a da in varful penitei

ce mult insemna pe timpuri o scrisoare...te asezai la masa, verificai penita sa nu aiba scame din hartie, o asezai mai bine in toc si verificai nivelul de cerneala din calimara... masurai foaia de hartie din ochi, o netezeai cu toate ca topul nu suferea de plangere si iti lasai ochiii sa aluneca pe partia condeiului pana in punctul de ruptura reprezentat de varful penitei...
pe vremea mea...asa incepe orice scrisoare adresata nepotilor imaginari catre care neputintele amintirilor de a se mai ridica pana la marginea pleoapei...
iti mai aduci aminte doamna,
ca era frig si era toamna...

ca nu e om sa nu fi scris o poezie...



ca sa nu credeti ca vreau sa scap nescris, neras si neaudiat...

iti multumesc :D nu curge deoarece imaginile nu se inlesnesc...ci sar...curgerea e in varful penitei... atunci cand e reala...iar pentru asta mai am de asteptat cateva decenii...de munca, trait si alte asemenea.

Hmm....suntem in varful lantului trofic pentru ca noi gandim, noi avem sentimente, suntem constienti de propria noastra existenta (spre deosebire de animale/plante).
Dar nu suntem in varful evolutiei, deoarece in loc sa cream, noi distrugem. Pacat.

In zona Buzaului, Colti – Bozioru exista doua locuri unde muntele are varful retezat : Varful Gotilor ( gresit zis : varful Hotilor) si Dealul Ivoiu alaturat de Muntele Gosa. Dealul Ivoiu are varful retezat si a rezultat un platou crcular de raza 15 m. Constructia apartine vechimii : nimeni nu-si aminteste cine a facut asa lucrare. Se crede ca acolo era treierat graul si vanturat. Zona nu produce asa ceva – nici porumbul nu ajunge la maturitate, rosiile si strugurii nu ajug la coacere. Alta idee : acolo se retrageau oamenii urmariti de navalitori ; inspre Gosa ascundeau batranii, femeile si copii. Iar pe aria respectiva ramaneau cei care luptau. Acest varf este de necucerit.teooria varfului retezat o gasim la Vasile Parvan. La Varful Gotilor se repeta imaginea : platoul din varf este imposibi de cucerit daca cei care il apara au dus acolo arme cat de simple.
Altfel : Vatraiu . Ivoiu şi Varful Gotilor au forma aproximativa de trunchi de piramida.
Aceasta idee cu piramida naturala amenajata dintr-un munte nu imi apartine, de ce preferau dacii trunchiul de piramida, de ce retezau varful muntelui. Ca este lucrare umana – nu exista dubii. Daca cineva ajunge In muchie la arie , in centrul acelui platou , cu fata spre cer , corpul intins , ochii inchisi – trei minute , apoi sa vina aici si sa ne spuna ce banc interesant i s-a transmis din vazduhuri prin inductie . Daca nu s-a lecuit sa mearga la fantana cu apa vie si sa bea cateva cani ; este rece .
Muzeul chihlimbarului din Colti este unic in Europa : il viziteaza anual 3000-4000 de francezi . Daca la-ti vizitat , nu cred ca va lasa unda sa faceti ironii . Ironia de soi – inalta , ironia de doi bani – e tot o fleasca ! Sa fie clar : am gasit aici idei valoroase .
La Alunis exista Biserica dintr-o piatra ( si acum se oficiaza slujba ) , langa biserica - celebrele chilii , mai sus pe munte a fost descoperit un platou ( de sacrificiu ?!) . Muntii cu varful retezat sunt tot locuri de sacrificiu ? Ce ne costa daca punem asemenea intrebari ? Se stie ca dacii nu se purtau tocmai frumos cu dusmanii … Daca mai zic ceva si despre ritualurile lor … e cu foc .
Trebuie cercetat daca dacii , romanii si grecii faceau comert cu chihlimbar ( celebrul rumanit de Colti – unic in lume !).
In doza moderata rasul este bun … exagerarea de orice fel constipa !

Am onoarea sa te informez :
Boierule, maximum de respect ! Mishto confa ! Saalam alekum ! Vezi, io din Orient am ramas cu... tot cu tigari dar fara alcool ! Specia umana este specie dominata pentru ca este varful lantului trofic. Adicatelea, foarte vulgar spus, noi ii mancam pe toti : fripturica de delfin, placinte cu furnici iar pe virusei ii papa sistemul imunitar dupa ce i-au ametit antibioticele. Un finlandez dat dracului, habar nu mai am cum il cheama pe laba ala de savant, dar e clar un tip genial a spus ca omul a devenit specie dominanta din cauza unei slabiciuni : copiii umani nu se pot descurca decat dupa 5-6 ani de zile fata de celelate specii unde progeniturile se pot apara imediat. Cu o observatie facuta de el - pradatorii, marii pradatori au aceleasi probleme cu omul. Deci, omul este un pradator - probabil nocturn, deoarece si astazi purtam ochelari de soare si lumina zilei ne deranjeaza. Cel putin pe mine ! Asa ca spiritul speciei, instinctul de supravietuire, a facut ca omul primitiv sa se organizeze si sa socializeze ca sa-si apere copiii, sansa de a exista.
Normal si aici ai maximum de dreptate pe o planeta unde apa este elementul majoritar, specia dominatoare ar fi trebuit sa fie acvatica - spune Isaac Asimov. Probabil ca si asa este, dar delfinul traieste intr-un mediu mai armonios decat omul si ii trebuie mult mai mult timp pentru a deveni specia dominata. Dupa ce o sa ne autodistrugem, prin violenta si poluare, delfinii vor deveni varful lantului trofic pe Pamant.
Ma intorc la tariakul meu...

ei lasa ca varfurile e pentru balerini si lebedutze...baza sa fie mare ca varful oricum se erodeaza...

http://www.diaconescuradu.com/varful-uchitel

"Fulgii de zapada ne invaluie intr-un viscol ca din mijloc de iarna si pare greu de crezut ca acum mai putin de o zi stateam la 35 de grade in Bishkek. Vremea nu s-a inseninat de dimineata, dar am reusit sa iesim din corturi intre doua reprize de ploaie si cum nu aveam de gand sa stam toata ziua am zis sa incercam totusi sa urcam cu speranta ca vremea va deveni mai buna.

Nu a fost insa cazul si de la jumatatea urcarii ploaia s-a transformat in ninsoare, dupa care in momentul in care am iesit in creasta si s-a pornit vantul s-a transformat intr-un mic viscol. Urmele din zilele trecute au fost acoperite repede peste noapte, astfel incat pe ultimii 400 de metri diferenta de nivel trebuie sa sapam cu spor urme intrand in unele locuri in zapada pana la brau. Efortul combinat cu inaltimea se simte si sap urme pe rand cu Sepaska printr-un alb dezorientant. Fatuca e mult prea tare tinand cont ca nu a fost niciodata pana acum atat de sus, dar pe de alta parte e si una din cele mai in forma tipe pe care le-am intalnit pana acum. Anii de catarat si o casa la poalele muntelui te schimba cu siguranta. Singurul indiciu care ne spune ca am ajuns pe varf e o mini-cruce si faptul ca de aici creasta pare sa coboare putin, in rest nu se vede nimic in jur.
[...]
Coborarea merge in schimb repede si avem noroc sa ne ia cineva la ocazie, caci valea de sub munte e plina de grataragii in varianta kyrgyza, asa ca suntem luati la autostop de un mini-bus cu kyrgyze ametite bine, asa ca pana in oras trebuie sa oprim de cateva ori pentru pauze de dat la boboci. Cert e in schimb ca in interval de 5 ore am coborat de la 4500 de metri la 800 de metri, inaltime la care se afla Bishkek. Iar sfarsitul de weeked se simte putin ca sfarsitul unui weekend normal din Bucuresti, doar ca de data asta maine nu trebuie sa merg la munca. Sunt alte lucruri de rezolvat, cum ar fi de cumparat mancarea pentru tabara de baza si de pregatit pachetul, de sortat poze, de scris postari, de cautat ceva componente de bicicleta. Si ramane de vazut daca o sa mai fie timp pentru inca o tura la munte inainte de a pleca din nou pe bicicleta mai departe…"

Romanul Radu si bulgaroaica Sepaska au cucerit varful Uchitel - numai ei doi

http://www.diaconescuradu.com/ultimul-oras-inainte-de-munte-si-ultima-postare-pentru-ceva-vreme

comentariu de la aceasta postare:
"Radu a fost pe munte. Postarea asta corespunde zilei de 28.06. Dati la meniul Harta > Unde sunt sau Traseu si aflati unde se afla exact dupa trackerul de GPS. Chiar acum, 8 august, e din nou in Bishkek, capitala Kyrgystanului. A cucerit varful Khan Tengri pe 19 iulie. Pe 20 iulie a coborat la baza 1. Apoi a luat o masina pana in Bishkek, iar pe 21 iulie era deja in Bishkek. De atunci nu s-a mai “miscat”. Asteptam impresii si poze de pe munte."

cuvintele lui Radu inainte de urcus:
"[...]Ziua trece usor si ajung pe nesimtite in micul oras de la capatul estic la lacului, unde trebuie sa cumpar mancarea pentru urmatoarea saptamana si trebuie sa tai ultimele lucruri de pe lista. Tot imi vine in minte intrebarea daca nu am uitat ceva esential si sper sa nu fie cazul, dar voi afla doar in momentul in care voi intra in mijlocul problemei. Indoieli sunt multe dar am si increderea ca daca apar probleme o sa mearga rezolvate cumva.

Nu prea-mi vine sa cred ca mai sunt doar 2-3 zile si 150 de kilometri pana cand calatoria pe bicicleta spre munte se va incheia, si ma bucur putin ca in cea mai calduroasa luna din Asia Centrala eu voi fi pe munte la peste 4000 de metri. Si intr-un fel, de-abia astept schimbarea, chiar daca sunt o multime de necunoscute in ecuatie. Tot ce pot sa sper e ca lucrurile vor merge cat de cat ok.

Karakol e ultimul oras inainte de munte si e in acelasi timp si ultimul loc in care pot sa urc poze si postari. O sa urmeze o pauza de cel putin o luna in care tot voi avea tracker-ul gps dupa mine, dar in afara de ok-ul de la sfarsitul zilei, altceva nu prea am cum sa trimit, astfel incat blogul intra in concediu fortat, caci un urmatoarea luna voi fi in mijlocul Tien-Shanului, fara nici o modalitate de contact. E incredibil totusi ca s-a strans o mica poveste pentru fiecare zi din calatoria de pana acum. Dar pana cobor de pe munte, “Pe curand!”."

http://www.diaconescuradu.com/al-doilea-asalt-cu-forte-proaspete-spre-varf

"In cele doua zile petrecute in tabara de baza ocupatia principala a fost mancarea si ascunsul de caldura soarelui in scurtele momente in care batea cu toata forta peste tabara. Tabara era impartita in doua, corturile oficiale pentru cei care aveau in pachet inclus si un cort in tabara de baza, iar undeva in exteriorul adunatorii de corturi galbene era si mica tabara a oamenilor care au pachetul minimal ce include mai mult sau mai putin doar transportul. Fiind inceput de sezon in ultima tabara nu eram decat eu si cehii, asa ca cel mai mult timp l-am petrecut socializand cu ei, poate si pentru ca erau cam singurii care vorbeau cat de cat ok engleza. In rest mult citit, mult somn si mult plictis. Una peste alta mi se pare ca e destul de statica perioada de odihna si de aclimatizare, sau asa mi s-a parut mie in comparatie cu timpul petrecut pe bicicleta unde mai tot timpul faci ceva si vezi lucruri noi.

Experienta urcatului pe munti mai inalti- practic o expeditie- se imparte in doua: in prima parte incercti sa-ti faci aclimatizarea, urcand treptat din ce in ce mai sus, aclimatizarea fiind urmata de urcatul efectiv pe varf. Daca in muntii mai mici poti sa pleci de dimineata sperand ca ca pana la mijlocul zilei sa fii pe varf, aici e mai mult sau mai putin imposibil. Practic impartit, daca imparti traseul pe bucatele ai 4 ore pana in tabara 1, inca 4-5 ore pana in tabara 2, inca 3-4 ore pana in tabara 3, iar de aici inca 7-8 ore pana pe varf. Dupa care mai trebuie sa te dai si jos.

Iar tinand cont ca vremea e extrem de schimbatoare si ca nu exista nici o prognoza viabila pentru zona respectiva in general trebuie sa ai o rezerva de mancare, astfel incat dimensiunea rucsacului creste considerabil. Mai ales cum merg singur sunt foarte multe lucruri care atarna mai greu decat daca as mai urca impreuna cu cineva. Cortul, primusul, lucrurile de gatit sunt toate lucruri care in mod normal sunt impartite la mai multi. Astfel incat, in momentul in care sunt din nou gata de plecare, sunt cel putin cocosat de greutatea rucsacului in care aveam mancare pentru cam 4 zile de acum incolo. Planul era sa urc cu toata sandramaua pana in tabara 3 la 5800 de metri urmand ca de aici sa astept o fereastra de vreme buna pentru a urca pe varf.[...]"

http://www.diaconescuradu.com/ziua-varfului

"In ultimele luni am derulat de nenumarate ori in minte filmul zilei respective, si probabil il voi mai face de nenumarate ori si de acum incolo. Pentru ca nu ai cum sa nu te gandesti unde ai gresit, sau care a fost sirul de decizii care te-a adus in situatia in care am ajuns acum. Dar pentru a nu amesteca lucrurile las toate acestea pentru o alta postare din care poate vor avea de invatat ceva si altii, si voi scrie in continuare povestea zilei asa cum s-a petrecut si asa cum am perceput-o atunci.

Noaptea a trecut parca ceva mai greu in anticiparea momentului, mai ales dupa 3 zile cu mult somn si cu putina activitate in tabara 3. Seara a mai fulguit putin, dar atunci cand ies seara tarziu din cort pentru a rezolva mici probleme norii s-au imprastiat, e complet senin iar luna invaluie in lumina muntii din jur. De hidratat sunt bine hidratat in schimb mi s-a luat de mancarea pe care am mancat-o in ultimele doua saptamani si de-abia astept sa revin din nou la civilizatie si sa dau de mancare adevarata. Pentru prima data de cand sunt pe munte am picioarele reci seara si nu reusesc sa le incalzesc pana cand nu mut termosul (care pierde totusi un pic de caldura) la picioare.[...]
In schimb e frig, un frig uscat care pare sa te cuprinda mai ales atunci cand stai pe loc si atunci cand adie vantul. Il ajung din urma pe Jan in sa si de aici inaintam cu spor, am suflu, ma simt bine si sunt plin de incredere pentru provocarea pe care o am in fata. Ca o confirmare, atunci cand ridic capul spre piramida ce se profila neagra si intunecata vad o stea cazatoare cum trece fix pe deasupra ei, moment in care stiu sigur ca totul o sa fie bine. Dorinta spusa in gand atunci a fost, ca de obicei, “sa o scot cu bine pana la capat si sa fiu sanatos”.[...]
Cu putin sub tabara 4 ne intalnim cu ghizii rusi care urcasera cu o zi inainte si care coborau rapeland pe corzile fixe, moment pentru o pauza de ceai, singura pe care am facut-o pana la urma la urcare. Intre timp caldura de dimineata din plastici s-a pierdut si am picioarele reci, la fel cum le-am avut de o multime de ori pana acum. Nu am de unde sa stiu ca e ultima data cand am sa-mi mai simt degetele de la picioare. Fara intepaturi, fara nici un semn, doar cu aceasi senzatie bine-cunoscuta de picioare reci.[...]
Se termina si ultimele rapeluri si ne felicitam din nou caci in comparatie cu ce a fost pana aici, ultima bucata in tabara 3 e o simpla plimbare asa ca ne impleticim obositi pana la corturi. Aici stam de vorba povestind cum a fost ziua pret de o ora si jumatate cu 3 elvetieni care doreau sa urce si ei a doua zi pe varf, si in timpul acesta am aceasi senzatie de picioare calde. Ei ne povestesc ce s-a intamplat cu elicopterul si cum l-au vazut prabusindu-se in fata lor in vreme ce voia sa lase echipament pentru ghizi la 5600 de metri, impreuna cu singurul pilot care era mai antrenat pentru operatiuni de genul acesta. Cand in cele din urma trece soarele pe dupa muchie mi se face frig si e timpul sa intru in cele din urma in cort. Si in timp ce imi dau jos plasticii si sosetele din picioare vad ca senzatia de caldura a fost complet falsa si ca degetele mele nu arata deloc cum trebuie, pielea fiind alba cu picatele roz in anumite locuri. Sunt convins totusi ca nu e decat o degeratura superficiala si ca dupa ce se duc cateva straturi de piele o sa fie totul in regula. Adorm frant si cuprins de griji incercand sa-mi incalzesc picioarele. Maine trebuie sa ajung cat mai repede in tabara de baza."

http://www.diaconescuradu.com/nunta-la-curmatura-si-trash-the-dress-in-varf-de-munte-cu-monica-si-stefan

s.c.r.i.p.t? async src="//embedr.flickr.com/assets/client-code.js" charset="utf-8">

Nu am nimic impotriva lui Pacepa. Consider ca a facut bine ca a plecat si ca i-a turnat pe comunisti. Cat despre afirmatiile si insinuarile din articol, ma indoiesc ca rusii i-au dat tehnologie de arme nucleare lui Saddam, pentru ca nu are nici un inteles. Adica, daca eu as avea arma cea mai teribila de pe pamant de ce i-as arata altcuiva cum sa o construiasca, oricine ar fi el si oricat mi-ar oferi la schimb? Se poate ca rusii sa-i fi dat lui Saddam cateva rachete cu focus nuclear pentru un pret bun si pentru a face s^c Israelului, dar in nici un caz nu i-ar fi dat tehnologie! Si sa fiti siguri ca rachetele astea nu ar fi avut bataie pana la Moscova, daramite pana la Washington...

Problema majora a razboiului din Irak este ca Bush a mintit cu referire la motivul adevarat. El si oamenii lui (Colin, Condy, Rummie, Dick, Wolfy) a declarat poporului ca Irak-ul este un pericol iminent pentru poporul american si un sustinator al terorismului, si astfel i-a convins ca se merita un razboi preventiv imediat. Adevarul este ca Irak-ul nu a fost niciodata un pericol imediat americanilor tot asa cum orice vrabie nu este un pericol vulturului. Cat despre sustinator al terorismului, mai degraba koreenii sau chinezii l-ar ajuta pe Osama si ai lui, decat l-ar fi ajutat Saddam cu varful bocancului american deja in c... Este mai usor de crezut ca daca Saddam a avut arme nucleare, americanii le-ar fi gasit. Daca el a avut totusi arme nucleare si s-a debarasat de ele inainte de invazia americano-britanica, atunci razboiul nu a rezolvat nimic pentru ca armele au ajuns pe mainile altcuiva si problema americanilor ramane neschimbata.

Cel mai probabil, motivele lui Bush au fost titeiul si gasirea unui tap ispasitor in locul lui Osama care s-a dat la fund si l-a lasat pe Bush cu buza umflata si imaginea in scadere in opinia publica. Ieri am auzit cea mai interesanta teorie cu privire la motivul adevarat al razboiului, si anume placarea inamicilor 1, 2 si 3 ai SUA: Rusia, China si UE. Cum? Pai, Rusia exporta titei in valoare de aproape 60% din bugetul lor, China importa titei si incepusera deja tratative cu Irak-ul in privinta asta, iar UE importa titei si aveau contracte serioase pe viitor cu Irak-ul in vederea exploatarii titeiului irakian. Singuri care ramaneau fara influenta sau contracte in Irak erau americanii si englezii, ca rasplata pentru capcana Kuweit si bombardamentele continue de la 1990 incoace. Deci, dintr-o lovitura, Bush si Blair acapareaza o mare parte din rezervele modiale de titei avand astfel control asupra OPEC si a productiei de titei afectand in mod negativ atat Rusia, China si UE. Se pare ca Aznar si Mussolini^H Berlusconi s-au prins de la inceput de manevra si s-au alaturat "coalitiei" Bush-Blair. Schroeder s-a prins de curand si s-a alaturat si el. Dintre tarile mai importante din UE, numai Franta a ramas cu buza umflata. In ziua de azi numai Chirac si Putin fac zarva pe tema implicarii ONU in Irak. Chinezii is cei mai tacuti, probabil ca sapa si ei pe langa Taiwan in speranta de a gasi titei...

de undeva din visuri de copil veni sarutul rosh din buze rosii.. o flacara si-un jar neasteptat si prea-copt de-asteptat...o panza de paienjeni sfasiata
Si-o lance in agonizande-aproape moarte simturi personale.
Doar te-am visat, razand, plangand. Razand amar, amar am ras de o iluzie, si timpuriu si trist si pedepsit de-a mea nevolnica junime, de-a lor cenusa de-autoritate si de cenusiu. Si de a lor cenuse cenusie ramasa dintr-un buzunar trecut, de pe la spate, ce continea cenuse de trairi si foc de temeri peste de-mpotriviri cenuse.
sarutul rosh din buze rosii doritoare, sarutul rosu dintr-un veac viitor, neinventat/reinventat/uitat.
sarut pe cat de ilegitim, pe-atat de mult legitim, sarut visat de toti, sarut pe buze, rosu, neferecat, pagan, sarut adevarat
de sarutat, ne-am sarutat pagan si mult, iubito, si ei nu stiu si cui ii pasa
Cenusa-n noi ar vrea ei ca sa creasca...ei spun ca ne-a si cotropit, c-asa le-ar place
sa coboram sau sa urcam in maldar

ca suntem ilegali, iubito.

ei spun ca-i ilegal sarutul rosu...Ei spun...dar cui ii pasa.
Cui naibii-i pasa? De ce se otzarasc cenusa-n lume
de pe un varf de gat s-o svarle?
DEOARECE SARUTUL ROSU-I RAR, INSA CEL MAI PERICULOS SI TREBUIE RAPID STARPIT - N-ADUCE BANI, ci-aduce GANDUL spre ORIGINI, de bani si de conventional spalat, de ne-nteles daca n-a fost trait, de-aproape nimenea trait, de ne-nteles ca n-a murit deja, de ne-nteles de ce nu moare-atat cat oamenii traiesc
te-astept m-astepti te-astept m-astepti te-astept m-astepti m-astept te-astepti
Cenusi?
Nu ale noastre
Ale noastre!

un anume presedinte de consiliu judetean, care si-a dat examenul de stat inaintea bacului, dupa ce o vreme se indeletnicise cu operatul buzunarelor cetatenilor veniti sa-si cumpere cartofi? "Nebuniile tineretii" a comentat, se pare, dom’ Nastase cand a aflat!
E cam acelasi lucru! Si nu ma deranjeaza atat furtul, cat semnificatia pe care societatea civila o da gestului! Ma deranjeaza, in egala masura si faptul ca acuzatorii lui Beuran, ca au fost ei insisi acuzati de subnumitul de aceeasi frauda. Cu alte cuvinte: polite vulgare pe care si le platesc hotii intre ei, prieteni buni de altfel, pan-atunci.
Te-ai mira daca ti-as spune ca la sesiunile de comunicari "stiintifice" o fac pe surzii si se aplauda intre ei? Ca asistentii care cunosc ceva limbi straine sunt obligati sa execute, la comanda (si gratuit), traduceri din reviste de specialitate, pe care anumiti profesori univ. nu le pot consulta ca nu stiu limba? Te-ai mira, daca ti-as mai spune ca apoi, traducerile mot-à-mot se prezinta la respectivele sesiuni cu titlul de inedit? Si ca tocmai asistentii in cauza sunt trimisi sa le sustina (desi numele profului figureaza primul pe lista de autori) ei urmand sa raspunda comentariilor celor ce si-au dat seama de goanga si cer explicatii?
Cazul Beuran e varful unui aiceberg, daca-mi permiteti o comparatie desueta. Pute, ca si-n cazul Bradisteanu. Necazul e ca gangrena se extinde...si ca eu n-am solutii.

Acum c-o analizaram si-o rasuciram finutz pe toate fetzele, ce-i de facut?
What's the Point, Mr. Antognoni?
Vor scapa de toate metehnele in 30 de ani, ziceai?
Cat optimism!!
"Pe ce te bazezi?" - vorba lui Preda...Si daca da, de ce si in ce fel? Stiind ca "metehnele" sunt varful unei piramide a carei baze se tot pun de la infrangerea lui Cantemir? Si tot mai acatarii, tot mai mult si tot mai de curand mai mult...
Si iar intreb, deoarece se pare c-am pe cine: ce-i de facut? Ci hai sa facem!
Uite, de-gzemplu (!) nea' RACOVITAN, fara sa-ntrebe, a facut un lucru mare: si multumita lui, putem deja vorbi-ntre noi.
Ai vreo idee spre-o solutie? Eu nu, ca-s puturos si-s numai bun de gura si de aburi, zice lumea. Dar daca ai, iesi pe felie si-om sari, cativa.

...intr-o seara, tarziu, iesind cu parintii de la "Zorba Grecul" pe care-l vazusem la un cinema in aer liber din Mamaia, mi-amintesc foarte clar ca am ramas extaziat in fata unei uluitoare descoperiri: existau acolo niste lumini mici, pitite de-a lungul bordurii prin iarba, in loc sa fie in varful betelor alora inalte, care mai tarziu am aflat ca se numeau stalpi. Era ca-ntr-o poveste...! Stiam deja sa numar pana la trei: mama, tata, eu.

In seara urmatoare nu le-am mai vazut: eram deja in tren, plecati pe fuga catre casa, la fel ca multi altii, speriati...trupele Pactului de la Varsovia tocmai intrasera in forta in Cehoslovacia, intrerupand "povestea" si "stingand luminile".

Comentariul prezent porneste de la stirea din link-ul mentionat in precedentul mesaj, la randul ei comentata de un anonim.
Suntem in secolul 16, pe la mijlocul lui. Statele Unite ale epocii sunt, incontestabil, Spania si imperiul ei teritorial si financiar. Banii sunt transferati nu electronic, ci sub forma unor galioane pline ochi cu aur, provenind din Indiile de Vest.
O natiune de intrprinzatori, care-a dat deja lumii o "Magna Charta Libertatum" sau un Chaucer, printre altele, se zbate acum in relativa mizerie si instabilitate politica.
Copii chinuiti dar nu tampiti, viseaza inca de mici la inavutire rapida, prin orice mijloace. "Tara acestei devreme orientari in viata, desigur"- vorba anonimului prieten-...nu este pe-atunci "desigur" Romania. Ci, conjunctural, Anglia.
Cu anglo-saxona practicalitate, ei gasesc rapid raspunsul la eterna intrebare "why did you rob the bank?", si anume: "because that' s where the money is!".
Drept pentru care si fara prea multe fasoane morale se reped ca vrabiile asupra vulturilor (galioanele spaniole), invatand din mers si repede cum sa le invinga, tot mai des.
Autoritatea morala a timpului, Spania, protesteaza vehement, uitand sa precizeze bazele morale ale felului in care dobandeste aurul; nici nu se cere, deoarece fiind unica superputere, moralitatea devine maleabila si ductila, in functie de cine-o predica si mai ales din ce pozitie.
Copiii "obraznici", pe masura succeselor tot mai spectaculoase, devin din "pirati", eroi respectati la curtea unei regine cu gandire neortodoxa la a carei moarte, tara pe care-o mostenise-n ruine este aproape un imperiu, la randul ei...
Si gata sa dea lectii de morala altora. La randul ei. Taind, spre exemplu, degetul mic al femeilor din India secolului 19, deoarece faceau concurenta razboiului de tesut britanic in industria de varf a Metropolei acelor timpuri.

Daca cineva crede ca am facut mai sus apologia pirateriei de orice fel, il/o asigur ca nu este cazul si ii cer scuze pentru a nu fi fost, poate, suficient de explicit.
Ori poate ca nu-i vina mea.

Pentru altoit trandafiri:
Portaltoiul, (maces, trandafir urcator) trebuie sa fie tanar, si sa aiba ramura portaltoi din anul precedent, (verde). Se altoieste in lunile iunie-iulie, cand deja prima generatie de flori s-a scuturat, (altoire in verde).
Pregatirea portaltoiului:
Pe ramura, (diametrul de 10...15mm)la mijlocul intervalului dintre doua frunze, cu ajutorului briceagului de altoit se practica o incizie sub forma de cruce, pe adancime cat sa ajunga la partea alba, (coaja este verde). Dimensiuni: longitudinal 15mm, si transversal 10mm. In paralel se pregateste mugurele pe care vrem sa-l altoim, (altoiul) astfel:
Se decupeaza mugurele cu o parte din coaja, inclusiv cu partea alba, (baza arata ca un varf de lance). Apoi se desprinde usor partea alba FARA A ATINGE PARTEA VERDE pe dedesupt, se departeaza usor marginile taiate in cruce ale portaltoiului, dupa care se aseaza la loc, peste altoiul introdus. Se leaga strans, spira usor petrecuta pe spira precedenta, fasia de rafie, (lata de 3...4mm)incepand cu 1cm sub baza "crucii", se ocoleste usor mugurele altoi, si se continua pana la 1cm peste "cruce", si se face nod. Pentru etansare se foloseste un amestec de ceara de albine, (in lipsa merge si parafina) si colofoniu, (saciz), care se amesteca in parti egale intr-un mic vas, (cutie de conserva goala)deasupra flacarii de aragaz. Se aplica peste legatura de rafie cand este usor caldut, NU FIERBINTE! Dupa o saptamana-doua de la altoire, se observa daca altoiul s-a prins, (se dezvolta). Daca s-a prins, dupa ce apare prima frunza, care trebuie sa aiba cam 2...3cm, se reteaza ramura la 1cm deasupra rafiei. Dupa inca o saptamana-doua, se indeparteaza toti ceilalti muguri de pe portaltoi, lasand doar altoiul.

In cazul lamaiului este ceva mai complicat. Se reteaza de la inceput portaltoiul, (obtinut din sambure pus in pamant), si se cresteaza in profunzime, la mijlocul sectiunii. Altoiul trebuie prelucrat sub forma de "pana". Se rascracara portaltoiul, si se introduce pana cu altoiul. Se leaga strans cu rafie, si se etanseaza cu acelasi tip de amestec.

Conditia de baza pentru ca o altoire sa fie reusita este ca sa recoltam altoiul cat mai proaspat, (seva sa nu se usuce).

Vitza de vie nu am altoit, si sincer, m-ar interesa cum se face.

Succes!

sanjuro

vinovati romanii care fie se lasa dusi de nas de un partid, oricare-ar fi el, fie ii devin complici, atunci cand trag foloase din politica respectivului partid, oricare-ar fi el si oricare-ar fi consecinta pentru ceilalti membri ai societatii.
Si asta nu de ieri de azi!!

In consecinta, vin mereu si raman la putere in Romania partide care mituiesc si utilizeaza o parte din populatie contra celeilalte (era sa scriu: contra majoritatii - ce bine-ar fi fost sa fie-asa...am fi avut Punctul 10 de la Timisoara in loc de Mineriade!).
Ceea ce dovedeste ca majoritatea romanilor (mai ales, dar nu numai din Romania nu vad mai departe de varful nasului si de beneficiul personal, cu Orice pret.
Si asta nu de ieri-de azi!

Romanii practica apicultura de doua mii de ani, dar inca n-au inteles cum functionaza stupul, ca societate: au ca model bondarul!!

Si nu de ieri-de azi.

Teoretic vorbind, pedeapsa capitala se merita din plin pentru cazurile pe care JCC le enumera, dar practic, sistemul de justitie nu este capabil sa distinga intotdeauna intre vinovati si nevinovati. Exemple concrete: in SUA, au fost pusi in libertate 100 de nevinovati condamnati la moarte intre 1976-2002 (http://www.aclu.org/DeathPenalty/DeathPenalty.cfm?ID=9959&c=67). Sunt multe alte cazuri in care oameni nevinovati au fost executati sau isi asteapta executia. De multe ori politia a fortat confesii false prin tortura fizica sau psihica, in alte cazuri procurorul a ascuns evidenta exoneranta, de multe ori jurii albe a condamnat acuzati negri din ura rasiala, de multe ori juriile au condamnat pur si simplu orbiti de bestialitatea crimei si nu datorita evidentei puternice impotriva acuzatului, etc.

Cineva a zis ca atat timp cat peste 50% din condamnati sunt cu adevarat vinovati, totul este in regula. Sper ca a fost o gluma proasta, sau o incercare esuata de a ne impresiona cu perspectiva sa mioapa si bicolora, si ca nu crede ca pedeapsa cu moartea nu este altceva decat o aruncare de zar menita sa ne faca pe noi sa ne simtim mai bine ca am gasit si pedepsit pe cineva (chiar daca nu suntem foarte siguri si este foarte posibil ca nevinovati sa plateasca cu viata greselile altora). Nu imi fac iluzii ca ar trebui sa fim absoluti siguri incat nici macar un nevinovat sa nu fie executat pe nedrept, dar pana si 10% pedepse capitale gresite, mie mi se pare barbaric.

Deci, ce as face eu daca nu-s absolut sigur ca cineva a comis crima, dar as avea o certitudine foarte mare despre vinovatia lor? I-as pune la zdup pentru ani grei si i-as munci sarguincios in asa fel incat sa-si plateasca costurile inchisorii cu varf si indesat.

Un alt caz celebru de pedeapsa capitala e impuscatu' si e un caz perfect ce ilustreaza o alta problema cu executiile. Sunt sigur ca a meritat pedeapsa cu moartea, dar felul in care a fost judecat si impuscat in graba aduce mai mult a kabuki decat a justitie. Eu l-as fi judecat pe indelete, condamnat la ani de tortura si tras pe roata la Jilava, timp in care l-as fi facut sa-i toarne pe toti acomplicii lui mafioti. Cat despre trupele de soc ce incercau sa-l salveze, va reiesi pana la urma ca nu au fost decat un divertisment plantat de Securitate pentru a justifica executarea imediata a celor doi inainte ca ei sa divulge prea multe lucruri neplacute despre pucistii FDSN-isti daca ar fi fost judecati public.

Cat despre cei ce scapa cu viata (pedeapsa capitala este suprimata) sau chiar bazma curata, desi vinovatia lor este evidenta (ex. cazul OJ Simpson care si-a cumparat nevinovatia cu milioane de dolari), eu i-as omora cu mana mea daca as fi parintele sau copilul victimei.