comentarii

a drege


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Fara intentie, acu chiar ca-ncerc sa-l dreg.... - de cactus la: 21/11/2009 00:42:36 Modificat la: 21/11/2009 00:50:18
(la: Cum dregem busuiocul?)
Nu confa dubla era motivul...

Imi cer scuze fata de toti...
Primind o eroare cand am trimis textul, am reluat si am vazut ca desi alesesem initial Diverse, aparea Salonul, asa ca am corectat.

Abia acum am vazut ca este postat Dresul busuiocului si la Diverse si la Salon

Cum aici sunt mai multe comentarii, am adus si comentariile de la Salon....

o m-am bagat in transa a doua - de cosmacpan la: 20/11/2009 08:42:55
de imprumut ca sa vedem de unde o sa sara iepurele...din lanul de busuioc sau din lanul de menta
#500941 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul

cactus, - de Tot Areal la: 20/11/2009 09:43:19
m-am mai gandit la asta si se poate drege doar cu ceva....mai tare!
#500946 (raspuns la: #500941) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul

cactus - de mazariche la: 20/11/2009 11:47:46
Habar n-am:))
Nu stiu sa-mi fi iesit vreodata faza cu dresu', de cate ori am incercat m-am incalcit mai rau... dar asta nu inseamna ca m-am invatat si minte sa las lucrurile cum au picat:))
Ce ma preocupa acum e de unde-o veni dom'le expresia, foarte plastica!
#500973 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul

Va multumesc .....


Ba bine ca nici nu mi-a trecut prin cap - de Alice la: 17/10/2003 11:57:45
(la: Chiar conteaza cine sunt ?)
ca te-ai fi referit la tine-n mod direct!
Asta-i una.
Alta ar fi ca se poate (vorbim la modul absolut ipotetic!) sa fie si anonimatul asta bun la ceva!
Pai, cum? ai sa-mi spui...Nu te contrazici?
Nu, nu ma...
Fiinca oamenii se sperie repede. Incredibil, dar adevarat.
De la dai prea putin: se sperie ca, oare,nu cumva nu ma place destul? Mai bine-o rupem acum! Dupa principiul "What’s wrong with me?". Rezultat: FUGA la loc caldut si cu verdeata, adica printre cunoscuti care stiu tot, sau nu mai vor sa afle-n plus.

De partea ailalt-acum: daca le dai prea multe (eu fac, eu dreg aia si p-ailalta, mie-mi place sa citesc Kant...) acelasi rezultat!
Ma, da EXACT acelasi, parol. FUGA la loc caldut unde-s oameni cunoscuti despre care stiu cam ce-au nevoie...Pe principiul ca: daca-mi da multe, va cere multe. Am eu sa dau cat cere? Nu-i periculos? Daca pic de fraier?...Nu ma bag, ca-i complicat!

Concluzia-si face loc in doi minuti.
TOTI avem nevoie de intimitate. Multa.
Cea mai buna administrare: "lingurita".
Vezi bine: RABDAREA-i cuvant cheie, ca magia.
Nu da cand nu ti se cere si cand ti se cere nu da tot...
"Te aberezi" mi-ar zice frate-miu. Dane, cand le spui tu, ma opresc!
Sanatate!

PS. Caci n-am ABS...:)Avem cam aceeasi varsta +/- 2,3 ani da cine sta sa numere? Invers, cred...:))))
Ce-as zice, la ce-ai raspuns? Deocamdata nimic. Sa vedem ce mai spui tu, conform principiilor de mai sus! Procesez si verific mai intai sa vad de-ai fost "cinstita" - mai ales à propos de "scara de valori", pe care m-angajez s-o pun sub "luneta".



#1558 (raspuns la: #1526) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dumnezeu ingaduie ca cei slabi sa sufere - de iasite la: 22/11/2003 20:56:41
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
din pricina noastra !!!greselile noastre se rasfrang asupra celorlalti(fara a ne da seama),indirect si nevazut ,precum efectul de cernobal(vazute -s doar efectele),in spatiu si timp oare credeti ca Dumnezeu,Tatal si Parintele intregii creatii nu sufera???!!!"ingaduinta" e numai pentru cei vii si pacatosi,pentru "intoarcerea" lor dar ,pe de alta parte,suferinta fortifica(paradoxal) copiii seropozitivi sunt o mare problema,care insa se mai poate drege ,in favoarea lor ,insa cu foarte mare delicatete,dragoste,tandrete,...in loc sa ne insusim critica unui om obosit si revoltat impotriva unui Dumnezeu distant si implacabil,sa ne uitam in jur si sa vedem inca si alti(nu doar)copii care sufera(poate chiar copilul nostru,cel de langa noi,caruia nu-i acordam atentia si dragostea necesara) si in loc sa aruncam cu pietre dupa cel a cui e vina ,sa ne gandim ce si cum facem,sau mai bine sa trecem direct la fapte(dragostea e spontana mereu) si sa "oblojim" ranile celor loviti (nu de "soarta")de propriile noastre greseli si egoisme! fiecare din noi poate face cate ceva!singur,impreuna cu altii...nu e nevoie nici de legi ,nici de asociatii umanitare pentru asta ci de putin altruism si,precum efectul de cernobal,sa ne raspandim dragostea prin(tre) ceilalti...
da - de SB_one la: 16/12/2003 13:02:02
(la: Irak)
si eu mi-am dat seama ca nu e o doamna ...dar a fost prea tirziu! Am senzatzia ca nu se mai poate drege nimic. Asta-i si motivul ptr. care o data am propus iesirea din anonimat. Vad ca unora le place asa...

sb_una
#6725 (raspuns la: #6717) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
helmut newton - de Dinu Lazar la: 27/01/2004 09:55:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pentru ca marele fotograf nu facea sex oral in momentul accidentului, pentru ca nu a lovit cu farul drept o farfurie zburatoare sau pentru ca nu a facut decit fotografii bune, si asta poate oricine azi, cum se si vede in presa romana, nu a existat nici o mentiune despre el nicaieri pe prima pagina in Bucuresti.
La rubrica de diverse, ici, colo, cite un ziar a mai spus in doua cuvinte ca a murit un mare fotograf care a facut multe fotografii de nuduri, si cam atit.
Din pacate, presa romaneasca duce mare lipsa de cronicari de arta - asa ceva nu prea gasesti, atit ziarele cit chiar si presa culturala (!) sufera la acest capitol, ; si unde citesti o cronica de expozitie, afli ca sandvisurile au fost ochei si sampania cam rece, nu ce tablouri s-au vazut. Siturile de fotografie efoto.ro si fotomagazin.ro au inserat citeva cuvinte, macar asa se mai drege busuiocul; altfel, nimeni nu a aflat cine a fost HN, ce a facut el, ce a fost bine si ce a fost rau, daca a fost ceva rau. Viatza merge inainte si mai important e un viscol, pe urma faptul ca a trecut viscolul, pe urma ca a inverzit shtevia, si tot asa.
Ori fara marile exemple, fara idoli, vai de discipoli... care este.
#8506 (raspuns la: #8495) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru arcturua - de Little Eagle la: 27/03/2004 16:39:13
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
"sa vina americanii",apoi bai baietica,ai aceasta sansa prin Lia Roberts,n-o fi ea 100% americana dar e republicana si va fi bine pt. mataluta si familie cei cu banet si vile.
Nu imi dau seama cui vorbesti cind spui:"cetateni,daca nu va convine actuala stare de lucruri,infaptuiti o revolutie...bla,bla bla"?
Ne vorbesti noua cei care traim in vestul salbatic ori celor din Ro.din Estul salbatic,ori doar vorbesti cu tine insuti?
Cred ca ar fi educativ pt. tine sa dai o raita prin Spania la cules de capsuni ori ca exercitiu sa speli cel putin W.C ul din casa cu minutele tale albe si fara bataturi,esti inca la o virsta timpita prin care destui am trecut dar ne-am trezit repede,mult entuziasm si ..filosofie exista la 18 ani cit si rebeliune,dar impotriva cui te rascoli tu?
daca neaparat vrei revolutie de ce nu o incepi prin tine,dar imi dau seama ca inca esti "un baietel de bani gata.."si chiar satul de de multi dintre noi cum spui si apoi vrei s-o dregi ca totusi in mod..paradoxal ne iubesti.Poate doar pe cei 34% caci restul de 66% te stupefiem din plin.
....POATE ar trebui sa revii la cafenea dupa 10 ani si mai vorbim atunci,....poate ar trebui sa mai iesi intre timp din casa sa vezi lumea reala,ori poate sa-ti gasesti o prietena?
Cred insa ca nu ai dreptul de a ne condamna pt. parerile ce le-am avea despre Ro.multi am trecut (NU..POATE!)prin destule in vietile noastre si nu-i frumos sa ne bestelesti,altfel te pun la colt pe coji de nuca.
Fi intelept pe cit poti la 18 ani si las-o mai moale,ori te crezi un nou Gavroche?

LOVE&PEACE,
Ozzy
final - de (anonim) la: 07/07/2004 15:45:54
(la: O femeie de succes)
Povestioara acaparanta, stil curat. Însa finalul a brusc, neasteptat. Ai putea sa-l dregi dezvoltând nitel trairea... ta. Asadar, un deznodamânt mai amplu - ai dat dovada ca esti în stare.

Cez
crackers..... - de Little Eagle la: 10/08/2004 08:19:54
(la: De Dragoste)
Asa cum sunt biscuitii de uscati,asa esti mataluta.
Domne,parca aud un ecou mereu cand cineva e sucarit pe altcineva...si din pacate eu trag ponoasele pt. ca limbajul meu e asa de rau...
Si ce daca Cecilia a avut atatea casatorii?cu CE te ofenseaza ea?Poate esti simandicos si de ce nu si gelos?
Si vreau sa stiu de CE mereu cine se ia de altcineva, neaparat trebuie sa o dea pe religie si Biblie si Dumnezeu,ca face si drege si ca e mare scula de crestin?Ce are EL de-a face cu tampeniile tale biscuiti?M-am cam saturat de atatea rahaturi ce mancati zilnic in numele Lui Dzeu.Mai bine taceti si lasati sa vorbeasca CEVA ce real ati face sa dovediti ca sunteti credinciosi si nu doar niste papagali.

Iti e mila de Cecilia? Sa ai mila de tine...!Sunt cativa prin Cafenea,mari marlani si sarlatani precum dumnezeirea ta (deja te tragi cu Iisus de sandale)
Ar mai fi omul Enigma,nici NU ma mira ca si tu ca si el NU va dati date pe site!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Oare numele vostru are ceva de ascuns?DARK SECRETS?Multe,sunt sigur!
A bunch of loosers,this is what you are and always be!Gelozia va mananca sufletul .Daca iubesti (ceea ce esti departe de a sti...crackers...soylent greens)atunci vei fi fericit pt. oricine si vei dori binele oricui,NU sa arunci venin din tine,ca toti "pseudocredinciosii "in God!Ce aveti domnule in voi de sunteti asa de rai si porniti pe ura si de fapt abia asteptati sfarsitul lumii?
Asta ati invatat de la Iisus?Sa fiti rai si mereu plecati cu sorcova in lumea voastra de pierduti spiritual?

Stii ceva? Ai mari probleme psihologice my friend,as zice sa te consulti la un spital de people lost in space...si ia si pe Enigmatescu cu tine.
Important in viata?Iti zic eu :
Oricine to stay as far it is possible from people like you!!!!!You are a nuisance
to all of us decent people!
And...talk about God when you are ready!Not in this life,definitelly NOT!!!!
Biscuiti uscati si uitati ,plini de mucegai...
Ai intrat aici de putin timp,ce-ar fi sa si te uschesti imediat?Nimeni nu-ti va simti lipsa.N-ai nimic de spus decat sa te ascunzi in spatele religiei si sa critici aiurea ca multi altii in ...numele..domnului.Altfel ce ai avea de spus? NIMIC!
Viata ta e ZERO,you are ZERO THE HERO.
Nu aveti nimic de zis si am vazut cum toti cei ca tine(marii credinciosi...nevoie mare...),pt. ca NU puteti scrie un subiect interesant si cu substanta,nu faceti decat sa va legati si luati de altii,si desigur si este un surplus de bonus...tre sa va dati peste cap cu citate biblice,de parca au o importanta?
Ce conteaza ,este cum traiti si CE faceti in numele lui Dumnezeu.Nu vorbarie ci fapte!Vreau SA STIU CE ATI FACUT SI CE FACETI in numele lui Dumnezeu ????Vreau sa stiu CATI BANI ati dat din buzunare pt. orfelinate cu copii ce au aids,in lume,inclusiv Romania?Vreau sa stiu cu ce ajutati copii paralitici si bolnavi de cancer?Voi marii credinciosi!!!!Mai vreau sa stiu daca din 2$ veti da macar 0.50 pt. cei saraci care NU au ca voi de mancare?Mai vreau sa aflu daca
va doare in curul murdar de minciuni,de lumea in care traim si daca faceti ceva pt. animale si CREATIA ce o"venerati"doar prin cuvinte?
Vreau sa stiu!Caci prin vorbe sunteti tari si mari,Dumnezeu in sus si in jos etc. dar nu faceti nimic in numele lui!Cati bani dati pe an in a sprijini cele ce am scris mai sus?Hey!Ma aude cineva?
Ce aud sunt critici la adresa mea si a altora.Vreti sa stiti?Dam in jur de 5000$pe an si nu cred ca e cineva din voi care face astfel de efort!Sa taceti din gura!
Am da si mai mult,dam cat putem,si chiar daca suntem mai tarziu cu plata la lumina...mai important e sa stim ca am trimis bani unui copilas din Africa ce NU ARE TV si nici VIDEO GAMES si NICI HAINE pe el si sufera,dar mereu sunt considerat o spurcaciune!
Cecilia nu-ti face griji,esti amica mea si te iubesc mult.NU vorbele conteaza ci fapta.Si in asta cred,poate nu as fi pe stilul ortodox,dar daca iubesc pe Dumnezeu,o fac prin fapte,si nu prin vorbe.

LOVE&PEACE,
Ozzy












DFe unii din voi!














































































Asta


























#19485 (raspuns la: #17844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Boierimea româna s-a format tarziu,..."pentru AlexM, - de DESTIN la: 06/09/2004 00:06:00
(la: Cum gandim?)

Marginalizată în vremea regimului comunist, pentru că se ocupa supărător de mult de familiile nobile care trebuia să fie scoase din istorie, genealogia încearcă de câtva timp să îşi recapete locul cuvenit în cadrul efortului de cercetare a trecutului.

În acest context, după 1990, s-a reluat tradiţia studiilor de genealogie, atât la Iaşi, cât şi la Bucureşti, afirmându-se nume importante de cercetători în domeniu, precum domnii Ştefan S. Gorovei sau Mihai Sorin Rădulescu.

Timp de veacuri, marea politică a fost, în Ţările Române, apanajul unui grup destul de restrâns de mari familii boiereşti.

Dacă, în primul rând, vom depăşi prejudecăţile anti-boiereşti inoculate cu atâta insistenţă de către ideologii comunismului, atât de preocupaţi de promovarea teoriei luptei de clasă şi dacă, mai apoi, vom admite că a existat şi la noi o nobilime (chiar dacă există importante diferenţe faţă de tipul apusean de nobilime; boierii moldoveni şi munteni au fost, iniţial, marii proprietari ai pământului, doar ulterior fiind aşezaţi de către domnitori în dregătorii. Astfel, boieria a precedat dregătoria ; în plus, la noi dregătoriile nu au fost, în general, ereditare), va trebui să ne aplecăm cu mult mai mult interes şi cu sporită grijă către aprofundarea istoriei familiilor şi a vieţii oamenilor care s-au aflat, aproape în exclusivitate până la mijlocul secolului al XIX-lea, în prim-planul vieţii politice şi sociale .

Una dintre cele mai importante familii ale marii boierimi moldovene este cea a Costăcheştilor.

Interesul pentru genealogie (apărut, ca mai totdeauna, prin interesul pentru rădăcinile propriei familii) s-a îndreptat spre neamul Boldur-Costache mai ales după citirea letopiseţelor lui Ureche, Costin şi Neculce, unde această familie este destul de bogat reprezentată (cu precădere în letopiseţul lui Ion Neculce).

Desigur că s-a scris despre Costăcheşti. Receptarea lor, totuşi destul de firavă în comparaţie cu rolul de marcă pe care l-au avut în istoria Moldovei.

Unul dintre semnele cele mai sigure ale nobleţii este vechimea .

De aceea, multe dintre familiile mari au încercat să îşi dovedească o origine cât mai îndepărtată, pierdută în legendă.

De altfel, mai toate familiile care îşi arogă o cât de mică nobleţe au parte de legende de apariţie sau de căpătare a prestigiului aristocratic .

Costăcheştii se plasează, deci, printre întemeietorii de ţară.

Primul strămoş istoric (chiar dacă incert) în a cărui descendenţă se plasează familia Costache este Sima Boldur, vornic în timpul lui Ştefan cel Mare .

A fost căsătorit cu Knejina Marina, fiica lui Dragomir banul şi este considerat “trunchiul familiei”.

Mare dregător în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, în anul 1460 este mare vistiernic, iar din 1491 ocupă dregătoria de mare vornic al Moldovei (până în 1513).

În această calitate, el este şi voievod (conducător de oaste; bellidux), pe timp de război13 . A rămas în istorie datorită rolului pe care l-a avut în înfrângerea polonezilor, la 1497.

După ce trece Prutul în seara lui 28, în fruntea oastei pe care i-o încredinţase Vodă Ştefan, vornicul Boldur “cu suflet îndrăzneţ” repurtează o victorie strălucită asupra oastei Regelui polon, Ioan Albert, în dimineaţa zilei de duminică, 29 octombrie 1497, la Lenţeşti (Lănţeşti):

“le-au datu războiu şi pre toţi i-au răsipit îndată şi i-au topitu cu ajutoriul lui Dumnezeu şi cu norocul lui Ştefan vodă şi mare moarte şi tăiere s-au făcut atunci în oastea leşască” .

De mâna vornicului Boldur căzuse, la Codrii Cosminului, hatmanul-conte Herbor Lucasiewitz. După victoria de la Lenţeşti, Boldur risipeşte resturile armatei polone în bătălia de la Şipinţi .

A devenit un personaj binecunoscut şi datorită lui Vasile Alecsandri, care l-a descris în al său poem eroic “Dumbrava roşie” .

Fiii lui Boldur au fost Andruşco, mare medelnicer sub Ştefăniţă-Vodă, la 1518 d.Hr. (7026 de la Facerea Lumii) şi Giurgea. Fiul lui Andruşco s-a numit Ioan şi, în urma unor greşeli faţă de Domnie a fost silit să se popească la vechea moşie a familiei, de la Epureni .

O altă variantă ar fi că un anumit Costache Boldur ar fi fost nevoit să se pună sub protecţia Mitropolitului şi ar fi trecut la preoţie (de la el ar proveni porecla de Costăcheşti) .

Fiul lui Ioan a fost Costachi, de la el provenind numele de familie. El este pomenit la 1598, în câteva hrisoave ale Voievodului Ieremia Movilă şi a fost căsătorit cu fiica vornicului Cârstea Ghenovici, Călina .

(Va urma)

Bibliography:

Ştefan S. Gorovei

Mihai Sorin Rădulescu.

Filip Lucian IORGA

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21140 (raspuns la: #21134) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Boierimea româna s-a format tarziu,..."(continuare II) - de DESTIN la: 12/09/2004 07:02:25
(la: Cum gandim?)

Gavril (Gavriliţă) Costache era fiul slugerului Costachi şi al Teofanei (ascendenţa lui este controversată ).

A fost căsătorit de două ori, o dată cu fiica spătarului Caracaş, cealaltă cu fiica hatmanului Costin .

Tudosica Costin, educată în Polonia, rafinată, înrudită cu marea nobilime polonă, prin Barnovschi, a avut o influenţă benefică asupra Costăcheştilor, neam având, mai degrabă, comportament de codreni din Tigheciul cvasiautonom, aflaţi mai mereu în harţă cu tătarii .

În alte surse , aflăm despre o a treia soţie a boierului: Vasilica, fiica lui Gavril Palade şi fosta soţie a unui Cantacuzino; de aceea, se pare, Gavriliţă se va afla, la un moment dat, în partida condusă de Ilie Sturdza, care îşi susţinea cumnatul, pe Petriceicu-vodă.

În 1657, ca agă de darabani al domnitorului Grigore Ghika, Gavriliţă luptă împotriva partidei rivale, cea a lui Gheorghe Ştefan; este grav rănit la cap, pierde câteva degete de la o mână şi este, pentru scurt timp, prins de duşmani dar scapă, ajutat de un grup de moldoveni şi tătari .

În timpul domniei aceluiaşi domnitor Ghika participă, ca mare jitnicer, la lupta împotriva muntenilor, care se “hainiseră” împotriva otomanilor (numeroasele conflicte dintre moldoveni şi munteni sunt încă o dovadă a absenţei conştiinţei naţionale în această epocă, în care atitudinile sunt determinate de mentalităţi de tip feudal).

Gavriliţă este luat prizonier, împreună cu boierii Bucioc şi Buhuş, de către Constantin-vodă Şerban care “îndată i-au pus iară la boierii, şi slobodzi, fără nici o pază” , stare de fapt care ne poate face să credem că boierii s-au dat prinşi de bună voie .

În timpul primei domnii a lui Gheorghe Duca, Gavriliţă este serdar; bun militar şi rudă cu Doamna Anastasia, va ocupa, la cea de-a doua domnie a lui Duca-vodă cel Bătrân, dregătoria de serdar .

Acum influenţa sa este remarcabilă, iar statutul de mare proprietar funciar îi este confirmat printr-un uric solemn.

De altfel, răscoala din 1671-72, condusă de neamul Hânceştilor, de Durac şi de Constantin Clucerul a fost îndreptată şi împotriva puterii crescânde a familiei Costache. .

După înfrângerea răscoalei, Gavriliţă este instalat vornic de Ţara de Sus, în locul lui Grigore Hăbăşescu, compromis prin participarea la răzmeriţă.

După căderea lui Duca, Gavriliţă Costache, împreună cu neamul Buhuş şi cu alte familii boiereşti din Ţara de Jos, se opune lui Petriceicu-vodă.

Boierii se întrunesc la Galaţi, fief-ul Costăcheştilor, şi îl aleg domn pe Dumitraşco-vodă Cantacuzino .

În timpul domniei lui Antonie-vodă Ruset, Gavril ocupă dregătoria de hatman ; se pare, însă, că ar fi ţesut intrigi în vederea dărâmării acestui domnitor şi l-ar fi susţinut pe Vasile Gheuca, nepot de-al său , pentru a deveni domn.

La a treia domnie a lui Gheorghe Duca, în vara lui 1679, este mare vornic al Ţării de Jos. Se pare că a participat la “hiclenia” vel-vistiernicului Vasile Gheuca, a vel-jitnicerului Gheorghe Bogdan şi a slugerului Lupul, dar a fost iertat, datorită marii sale puteri .

Duca-vodă fuge în Transilvania, gonit de polonezii care îl reinstalează, pentru scurtă vreme, pe Petriceicu-vodă. O parte din boieri nu mai vor să rămână alături de Duca şi fug în Ţara Românească; printre aceştia se află şi Gavriliţă .

Numele său se regăseşte printre cele ale boierilor care, la 1 ianuarie 1684, semnează o cerere de alianţă cu Rusia şi care, mai apoi, iau parte la lupta anti-otomană a lui Petriceicu .

(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21846 (raspuns la: #21759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Boierimea româna s-a format tarziu,..."(continuare III) - de DESTIN la: 14/09/2004 00:43:31
(la: Cum gandim?)



Urmează cea de-a doua domnie a lui Dumitraşco-vodă Cantacuzino.

În timp ce Miron Costin fugise împreună cu Petriceicu-vodă , marele vornic, Gavriliţă, cumnatul cronicarului, sfătuit de Buhuş hatmanul, care îl avertizează că Dumitraşco-vodă plănuieşte să-i taie pe toţi boierii filo-poloni, fuge, împreună cu fiii săi şi cu alţi boieri gioseni, în Ţara Românească, la Şerban-vodă Cantacuzino, vărul şi rivalul domnului moldovean .

În Muntenia, boierii fugiţi îl aleg domn pe Constantin Cantemir:

“Şi au socotit cu toţii pre Costantin Cantemir cliuceriul, fiind om bătrân, ca de şaptedzăci de ani, şi om prost, mai de gios, că nice carte nu ştié, socotind boierii că l-or purta precum le va fi voia lor […]. Că alţii mai de cinste şi mai de neam nu priimié să fie domnu” .

Tot în Letopiseţul lui Neculce (care, de altfel, nu le este deloc favorabil Costăcheştilor, din pricina propriului diferend al autorului cu Lupul Costache; este interesant de remarcat cât de mult influenţează interesele personale viziunea de ansamblu a acestui cronicar) găsim o nouă probă a uriaşei influenţe la care ajunseseră Gavriliţă şi ai săi - noul domn, Constantin Cantemir, jură în faţa marelui boier:

“Aşijdere au mai giurat Cantemir şi lui Gavriliţă: luund domnia Cantemir, să nu să atingă sabia lui de dânsu sau de vreun ficior a lui”,
după care urmează nelipsitul comentariu maliţios al lui Neculce, care îl vizează, desigur, pe duşmanul său de moarte, Lupul, fiul lui Gavriliţă:
“pentru căci el vidé Gavriliţă pe ficiorii lui că nu sunt toţi aşedzaţi la minte, ce o samă sunt şi can zlobivi” .

După mazilirea lui Dumitraşco-vodă Cantacuzino, ieşenii se revoltă împotriva grecilor, iar armaşul Fliondor, Gheorghiţă Ciudin, căpitanul Mitre şi Mileştii, în fruntea “burzuluirii”, îl caută cel mai vârtos pe Sarăieni “carele au fost de au fost bătut stupii lui Gavriliţă vornicului şi au fost dat ştiubeilor foc”, dar grecul scapă .

În 1685 începe domnia lui Constantin-vodă Cantemir. Gavriliţă este ţinut la mare cinste (vel-vornic de Ţara de Jos) şi atinge punctul maxim al puterii:

“Şi din toţi boierii era mai ales la acest domnu Gavriliţă vornicul şi cu ficiorii lui. Era el boieriu şi chivernisié precum îi era voia. Şi era o samă din ficiorii lui can făr’ de ispravă , zlobivi: Lupul şi Solomon şi Costachi. Avé slugi tălhari la casăle lor, de ţiné drumurili, de ucidè turcii şi fura bucate din Bugeac, cai, iepe. Şi să făce farmutale totdeuna şi slimuri cu tătarâi pentru fapteli lor, şi nu puté să dzică nime nemică de frica lui Gavriliţă.. Şi domnul, de şi ştié, răbda”.

Vrând-nevrând, cronicarul depune astfel mărturie, printre obişnuitele insulte, pentru măreţia la care ajunseseră Costăcheştii în timpul domniei lui Constantin Cantemir.

Deja nu mai este vorba doar de o familie bogată şi influentă, ci de un adevărat spirit de clan, pe care îl dezvoltă Gavriliţă şi ai lui.

Încercând o comparaţie puţin cam excentrică, am putea sesiza asemănările dintre aceste mari neamuri din Moldova şi clanurile din Scoţia medievală.

Costăcheştii au ştiut cum să-şi apere interesele spiţei şi au avut un “rol pe care nu l-a avut nici o familie boierească din trecut, pentru o perioadă atât de lungă” .

Vodă Cantemir îl trimite pe Gavriliţă cu solie în Ţara Românească, la Şerban-vodă Cantacuzino .

La scurtă vreme de la întoarcerea în Moldova, Gavril Costache, unul dintre cei mai puternici boieri din istoria Moldovei, trece la cele veşnice.

Au existat şi voci care au susţinut că marele boier ar fi fost otrăvit la ordinul domnului Munteniei (şi, mergând mai departe, însuşi Constantin-vodă Cantemir ar fi avut de câştigat de pe urma morţii omului care avusese o atât de importantă influenţă în cadrul procesului de stabilire a candidaţilor la domnie, care îl ţinuse, până atunci, sub control şi peste al cărui cuvânt nu putuse trece; uciderea ulterioară a cărturarului Miron Costin, la ordinul aceluiaşi domnitor, face această supoziţie şi mai plauzibilă: cei doi domnitori, înţeleşi pentru a suprima un personaj devenit mult prea incomod).

De pe urma lui Gavriliţă Costache, familia va fi poreclită, în cronicile vremii, şi Gavriliţeşti.

După moartea lui Gavriliţă, îi urmează în dregătoria de mare vornic de Ţara de Jos, fiul său, Vasile (Vasâlie, Vasâlaki), care însă nu mai avea la fel de multă trecere la Domnie, ca tatăl său.

Încet-încet, şi ceilalţi Costăcheşti sunt decăzuţi din demnităţile avute anterior .

Vasile, căsătorit cu Catrina, născută Cantacuzino , a fost un personaj ceva mai şters şi mai neinteresant pentru cronici , dar un dregător iscusit şi onest, de care nu prea s-a plâns nimeni.

Acum încep să se profileze unele nemulţumiri faţă de Constantin Cantemir, care se înconjurase de mujici şi nu mai cinstea neamurile (există o radicală conştiinţă elitară în rândul boierilor moldoveni; pentru ei, celălalt nu este neapărat străinul, ci necredinciosul şi, poate în primul rând, mujicul.

De multe ori, boierii moldoveni se identifică mai lesne cu, să zicem, nobilii polonezi, decât cu ţăranii de pe propria moşie). În acest context, mai mulţi boieri de frunte ai Ţării de Jos se strâng, în 1690, la Băcani, lângă Bârlad, la nunta lui Ion Pălade. Printre ei: Costăcheştii şi vornicul Velicico Costin. Ei hotărăsc să fugă în Ţara Românească, unde să îi ceară ajutor domnului Constantin Brâncoveanu, pentru a-l instala domn în Moldova pe Velicico. Trădată însă de boierul Ilie Ţifăscul, zis Frige-vacă, conjuraţia a dat greş.

Velicico şi Miron Costin sunt ucişi din ordinul lui Cantemir (care va fi măcinat, mai apoi, de remuşcări), iar Vasile, Solomon şi Costachi Costache, împreună cu Gheorghiţă Mitre, spătarul Dedul, cei trei fii ai lui Miron Costin şi Nicolae Costin sunt închişi.

Aceeaşi soartă o va avea şi un alt grup de boieri, fugiţi în Muntenia şi readuşi: Lupu Costache, cumnatul său, paharnicul Lambrino, Antiohie Jora şi Bujorăneştii.

Cantemir are ordin de la Poartă să nu-i omoare pe prinşi; în plus, îşi aminteşte şi de jurământul făcut faţă de Gavriliţă, acela de a nu-şi atinge sabia de neamul său. Aşa că le cere să plătească, unii zece pungi, iar alţii cinci şi îi eliberează .

Vornicul Vasile o va găzdui în casa sa pe Maria, fiica lui Constantin-vodă Brâncoveanu, în timpul nunţii acesteia cu Constantin Duca, noul domnitor instalat în Moldova .

La 1696, este vel-vornic al lui Antioh-vodă Cantemir .

În anul 1701, revine la domnie Constantin-vodă Duca.

Vasile Costache se încuscreşte cu vistiernicul Iordache Ruset, care îl convinge la nuntă să se rupă de Duca şi să fugă în Muntenia, la Brâncoveanu.

Pleacă în Muntenia toţi Costăcheştii, împreună cu Mihalache Racoviţă, Ilie Ţifăscu, Lupu Bogdan şi alţi aproape 50 de boieri .

Boierii pribegi ţin sfat, împreună cu vodă Brâncoveanu şi hotărăsc să îşi aleagă domn dintre ei.

Până la urmă, Vasile Costache moare în pribegie, în Ţara Muntenească:

“Şi n-au apucat să-ş vie la pământul lui şi la casa lui, nice să să bucure de sfatul ce-l începusă” .


(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22130 (raspuns la: #21846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare IV) - de DESTIN la: 15/09/2004 03:54:54
(la: Cum gandim?)
Mai importanţi dintre fraţii lui Vasile sunt Solomon, mare clucer şi vornic, căsătorit cu o Catrina care, după moartea soţului său, va dărui un sfert din moşia Văscăuţi, Patriarhiei de Ierusalim (în anul 1714) şi Costachi, mare serdar la 1690, căsătorit cu fiica vornicului Manolachi Rosetti (de la el porneşte ramura Epurenilor) .

Dar cel mai de seamă dintre fiii lui Gavriliţă (al treilea al său şi primul cu Tudosica ) a fost Lupul Costache, un personaj cu totul excepţional al timpurilor sale şi, de aceea, temut şi invidiat de către contemporanii săi.

În timpul domniei lui Constantin Cantemir a ocupat dregătoriile de vtori-sluger şi vel-medelnicer.

Asupra domnitorului Constantin Duca are o mare influenţă (comentând unele sfaturi pe care i le dă lui Duca, Ion Neculce nu scapă prilejul de a-l caracteriza pe Lupu drept “bezmetec la minte” ) şi este vel-vistiernic, dar nu prea se pricepe la administrarea banilor .

Întreţine relaţii de prietenie cu stolnicul Constantin Cantacuzino (care îi trimite în dar, la 24 mai 1694, o Evanghelie greco-română, cu autograf) şi cu vodă Brâncoveanu .

În anul 1696, devine domn Antioh Cantemir, care îl numeşte pe Lupu comisar şi acesta reuşeşte, împreună cu alţi boieri, să îi alunge pe polonezi din ţară ; apoi devine mare vornic de Ţara de Sus.

Este apoi hatman, în timpul primei domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă71 .

În 1705, Antioh Cantemir revine pe Scaunul Moldovei, iar Lupu Costache este vel-vornic de Ţara de Jos .

Constantin Brâncoveanu trimite un sol în Moldova, pentru a aranja logodna fiului său, cu fiica lui Antioh. La marele ospăţ oferit în cinstea solului, Lupu se îmbată şi spune “multe cuvinte deşerte şi fără treabă…împotriva lui Antiohi-vodă”, fapt pentru care s-a şi ridicat masa .

Lupu ştia să-şi disimuleze marile ambiţii, dezvăluindu-le numai din cauza beţiei .

În 1707, devine domn, încă o dată, Mihai Racoviţă, iar Lupu, care este şi rudă cu el, rămâne, în continuare, vel-vornic de Ţara de Gios (Jos) .

În timpul lui Nicolae-vodă Mavrocordat, fuge în Transilvania, împreună cu nepotul Constantin Costache şi cu boierii Catargiu, Rosetti şi Racoviţă.

La 1711, devine domn Dimitrie Cantemir, iar Lupul Costache îşi recapătă vornicia Ţării de Jos .

Atunci când Dimitrie Cantemir decide să se alieze cu Ţarul Petru al Rusiei împotriva turcilor, Lupu Costache decide să rămână neutru, bogăţia şi puterea sa permiţându-i să o facă.

Astfel, se retrage la mănăstirea întărită Bursuci (de la care îi va proveni şi porecla de “Bursucul” ), împreună cu neamurile şi slugile.

Neculce scrie că boierul îi era dator lui Cantemir cu 3000 de galbeni, plus încă 800, pe care îi primise de la domn pentru a cumpăra pâinea necesară armatei. Boierul face un inteligent joc dublu, încercând să se facă plăcut atât ruşilor, cât şi turcilor.

Cantemir şi ruşii îl trimit pe polcovnicul Chigheciu, pentru a-l aduce pe boierul răzvrătit.

Acesta se preface însă bolnav şi scapă, trimiţându-i doar zălog pe fraţii săi şi pe unul dintre fii; apoi continuă să-l îndemne pe vizir să treacă Dunărea, lucru care va grăbi înfrângerea ruşilor .

Lupu continuă, în acelaşi timp, să le dea de ştire ruşilor despre mişcările otomanilor şi acestora să le trimită corespondenţa militară rusească, pe care o intercepta (“Numai Lupul vornicul au prinsu acele cărţi şi le-au trimis la veziriul, ca un împiedecătoriu de binele creştinilor”).

Această atitudine ne-ar putea duce cu gândul la lipsa completă de principii morale a personajului (care poate fi considerat şi un “spion dublu”); nu putem, totuşi, să nu ne lăsăm uimiţi şi să nu admirăm curajul şi abilitatea politică a acestui boier, care a reuşit să se menţină pe o poziţie de relativ echilibru faţă de două imperii aflate în conflict şi faţă de domnitorul Moldovei.

Prietenia lui Costache cu vodă Brâncoveanu ar putea veni în susţinerea ipotezei conform căreia boierul moldovean ar fi avut o înţelegere cu domnitorul Munteniei, amândoi dorind înfrângerea lui Cantemir .

Este arareori accentuat rolul decisiv pe care l-au avut Lupu Costache şi neamul său în eşuarea proiectului rusesc de la 1711.

Este greu de crezut că a existat o strategie coerentă de stăvilire a expansiunii ruseşti şi este sigur că boierii vremii nu îşi puteau imagina că Moldova ar fi putut fi transformată, pe viitor, într-o gubernie a Ţarului.

Dar o parte a elitei moldoveneşti din epocă intuia (chiar dacă prin prisma unor interese de “clan”) că aventura atât de bine intenţionată a luminatului prinţ-cărturar şi cu atât de generoase perspective în cazul unei victorii ruseşti, nu putea să fie aducătore de prea mult bine.

Iată, deci, că prudenţa poate fi şi ea, în anumite împrejurări, o formă de curaj.

Contrar tabloului făcut de către Ion Neculce, paharnicul Constantin Sion îl prezintă pe vornicul Lupu în termeni mult mai favorabili (influenţat fiind şi de ruso-fobia sa), drept un “bun patriot” .

Furios pe atitudinea boierului, Petru I a poruncit ca neamul Costăchesc să fie în veci blestemat în bisericile pravoslavnice ale Rusiei.

Lupu Costache nu s-a sinchisit, însă, prea mult de această afurisenie (aşa cum găsim în Psalmii Regelui David: “că ei vor blăstema şi tu vei blagoslovi”) .

(va urma)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22341 (raspuns la: #22130) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare V) - de DESTIN la: 16/09/2004 00:34:50
(la: Cum gandim?)
După dezastrul de la Stănileşti, Ţarul Petru se retrage şi, odată cu el, pleacă în Rusia Dimitrie Cantemir şi boierii filo-ruşi.

Abia acum iese şi Lupu Costache din întăritura de la Bursuci şi, rămas singurul cu care vizirul mai putea discuta, este chemat de acesta şi mustrat pentru “hainirea” ţării.

Boierul îi arată, însă, că nu sunt de vină nici boierii, nici ţara, ci numai Poarta, care instalează domni nedoriţi de ţară.

Vorbele Lupului sunt o adevărată pledoarie pentru alegerea domnitorului de către boieri şi ţară:

"Iar mai nainte era obiceiu de-ţi alegè boierii şi ţara domnu, pre cine poftiè ei, ţi pre acela punè şi Poarta".

Vizirul nu îi răspunde, dar nu va uita afrontul

Pe moment, însă, îl îmbracă pe Lupu cu caftan, numindu-l caimacam, împreună cu postelnicul Macsut.

Cei doi caimacami îl gonesc pe Curtu-paşa din Iaşi.

Odată intraţi în capitală, li se alătură un al treilea caimacam, vărul lui Lupu, Antiohie Jora, care dorea să-şi facă uitată colaborarea cu muscalii.

Lupu, “ca unu lup nesăţios”, a început să-i pedepsească pe foştii aliaţi ai ruşilor.

Căimăcămia lui a durat 40 de zile.

Răzpunzând unor jeluiri şi mânat, probabil, de aversiunea faţă de semeţul Lupu Costache, vizirul îi arestează pe caimacami şi îi trimite la Varna, unde vor sta doi ani (sau opt luni,dupa alte date ).

La 1712, este instalat domn al Moldovei, Nicolae Mavrocordat.

Foştii caimacami ies din închisoare, prin mijlocirea hanului, căruia îi dăruiesc câteva sate.

Temându-se de influenţa păstrată încă de Lupu pe lângă Poartă, domnitorul Mavrocordat îl recheamă în ţară, în iulie 1712, şi îi dăruieşte din moşiile celor aflaţi în surghiun în Rusia, printre care se găsea şi Ion Neculce (care îşi va recupera moşiile în timpul celei de-a treia domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă).

Întors în ţară, Lupu primeşte opt pungi de galbeni şi este făcut vel-vornic.

Neculce se plânge de mizeriile pe care i le-a făcut boierul, pentru a-l ţine departe de ţară şi a-i păstra moşiile.

Deşi fusese în cinstea domnitorului, la mazilirea lui Mavrocordat, Lupu îl vorbeşte de rău.

Aici, Neculce nu ratează prilejul de a încondeia puţin semeaţa familie a Costăcheştilor, atât de greu de supus oricărui fel de autoritate:

“…după cumu-i firea acestui neam a Gavriliţeştilor, de nu sint nici unui domnu mulţămitori, ce pre urmă tot cu năpăşti le mulţămesc”.

Lupu Costache începuse deja să aibă mult prea mulţi duşmani, care îi doreau dispariţia.

În anul 1716, Mihai-vodă Racoviţă vine în Moldova pentru o a treia domnie.

Lupu este pus vel-vornic de Ţara de Jos.

În urma uneltirilor lui Nicolae-vodă Mavrocordat, care nu uitase afrontul, vizirul Gin Ali-paşa îl arestează pe Lupu Costache şi, fără judecată, pune să i se taie capul, în câmp.

Corpul îi rămâne neîngropat, hrană păsărilor.

Împreună cu el au mai fost executaţi Mihai Cantacuzino şi spătarul Dudescu, pretextul fiind o presupusă colaborare cu austriecii.

Figura marelui boier este mult mai bine văzută în Cronica racoviţeană (Lupu fusese un apropiat al lui Mihai-vodă Racoviţă) şi în cronica lui Nicolae Costin, în care există, interpolat, acel Izvod Costăchesc scris, se pare, la porunca lui Lupu Costache (care simţea nevoia unei căi proprii de legitimare a acţiunilor sale), cu începere după data de 1 august 1712, deci după întoarcerea boierului de la Varna.

Cronica de familie ar fi putut fi scrisă de către un Ştefan Pădure, fiul preotului Pădure de Suceava şi fratele tiparnicului Dumitru Pădure.

Nicolae Costin ar fi putut primi izvodul chiar de la marele boier, spre a-l folosi ca sursă în alcătuirea cronicii sale.

Iată deci o altă latură a neamului Costăcheştilor, care nu au fost numai abili politicieni, ci şi cărturari (tradiţia cărturărească porneşte în familie de la Antiohie Costache, căsătorit cu fiica lui Grigore Ureche şi continuă cu Gavriliţă, Tudosica Costin şi Lupu).

Lupul Costache este ”reprezentantul tipic al boierimii moldovene din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi primele decenii ale scolului al XVIII-lea”, mai întâi partizan al luptei anti-otomane, mai apoi “credincios” turcilor.

Depăşind imaginea fixată de cronicarul Ion Neculce, descoperim în el un boier cultivat, cu ambiţii domneşti şi care, dincolo de ţesăturile intrigilor, se dovedeşte a fi una dintre minţile cele mai limpezi şi voinţele cele mai puternice din Moldova epocii sale.

Nu am dezvoltăm aici întreaga descendenţă a boierilor Costăcheşti de care am vorbit până acum, am exemplificat sintetic gandesc.

Amintesc aici doar ramurile care s-au desprins, în timp, din trunchiul comun al familiei, precum şi reprezentanţii cei mai importanţi ai acestora, oprindu-ma cu precădere la trei dintre ei:

vel-logofătul Constantin Costache, Veniamin Kostaki, Mitropolitul Moldovei, şi Emanoil Kostake-Epureanu, prim-ministru al României.

Epurenii şi-au luat numele de la vechea moşie a familiei (deţinută încă din secolul al XVI-lea), Epurenii din ţinutul Fălciu.

Mai importanţi:

-Manolache, fiul lui Costachi Costache. A fost mare-logofăt (1760); căsătorit cu Maria, născută Pallady.

-Iordache, fiul lui Lupu Costache. A ocupat, la 1727, dregătoria de vel-vornic în timpul domniei lui Grigore-vodă Ghika. A fost căsătorit cu o Racoviţă şi a murit asasinat la porunca domnitorului, rămânând fixat în conştiinţa populară, prin balada despre “Iordache al Lupului” (neînţelegându-se cu domnitorul, care se temea că Iordache i-ar fi putut uzurpa Scaunul, el fugise în “Ţara Bugeagului, scăparea pribeagului”, la tătari, cu care era foarte bun prieten; tătarii i-au propus chiar să intre cu armata în Moldova şi să îl instaleze Domn, în locul lui Ghika. Iordache a refuzat: “Cine-aduce oastea-n ţară, de blestemul ţării moară !”. Până la urmă, în naivitatea lui, se lasă convins de Ghika să revină în Moldova, unde domnitorul pune să fie decapitat, după ce îl primise la Iaşi cu mare cinste).

-Grigoraş, fiul lui Manolache, primul care ia numele de Epureanu. A fost vel-spătar şi a avut-o ca soţie pe Mariţa, născută Caragea.

-Iordache Epureanu, nepotul lui Grigoraş, mare-vornic, căsătorit prima dată cu o Callimachi şi a doua oară cu o Samurcaş.

-Emanoil (Manolache) Kostake-Epureanu(1824-1880, născut la Bârlad), fiul lui Iordache Epureanu.

A fost membru al Adunării ad-hoc a Moldovei, în 1857; preşedinte al Consiliului sub Cuza-vodă; preşedinte al Adunării Constituante din 1866; de mai multe ori ministru şi prim-ministru (în perioada aprilie-decembrie 1870, a condus un guvern de debutanţi, aşa-zisa “Cloşcă cu pui”, în timpul “revoluţiei” de la Ploieşti; al doilea său mandat s-a desfăşurat în perioada aprilie-iulie 1876).

Mai întâi conservator, semnatar al “Petiţiei de la Iaşi” (2 mai 1871) şi Ministru de Justiţie, se îndepărtează apoi de Lascăr Catargiu şi, în ianuarie 1875, se află în fruntea “independenţilor de dreapta”, pentru ca ulterior să se apropie de liberali şi să fie membru al “Coaliţiei de la Mazar-Paşa” (actul de naştere al Partidului Naţional Liberal, semnat în casa englezului Lakeman, poreclit şi Mazar-Paşa). Se retrage din Parlament în urma votării de către conservatori a Convenţiei comerciale cu Austro-Ungaria şi a concesiei pentru linia Ploieşti-Predeal. Liberalii câştigând alegerile, este ales senator de Tutova; devine apoi Ministrul Lucrărilor Publice, după care ajunge, în 1876, Prim-ministru şi Ministru la Comerţ, Industrie şi Lucrări Publice. Fiind un moderat, se vede tot mai izolat în partid.

Simţindu-se ca un “orfan” în camera dominată de “roşii” (liberalii radicali), demisionează din funcţia de Prim-ministru, primind elogiile lui Ion Brătianu, cel care îi urma în această demnitate (iată un fragment dintr-o cuvântare a lui Epureanu, ţinută în Cameră: “Mie permiteţi-mi a mă considera mai mult ca un copil orfan între d-voastră.”).

Kostake-Epureanu se distanţează de liberalii radicali (aripa Rosetti-Brătianu), alături de Mihail Kogălniceanu, Vernescu, Blaremberg, Grădişteanu, Pake Protopopescu şi alţii.

Combate Convenţia cu Rusia, pentru trecerea trupelor acesteia prin ţară, spre frontul din sudul Dunării:

“Şi încă o dată vă spun că concluziunea aci este că nici Convenţiunea de faţă nu poate să ne dea speranţă că va fi cea din urmă încălcare a teritoriului nostru”.

Manolache a fost un distins orator şi a fost căsătorit cu Maria Sturdza.

Felul independent în care acţionează Manolache Kostake-Epureanu faţă de facţiunile aflate în lupta politică la sfârşitul secolului al XIX-lea, oroarea lui de înregimentare şi ruso-fobia ni-l readuc în minte pe înaintaşul său, Lupul Costache.


(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

ISTORIE RECAPATATA(continuare VI) - de DESTIN la: 17/09/2004 03:17:00
(la: Cum gandim?)
Au fost si boieri ,au fost si conducatori ,au fost si romani...

Ramura Pătrăşcan îi are ca reprezentanţi pe :

-Matei Kostaki, zis “Petraşcanu”, nepotul lui Lupu Costache. Postelnic, căsătorit cu Ruxandra, născută Miclescu.

-Iorgu, fiul lui Matei Kostaki. Zis “Stoeşescu”, a fost căsătorit cu Catinca, născută Sturdza.

Ramura Talpan:

-Constantin, zis “Talpan”. Mare-vornic, căsătorit cu o Rosetti.

Din linia Negel se disting:

-Constantin Costache, fiul lui Vasile Costache. Căsătorit cu Catrina, fiica vornicului Iordache Roset. Poreclit “Negel”, din cauza unui neg pe care îl avea pe nas.

La 1707, în timpul celei de-a doua domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă este vel-comis şi domnitorul îl trimite, ca sol al său, în Muntenia, la nunta unuia dintre băieţii lui Constantin-vodă Brâncoveanu, cu fiica unui boier moldovean, Ilie Cantacuzino.

Constantin Costache ocupă aceeaşi dregătorie de mare-comis şi în timpul domniei lui Dimitrie Cantemir.

În 1712, în timpul celei de-a doua domnii a lui Nicolae-vodă Mavrocordat, este stolnic mare; domnul îl însărcinează cu îndeplinirea poruncii venite de la Poartă, de a curăţa Prutul de copaci şi crengi.

În 1716, vine pentru a treia oară la domnie, Mihai Racoviţă, iar Constantin Costache este vel-vistiernic şi domnul îl trimite, împreună cu vel-banul Macriiu, să adune două-trei mii de tătari, pentru a-i folosi împotriva austriecilor din Cetatea Neamţului.

Vistiernicul nu apucă să-i mai spună lui Racoviţă de venirea tătarilor, fiindcă austriecii ajunseseră deja la Iaşi.

Costache se ascunde în stuh.

După victoria turcilor şi izgonirea austriecilor, domnul îi trimite pe Constantin Costache vistiernicul şi pe Luca biv-vistiernicul în Bugeac, pentru a-i elibera pe robii luaţi de tătari din Moldova.

Casele domneşti arzând, Mihai-vodă Racoviţă se mută în două case alăturate, cele ale biv-spătarului Ioan Păladi şi cele ale lui Constantin Costache, acum vel-spătar.

După mazilirea lui Racoviţă, C. Costache este pus, la 26 septembrie 1726, caimacam, împreună cu vel-banul Sandu Sturdza şi amândoi îl vor întâmpina pe noul domn, Grigore-vodă Ghika.

La acest domn, Constantin Costache este hatman; plănuieşte, împreună cu neamurile sale (stolnicul Iordache Costache, fiul lui Lupu; paharnicul Gavril Costache; stolnicul Toader Costache), cu vel-vornicul Ioan Păladi şi fiul acestuia, vel-banul Toader şi cu spătarul Iordache Cantacuzino să fugă în Bugeac şi să-şi aleagă domn dintre ei.

Sunt însă arestaţi cu toţii; Iordache Costache este decapitat, ceilalţi sunt închişi o vreme, apoi eliberaţi.

La mazilirea lui Grigore Ghica, în 1733, C. Costache, acum vel-logofăt, este din nou caimacam, împreună cu Constantin Ruset, vel-vornic.

În acelaşi an, începe domnia lui Constantin-vodă Mavrocordat, la care Constantin Costache continuă să fie vel-logofăt. Aceeaşi dregătorie o va ocupa şi în timpul celei de-a doua domnii a lui Grigore Ghica, până când, la 29 februarie 1737, moare în urma unui atac de apoplexie (anterior ceruse, din pocăinţă, să nu fie îngropat în biserica Mitropoliei, ci afară, lângă uşă).

Iscusit şi influent, indispensabil aproape tuturor domnitorilor contemporani cu el, Constantin Costache este emblematic pentru acea boierime română care a fost, aşa cum frumos scria Ştefan D. Grecianu:

“braţul şi sufletul ţărei nóstre”.

De aceea, voi oferi, în continuare, un citat ceva mai amplu din acelaşi Ion Neculce care, cu toată aversiunea faţă de Costăcheşti, pe care nu şi-o ascunde pe toată întinderea cronicii sale, nu poate ca, la moartea lui Constantin Costache, să nu îi recunoască acestuia şi calităţile:

“Atunce să tâmplasă Costantin Costachie Gavriliţi, ce să poriclé Negel, c-avè un negel în nasu din naştire, cari era logofătu mare şi era cu zlotăria la Suceavă. Şi mergând la mănăstire la Suceviţi, sosind într-o simbătă sara la mănăstire, în 28 di dzâli a lui feurar, au şădzut cu igumănul şi cu alţi mazâli la masă, de-au mâncat bini sara, iar când au fost dispre dzuă, s-au sculat să margă la biserică duminică dimineaţa. Şi n-au apucat să agiungă în biserică, şi l-au şi lovit o ameţală, de-au cădzut gios în mijlocul mănăstirii. Şi luându-l ficiorii în braţă, de-bè l-au dus pãn’ la chilie, şi peste un ceas au şi murit.
Apoi l-au adus slugile la Ieş, şi i-au ieşi tu vodă înainte şi cu toată boierimea, şi l-au îngropat la mitropolii, afară lângă uşa bisericii, c-aşé au poftit el, să nu-l îngroape în biserică. Şi mari cinste i-au făcut la îngropare, şi mai mulţi oameni strâga "Dumnedzău să-l ierte"dicât "să nu-l ierte". Că măcaru că era om mânios şi zavisnic asupra unora, după cum îs pizmătari neamul Gavriliţăştilor, dar avé şi unili lucruri bune. Că era om şi harnicu, nici mitarnic sau lacom, şi era şi om libovnicu, ospătători. Dragă-i era cinstea şi mai aleasă decât toati era cè mai bună, că să pune tari în prici cu domnii şi cu alţii pentru ţară. Sta di să pricé, ca să nu o jăcuiască. Pentru acee nărodul mai mult strâga "Dumnedzău să-l ierte". Şi noă încă ni să cade, celor ce om citi, di vremi că sta pentru ţară cu bini, să dzâcim "Dumnedzău să-l ierte". Că boieriul cari stă cu bine pentru ţară di spuni, macar de-ar vini şi la primejdia vieţii, i să cade de la ace ţară şi di la peminteni a-i da mai multă cinste di laudă decât de hulă. Făcutu-i-au şi giupâneasa lui, unde l-au îngropat, mormânt di piatră frumos, ca să rămâie di pomeniri.”

Trebuie să fi fost un personaj cu totul excepţional acest Constantin Costache, dacă un mare adversar al familiei sale îi scrie un necrolog atât de emoţionant !

(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22589 (raspuns la: #22442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gabi.boldis - de nasi la: 20/10/2004 04:27:00
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
sper sa nu te superi, dar nu voi raspunde la citeva dintre ideile pe care le-ai enuntat. in loc de a ma lansa intr-o motivare a acestei decizii, iti citez din ce a publicat admin la data de 16/04/2004 si sper sa iei aminte: " In momentul in care in discutie incep sa apara cuvinte precum "tu", "tu esti", "tu faci", "tu dregi", alaturate de aprecieri cu conotatii negative, cu referire la partenerul de discutie, atunci poti fi sigur ca discutia s-a transformat intr-o (sterila) disputa personala. Exemple: "(tu) esti complet pe dinafara", "esti comunist", "(tu) habar n-ai ce vorbesti", "(tu) vii aici ca sa faci propaganda pentru...", "parerile tale sunt asa si pe dincolo" - inchei citatul

in alta ordine de idei, multumesc pentru lectia in sociologie. dar uite: am citit nu de mult pe undeva in antropologie (referitor la impartirea asta a muncilor/ atributiilor in cuplu) ca se trag din preistorie de pe vremea lui homo sapiens. nu mai situ numele autorului si nici n-am cartea la indemina.

ideea era ca femela (din motive de instinc matern) avea ca prima prioritate ingrijirea si protejarea puiului (sa-l alapteze, sa nu inghete de frig, sa nu fie mincat de alte animale) si ca urmare a evolutiei naturale, a dezvoltat "periferal vision" - abilitatea de "a vedea cu coltul ochiului" - si acea atentie distributiva pt ca trebuia sa keep an eye on the kids si in acelasi timp sa fie in garda la aparitia altor predators care i-ar fi mincat puii. de aici a aparut si acea abilitate de multi-tasking (care iata ca in ziua de astazi nu mai este o abilitate exclusiv feminina!). in cadrul aceleiasi evolutii naturale a speciei, masculul a devenit cel disponibil a procura hrana, prin urmare a dezvoltat acel "focused vizion" pt ca trebuia sa vineze si sa se concentreze asupra "tintei" - a prazii, de unde vine si abilitatea de concentrare (nici asta nu mai este in prezent o abilitate exclusiv masculina). dar in cadrul aceleiasi evolutii naturale, masculul a dezvoltat si capacitatea musculara mai mult decit femela. mai tirziu in istorie, pe acelasi principiu s-au "impartit" atributiile - barbatii predominant la muncile fizic solicitante (agricultura, constructia de locuinte, unelte, etc) femeile predominant la ingrijirea copiilor si muncile casnice.

evident, per ansamblu, a existat o anume directie in dezvoltarea fiintei umane si a societatii. dar aspectul pe care l-am pus in discutie este tocmai aceasta evolutie IN PREZENT, cind nu prea mai exista "meserii"/ atributii "economice" exclusiv masculine sau feminine. nu este normala atunci o reimpartire si a muncilor casnice? faptul ca in unele societati deja s-a intimplat acest lucru si in altele este un trend in dezvoltare, este un indiciu ca aceasta schimbare este inevitabila si trebuie sa ne adaptam ei. STATISTIC vorbind, nu putem clasifica marea majoritate a barbatilor romani intre grupurile sociale care au acceptat si mai ales s-au adaptat acestui aspect social - sa nu ma inteleaga nimeni gresit. iar constatarea mea a fost ca odata intrati in contact direct cu societatile in care a survenit deja schimbarea (din nou, repet, majoritatea - nu toti) nu se pot adapta sau nu vor sa o faca.

despre remarca ta "Una peste alta imi imaginez ca e teribil sa fi barbat in Romania, sa fii lovit de aceleasi necesitati ca un neozelandez, sa intri pe net din varii motive, si sa mai dai de cineva care te dispretuieste" - parerea mea este urmatoarea: nu dispretuieste nimeni pe nimeni, fiecare avem dreptul la parerile noastre si daca cineva nu e de acord nu inseamna ca dispretuieste sau altceva (bineinteles, atita vreme cit discutiile se poarta in mod civilizat)
he, heeeee! sa te tii taica! - de nasi la: 25/10/2004 02:36:07
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
he, heeeee! sa te tii taica! apai ce sa fac daca acu' imi pica mie fisa, ca la calculatorul meu in loc de emoticoane vad doar paranteze, punctulete... ce ti-e si cu comunicarea asta...

ca tot vorbi careva de fitile (nu shopirlitze) scurte. adicatelea ma tu ala! dai in mine, dai in fabrici si uzine! dai in TARA - dai in mine, dai in BISERICA - dai in mine, dai in X - dai in mine...
si uite-ashe inlocuim tara si biserica, ba cu una, ba cu alta, si vedem ca mai toti avem un lucru/ o idee/ "ceva" in care credem cu adevarat, pe care il pretuim atit de mult incit nu putem suporta sa fie atacate sau macar puse sub semnul intrebarii. asta pt ca ne identificam intr-un fel sau altul cu acel "ceva", devine o reflexie a acelui alter-ego. si cine rabda sa-i fie atacat ego-ul, chiar daca e el "alter"? are ceva legatura cu asta expresia "i-a pus sare pe coada"?

eeeeeeei, daca tot ma ingadui asa hypatie draga, cu shotii cu tot, sa iti povestesc un conflict.
....................................................................................
venea odata ca niciodata un soldatzel bezmetic si zicea:

ma cucoana hypatia, io-s crestin, tanti. da biblia am citit-o de 2-3 ori cap-coada si mi-a ajuns. pai ce sa fac amu' daca nu voi s-o cetesc in fiecare zi? nu mai sunt crestin adevarat? no, tul-ai domne, d-apai ce fel de crestin sunt atuncea? (acilea a se subintelege paranteze, punctulete si altele in loc de emoticoane ce n-am)

sta tanti hypatia si cugeta o tzira, nu vrea sa scandalageasca, da pin' sa zica ea "hop!" sare mushtaru' altuia.
pai bine mai soldat, ce faci, misti in front? aicea nu-i loc de invirtit. ori esti crestin au ba! nu esti, ca nu cetesti, sic!
da nici soldatzelu' nu se lasa, ca doar "GARDA MOARE DA NU SE DA BATUTA": ba nu! i-o mi-s crestin, ca m-a botezat popa la nascare si o data pe an ma-nchin lu Doamne-Doamne, nu lu Buddha sau altu'."

si ete-asa o tzira de cafteala condimentata pin' sare unu sa arunce o galeata de apa pe ei sa-i racoreasca. cicatelea compromis....
si compromite in felul urmator:
tu ala cu tzandara sarita, esti extremist, ataci, esti, dregi, faci, etc - asa ca marsh afara sau inchide pliscu! tu asta soldatzel (ca racanu' tot intreaba ce fel de crestin e el) zicem in felul urmator: ai de citesc biblia zilnic - crestini adevarati - nu-i mai numim asa ca sa nu te bashicam. ii numim crestini full-time. ai ca tine, "mai rarutz ca-i mai bunutz", ii numim crestini cu jumatata de norma.
acuma, bisericosu' ala cu capsa pusa, face si el ca Absalom (tac'su, regele david, n-a vrut sa-l lase rege in locu lui. asa ca s-a ushchit o vreme si s-antors cu armata sa-l ia de barba pe al batrin si bate acuma la portile slavite ale cafenelei impreuna cu soldati de-o teapa...)
si iac-asa soldatzelu bezmetic tre sa puna pushcociu la ochi, da cricneste: pai nenea, zice el, io n-am chef de cafteala asta. nu-i problema mea, nu ma doare pe mine capu'. doar n-ai zis tu ca sunt crestin part-time? acuma lasa-ma-n bobii mei, te apar si eu doar cu juma' de norma.

si asa s-a ajuns in imparatie la o cafteala generala. eu v-am spus povestea mea si-am incalecat p-o sha.
orice asemanare cu personaje reale este pur intimplatoare, copyright MGM (din nou paranteze si punctulete)
..................................................................................

iac-asa hypatie draga m-am scarpinat eu putin in crestet dupa ce-am zis de compromis. am stat si m-am gindit la drobul de sare si-am ajuns si eu tot la concluzia ta. compromisul nu face decit sa duca ultimately la alte frustrari, nu solveaza conflictul ci doar il faca sa rabufneasca in alta parte. da nu-i nimic. cum spuneam "garda moare da nu se da batuta" - ma mai gindesc si-ti spun cind oi "oua" alta idee.
gabi.boldis - de nasi la: 26/10/2004 11:45:50
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
no, hai ca daca am pacatuit, acuma sa-mi pun cenusa-n cap. corect? corect, ca nu vreau sa ma-ntelegi gresit:

cind ti-am raspuns la primul tau comentariu am infipt acolo un citat de la admin (tu faci, tu dregi, tu esti, tu alea-alea). n-am citat tot textul (asa mi-a trecut mie prin capatina, ca cine vrea se duce si citeste direct sa se lamureasca despre ce e vorba). da nu m-am giondit ca si eu la o adica, in locul altuia nu m-as fi dus sa caut textul si as fi luat citatul ca atare. uite pe motivul asta imi pun eu amu' cenusa-n cap....
dar, pt ca ma iei cu "Doamna" , ma scarpinai o tzira-n cap si-am zis ca poate ar fi trebuit. uite, admin continua cu ceva in genul acel "tu" din "tu faci si dregi" n-are legatura cu pluralul politetii. adicatelea daca in loc sa-i zici omului "ba/ tu esti dobitoc" ii spui "dumneavoastra sunteti dobitoc" tot insulta se chiama (sau in alt context - calomnie, atac la persoana, etc). din textul adminului reiesea clar ca a te adresa interlocutorului cu tu in loc de dvs nu e considerat nici macar lipsa de politete, daramite altele. problema nu consta in adresarea la plural sau singular, ci in verbul in sine (faci/ faceti, dregi/ dregeti etc)

asa ca gabi, sa nu intelegi ca as avea pretentia sa mi te adresezi cu "Doamna" sau dvs sau orice alte politeturi. sa pretinzi asta este o vanitate pur si simplu. bineinteles, daca tii tu neaparat sa ma domnesti si dupa clarificarea asta, nu ma supar si nu ti-o iau in nume de rau.

ca fapt divers - in engleza vorbita aici, oamenii folosesc (destul de des) pluralul cind se refera la propria persoana, dar are cu totul alta nuanta. intilnesti asta in vorbirea intre prieteni, casual talk etc.
de exemplu il intreaba "vrei ceva de baut" si ii raspunde "give us a beer" (da si mie-o bere), sau x spune "am desenat ceva" si y zice "gi's (give us) a look" (ceva in genul ia,/ da sa vad si io). eh, ce ti-a si cu darul asta al vorbirii, de cind cu turnul babel nu se mai intelege om cu om asa usor...

hai, gata paranteza, ca dupa atita cenusa-n plete o sa-ncep a tusi.

acuma sa iti raspund (daca poti considera asta un raspuns)

"In viata dumneavoastra sociala, cu cati barbati romani ati avut un contact intim, direct, si cu cati neozelandezi" - eheeeee, taica, frumoasa incercare. apreciez, este cunning, da nu tine shmecheria. daca-ti raspund ca muuuuuuuulti - vii dupa aia si zici (sau ii lasi pe altii sa lucreze pt tine, fara sa mai trebuiasca a chibitza de pe margini) ca - ahaaaa, pai madama-i parashuta, dom'le! daca iti iti zic ca putini - ete na, cucoana-i .. "frustrata". daca-ti zic ca suficienti ca sa imi formez parerea si sa cred in ce spun - da de unde sa stim noi ca-i asa? noi vrem dovada - "desdemona da batista!"

oricum mi-ai adus zimbetul pe tastatura. eu astea le numesc tactici de x si 0 adaptate la dezbateri. adica pui interlocutorului o intrebare, la care orice-ar raspunde tot gresit este, si ii inchizi pliscul. dar zimbetul avea legatura cu vindutul castravetzi gradinarului - (exemplu la aceasta conferinta, doar cu citeva zile in urma).....

(glumesc, sper sa nu mi-o iei in nume de rau) dar lasind gluma la o parte - este intr-adevar o indiscretie, pe care nici eu nu ti-o iau in nume de rau. "si iarta-ne noua grashalele noastre precum iertam si noi gresitilor nostri..." daca m-ar auzi ma'mare, ce mindra ar mai fi ea. parc-o si vad: i-ar trece supararea ca nu ma duc in fieshce domenica la biserica...

"M-ar mai interesa sa stiu care a fost venitul dumneavoastra in tara, si care ar fi acum" - ei, cam aceeasi indiscretie, dar ca sa-ti spun drept, in primul rind nu vreau sa deviez cu mina mea discutiile de la tema.
ce-i drept, ai putea argumenta ca pot raspunde in afara conferintei, dar vezi tu cum sta treaba cu anonimatul, si cu internetul in general? ca tot facuse racovitan discutie pe tema asta. nu te cunosc, nu stiu cine esti - nici tu nici alti interlocutori - si atunci ce motiv am sa imi pun biografia pe tava? adica un motiv mai bun decit satisfacerea curiozitatii profesionale (asta doar pt ca asa ai spus tu, dar realitatea poate fi la fel de bine alta, la fel cum eu pot foarte bine sa fiu un barbat pus pe shotii, care scrie sub un nume de femeie). am dreptate sau nu?

daca vrei insa sa discutam despre aspectele sociale/antropologice - sau nu, ale temei pe care am propus-o, cu cea mai mare placere.







#26245 (raspuns la: #26207) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
leme - de Belle la: 03/11/2004 00:33:21
(la: Trancaneala Aristocrata)
pai la fiert eu am pus si oase de vitel cu cartilagiu pe care dup-aia le-am scos si le-am aruncat, si la sfarsit dupa ce pun inapoi burta taiata fasii si legumele si usturoiul si otetul, inainte s-o iau de pe foc o dreg cu galbenus de ou batut cu smantana
#27431 (raspuns la: #27430) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Papasha pune de inc-o mineria - de petrecar la: 16/12/2004 17:22:25
(la: Iliescu il gratiaza pe Cozma!)
Doamne fereste de asa ceva! Nici în glumă nu trebuie să ne gândim că ar mai putea fi posibil!
Asta ar însemna întoarcerea României cu 15 ani în urmă si daca prima dată am putut drege lucrurile în acest timp, a doua oară probabil că va dura mut mai mult.
Din fericire (din acest punct de vedere, măcar) nu prea mai sunt mineri.
Ce e drept, însă, mai sunt cei care i-au organizat si pot gasi oricând alte categorii care să ia locul minerilor.
Pentru cei care au cunoscut macar una dintre mineriadele din ianuarie, februarie, iunie 1990, 1991 sau cele din timpul domniei lui Constantinescu, sau care măcar au văzut imagini de atunci este clar de ce aceste lucruri nu trebuie să se mai întâmple si pentru ce ele trebuie investigate si adevăratii vinovati să fie pedepsiti.
Eu speram de fapt ca acest lucru să se fi întâmplat în perioada 1997-2000, dar, din păcate, numai mineriada din 1991, cea care l-a dat jos pe Petre Roman de la sefia guvernului de atunci a fost investigată si pe această bază a fost condamnat Cosma.
Prioritatea ar fi fost însă mineriada din 13-15 iunie 1990, soldată din păcate cu mult mai multe victime decât cea din 1991 şi cu niste consecinte foarte grave pe plan international, consecinte care au facut ca România să amâne integrarea în NATO si UE. Acestă amânare a însemnat costuri de integrare mult mai mari.
Sunt foarte curios dacă Băsescu va include si aceste investigatii printre prioritătile sale!
#31783 (raspuns la: #31779) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum - de nasi la: 10/01/2005 11:05:13
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
stii cum e cu internetul asta si cu "numele de utilizator"? ca sa nu mai vorbesc de veridicitatea celor spuse in acest context... asa cum poate fi adevarat, la fel de bine poate sa nu fie. recunosc, poate sunt putin sceptica in privinta punerii de cenusa in cap, si parca il simt pe "al" de pe umarul sting cum da din copitutze ceva la genul "hai, mai, ca asta e pus pe sotii, s-o fi plictisind acasa, conversatiile pe net sunt domeniul unde necunoscutii pot sa gargariseasca mult si bine si sa inventeze orice.... etc, etc".
trebuie sa recunosc. o parte din mine crede ca toata povestea asta e o gogorita, sau macar e umflata. dar pe de alta parte, fie chiar si de dragul topicului, inclin sa-ti dau crezare (chiar daca trebuie sa repet, nu pe deplin). ok. am terminat cu aburelile de genul "o fi, n-o fi".
ca sa iau veridicitatea spuselor tale "for granted", stii tu, multi au spus ca barbatii si femeile vorbesc 2 limbi diferite.
ca tot te vad credincios (in sensul religios) fac o paralela cu vechiul testament, daca ma ierti de blasfemie... povestea cu turnul babel - la inceput vorbeau oamenii aceeasi limba, s-au apucat sa construiasca un turn care sa ajunga pina la cer, lui dumnezeu nu i-a placut si le-a amestecat limbile de nu s-au mai inteles unii cu altii si n-au mai construit nimica... eu cam asa vad chestia asta , adica barbatul si femeia pornesc la drum vorbind aceeasi limba, limba iubirii, si pe parcurs... ajung sa nu se mai inteleaga.
de fapt, ajung sa nu mai inteleaga unul ce vrea celalalt sa spuna cu adevarat.
nefiind de specialitate, imi e putin peste mina sa explic foarte clar chestia asta, dar sper sa reusesc sa ma fac inteleasa cit de cit.
cum vine treaba cu a intelege ce vrea celalalt sa spuna cu adevarat? ceva in genul
Ea: "m-am saturat sa tot faci, zici, dreci" sau "tu niciodata nu..."
El intelege ca ea il acuza ca MEREU adica tot timpul, adica in fiecare zi face, drege, spune - si ii sare tandara, pt ca normal ca o astfel de acuzatie i se pare injusta. sau intelege ca NICIODATA insemna ca NICIODATA (niciodata nu face piata, nu stringe masa, nu face aia sau ailalta) si bineinteles ca si aceasta e o acuzatie injusta.
aici as pune eu "acuzatie" in ghilimele, pt ca barbatul percepe chestiile astea drept acuzatii, sau reprosuri nejustificate. si imediat se pune intr-o stare defensiva si nu se mai intelege nimeni cu el....

ce vrea "Ea" sa spuna DE FAPT e (poate) ceva in genul "of ce zi nasoala am avut astazi si ce m-au enervat aia la serviciu sau ce m-a suparat nu stiu care, si sunt obosita si ma simt ca un kk si abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad - nu sa-mi vars nervii pe tine, ci pur si simplu sa-mi descarc sufletul ca simt ca explodez si am nevoie sa-mi impartasesc "of-ul" cu cineva. " bineinteles, acel "cineva" este de cele mai multe ori partenerul de viata - una dintre persoanele cele mai importante din viata femeii.
vezi tu, carapiscum, daca te uiti la cum functioneaza "prietenia" intre femei, si "prietenia" intre barbati, ai sa constati si tu singur diferentele. barbatii nu se contrazic si nu se "acuza" decit daca vor sa se ia la pumni. femeile o fac pur si simplu pt ca asa au invatat sa comunice - (chestia de la Freud cu castrarea nu se refera numai la "traumele" psihologice cum credea el, dar are implicatii si in domeniul abilitatii feminine de a se exprima. cu cit femeia a fost invatata mai mult ca nu e ok sa vrea ceva pt ea insasi, pt placerea ei, ca nu "i se cuvine" cu atit mai greu ii va fi sa se exprime clar si raspicat, cu atit mai greu ii va fi sa fie "assertive").
deci cum spuneam, asa au fost invatate sa comunice unele cu celelalte, si de multe ori asa reusesc femeile sa isi rezolve anumite probleme - le e mai usor sa ajunga la niste concluzii sau rezolvari, discutind problema si analizind-o pe-o parte si pe alta impreuna cu altcineva, mai degraba decit inchizindu-se in sine si buchisind acolo, pina o trosneste "evrika!"...
pe de alta parte, n-ai sa vezi 2 prieteni (barbati) la modul "suna unul pe altul la telefon toata ziua sa vorbeasca despre toate prostiile, sau "hai sa ne-ntilnim in oras, si poate vedem un film, poate mincam ceva, poate ne uitam dupa niste pantofi, vedem noi...")

eeeei, si aici incep problemele..... ea vine acasa ca un arici si vrea sa se descarce. el nu stie s-o inteleaga, se simte acuzat pe nedrept (deci se simte si iubit mai putin si nici macar nu pricepe care e cauza) - prin urmare se enerveaza. si ce face? prima greseala: se apara! ai sa rizi, dar asa e. cind un barbat "se apara" in fata unei astfel de acuzatii, nu face decit sa spuna ceva in genul "ba nu-ui adevarat", ceea ce in limbajul femeii se traduce cu "ba n-ai dreptate, ca uite, nu intotdeauna, sau nu e chiar niciodata..., (adica n-ai nici un motiv sa te simti asa - asta 1 la mina greseala) si nu-mi servi mie chestii din astea pe care nu le merit (2 greseala)
ca sa explic putin. greseala 1 - in limbajul femeii, exact asa se traduce ba nu=n-ai dreptate=n-ai dreptate sa te simti asa=nu e corect sa te simti asa=sentimentele tale nu sunt bune/corecte=situatia e buna, tu nu esti=e vina ta. deci, ce se intimpla, femeia vine acasa, la persoana iubita, cu asteptarea de a-i fi alinate durerile/temerile/supararile etc, si primeste opusul asteptarii ei, deci se simte tradata.
greseala 2 - barbatul incepe sa se justifice, sa-i aduca argumente, "dovezi" ca ea greseste (nu ca ea greseste si el are dreptate, ci ca"ea gresete" - asa "se traduce" in limbajul femeii) si cu asta a inceput conflictul.... si cu timpul conflictul se adinceste, certurile sunt tot mai multe si de obicei pe aceleasi teme... ea se simte din ce in ce mai mult "tradata" el se simte din ce in ce mai mult "invinovatit" pe nedrept, apar resentimentele si uite-asa cei 2 uita "limba iubirii" pe care o vorbeau amindoi la inceput si nu se mai inteleg unul cu celalalt...
nu spun acuma ca barbatul e de vina ca reactioneaza asa. vina este egala. si de cele mai multe ori nici macar nu este a lor. nici barbatii nu stiu "sa asculte" cu adevarat, sa inteleaga ce vrea sa spuna femeia de fapt, dar nici femeile nu stiu sa spuna pe intelesul barbatului ce vor de fapt. si bineinteles aici joaca un rol destul de mare si familia, si societatea, mediul, etc. in multe cazuri schimbarea este deosebit de grea.
in fine, sper ca nu te-am plictisit si ca am reusit sa explic cit de cit pe intelesul tau (he! he!, al unui barbat! :))



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...