a esi inainte cu piine si sare

Masurarea stralucirii, care e poate o timpenie a unui marketing advisor sau a unui copyrighter care a trecut pe la scoala si tine minte numai fumurile de tzigara "cu iarba" de la veceu, e o prostie si mai evidenta cind ne uitam la afisele electorale care apar prin presa.
Parca exista mai multe universuri, al lor, al nostru, al altora, si al unora care cred ca ailalti sunt tare prosti.
Numai asa imi explic ce incredibile circumvolutii poate sa aiba inapoiatul mintal care face un afis cu Traian Basescu zimbitor la o intrare in Bucuresti, cu o piine si sare in mina, si in spate e nici o masina pe strada si scrie sus bine ati venit. Si strada arata fara gropi.
Ieri am venit de la Craiova si am facut o ora de la Pitesti la Bucuresti si alta ora de la intrarea in Bucuresti primii 6 Km, prin niste hirtoape, nervi si blocaje de neinchipuit. Realitatea si afisul electoral... o rusine.
PER ne prezinta un tip pe fond galben mushtaros si urit un tip fotografiat de sus care se uita la noi... PER sunt ecologistii... vai de scoala de afis romaneasca... PUR pe o juma de pagina in Jurnalul National ne arata o gagica imbracata in verde, pe fond albastru, cu aur la urechi, un lantzoi galben la git, cu o mina ridicata ca un militzian care zice stop, si una strinsa pumn; mina cu palma desfacuta are un lantz de aur de un chil si un ghiul, si ailalata, alt ghiul.
Masurarea stralucirii, domnu` Bora?
Vai de mama noastra...
Tzara arde si baba se piaptana.
Asta apropo de imagine, ca asta e firul discutiei, desigur.
Dar nu se pote sa nu ma umfle risuplinsu cind vad afisul pe care scrie cu litere mari asa:
=================
Jurnalist.
Lider.
Mama.
...Primar!

Voteaza Monalisa la sectorul 1!
=============
Ca restul afisului era rupt, atit am citit.

Mare e stralucirea ta, Doamne.

Draga Honey in the Sun,

Televiziunea comerciala nu are ca scop educarea maselor. Cineva spunea: "Cantitatea de inteligenta in lume este constanta in timp ce numarul populatiei este in continua si rapida crestere".
- Televiziunea comerciala se adreseaza in mod deosebit numarului crescind de idioti.
- Recunoscut sau nu, televiziunea are un rol politic, iar din punct de vedere politic nu exista nici un interes sa educi masele. O populatie educata este greu de controlat si manipulat.
- Filmele proaste sint mai ieftine. Daca s-ar transmite numai filme bune atunci populatia nu ar mai merge la cinema si nu ar mai cumpara DVD-uri.
- Emisiunile de stiinta/documentariile interesante nu sint sponsorizate de nimeni pentru ca au putini auditori.
- Valoarea actuala si generala a oamenilor care lucreaza in arta este foarte scazuta (actori, regizori, muzicieni... etc). De ani de zile premiile oscar se impart intre aceeasi actori, regizori, producatori, costumieri femei de serviciu si gunoieri. Actorii de valoare poti sa-i numeri pe degete, iar regizori?.... probabil iti trebuie numai un deget. Luptele pentru suprematie de la Hollywood stopeaza penetrarea adevaratelor talente.
- Filemele europene sint prea filosofice si nu sint intelese de "prostul de rind" si atunci nu au audienta. Deci "Maria", "Sclava Isaura", "Dinasty" devin piinea si sarea cu care sa hranesti sufletele deziluzionate si mintile indobitocite.
- Ca sa umpli programul 24 de ore pe zi, zapte zile pe saptamina, 364/365 de zile pe an... nu este deloc usor, mai ales cu penuria de talent si inteligenta din industria de entertainment

Si daca as sta sa scriu toata noaptea... tot nu as epuiza toate motivele pentru care televiziunea este de "rahat" in toate tarile din lume...

Sint sigur ca tu stii toate acestea si ca ai pornit aceasta conferinta doar ca sa ne dai un subiect de discutie.

Multumesc si numai bine,

Dr Evil.

Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
pasari adorm daca amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirsie, ninge.

Case cuprind sufletul zilnicei fringeri,
oamenii sint umbre tacute de ingeri,
nimeni aici legea cereasca n-o calca,
sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca.

S-a auzit de peste uliti o veste,
un nou nascut viu intr-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe carute mai cara,
ultim sarut, ca o pecete de ceara.

Misticul sat luneca in rugaciune,
nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile tin sipete de adevaruri.

Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,
cucii dispar langa clopotnita arsa,
cade-n fintini ziua sa urce iar, miine,
in amintiri satul miroase a piine.

In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
nevinovati, anii se-ncarca de vina
cum ne-ating, fiintele cum le declina.

Sara pe deal seamana cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,
sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul.

Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,
sara pe deal, totul deodata invie,
sara pe deal, muzica din poezie.

Caii in apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternica fie-i,
noi intre noi sa mai gustam cat se poate
sara pe deal, cea mai de pret dintre toate.

Si sa privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,
iar dupa ei se mai aude o toaca.

Urmele lor sint sau copiii sau munca,
intr-un temei lasa intreaga porunca,
sara pe deal nu e dacat un amestic
de fabulos, de nebunesc si domestic.

Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda,
carii batrini de-o vesnicie lucreaza,
printre copii zgomotul lor isca groaza.

Daca intinzi mana cu-o mica lumina
ai sa si simti vrejuri crescind in gradina,
niste pindari, haulituri isi arunca,
fetele mari grup se intorc de la lunca.

Poarta in sini dorul de-o mana barbata,
cei cautati mult mai tarziu se arata,
podul pe rau scirtie si se indoaie,
mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.

Lina-n fuior in turbioane se leaga,
creste-n dovleci dor de saminta intreaga,
parca de ieri luna rasare-nspre miine,
plange-un copil, sau parca latra un caine.

Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,
sfinti intelepti celor cuminti li se-arata,
sara pe deal, uite un minz care moare,
suflet din el, ca si o seara apare.

Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa,
ultimi copii striga pe ulita noastra,
blinde bunici ii insotesc din fereastra.

Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica,
sara pe deal e ca un duh de bunica,
fruct zemuit imprastiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai nostri fac focul.

Sara pe deal, dulce vinare de vara,
azi nici un om nu are dreptul sa moara,
sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic,
cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic.

Sara pe deal, cinepa fumega bice,
cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,
toate ramin, precum au fost in natura,
starea de om trece spre starea cea pura.

Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
sa o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii.

Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare,
tu sa ne dai o crestineasca iertare,
sara pe deal, nu a murit idealul,
sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.

Ca sa se dea un raspuns corect comentariului dvs. (aveti multat dreptate, dealfel.... este, intr-adevar, un paradox) cred ca ar trebuie sa stim mai mult despre cum functiona (sau putea functiona) economia romaneasca pina in 1990 (eu nu stiu prea multe despre subiect pt. ca in 1989 aveam 17 ani), ce mergea, ce nu mergea si ce s-a distrus dupa '90 incoace.

Cred ca romanii au avut intotdeauna capacitatea intelectuala de a realiza dar, din pacate, pina in '90 au fost comunistii la putere si, dupa '90, au inceput furturile.

Cred ca intrebarea corecta este sau, mai degraba, problema corecta de pus este, nu cumva toata inteligenta si nivelul intelectual elevat al (unor romani) sint puse in slujba capatuirii proprii, atit si nimic mai mult?

Roamania era, odata, grinarul Europei. Dupa '90 am inceput sa importam griu... In felul acesta, presedintele vreunei companii de import-export s-a imbogatit, cineva de afara si-a vindut marfa si iata cine sufera: noi, cumparatorii, pentru ca trebuie sa platim mai mult pe o piine si taranul roman, care probabil nu mai are pentru ce sa munceasca. De fapt, in multe situatii, munca lui (griul) putrezea prin vreun siloz. Acelasi lucru cred ca s-a intimplat si cu sarea. Isi mai aduce cineva aminte de sarea importata de la turci???

Extrapolind putin, am sa fac referire la litoralul romanesc... este superb.... cu toate acestea, oamenii care au bani prefera sa se duca "afara". De ce? Pentru ca, din cauza luptelor interne pentru vinzarea-cumpararea hotelurilor etc. nu se fac renovari si se mentin niste preturi ridicole pt. ceea ce se ofera. Din nou: noi, ca si tara si indivizi, separat, suferim si cistiga Turcia etc. si agentiile de turism.

Nu sint economista, acestea sint doar niste obseravatii si s-ar putea sa fie cu totul gresite.

Si, nu in ultimul rind, sa nu uitam de "creierele" importate din Romania de catre occident. Sa ne gindim numai la micutii olimpici la matematica, 12 sau 13 ani, care ajung, sa zicem, in USA si sint recrutati. Mai exact sint lasati sa mai dospeasca in Romania inca vreo 5 ani si apoi au garantat un loc in vreo mare universitate de aici. Parintii sint fericiti si ei de asemenea... Isi incep viata bine, se bucura pentru ei insisi si iata cum inca o generatie de capacitati ne-a fost, subtil, luata de sub nas. Nu sintem singurii in situatia aceasta... Am urmarit recent un reportaj despre o facultate in India, un fel de Automatica din Politehnica noastra, unde studentii erau asa de bine pregatiti incit, la absolvire, 95% aveau deja pozitii asigurate in USA.

Eu sper, totusi, ca la un moment dat sa stim sa ne apreciem valorile interne. Daca nu ne vom iubi pe noi insine, ca si natie, daca ne pierdem identitatea, incepind de la religie si continuind cu toate micile amanunte (pozitive) care ne caracterizeaza ca romani atunci sintem pierduti.

Sa va dau un exemplu: sotul meu este catolic... am refuzat o nunta catolica si nu intru in bisericile lor. Copilul meu va fi crestin ortodox si va fi, in primul rind, roman.

Cred ca Dumnezeu ne iubeste pe noi, romanii, si - pentru cine a avut ochi sa vada - ne-a aratat de nenumarate ori ca ne iubeste. Odata si-odata ne va fi bine, chiar daca beneficiarii vor fi copii sau nepotii nostri. Cumava, de-a lungul istoriei, am trecut cu bine peste tot. La fel va si acum.

Hypatia draga, nu sari asa de repede la concluzii, constat ca tu pui intrebarile si tot tu iti dai singura raspunsurile... :))
si raspunsurile nu reflecta realitatea.. :(

Ah, Anita... daca n-ar exista, ar trebui creat!
Una dintre putinele persoane prezente pe forum cu care mi-ar place sa discut de "vive voix" (sa-l intalnesc in realitate), chiar daca n-avem aceleasi opinii.
Si eu regret ca nu-l "aud" pe alte subiecte, m-ar interesa opiniile lui...
Injurios, spui? mai repede tachinarie amicala...

Evul Mediu? Da' esti specialist in istorie, Hypatia?

...sar'mana!

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Florine, nu stiu cit de mare ti-a fost mindria cind ti-ai mincat micii de Simbata dar daca folosesti reteta care ti-o dau eu acuma o sa ma pomenesti o viata si cine maninca la tine o sa te pomeneasca la fel.

Sapte ani de zile am tot incercat tot felul de retete cum sa facem micii sa ne iasa asa ca la Fabrica de Bere din Timisoara, adica BUNI, dar nu ne-a mers nici cum, pina cind intr-o zi am gasit secretul.

Tot secretul este sa folosesti trei feluri de carne: vita, porc si miel. Dar nu in cantitati egale. Nu stiu sa-ti dau cantitati exacte pentru un anumit numar de mici dar ce pot sa-ti spun este ca daca folosesti doi pounds de vita atunci pui un pound de porc si jumate de pound de miel. Stiu ca altii folosesc bicarbonat, dar noi nu punem de loc, nu i-am vazut rostul asa ca nu pune nici tu. Noi cind cumparam carnea de miel nu o cumparam macinata. Preferem sa o macinam noi in food processor pentru ca ne place sa fie mai mare macinatura, dar cea de vita si de porc o luam gata macinata. Vezi, la mici nu poti sa pui carne fara grasime, grasimea e tot farmecul micilor gustosi. Condimentarea o faci simplu, sare (Kosher, foarte important), si fresh ground pepper. Dar daca ai si niste Seasoning salt, poti sa pui si din aia. Binenteles pui bere si usturoi cit cuprinde. La cantitatea de mai sus o jumatate de doza (6 oz.) de bere dar daca vrei poti sa pui mai mult, dar nu mai mult de 10 oz. Usturoi pui cit vrei, noi punem cit mai mult usturoi ca sintem morti dupa el. Dupa ce ai framintat bine compozitia o lasi vre-o 20 de minute sa se odihneasca si apoi te apuci de format mititeii. Intre timp iti incalzesti BBQ-ul bine de tot. Cind ii pui la rumenit neaparat sa dai focul mai la medium, depinde cum este BBQ-ul tau, si sa stai linga ei ca toata grasimea o sa curga si o sa faca flacara si nu-i voie sa-i lasi sa se arda. Iti spun ca o sa-ti iasa niste mici de o sa maninci pina prostesti. Numa' sa ai mustar din ala bun si piine de la brutarie, altceva nu-ti mai trebuie. Fetele poate ca o sa vrea o salata pe linga, mie-mi place de varza rosie cu ulei de masline, sare, piper si marar (nu folosesc otet). Mama mia !!!acuma mi sa facut o foame si mi sa facut gura apa numa la gindul mititeilor.

Oh, si inca o chestie. Daca iti faci compozitia si iti ramine, nu-i nimic. O pui la congelator protejata bine in staniol si punga de plastic si cind ai pofta din nou o scoti, o lasi la dezghetat si-o faci la fel. O bunatate!!! nu altceva.

Sint curioasa cum ti-a iesit mincarica? Eu ieri am facut din nou chestia cu vinete ca nu ne-am saturat de ele inca.

Pentru cei care-s vegetarieni sau daca cineva vrea sa faca pauza de la carne vinetele pane se pot folosi in sandviciuri in loc de carne, gusta mortal, mai ales daca pui o felie de rosie si niste brinza intre cele doua felii de piine.

O alta reteta care ma gindesc sa o fac cu prima ocazie este lazanie cu vinete, ciuperci si alte vegetale. In cazul acesta vinetele nu se fac pane in ou si faina, ci doar se taie felii si se rumenesc un pic pe-o parte si pe aialalta. Ciupercile si vegetalele se pregatesc in felul urmator. Se incinge un pic de ulei de masline in care se pune usturoi taiat marunt si ceapa taiata felii foarte subtiri si lungi. Se lasa sa se topeasca ceapa, si apoi se pun ciupercile si se lasa sa se distuiasca bine de tot. Dupa aceia se adauga vegetale de sezon, morcovi, telina, brocoli, ardei rosu, ardei verde, etc. Nu conteaza ce vegetale, numai sa fie in cantitati egale, ciupercile avind cantitatea cea mai mare. Binenteles in timp ce se distuiesc se mai poate adauga ulei de masline daca nu ajunge, si apa, sau pentru cei care nu sint pe dieta, chicken broth. Dupa ce toate vegetalele sint aproape facute, se pune de-oparte si te apuci de facut lazania. Se cumpara orice fel de foi de lazanie care preferi, si le fierbi dar nu le fierbi prea mult pentru ca ele vor mai sta in cuptor. Tava in care le asezi o ungi cu un pic de ulei de masline si pui primul strat de foi de lazanie, apoi vinetele, vegetalele, brinza rasa, si din nou lazania, vinetele, vegetalele, brinza rasa, pina nu mai ai ce sa pui. Ultimul strat trebuie sa fie lazania. Nu uita sa pui si niste sos de spaghete printre rinduri, dar se poate si fara. Totusi deasupra trebuie sa pui niste sos pentru ca sa nu se usuce lazania si niste brinza rasa. Se da la cuptor la temperatura care este indicata pe cutia de foi de lazanie, dupa capul meu la 375'F, si se lasa cam 20 de minute, sau pina cind crezi ca toate gusturile sau imbinat si brinza sa topit.

La reteta se poate sa adaugi si carne tocata pregatita separat si stoarsa de grasime bine de tot. Poti pune chiar carne care ai taiat-o marunt de tot si gatita odata cu ceapa si usturoiul si-apoi cu vegetalele. Dar nu cumva sa pregatesti carnea tocata impreuna cu vegetalele ca-ti iese gretos rau de tot. Daca vrei carne tocata, aia o faci cum am zis separat. Pui carnea intr-o oala o condimentezi cu sare si piper si o prajesti incet. O sa lase foarte multa grasime care eu tot timpul o arunc. Storc carnea bine de tot prin presare. Dupa ce s-a facut carnea atunci pun sos de spaghete si amestec bine de tot. Se pune in straturi separat de vegetale. Dar daca vrei carne in reteta asta eu zic ca mai bine pui carne taiat marunt, adica cit sa poti baga odata in gura.

Reteta iti i-a mai mult timp ca sa o faci, dar cred ca merita, mai ales daca servesti de mai multe ori din ea. Oricum a doua zi este si mai buna, pentru ca toate gusturile s-au imbinat mai mult. Sper sa va placa.

nu vreau sa iti dau dreptate (sa nu-mi sara careva in cap ca iti cint in struna) sau sa te contrazic, uite de ce "m-am lovit" eu aici am in ce priveste relatiile client-banca, tot vorbeai de...
de fiecare data cind raspunsul a fost "nu se poate" (ce-i drept rar) n-au asteptat sa ii intreb eu de ce. imediat dupa acel "nu " mi-au oferit ei singuri explicatiile, in aceeasi propozitie. si CEL MAI IMPORTANT, nu au asteptat sa-i intreb eu ce se poate face in cazul meu. au si inceput sa-mi insire ei optiunile.
in ziua de azi rar ma mai duc la banca dar indiferent de taxele pe care le practica orice banca aici, toate isi pretuiesc clientii - acestia sunt cei care le pun piinea pe masa, la urma-urmei. salariul imi este varsat direct in contul. platesc automat chiria, lumina si telefonul fara sa ma doara capul, pe internet. in plus o pot face si pe telefon - formez un numar (GRATUIT), raspunde robotul, apas butoane, s-a rezolvat, banii s-au miscat instantaneu si acolo unde trebuie. daca am vreo nelamurire sun la banca (au numar de telefon gratuit) si intreb. persoana care raspunde este intotdeauna politicoasa si ma lamureste sau imi rezolva problema.
asta da (zic eu) servicii de calitate oferite clientilor intr-o banca.

Mama ce-am mai ris... Horica, se vede ca esti ardelean, ca altcumva nu stiai tu vorba ungurului. Hehe!

Desi eu nu le prea am cu jumarile mi-ati facut o pofta de numa. Mi-am adus aminte de bunicu, care era cel mai renumit prin Ardeal la taiatul si prepararea porcului, cum isi facea el jumarile, cirnatul afumat, slanina de doua feluri (afumata si la saramura) ce sa va mai spun de caltabos, toba, si alte felurite chestii de care nu-mi aduc aminte. Apoi in ziua taierii porcului tin minte ca ne adunam toate neamurile si vecinii si mincam "varza a-la-cluj", sau cel putin asa imi aduc eu aminte ca-i zicea, dar cred ca mai are si alte denumiri. Mama ce ospat era! Apoi vara, cind nu puteai sa maninci chiar asa multa carne, scotea bunicu "slana" de la pastrat si taia asa bucatele mici si subtirele, eu ma duceam si culegeam o rosie, doua (ca erau asa mari de tot cit pumnul lu bunicu de se saturau doi oameni mari dintr-una), niste ceapa rosie sau verde, si piine de la Salonta (din aia cit roata de la masina, o bunatate de-ti curg balele numai cind o vezi). Si lua bunicu "roata" si taia cite o felie din aia de-o propteai pe tot bratul ca s-o bagi in gura, o ungea frumos cu oleaca de untura, presara sare (o sare din aia zgrompturoasa, nu fina) sau punea un strat subtire de "gulas" sau boia. Pai fratilor, mincam noi copii de ne spargeam, mai ales daca veneam dupa batut mingii si catarat prin copacii. Asta era cica, prinzul, ca seara cind venea bunica de la servici, apoi sa vezi alea sarmale si "leveshe" ce ne dadea noua sa mincam, mama mia...

Hai sa lasam vorbele astea ca deja mi se face rau de atita pofta ce-ati bagat in mine.

Anon,

Prevad ca o sa sara mesajele indignate de nepatriotismul mesajului tau. Poate ai bafta insa si scapi ;-)...de data asta, da' nu garantez nimic.

Inteleg ce vrei sa zici cu rudele insa frumos e sa le duci ceva, macar simbolic, dupa 24 de ani, nu? Te duci sa-i vezi, nu sa le cari cadouri, sigur, da' asa ceva..."americanesc", nu stiu ce anume, vezi tu.

Nu trebuie sa te indispui de dinainte de plecare, poate o sa ai experiente placute in "patria muma", nu se stie niciodata, nu? Cat despre Bush si America, nu poti sa ceri unor oameni comentarii inteligente cand ei vad zilnic la tv si citesc zilnic din ziare o chestie si numai una (stii tu care ;-)). Asa e in Europa, lumea e mai "deschisa" la minte, "elitele" sunt mai presus, stiu ei mai bine care e adevarul adevarat. Poti sa eviti subiectul si sa le zici ca esti satul pana in gat de politica...ca sa nu te certi cu ei.

E ca lumea si in Atena...este, de ce sa nu recunosc?! Da' si la Sibiu poate sa fie tare, zau! In orice caz, concediu placut si nu te indispune daca or sa urmeze in sir indian mesaje pline de "ganduri bune"!

P.S. Un sfat scurt: nu intra la subiecte despre politica mondiala aici, pe forum. Sau intra daca tii cu tot dinadinsul sa razi cu lacrimi sau sa plangi in pumni :))

Oooopa, o sa sara pasunistii pe tine ca nu esti patriot, ca nu esti "roman de-al nostru", ca esti egoist etc. Da' ai dreptate, recunosc :)).

nu-ti raspund din citite si din auzite.
Clatitele,am invatat se le fac de la mama. :)))))
Mai adaug:
Fie piinea cit de rea, tot ti-o fura cineva.
Mama prostilor e mereu gravida...
Cine fura azi un ou, si se lasa prins...e bou!!!
Ce-i mult strica si ce-i putin nu-i d'ajuns !!!
Vai de parintii care nu asculta de copii! (ar fi proverbul:vai de copii care nu asculta de parinti.modificat e mai simpatic)
Nu e bine sa doresti moartea sefului tau ci sa-l faci sa si-o doreasca singur... (este rezultatul modificarii proverbului:nu e bine sa doresti moartea altuia.)
Doamne, mare e gradina ta, poarta deschisa si prostii sar gardul.
Parul destept paraseste capul prost.
De urata nu-i frumoasa, da'i desteapta, proasta dracu'.

Eu sar si peste comentarii scurte sau medii :)
Si am citit si cateva foarte lungi dar interesante.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.

Nu vreau sa fac nici un comentariu referitor la cele spuse de dv.Pur si simplu cred ca am gasit un loc unde sa pot sa-mi expun propria durere...dezamagire...Dezamagire cred ca nu,am trecut demult,dincolo, acolo unde nu exista decit disperare...si durere.Am 47 de ani ,este ora doua noaptea si citesc cu forte mult interes ceia ce scrieti voi ,cei care sinteti privilegiatii sortii,voi cei care a-ti avut norocul sa ajungeti intr-o lume normala,sa scapati de mizerie,de invidie,de prostie ,de ciinii vagabonzi,de cersetori,de carnea injectata cu apa,de factura imensa la curent... si de alte lucruri dezgustatoare care iti fac viata un cosmar.Mi-am dorit cu disperare sa pot pleca din Romania,imi doresc si acum sa pot pleca insa nu este de ajuns sa-ti doresti ,mai trebuie sa si poti. In 1993 am fost in Germania unde am muncit pe un santier de constructii.O munca grea,foarte grea,cu un program de 12-14 ore zilnic,cu nenumarate sicane din partea unor colegi romani,pe o caldura sufocanta-vara-si un frig teribil in iarna urmatoare,cu un patron in prag de faliment,locuind pe un vapor transformat in restaurant,in niste incaperi cu pereti de metal si fara nici o sursa de caldura.In acel an am cistigat cam cit in doua luni 5-6000 de marci.Banii aceia,nu multi cum au fost,mi-au ajuns mie si familiei mele sa supravietuim .A fost groaznic,nu?NU!Pentu mine a fost un an bun.In tot acest timp nu am fost nicidata bolnav,nu ma durut niciodata spatele in coditile in care acasa facem frecvent crize de lombo-sciatica,nu am fost racit niciodata cind in tara aveam cel putin doua reprize de gripa pe an.Insa cel mai important lucru era ca scapasem de grija zilnica,permanenta,obsedanta a banilor pentru piine.Eram fericit cind ieseam pe strazile acelea minunate ,stralucitor de curate cu oameni destinsi ,deschisi,zimbitori,amabili,priveam vitrinele acele mari si stralucitoare din care eu nu puteam sa cumpar decit nimicuri dar ma gindeam ca acasa,acolo undeva departe,nevasta mea va avea bani de piine pentru a doua zi. Si mai era ceva, exista speranta,speranta ca miine poate poimiine se va intimpla ceva bun,poate curind voi avea mai mult noroc...poate.Norocul acela nu a venit,anul pentru care aveam viza sa scurs foarte repede,patronul a dat faliment si am fost nevoit sa vin acasa.Dupa un timp nu foarte lung acasa aveam o mare problema-banii de piine. Astazi persista aceiasi situatie.Nu am prieteni care sa ma poata ajuta,nu am rude in strainatate,nu am bani si mai presus de toate mi-am pierdut speranta. Sa fiti fericiti oriunde v-ati afla [MIHAI_COPACESCU@YAHOO.COM]

Sarea ar servi mai repede sa atragi, sa prinzi.
Nu se spune, daca vrei sa prinzi cocosul si sa-i tai gatul,
"pune-i sare pe coada" ?

De unde începe exagerarea ? Unde, între un vârf de cuţit şi o lingură întreagă, stă limita admisă până la care se poate adăuga sare? Oricât aş sta şi m-aş gândi, tot n-aş putea s-o iau ca o ofensă personală dacă vecinul de masă îşi transformă supa în apa Mării Negre. Doar el o mănâncă, lui îi place aşa, probabil ar fi la fel de naşpa pentru el să mănânce supa nesărată, cum ar fi pentru mine dacă mi-aş turna solniţa în farfurie.

Sigur că toţi aici schimbăm păreri personale, nu proiecte de legi.
A mea de exemplu e că-i cel puţin ciudată orice constrângere, limitare în materie de gust al mâncării şi că singurul criteriu valabil ar trebui să fie plăcerea proprie. Şi aici intră orice pasibil de prohibire – cantitatea de sare, de pâine, combinaţia de pâine cu cartofi, ketchup-ul sau absenţa lui, temperatura vinului, combinaţia vin-mâncare etc.

Nu susţin că trebuie făcută tabula rasa şi că-i de preferat să se renunţe la toate axiomele gastronomice stabilite vreodată. Dar acceptarea lor ar trebui să ţină de liberul arbitru. Dacă nu-ţi place şi nu-ţi place vinul alb la peşte şi nu eşti dispus să înghiţi combinaţia nici din snobism, atunci nu văd nici o crimă în a bea lângă lostriţă vin roşu, ţuică, bere, cola sau orice-ţi pică bine.
Mănânci pentru stomacul şi papilele proprii, nu ca să-ţi manifeşti în public adeziunea la anumite valori.
Gazda care insistă să-şi converească invitaţii la gusturile ei, sau mai rău, la nişte gusturi „cuvenite” mi-o aduce aminte pe Chiriţa care impusese blanmanjelele în dauna alivencilor.


Şi stai liniştită văd că au sărit / or să sară mai mulţi pentru lipsa de cultură culinară naţională susţinută de mine, decât pentru raţionalizarea sării propusă de tine.

Nu-s de acord că doi, trei patru indivizi „culţi” culinar i-ar compensa pe restul care mănâncă la Mc Donald’s aşa cum Patapievici stă pe un talger al balanţei şi pe celălalt, să zicem, maneliştii.

Poate nu-i potrivită comparaţia matematică, dar văd cultura culinară ca implicând mai multe condiţii necesare, dar nu suficiente.

Prima ar fi calitatea produselor. Nu ştiu cum era înainte de război, bunicii mei povestesc de ficat de gâscă îndopată de vânzare la piaţă, dar comunismul cred că a făcut praf mai tot ce însemna calitate şi recuperarea-i destul de grea.
Apoi ar fi o prosperitate larg distribuită. Nu-i văd prea preocupaţi de rafinarea culinară pe cei care în ultima săptămână dinainte de salar / pensie îşi compun meniul din cartofi, pâine şi iaurt.
Mai aş adăuga interesul, pasiunea pentru mâncarea bună şi suficient timp pentru gătit.

Nu m-am luat ca etalon pe mine, ci am vorbit gândindu-mă la toate familiile pe care le cunosc. Şniţele, pireu, tocană, friptură de porc, chiftele, grătar, cartofi prăjiţi, paste cât încape, foarte rar ostropel, supă de găină sau ciorbă de salată, zacuscă, işlere, gogoşi, clătite, baigli şi cozonaci – toate mâncăruri universale sau importate. Până şi sarmalele ni-s moştenire otomană.

Când am citit cartea lui Radu Anton Roman - „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”, am avut impresia că lecturez poveşti cu zâne sau tăbliţele de la Tărtăria descifrate – ceva fascinant, dar fantastic sau demult pierdut.

inainte sa sara Jimmy Cecilia & co. cu gura recomandandu-ti calduros site-uri cu fantezii unde sa-ti postezi textul, tin sa spun ca... mi-a placut intr-un fel sau altul. sunt niste alaturari de cuvinte (ex : "si parul meu amestecat cu mainile tale si cu buzele tale si mainile mele amestecate cu pielea spatelui tau si oasele tale care isi faceau simtita prezenta cu fiecare rasucire si rasturnare") care m-au delectat.
par contre, mi s-a parut un pic ciudata (ciudata in adevaratul sens al cuvantului. nu spun "ciudata" in sens de "proasta" sau "aiurea". pur si simplu ciudata) bucatica asta : "cuvinte, cuvinte multe, multe kilograme de cuvinte pentru ca am nevoie de cuvinte, de multe, multe cuvinte sa umplem aerul asta dintre noi si tacerea asta incarcata de unde erotice ".
de ce mi se pare ciudat? pai... pentru ca in clipele pe care le descrii tu (sau pe care le interpretez eu, poate)... linistea mi se pare (mie) cea mai... fireasca.
dar in orice caz... :) e doar o opinie personala, of course.



bingo crepuscule

MEATBALLS WITH SPINACH
(Chiftele cu spanac)

2 pounds ground pork or 2 pounds ground pork sausage
(2 pounds carne de porc macinata sau carne de porc pentru cirnat)
8 oz. frozen spinach
(8 oz. spanc inghetat)
2 or 3 slices of white bread, cut into small pieces
(2 sau 3 felii piine alba, taiata in cubulete)
2 eggs
(2 oua)
garlic to taste
(ustoroi dupa gust)
salt & pepper to taste (if the sausage is seasoned you can skip the salt)
(sare is piper dupa gust, in cazul ca folosesti carne de cirnat nu mai adaugi sare)


Combine all of the above ingredients and form the meatballs (they should be slightly larger than the size of a golf-ball.) In a pan heat the oil on medium heat, place the meatballs making sure they remain in their round shape (do not flatten the balls). The meatballs are done when they are evenly brown on all sides. If the oil is too hot turn down the heat to a lower position. Remove the balls and place them on a papertowel to absorb some of the oil. The outside of the balls will be crispy and the inside should be soft and juicy. Enjoy!

Amesteci toate ingredientele de mai sus si formezi chiftelele (sa fie un pic mai mari decit o minge de golf) apoi intr-o tigaie incinsa cu ulei se asezi usor fara sa le strici forma rotunda. Chiftelele sint gata cind s-au prajit pe toate partile, daca uleiul se incinge prea tare, dai focul mai mic. Chiftelele se aranjeaza pe un platou sa se scurga de ulei in hirtie de bucatarie. Pe deasupra chiftelele vor fi crocante iar inauntru zemoase. Pofta Buna!

cu sare si piper (asta a facut tata ca sa nu incerc sa-mi stric "nervii" cica mistho nu?)