesc fara intrerupere, dezbat, combat, asculta, casca ochii la tavan, surad, gandesc, par sa gandeasca ...
Boemii mei iubesc pentru ca stiu sa iubeasca ... zgomotos sau discret ...

___________________________
Boemii nu sunt ceea ce par ...
#162052 (raspuns la: #161355) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cortegiul - de irma la: 07/01/2007 13:51:27
(la: Ora de compunere (2)- "Cortegiul")
Ajunsesera la poalele dealului. Drumul se intindea, pietruit inca vreun kilometru, pana la micul cimitir ce incojura biserica veche.

In urma dricului, ce scotea din ce in ce mai mult fum (deh! daca nu au vrut sa ia o masina mai de doamne-ajuta si-au limitat fondurile la un Aro!), mergeau agale cam 30 de suflete. In coada cortegiului doua femei: trecute de prima tinerete, dar inca atragatoare, una blonda si cealalta bruneta. Le statea bine in negru, cu ochelari de soare, cu buzele rujate in ton cu culoarea ojei. Atat de perfecte erau aceste doua aparitii incat iti venea sa te intrebi daca nu cumva sunt un fel de animatoare specializate in inmormantari. Se tineau de brat: pareau ca se spijina una pe alta in durerea lor. Vorbeau in soapta, intorcand capetele din cand in cand pentru a se asigura ca au destula intimitate, continuand sa mearga, destul de greu, cu pantofii lor delicati cu toc cui, pe drumul pavat cu granit.

-Mi se pare ca el s-a schimbat mult de cand nu l-am mai vazut eu, zise cea bruna.
-Mie mi s-a parut ca s-a schimbat brusc atunci cand te-a ales pe tine si m-a lasat pe mine cu burta la gura.
-Ah! Uiti ca si eu eram insarcinata la vremea aceea? Si inca cu gemeni!
-Ce vrei sa spui? Ca te ales pe tine pentru ca erai mai... fertila? chicoti blonda cu o grimasa chinuita pe chip.
-Nu, draga mea, si o batu condescendent cu palma pe brat.
-Voiam sa zic ca odraslele noastre, ale lui in fapt, nu au avut nimic de-a face cu alegerea lui, continua bruneta.
-Asa-i! De asta mi-am dat seama de fapt cand, dupa doi ani, m-a parasit si pe mine ca sa se intoarca la sotia lui. Singura sotie pe care a avut-o vreodata. Tii minte ca asa-i spunea de fiecare data cand venea vorba despre ea?
-Da, tin minte, suspina bruneta.
-N-o sa inteleg niciodata ce-a vazut la ea.
-Desteapta nu e, frumoasa nici atat. Uite-te la ea!
-Mereu am vrut sa-l intreb de ce dintre toate a preferat-o pe ea.
-Din pacate acum nu mai putem.
-Stii ce? Nu mai conteaza...
Continuara sa paseasca in tacere. Mai era putin pana la cimitir.
-Vineri ma intalnesc cu Roberto, rupse tacerea blonda.
-Oho! Si?
-De data asta cred c-o sa faca pasul cel mare.
-Chiar asa de naiv e? O fi cumparat deja inelul?
-Nu stiu, dar asa mi-a dat de inteles.
-Si ce-o sa faci? O sa te muti cu el in Malta?
-Sper sa da. Cu toate ca...

Intre timp cortegiul intra pe poarta cimitirului. Sotia incepu din nou sa geama dureros...

_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
Alexa,acum, ca ai ras tu... - de Sancho Panza la: 09/01/2007 21:55:40
(la: Jurnal de bord (7))
"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

pot chicoti si eu? :)
Aprind veioza. Deschid aceeaşi carte pentru a nu ştiu câta oară. Recitesc aceeaşi pagină şi nu pricep nimic. Mi se închid pleoapele. Hotărât, ceva s-a schimbat pe harta mea stelară.
si apoi...
ai un ID de mess....???as vrea sa mai vb cu u....NIMIC IMP!!!!come on
al meu e.....matryx4life

ai vazut? ai vazut?

si acum, la modul serios: citit, placut.M-am jucat cu umbrele si am rasfirat luminile.
( abia ma stapanesc sa nu-ti cer si eu.......)
:)))





Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: