comentarii

a face nevoie drag


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Despre "Omul recent" - de (anonim) la: 23/11/2004 23:31:42
(la: Ultima carte)
Inviato: giovedì 25 marzo 2004 17.21
A: idei.libertate@tvr.ro
Oggetto: Domnului Horia-Roman Patapievici
Draga domnule Patapievici,

Ma grabesc cu aceste rinduri sa-ti marturisesc nemasuratul entuziasm ce incerc citind, deloc lesniciosul discurs ce se deruleaza in paginile acestei, da, capodopere a Literaturii romane, care este „Omul recent”. Nici nu se putea pasi mai cu dreptul intr-al trei-lea mileniu, de crestinism si, datorita lui Neacsu de la Cimpulung cu a sa scrisoare din 1521, in al saselea veac de scris romanesc. Intrebare, e drept, retorica dar cu şpil: De ce cartea asta trebuie sa aibe soarta tuturor tratatelor anoste ce pot interesa eventual doar o extrem de restrinsa elita si , prin urmare, sa fie savurata doar de citeva (sau multe, e acelasi lucru) sute de cititori, pentru ca tot restul de mii, sa o cumpere din doar snobism, si o mica parte dintre acestia, intelectualmente apta, sa abanoneze lectura din comoditate: iritata la intilnirea primelor obstacole in intelegerea textului. Si de ce sa n-aibe soarta „monumentelor” caragialesti, prin a caror lectura de masa nivelul de cultura a romanului a crescut, pentru ca bunul sau simt - al umorului mai ales – sa devina si mai acut? Tineretul nostru are nevoie, draga Horia, pentru a creste bine, si a nu avea nimic de invidiat la vecinul sau european, mai ales de lecturi bune. Formatoare. Intrucit cu asta se creste. Nu cu imbracaminte firmata si cu manele. As spune fara sa exagerez ca tinarul roman (si nu numai) are nevoie , chiar daca nu este constient, de „Omul recent” tot atit cit omologul sau francez de Eseurile lui Montaigne.
Iata dar de ce imi permit sa-ti sugerez o transcriere intr-un limbaj mai accesibil a acestor idei, de inestimabila valoare, ce strabat cele 456 de pagini ale operei.
Incerc acum - cu necesara „obraznicie”, dar si cu umilinta ce trebuie pusa in oric actiune ce se doreste utila - sa fac citeva observatii, luind ca exemplu paragaful (eseul) de la pagina 98 - am un exemplar al editiei din 2001, iesit de sub tipar in 2002 - [25]: „Agenda ascunsa a limbilor internationale”. Cuvintul agenda, foarte corect, este din pacate, tot atit de inadecvat intelegerii imediate: ...”agenda ascunsa a acestor limbi, agenda care le-a facut atit de apte sa exprime agenda vizibila a acelor civilizatii?” Aici avem sinonimele: plan, proiect, program, calendar, schita, schita de..., (ordinea de zi, apartinind limbajului de lemn, fiind de exclus). E drept, agenda ramine cuvintul cel mai elegant dar si cel mai ermetic pentru, repet, intelegerea imediata a conceptului de catre miile de bravi, si de loc mediocri, cititori. Altele, pe care ma limitez a le doar enumera, comentariul ingreunind peste masura discursul: „explcatia monocauzala”, „remarce” (?, poate remarci), „Ceea ce nu inseamna vointa de a fi original in grad extrem.” (de... comandor?, s-ar putea intreba glumet careva de la Academia Catavencu) N-ar fi fost mai bine, mai putin afectat: cu orice pret ? Pentru a nu mai adauga dificultatea ce se intimpina cind dai peste un cuvint, pe care tipograful il scrie gresit (poate) pentru ca nu a inteles sensul frazei?! Iata fragmentul cu pricina: „... felul in care reusim uneori sa ghicim motivele unui comportament dupa o anumita trasatura, sezisanta, a chipului.” Poate ar fi fost mai bine decit corectul sesizanta, si la fel de elegant, sa fi folosit: surprinzatoare, miscatoare, impresionanta, frapanta, luate cu modestie direct din DEX ?! Nu stiu. Ma-ntreb doar. Bine. Departe de mine voia de a diseca, pentru a critica malitios, textul! Daca o fac totusi, este pentruca-ti iubesc si condivid, pe masura ce le-nteleg, ideile. In plus este dorinta de a dialoga... Nu numai engleza permite distorsini si/sau alterari ale limbii. Daca englezescul Jesus (Giizăs) genereaza forma scurta: Giiz, romana noastra nu-i mai putin prolifica in gura scolarului de rind cu banalele: mate, prof, bac, etc. Ba chiar mai mult, avem datorita genialtatii unui tiz de-al nostru, arh. Horia Oancea, fiul fostului (anii ’60) ambasador roman in Belgia, o bijuterie monosilabica, ce rezuma sensul si rezonanta unei extrem de virile fraze: „zgîti”. In ce priveste simbolurile, cifrele si frinturile de cuvinte, avem George = gxg si mai ales Q8, adica: Cueit, numele, asa cum se pronunta cel putin aici in Italia, al statuletului arab din Golful Persic. Prescurtarea este de cele mai multe ori opera persoanelor cu putina cultura, dar si foarte inteligente. Adica a acelora care descopera mijloacele minime, suficiente si ncesare, unei clare si precise comunicari. Iata un exemplu din dialectul bergamasc (vorbit in provincia „di Bergamo” a regiunii Lombadia). Pentru a spune: „Ma duc sa iau vin”, „Vado per vino”, este suficient sa zici: „A ò a ì”. Sau, si cu asta inchei, pentru posibila intrebare: „Veniti si dumneavoastra (voi) sa vedeti albinele vii?”, „Venite anche voi a vedere le api vive?” se zice simplu: „Ignì a o a et le ae ìe?” Si asta pentru ca taranul, trebuie recunoscut in cor cu excelentul Horia Bernea, este exact antonimul „omului recent”. Taranul, mioritic sau nu, este omul ancestral, as zice mai vechi decit traditia insasi. Taranul este omul preadamic... In ce priveste dorinta (vointa) exprimata colectiv de rupere cu traditia, de taiere a cracii de sub sezut, de-a se smulge din radacini, potrivit sloganului : „Sa uitam traditia!”, cred ca aici se are mai degraba de a face cu nevoia disperata a individului alienat (vezi Strainul „vechi” de peste jumatate de secol a lui A. Camus) de a-si (re)gasi o proprie identitate. Fiecare individ in parte si/sau - de teama solitudinii - innauntrul unui mic grup: gasca, familie, trib, echipa (vezi ritualul de grup recitat inainte de partida a echipei de rugby neozeeandeze), etc. Feluri de a marca aceasta identitate: tatuaj, „piercing”(perforarea pielii cu introducerea inelelor, etc.), cuafura bizara, idem imbracaminte; vorbire si gestica ermetice... Dar „omul recent” este mai ales o entitate utopica, si iata de ce. Daca-i adevarat cum afirmi - si sint in perfecta sintonie cu tine – ca: „Totul, in omul recent, trebuie sa fie expresia propriei vointe – si dorinte.”, ei bine atunci ar fi bine sa amintesc aici surprinzatoarea fraza a imparatului „Federico il Grande”, ce poate fi citita intr-o scrisoare catre amicul sau Voltaire: „Cu cit imbatrinesti cu atit mai mult te convingi ca Majestatea Sa sacra, Cazul face trei sferturi din „muncă” in acest mizerabil univers”. Iata de ce doar gindul c-ai putea realiza prin mijloace exclusiv proprii si pe-ndelete chiar si cel mai modest proiect - nici pe departe omul de tip nou, omul recent - este o utopie si o erezie - vezi falimentul turnului Babel - pentru omul religios, pentru ca celui ce se proclama laic, aceasta iluzie sa nu fie altceva decit o prostie.
Cu cele mai alese sentimente de simpatie, la care adaog nadejdea crestineasca cum ca si cu o singura floare se face primavara, te las nobilelor tale indletniciri, dar nu inainte de-a-ti dezvalui bucuria ce-as incerca primind eventual din parte-ti chiar si numai un gentil rind de raspuns.
Roma, 25.o3.2004 Horia Cornel Ivan
e-mail: horiaivan@libero.it

#29625 (raspuns la: #17831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragii mei, - de cenusareasa la: 19/02/2004 18:44:06
(la: Nu-mi vine sa cred!!)
Dragii mei,

Imi cer scuze ca nu am fost in stare sa va fac sa intelegeti, nu eu sunt persoana in cauza, exista ghilimelele de rigoare, si daca intrati pe anchete.ro o sa gasiti originalul. Dar asta nu are o importanta asa de mare..............legea asta exista si nu inteleg de ce.
Poate vor "mai marii nostri" sa faca culturalizare in masa si daca Doamne fereste pofta vine mancand si incep conationalii nostri sa se bata in librarii, in biblioteci...?!
Sau pentru a intra in U.E. e nevoie de un nr. standard de carti?!

Nu am mai gasit alte motive pentru aceasta aberatie.
Sunt sigura ca "ezista o esplicatie" si daca a gasit-o cineva rog din suflet sa scrie 2 randuri.

Ganduri bune!
Draga spirit intelept, - de mya la: 03/08/2004 15:36:45
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga spirit intelept,

Ma misca in mod deosebit grija ta fata de cei care (nu din cauza lor) stiu asa de putin despre Yoga, in orice caz mult mai putin decit tine. Numele pe care ti l-ai ales si lungimea mesajelor tale imi dau mie - care in ochii tai blinzi si luminati sint o incepatoare in Yoga - impresia clara ca esti un om caruia ii place sa se auda vorbind/scriind si luminindu-i pe cei nestiutori, dar deschisi la minte. Probabil ca dupa inca vreo doua-trei tantrici scurte si penetrante in scopul inlaturarii ego-ului, ai rezolvat si ultima problema care te mai tine legat de lumea asta materiala. Felicitari ! Deh, noi cei trufasi mai avem de lucrat...

Dar sa trecem la subiectul pe care tu l-ai numerotat "1". Ma bucur ca ai observat citeva greseli in mesajul meu cu privire la Ramakrishna. Cu finete, le treci cu vederea si purcezi la explicare situatiei. Fara nici un fel de ironie spun ca ai dreptate in 99% din ceea ce scrii. Insa acel 1% pe care, cu toata umilinta, TU il gresesti este decisiv. Acum urmeaza surpriza ! TAM TAM TAM !!!

“Sri Ramakrishna set himself to the task of practicing the disciplines of Tantra; and at the bidding of the Divine Mother Herself he accepted the Brahmani as his guru. He performed profound and delicate ceremonies in the Panchavati and under the bel-tree at the northern extremity of the temple compound. He practiced all the disciplines of the sixty-four principal Tantra books, and it took him never more than three days to achieve the result promised in any one of them. After the observance of a few preliminary rites, he would be overwhelmed with a strange divine fervor and would go into samadhi, where his mind would dwell in exaltation. Evil ceased to exist for him. The word "carnal" lost its meaning. The whole world and everything in it appeared as the lila, the sport, of Siva and Sakti. He beheld everywhere manifest the power and beauty of the Mother; the whole world, animate and inanimate, appeared to him as pervaded with Chit, Consciousness, and with Ananda, Bliss”.

Citat din "Gospel of Ramkrishna"(una din versiuni, exista citeva).

Nu stiu cit de mult cunosti limba engleza, dar textul citat zice clar ca Ramakrishna a experimentat cu Tantra, iar placerile carnale si-au pierdut repede importanta pentru el. Asta se intimpla inainte de casatoria lui cu Sharada Devi. Nu stiu exact ce a experimentat El acolo, nimeni nu stie, dar mesajul e clar.


Bun, cu permisiunea ta mergem mai departe, la subiectul pe care tu l-ai numerotat "2". Te avertizez insa, prieteneste, ca urmarea nu e nici ea prea placuta pentru un EGO prea gingas. Ai iarasi drepatate: Paramahansa Yogananda si alti ADEVARATI maestrii spirituali nu au folosit sexualitatea in nici un fel. Corect pina aici. De-aici incolo insa, gresesti big times. In cartea "Mejda", scrisa de fratele lui Paramahansa Yogananda sint publicate raspunsurile pe care acesta le-a dat citorva intrebari despre Yoga si viata spirituala. Desi nu am cartea la indemina in momentul asta, raspunsurile le am in schimb perfect in memorie. Yogananda a afirmat ca Tantra este bineinteles o chestie buna, dar ca "anumite" tantrici (oops, care or fi ele!...) sint daunatoare progresului spiritual. Mai exact, cele sexuale. A mai afirmat ca Tantra(cea buna) trebuie practicate sub indrumarea unui maestru spiritual. (Lucru perfect logic de altfel, nici macar o masina nu se conduce inainte de a fi invatat de la un "maestru" instructor). In plus, lucru FOARTE important, in TOATE celelalte scrieri ale lui Yogananda, acesta a accentuat ideea ca pentru un Yogin SERIOS, depasirea placerilor lumesti (in timp) este vitala.

Iti dau un sfat necerut si probabil nedorit. Eu in locul tau pur si simplu m-as abtine de la a cita ADEVARATI maestrii spirituali, in incercarea de a legimitiza sexul bivolar. Fii barbat si recunoaste: "da, domne', mie-mi place treaba aia rusinoasa, si daca se mai impleteste si cu o chakra, doua, cu atit mai bine". Iti dau cuvintul meu ca nu as avea absolut nimic de comentat si nici de ironizat.


Ei, am ajuns la subiectul numarul "3".Tinind cont ca am auzit de nenumarate ori "tezele" bivolare de la o prietena, nu simt nevoia sa citesc mesajele tale. Nu pentru ca nu te respect, ci pur si simplu pentru ca stiu ce vrei sa spui. (Apropo, prietena mea era destul de "avansata" in 1990. Banuiesc ca intre timp s-a "inaltat" bine de tot. Nu stiu exact ce mai face(legatura s-a pierdut fara voia noastra).

Si uite asa am ajuns la sfirsit. Sint constienta ca mesajul asta o sa aibe asupra ta efectul unei picaturi de ploaie in Sahara. Nu-i nimic, noi sa fim sanatosi. Nu am nici cea mai mica urma de indoiala, ca daca iti pui mintea o sa raspunzi cu un mesaj foarte cuprinzator, dar deloc convingator. Nici o problema, atita timp cit tu crezi ceea ce spui, totul e in regula.


P.S. In privinta "conspiratiilor" impotriva Misa si a "inaltatorului spiritual/ ridicatorului" Grig, iti marturisesc ca nu am habar despre ce vorbesti. Eu sint plecata din tara de mult timp, nu am si nici nu am avut nici o legatura cu MISA(in afara prietenei amintite). Habar nu am avut ca exista congrese, plenare, sedinte, consfatuiri etc. Nu m-a interesat niciodata si nici nu o sa ma intereseze vreodata. Tot timpul am fost insa de parere ca e loc pentru toti pe Pamint, asa ca la "mai mare" !

#18884 (raspuns la: #18806) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru LMC si Monica Draga L - de (anonim) la: 09/11/2004 00:55:31
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Pentru LMC si Monica
Draga LMC!
Se pare, ca ai avut noroc sa intalneasti o exceptie. Norocul tau, draga! Viata ta de familie e o idila! Dar nu generaliza, caci tu, se pare, cunosti doar o mica parte din realitate - cea care ti-a revenit tie personal. Fericirea este egoista si incapabila sa inteleaga nefericirea. Crezi tu, ca din orice barbat poti face ceea ce ai facut tu din Fat Frumos al tau? Te inseli, draga mea. Tu doar l-ai ales de barbat, precum zici, datorita calitatilor lui, iar acum te lauzi, ca ai putea face din orice barbat acelasi lucru? Daca e totuna, puteai sa-ti iei altul, la intamplare. Dar n-ai facut-o. De ce oare? Orice barbat, draga mea este o personalitate formata, cu defectele si calitatile lui. Mare lucru nui se poate de schimbat, asta o afirma psihologii. Unicul lucru, pe care poti sa-l faci, este sa te adaptezi si sa-l determini si pe el sa se adapteze. Ai ales o tactica corecta, poate, dar sa stii ca nu se potriveste tuturor femeilor. Unele femei sunt mai sirete, altele nu sunt, unele - mai "papusele", altele - mai serioase. Si barbatii nu sunt la fel. De aia las-o mai moale. Fericirea nu se invata, din pacate. E nevoie si de un pic noroc, si de o "configuratie" anumita a celor doi si de multe altele.
Cele bune! Adela
P.S. Imi cer scuze, ca ii rasund si Monicai in acelasi mesaj, dar nu ii puteam gasi mesajul la care vreau sa-i raspund. Sper ca nu te superi

Dragă Monica! Sunt tot o moldoveancă, dar din cealaltă parte de Prut. Pe la noi ăn Basarabia mentalitatea bărbaţilor e cam tot aceeaşi, ca în zona Satu Mare, dar totuşi ceva mai “europeană” – asemenea scene, când toţi bărbaţii stau la masă, iar femeile îi servesc doar, nu cred să întâlneşti. Se mai aşează şi ele, din când în când. Dar mulţi bărbaţi, chiar dacă nu o spun, tot una consideră, că femeia nu-i om, ci muiere.
Tu eşti o femeie cu caracter puternic şi ai avut noroc să întâlneşti un bărbat cu un caracter un pic mai puţin “al dracului”, decât tine. Dar dacă era el puţin mai “al dracului”? Cine ar fi câştigat această luptă inegală? Şi cât ar fi durat? Cu ce se putea termina?
Vreau să te întreb: ai stat vreodată faţă în faţă cu un bărbat înfuriat, cu faţa crispată, cu ochii injectaţi de sânge, cu pumnii încleştaţi şi dinţii scrâşnind, urlând ca o fiară, fără să-i pese de copiii, vecini şi oricine altcineva? Şi aceasta doar pentru că n-ai dovedit să-i pregăteşti cina, sau nu i-a plăcut borşul, sau ai avut altă opinie într-o problemă. Nu te-ai gândit, că e în stare să te lovească, să te sugrume, să te ucidă? Nu crede, că exagerez. Nu pot să numesc nici măcar aproximativ procentul familiilor, în care au loc asemenea scene, dar ştiu că e suficient de mare, ca să ne îngrijoreze. În SUA şi alte ţări există statistici, care vorbesc despre gravitatea situaţiei, la noi nu s-au făcut încă asemenea cercetări.
Deoarece nu am statistici pentru Basarabia, voi aduci unele cifre despre Rusia, doar ceea ce ţin minte exact, fiindcă nu am materialul respectiv sub mână. În Rusia, în anul 2003 au murit, ucise de soţii lor, 14 mii de femei, tot atâtea, câţi soldaţi ruşi au fost ucişi în războiul din Afganistan pe parcursul a 3 ani de zile.
Acuma te rog să-mi spui, cum ar putea lupta acele femei, singure în faţa unei brute cu asemenea apucături, şi care e vina lor? Povestea asta cu “noi singure suntem vinovate” am mai auzit-o, dar nu toate femeile sunt la fel de curajoase, şi aproape toate sunt mai slabe şi mai mici decât soţii lor. Cred că toate femeile trebuie să lupte pentru schmbarea mentalităţii bărbaţilor, dar şi a mentalităţii femeilor, care s-au format sub influenţa tradiţiilor şi cutumelor patriarhale, dar trebuie să ne susţinem între noi şi să solicităm susţinerea legii şi a instituţiilor statului, care trebuie să vegheze la respectarea drepturilor omului în egală măsură pentru femei şi bărbaţi.
Sunt de acord, femeia dispune de multe resurse, pentru a se ajuta singură, dar nu întotdeauna ele sunt suficiente. Şi nu întotdeauna, într-o familie, şansele sunt egale, mai des ele sunt în favoarea bărbatului, pentru care forţa fizică, ca regulă, este cea mai sigură cale pentru a obţine ce doreşte şi argumentul forte în orice dispută.
Adevărat, există şi excepţii, poate chiar destul de multe, dar situaţia e destul de gravă.


Cu urări de bine, Adela
#28134 (raspuns la: #26559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Daciana, - de rosams8 la: 16/01/2005 16:47:32
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Draga Daciana,
Nu uita ca prietenia se castiga,nicidecum se ofera iar prietenia adevarata are nevoie de timp si de multa intelegere.
#33555 (raspuns la: #33364) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga mysterious girl, Ca - de mya la: 25/01/2005 19:44:56
(la: caut un sponsor)
Draga mysterious girl,

Ca sa aplici la universitati din USA, ca undergraduate, nu trebuie decat sa completezi o alicatie electronica a facultatii in cauza (undergraduate application). Fiecare universitate din USA, are pe site-ul respectiv date despre chestia asta. Acolo o sa gasesti informatii si despre ce acte ai nevoie pentru aplicatie (foaia matricola, teste, recomandari etc.). Fiecare facultate are alte cerinte, fiecare cere altceva.

Inutil sa-ti spun ca fiecare aplicatie electronica (format stas, tu doar competezi pe el) pe care o trimiti trebuie sa fie insotita de actele necesare (trimise prin posta separat, direct la secretariatul facultatii, adresa o gasesti la ei pe site). Alicatia ta ajunge acolo tot la secretariatul facultatii si e luata in considerare NUMAI daca e insotita si de actele cerute. Altfel e aruncata la cos dupa un timp si pa si pusi.

Fiecarei facultati la care aplici, trebuie sa-i trimiti si rezultatele tale la testul TOEFL (TOEFL le trimite rezultatele direct, tu nu ai treaba, tu doar platesti pentru asta). Nu stiu daca ai dat deja sau nu destul TOEFL , nu am idee. Daca nu, pune-te zdravan pe invatat ca e momentul. Date si carti (teste si simulari) gasesti tot pe Internet. De regula facultatile tari cer un puctaj mai mare la TOEFL, cred ca 240 (testul pe computer) e in regula (asta e punctajul minim in mod normal pentru doctoranzi...la facultatile normale, fara renume). Altfel la o facultate medie ca undergraduate iti ajung vreo 213 puncte la TOEFL, cam asta e minimum.

Acuma...pentru partea de sponsorizare. E din ce in ce mai greu pentru un undergraduate sa primeasca bursa in USA. Sunt cateva exceptii insa: daca esti olimpic, sau daca esti FOARTE bun la o materie (chiar sport, sah etc....mate in cazul tau). Altfel nu se arunca nimeni sa-ti dea bursa, ii au ei pe ai lor americani. Competitia e destul de mare. Pentru doctorat, e mai usor fiindca viitorul doctorand este sustinut de un profesor american (basca ca munceste in timpul studiului de rupe!!!) insa pentru un incepator (undergraduate) e greu. Nu-l sustine nimeni, se duce acolo fara spate. Nu se arunca nimeni sa-ti dea bani doar ca ai ochi frumosi, intelegi?! Partea cu banii e mai nasoala. Acuma...eu nu stiu ce potential ai tu, poate esti foarte buna, poate ai si ceva bani, nu am idee.

Atentie: pentru toate actele, copiile si recomandarile pe care le trimiti la facultatile americane tu platesti taxele de timbre (normal). Costa si astea. Cu cat aplici la mai multe scoli, cu atat iti cresc sansele sa te accepte cineva.

Multa bafta si perseverenta!!!
Draga Carmen22, - de mya la: 02/02/2005 23:46:44
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Draga Carmen22,

Am senzatia ca mi-ai intzeles gresit mesajul...ca altfel nu te luai de mine aiurea (cu rusii si altele). L-am scris ca sa fac bascalie de nenea Doja care venise sa ne deschida ochii despre realizarile maretze ale comunismului cu fatza umana si despre societatea capitalista americana in putrefactie.

O zi placuta si tie! Ceea ce urmeaza nu e pentru tine...asta ca sa nu te simti atacata.
.......................................................................................
Mi se pare foarte interesant cum isi sar in aparare nebunii/frustratii intre ei, mai e putin si ajung sa ne puna pumnul in gura ca sa ne impuna adevarul lor suprem. Poate nu ati observat da' aici e un forum liber unde fiecare poate sa-si expuna parerile proprii si personale. Daca lu' nenea Doja ii place modelul chinez sa fie sanatos! Iar daca lui Horia D ii place ala americanesc, bravo! Fiecaruia ii place modelul care i se potriveste manusa, conform creierului personal.

MCG, eu nu folosesc cuvinte injurioase in mesajele mele, presupun ca nu ti-a placut continutul lor si atunci ai simtit nevoia sa ma bagi in grupa materialismului in putrefactie...poate ca nici nu ti-ai dat seama :))) Poti sa vii sa ma critici la subiectul despre defecte. Te las ;).

Pace si virtute!
#35207 (raspuns la: #34981) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am simtit nevoia sa citesc te - de zaraza la: 22/03/2005 20:12:03
(la: Rebranding life)
am simtit nevoia sa citesc textul de 3 ori, caci nu intelegeam despre ce e vorba. nici acum nu sunt sigura ca inteleg, dar a 4-a oara nu-mi mai vine sa-l citesc. incepi ca o instigare la lupta (politica si cu sabia in mana) si termini cu lupta pentru creatie. nu prea inteleg daca cele 2 lupte se confunda sau nu in opinia ta. oricum, atitudinea fiind razboinica in ambele cazuri, presupun ca nu mai conteaza. totusi, sesizez o mare grija pentru viata ultimului om, fie el chiar somalez... si aici chiar ma bagi in ceata. ori razbel, ori creatie, ori new age. ma tem ca textul tau e scris de dragul cuvintelor. nu zic, scrii bine :), dar cand intentionezi asa o efervescenta, e bine sa ai si o mica idee in spate, caci altfel se pierd toate in vant.

nu exclud ideea ca n-am inteles eu. deci, avand in vedere ca e vorba de o instigare la lupta, intreb si eu ca prostul "a cui lupta, mai vere" ?

respecte,

zaraza
draga intruder, raspunsul est - de alex boldea la: 08/05/2005 10:17:22
(la: iubire? acum serios vorbind...)
draga intruder, raspunsul este da. adica:
textele pe care le-am pus sunt puse ca studiu, si conferinta aceasta este pentru ca ma intereseaza parerile voastre. daca nu ma interesau ma limitam la texte. dar chiar vreau sa vad cum ganditi voi problema asta a iubirii si sincer vorbind ma asteptam la raspunsuri mai... dezaprobatoare la adresa mea. dar ti-am spus, opiniile sunt chiar de bun gust, lucru care nu poate decat sa ma bucure. ceea ce nu imi place insa este ca am fost perceput ca un izolat social, lucru care sincer nu este adevarat. daca ma bucur singur de anumite lucruri nu inseamna ca nu am prieteni. de fapt, am si o partenera de viata, dar asta nu inseamna ca iubesc. asta inseamna doar ca ma plictiseam. nu e nevoie sa imi raspunzi ca sunt o persoana egoista sau pur si simplu rea, mi s-a mai spus si in parte recunosc ca sunt.
si ca raspuns la o alta intrebare a ta, de ce as vrea sa ma lecuiesc de singuratate? chiar imi place. dar prefer "solitudine".
#47506 (raspuns la: #47493) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga maan - de mosu dochia la: 20/06/2005 01:11:03
(la: azi, acum 9 ani)
am vrut initial sa scriu ca-ti multumesc pentru vorbele bune si pentru intelegere. dar m-as si te-as insela daca m-as opri doar la o multumire. fiindca, la fel ca si sora mea, m-ai ajutat sa vad totul cu alti ochi si pentru asta simt ca n-am simple cuvinte sa-mi exprim recunostinta. sufletul meu iti spune insa 'multumesc'.
m-ai intrebat de tati. mi-e inca greu sa vorbesc despre el, desi au trecut 9 ani. am pus mai jos raspunsul surorii mele atunci cand i-am trimis ce-am scris. ea e 'habotnica' familiei si in ea mi-e sprijinul de cand tata nu mai e.
sa ma ierati cei pentru care durerea mea reprezinta poate un moment de intristare. mi-e dor de tata insa si nu stiu cum sa o spun. si simt ca vorbind cu altii despre el il aduc mai aproape. si-o fac public, pentru ca omul care a fost tatal meu merita sa traiasca, chiar si numai pentru o fractiune de secunda, si in memoria altora.

sorella:
"(...) Tati cu siguranta nu te blameaza pentru asta. Cred ca daca ar putea sa-ti vorbeasca, ti-ar spune cat de mult sufera din cauza supararii tale. Il doare durerea ta si ar vrea sa ti-o aline. Te-ar face cu siguranta sa razi, si ar rade cu tine, doar ca sa te scoata din asta. Cum radea el, asa, din toata inima, cu ochii. Si ar cauta sa-ti toarne prin privire direct in suflet, veselia lui.

Ma intreb, cum poti, din tot ce a fost tati, sa ramai cu durere si suferinta cand te gandesti la el. Cum poti sa mai ai resentimente, fie si vis-à-vis de niste preoti pentru care durerea oamenilor a devenit moneda de schimb, cand tati, de-ar fi fost, n-ar fi cheltuit pe ei, poate, nici o emotie. Cand ar fi inteles, si ti-ar fi explicat, pe intelesul tau, ca singurul mijloc de trai este pentru preoti taxa pe care o percep de la enoriasi. Ca Patriarhia le da un salariu mizer si ca ei se bucura, in definitiv, de fiecare eveniment din acesta din care mai pot primi ceva.

Ca ei, ca si toti oamenii, sunt buni si rai. Uita-te la tine in SOS (organizatie umanitara in care am lucrat 7 ani in romania). Oameni care lucreaza cu oameni, mai rau, cu copii, cu situatii dramatice la tot pasul. Spune-mi, in timp, cati oameni sensibili ai gasit? Ai mai gasit macar unul? Vei fi tentata sa spui ca da, dar, daca te vei gandi mai mult, vei realiza ca aveau parti sensibile, dar nu intregi. Nu aveau capacitatea ta de daruire totala. Pentru multi, limitele proprii de generozitate erau bine stabilite. In rest, rutina. In rest, probleme personale peste care vin altii sa se vaite. Cati au capacitatea de a darui? Putini.

Si intri in tagma preotilor. Altii care ar trebui sa fie cu daruire. Si cu har. Cati gasesti? Cam cati sunt si la SOS. Pentru ceilalti, rutina, serviciu pentru care se trezesc dimineata si se imbraca, slujesc, mai o inmormantare, mai o nunta, mai un botez… O slujba de seara, daca au ghinionul sa aiba enoriasi, si cam atat. Iar preotul nostru... tu te poticnesti intr-un om ale carui vise au fost de mult ruinate si pentru care singura ratiune de a fi, poate, sa ma ierte Dumnezeu, a ramas banul. OK, e preot. OK, ar trebui sa fie omul lui Dumnezeu pe Pamant. Cu atat mai dificil pentru el. Responsabilitatea ce apasa pe umerii lor e cu atat mai mare. Pentru ca noi incercam sa-l gasim pe Dumnezeu - unii reusim, altii nu, fara sa stim ca e tot timpul cu noi. Pe cand ei se joaca teribil cu focul. Pentru insensibilitatea lor, pentru transformarea ritualului in sursa financiara si atat, le va fi mult mai greu. N-ai vrea sa fii in locul lor.

Iar tati, dincolo de toate astea ramane omul cel mai minunat pe care l-am intalnit. Si care ne-a daruit din el tot ce a putut. Ne-a invatat sa avem mintea si inima deschisa, sa daruim cu drag, sa nu ne opreasca nimic. O fire vesela, optimista, plina de viata. Bland, bun si intelept. Cati oameni, din cati ai cunoscut, au avut sansa unor parinti ca ai nostri? Cati au fost binecuvantati, cum am fost noi doua, cu o atmosfera de familie linistita si armonioasa? Cand vei reusi sa intelegi si sa ierti? Nu poti ierta ca nu ti-a dat totul? Ti-a dat tot cat i-a stat in limite. Ti-a dat cat a putut el. Nu a vrut sa pici de sus, nu a vrut ca gustul dezamagirii sa-ti inunde sufletul. Il acuzi ca ti-a taiat aripile, ca nu a crezut suficient in tine. I-a fost teama de esec, si a vrut sa iti atenueze caderea. Dar altfel, ti-a dat materialul genetic si educatia necesara sa te uiti intotdeauna in sus, spre mai departe, sa nu fii niciodata multumita si plafonata. Sa-ti doresti sa explorezi mai mult, mereu.

(...) Eu cred ca tu ai ajuns si ai depasit conditia pe care ti-o doreai si pentru care ai fi avut nevoie de sprijinul lui tati. Tati ti-a dat exact ceea ce ai avut nevoie si culmea, exact asta iti lipseste. Increderea in tine la pachet cu precautia de a nu zbura cu aripi de ceara. Iar aripile pe care le ai tu acum nu sunt de ceara.

Mi-esti draga. Si, dincolo de experientele tale nefericite cu biserica, ar trebui sa intelegi ca Dumnezeu are mai putin de-a face cu biserica decat crezi. Biserica este o institutie pe care au facut-o oamenii, initial din credinta, pentru a-L proslavi pe Dumnezeu. Ulterior, s-a rutinat. Dar tu poti avea acces la Dumnezeu, direct, pe scurtatura, fara biserica. Adevarat, asa cum a zis tata, Biblia se poate constitui intr-un manual scris pentru cei mai simpli, iar biserica o poti privi ca scoala. Dar pentru oameni ca tine, ar trebui sa fie evident ca El iti este aproape. In tot ce-ti daruieste. Simt ca nu pot aborda acest subiect cu tine atata timp cat esti inca pornita. Atata timp cat ai in tine stranse multe dureri, pentru care, mai mult ca sigur, Il consideri vinovat, nu pot sa-ti deschid sufletul.

(...mi s-a spus ca pe mine oamenii) si poate Dumnezeu, ma percep ca pe un om bland, bun, generos. Si in clipa respectiva, desi poate parea absurd, am fost recunoscatoare. Pentru ca imi place sa fiu un om bun si generos. Pentru ca imi place sa dau o mana de ajutor, sa pot ghici ce-i trebuie celui de langa mine si sa-l surprind daruindui-i, sa ma hranesc din fericirea si bucuria pe care acesta o simte."

luciana
#55594 (raspuns la: #54921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga Horia - de wp la: 14/11/2005 10:45:32
(la: Ce credeti despre yoga)
Spui ca experienta ta despre yoga vine din lecturile lui Eliade si Tagore.
Eu nu am nimic impotriva. Si eu ma folosesc de scrierile lui Eliade cand am nevoie de informatii despre diferite religii intr-o forma sistematizata si compacta,insa nu pot sa spun ca sunt totdeauna de acord cu ele. Aici ma refer in special la crestinism, pentru ca, cunosc punctele de vedere ale parintilor ortodoxiei, care difera in cateva locuri de ceea ce spune Eliade si pentru ca, Eliade a fost un istoric al religiilor si nu un traitor, prefer sa dau crezare unor traitori, cand vorbesc despre ortodoxie. Nu doresc sa minimizez ceea ce a facut, sub nici o forma si sper sa nu ma intelegi gresit.
Despre Tagore, ce pot eu sa spun decat ca, a incercat sa faca un fel de ghiveci. Vorba lui Catalin "parere de om". Asa, pot sa-l citesti pe Krishnamurti si desfintezi si crestinismul si hinduismul. Insa, nu ne putem lua dupa fiecare om care a avut o parere.
Nu spun ca yoghini se inchina diavolului si ca ii slujesc in mod constient.
Ma repet; un yoghin poate fi usor inselat de diavol pentru ca hinduismul nu are "uneltele" necesare deosebiri duhurilor. Asta nu inseamna automat ca, un ortodox, nu poate fi nicicum inselat de diavol. Diversele paterice si scrieri ortodoxe sunt pline de monahi inselati de diavoli. Unii si-au revenit, alti au pierit. Dar in ortodoxie exista invatatura necesara evitari unei astfel de situatii. Pe scurt este vorba de smerenie.
Un cuvant mic, dar despre care s-a scris mult.

Afirmatia ca Iisus Christos este fiul lui Dumnezeu, din partea unui practicant yoga, chiar guru fiind acesta, tine de marketing sau de neintelegere. Ti-ai pus vreodata intrebarea, de ce nici unul dintre parinti ortodoxiei din trecut si mari traitori, care au scris cate ceva despre ortodoxie in ultimi 2000 de ani, nu a pus semnul egalitati intre cele doua moduri de a vedea lumea? De ce vine asta numai dintr-o parte? Si mai ales stii cu ce consecinte se lasa pentru un ortodox in plan spiritual, inchinarea la alti dumnezei? Probabil ca nu...

Spui ca yoga nu se ocupa cu meditatii, rugaciuni, inchinari si ma intrebi de ce vorbesc despre hinduism. Eu ti-am mai scris pe aceasta tema insa repet pe scurt; yoga nu este un sistem de sine statator, ci face parte din hinduism cu tot ceea ce inseamna acesta. Nu o spun eu asta...si pentru ca vorbeai de Eliade pot sa vezi ce a scris el.

Nu spun ca, in alte sisteme filosofice, nu gasesti parti de adevar.
Ar fi si greu de crezut ca de-alungul existentei umanitatii, nimeni sa nu fi intuit nimic despre divinitate. Insa, tocmai pentru ca, lumea nu a putut prin intelepciunea ei sa afle adevarul, Dumnezeu S-a intrupat si S-a relevat ca noi sa cunoastem Calea, Adevarul si Viata.


Draga Horia, a te considera crestin ortodox, presupune anumite lucruri si nu este suficienta doar o declaratie verbala. Ar fi multe de spus si nu este nici locul, nici momentul pentru a intra in detalii. Dealtfel Catalin a punctat destul de multe aspecte. Tot ceea ce pot eu sa-ti sugerez, este sa, citesti si sa incerci sa intelegi Crezul de la Niceea, crez care sta la baza marturisiri credintei crestine ortodoxe, dupa care compara cu ceea ce marturiseste hinduismul. Daca nu vezi diferenta sau crezi ca aceasta diferenta este nesemnificativa, atunci ar fi bine, cred eu , sa incerci sa-ti clarifici cele doua concepte, dupa care sa mergi sau nu mai departe.

Daca doresti sa-mi scrii, e-mailul meu este wolffpaul@yahoo.com

Doamne ajuta,

Paul
#87338 (raspuns la: #86906) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga Andre29 - de rac la: 20/01/2006 22:31:21
(la: Tăcerea nu-i de aur)
Eu cred ca tu iti imaginezi ca n-as face nimic gratuit sau necalculat... Te asigur inca o data, daca mai era nevoie, de preocuparea mea pentru echilibru, corectitudine, obiectivitate (atat cat se poate, in ceea ce ma priveste).

Intalnirea cafegiilor a trecut. Orice ar zice oricine, ea ramane un mare succes, dupa parerea mea. Sper ca e si parerea voastra, a celor ce ati participat. Exista, in mod cert un respect CLAR al meu (cel putin) catre voi, cei care ati avut curajul sa spargeti oglinda, care ati facut pasul catre realitate. Jos palaria in fata voastra!
Anume: ooanna, Andre29, sentiment, Dona G, laura_. Nu intamplator, ooanna e prima in aceasta lista, eu o consider artizanul principal al acestei intalniri. In fine, nu insist.

Totul parea a fi in regula. Dupa o vreme, a aparut popix in viata noastra. Eu tineam legatura cu el de mult pe mail, pe messenger, vorbeam frecvent la telefon. Imi promisese ca vine acasa la mine, ceea ce s-a si produs. Nu promisese nici el, si nici eu, ca ne vom intalni cu totii cu ocazia venirii lui popix in Ro. Iar popix imi promisese mie, era o chestiune intima, intre noi doi, ca ne vom intalni. Atat si nimic mai mult.

Pana aici totul e (sau pare) minunat. Dupa anul nou m-am intalnit cu popix, am si postat mesaje despre asta.
La un moment dat, dupa asta, am avut un mic schimb de mesaje cu userul "maimuta" (nu mai stiu pe ce conferinta). Vazand ca nu imi raspunde, am cautat-o prin alte conferinte. Am gasit-o pe "Trancaneala aristrocata", unde am chemat-o la raspuns.
La un moment dat a intervenit si ooanna in aceasta discutie, si am ramas absolut surprins cand fosta artizana a intalnirii cafegiilor (la care eu avusesem initiativa) m-a ... pus la punct! In sensul ca mi-a cenzurat adresarea "draga mea" catre ea, ca si cum eu as fi fost un lepros de care ea trebuia sa se lepede... Unu`, care nu merita doar respingere...

Sa fim seriosi, Andreea. Eu nu deranjasem pe nimeni, nu facusem nici un gest care sa-i dea dreptul cuiva sa ma puna la punct in acel fel total nejuistificat. Daca avea ceva de spus, putea sa ma sune sa ma intrebe ce este in neregula, si nu sa T A C Ă atât de tare, încât să mi-o tragă în mod public pe neasteptate. Tăcerea ei nu a fost deloc de aur, iar tăcerea mea a răspuns tăcerii ei. Tăcere a ei care m-a costat de fapt luarea (nemeritat) a bobârnacelor aiurea. De ce nu mi-a spus ce o deranja de fapt? Eu o invitasem la revelion, să fim serioşi, nu aveam ce să am cu ea! Reacţia ei a fost absolut bulversantă pentru mine. Cum adică?
De ce a tăcut, dacă nu i-a plăcut ceva? Că altfel nu am cum să explic atitudinea ei distantă? Gratuită.

De aceea am tăcut şi eu.

Mai mult: am scis către ea că nu vreau să facem un conflict, iar ea, în răspunsul ei, a spus că nu are nici o emoţie în privinţa asta... deci aştepta conflictul. Ca şi cum aş fi fost vinovat cu ceva.

A cui e tăcerea? Ce vroia ea să spună?
Ştii ce? Într-un fel, puţin îmi pasă. Dar, într-un alt fel..., pornind de la educaţie, pregătire, şi cei şase (atâţia au fost la mine) ani de acasă, atuci am venit să-ţi scriu, dar numai după ce am văzut cum ai pus problema.

Şi-atunci, am considerat că meriţi un răspuns. Nu ştiu dacă ai înţeles ce câmpi bat eu aici...

Ca să fiu puţin mai vulgar (sper că îmi dai voie), MĂ DOARE ÎN FUND DACĂ CINEVA ÎŞI VA ASUMA RĂSPUNDEREA SAU NU PENTRU ACESTE DISCUŢII STERILE!!!

Scuze.
Deocamdată, în week-end sunt plecat din Bucureşti, iar de luni aş mai putea comenta...
Iertare celor care nu au înţeles mare lucru, dar asta este ceea ce se numeşte "a spăla rufele în familie".

Păcat.

#101420 (raspuns la: #101336) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Yuki, dragă - de rac la: 14/05/2006 20:26:47
(la: Scenarii imposibile)
Simt nevoia să comentez ce spusei, că fiecare m-a atins cumva:

Zburatul spre un colţ de stea - da, e imposibilă la propriu, dar în suflet se poate - eu am văzut acel colţ, ştii ce minunat e?
Să te laşi de fumat - asta NU e imposibil! Eu am fumat 20 ani, până acum 3, când m-am lăsat. Era 12 martie 2003. Deci se poate, eu te încurajez să o faci. Încă ceva: înainte să mă las, în ultima perioadă ajunsesem şi la 2 pachete pe zi!
Să fie toamnă acum - ei da, aici m-ai "atins" rău de tot... Pentru că pe cât e de imposibil, pe atât de dorit..., cel puţin eu asta înţeleg din ce scrii..., pentru mine toamna este anotimpul în care trăiesc cu adevărat, ADOR acest anotimp.
Cu examenul din anul I..., da, îţi dau dreptate aici: este imposibil să te întorci atunci şi să-ţi arăţi dreptatea, dar..., nu cred că merită! Viaţa merge înainte, şi-ţi recomand cu drag să reţii din trecut mai ales momentele plăcute...
Ruptul pisicii în... câte vrei: asta e un exerciţiu de voinţă, eu am reuşit, crede-mă, e posibil.
Chestia cu chelia n-am înţeles-o exact (scuze).
Iar zaraza..., cum spuneam: s-o aşteptăm, apoi vom mai vedea.

Cu bine.

___________________________________________________
Nimănui nu-i pasă.
#122284 (raspuns la: #122062) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poate ... dar cand stii draga - de hadul la: 29/05/2006 21:06:52
(la: Chiar si ingerii cad...)
poate ... dar cand stii draga mea ca ai intalnit cea mai mare dragoste
pana acum 3 luni am crezut ca n-am sa mai traiesc ceva ca prima mea iubire ... petrecuta acum multi ani, in liceu. Am uitat, dar nu am iertat... mi-au ramas ceva amintiri, cele mai multe dureroase. Asa a fost marea mea dragoste... a fost pentru ca nu demult am intalnit pe cineva, si m-am indragostit ! toate relatiile mele de pana acum, au "suferit" din pricina comparatiei pe care o faceam cu "marea iubire", nici aceasta relatie nu a fost tratata preferential... dar surpriza mare a fost cand am realizat ca e mult mai puternic si mai frumos ... si am fost singurul participant la funeraliile mari mele iubiri! acum traiesc ceva senzational!
stii senzatia aceea, cand pleci de acasa si simti ... ca ai uitat ceva dar nu stii ce ?
si nu-ti dai seama decat atunci cand ai nevoie de acel lucru...?
asa mi s-a intamplat mie ... simteam ca-mi lipseste ceva din viata mea, si desi ma consider un om realizat, dar nu stiam ce ! am gasit-o pe dansa, intr-un mod atat de ciudat... bizar!
este tot ce nu am avut curajull vreodata sa visez... si poate mai mult decat atat...
dar sa revin ... cred ca nu ai trait destul sa poti spune ... "marea mea iubire ... m-a dezamagit" , nimeni nu a trait atat...
nu gandi asa (asa cu dealtfel am gandit si eu si m-am inselat)
capul sus !
iubeste, nu vei pierde nimic
iti doresc tot binele
mya draga, excelent regimul t - de Calypso la: 01/07/2006 17:41:47
(la: Cu ce regim ati reusit sa slabiti?)
mya draga, excelent regimul tau!

500-550 calorii/jour e intr-adevar ff putin;
cam la cat timp faci o astfel de dieta?

in asa zisele "zile normale" (ma refer la mancare) cam cate calorii halesti?

eu, in medie, cam 800-850/zi ; sunt zile cu 450-500 si zice cam cu 1200;

spune-ne si ce inaltime si greutate ai (numai daca vrei, nu-i obligatoriu);
eu, is de 160cm si 48 kg; e destul de greu pt ca sunt "mica"; tocuri nu port decat la ocazii speciale, chiar f rar ca-s comoda din fire;

organismul unui adult nu prea are nevoie de multa mancare, mai ales de mancare "proasta" (grasimi animale, dulciuri etc);

principiulmeu e: mananc putin, dar bun (adica exact de ceea ce are organismul nevoie) si de caliate; si, mai ales, nu traiesc ca sa mananc ci invers ;)
#131043 (raspuns la: #130420) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Invatatul de dragul invatatului ... - de Anima la: 13/07/2006 19:34:23
(la: Cine fura azi un BAC...)
Ma declar oarecum surprins de faptul ca, cei mai multi dinte cei care si-au exprimat opiniile in privinta chestiunii in discutie, par a judeca extrem de utilitatrist, de mercantil, de lucrativ, subiectul.

Spun “oarecum” surprins, pentru ca e poate firesc sa fie asa, in mod statistic n-are cum sa fie reflectat altceva intr-o astfel de dezbatere decat atitudinea generala, curentul general de opinie din cadrul societatii, din clipa de fata. Pe care eu cel putin, desi cred ca-l inteleg si ma stradui sa-l respect, nu-l voi putea accepta cu adevarat niciodata si ma va intrista mereu.

Recunosc ca am citit cam in graba anterioarele comentarii, si e posibil sa gresesc fata de unii, insa nu mi s-a parut sa fi intalnit vreo luare de pozitie care sa nu scoata in fata “utilitatea” acestui bacalaureat, si chiar mai mult, a cunostintelor a caror insusire de-alungul celor patru ani de studii ar trebui sa fie certificata prin acest examen. Mie mi se pare jalnic ca oameni cu siguranta onorabili din punct de vedere intelectual sa puna in nota bascalioasa problema utilitatii “Morometilor” in fata masinii de fabricat piese in serie.
Nu ma feresc sa recunosc ca mi-au trebuit si mie ani buni de zile sa pot realiza importanta, in plan personal, a unui minimum de cultura generala. La randul meu, atunci cand, cu vreo 20 de ani in urma, am sustinut acest examen, l-am tratat cu aceeasi lejeritate, am dat aceeasi “dijma” pentru “protocol”, nu am copiat dar cu siguranta as fi facut-o daca as fi avut posibilitatea, si faptul ca nici macar nu imi mai amintesc subiectele de examen, cred ca spune ceva! Singurul obiectiv atunci, de viata si de moarte insa, era admiterea la facultate. Bacalaureatul era ceva de bifat, pur si simplu! Si nu asta ar fi fost cel mai mare rau pe care cred eu ca mi l-am facut, mie insumi in acei ani, ci altul! Faptul ca, incartiruit unui sistem de interese specific momentului, m-am aliniat si eu docil si disciplinat, cârdului nesfarsit de naivi ce credeau ca se pregatesc pentru viata, pentru o profesie care ar fi trebuit automat, si prin ea insasi, sa imi aduca propria deplina realizare! Ma gandesc si-acum cu o anume fascinatie la ce cantitate uriasa de efort intelectual a trebuit sa depun timp de patru ani de zile, pentru a ma “antrena” in limitele a exclusiv doua materii de studiu, ca sa devin la un moment dat, un respectabil si implinit … inginer! Care nu mai sunt de vreo 15 ani, dar asta-i alta poveste!… Patru ani de zile in care am ignorat, intr-un mod cat se poate de firesc, orice alta materie de studiu din programa, in care la orele de istorie daca nu faceam matematica atunci chiuleam cu clasa, la orele de limba romana in care, daca nu faceam fizica atunci ne bateam in clasa cu caietele si trageam cu boabe de orez in profesoara, iar geografia si filozofia nici nu-mi amintesc prea bine in ce ani le-am facut! Am iesit insa, gratie straduintei unor exceptionali profesori de matematica si fizica, si gratie ingaduintei resemnate a celorlati profesori, dupa patru ani de “cantonament”, o clasa de performeri in fizica-matematica, care, cu doua exceptii ce au luat drumul stiintelor economice, am intrat in bloc in randurile studentimii tehnice! Dupa 16 ani de la absolvirea diverselor facultati politehnice, nu cred ca sunt mai mult de 5-6 dintre noi, care mai practica meseria pentru care s-au pregatit teoretic timp de 9 ani de zile …
Am crezut cu totii ca facem bine atunci, ne pregateam “viitorul”, asta ni se spunea din toate partile! Nu era timp pentru ca cineva sa-si puna problema ca poate cel putin unii dintre noi vom resimti la un moment dat, in viata, anumite carente in formarea noastra de “intelectuali tehnici”, carente carora le puneam atunci, temeinic, bazele! Ba gresesc, au fost nefericitii profesori de limba romana, de istorie sau de filozofie care au mai incercat, fireste lipsiti de sansa, sa ne pomeneasca despre acest lucru. Cine avea timp insa sa-i ia in serios?…
Resimt si astazi lipsuri mari, fundamentale, in cultura mea generala, goluri pe care din momentul in care am inceput sa le sesizez, am cautat, cu straduinta, sa le carpesc! A fi autodidact este, in opinia mea, o datorie pentru oricine are un minim respect pentru propria persoana, pentru propria devenire. Modul insa, in care in mod programatic si coerent ar trebui sa fie format ca cetatean minim culturalizat orice absolvent al sistemului gimnazial de invatamant, nu poate fi inlocuit de nici un efort ulterior de autoformare, oricat de asiduu! Chiar acest sistem de invatamant, atat de demn de a fi criticat in toate ale sale, o poate face! Nu este adevarat ca numai medicii trebuie sa-nvete toata viata, cum se mai spune, si nu este vorba de perfectionarea strict profesionala. Aceasta este obligatia pe care o avem fiecare fata de propriul statut social, care este, cred eu, doar una din fatetele propriei identitati, a fiecaruia. Mult mai importanta insa mi se pare datoria pe care fiecare ar trebui sa o resimtim fata de implinirea interioara, aceea fara aplicabilitate imediata, aceea care nu te ajuta neaparat sa mai urci o treapta pe scara sociala, sa avansezi in functie, sa accezi la un “job” mai banos. Acel fel de implinire interioara careia dezamagitor de multi nu-i simt lipsa, sau atunci cand afla intamplator despre ea, nu-i gasesc utilitatea. Acel fel de implinire care face diferenta intre persoanele distincte si persoanele cel mult eficiente, intre “aristocrati” si “profesionisti”!
Nu orice om resimte ca pe necesitati foamea de cultura, foamea de cunoastere, asta e cu siguranta un truism! Dar exista in fiecare generatie un numar de oameni astfel construiti. Eu cred in justetea evidentierii si incurajarii lor sub anumite forme, chiar si numai pentru ca reprezinta doar un procent oarecare din numarul total. Din randul lor apar, din cand in cand personalitatile care jaloneaza valoric societatea. Nu cu valori profesionale, ci cu valori specific, adanc umane!

Asta cred eu ca ar trebui sa fie semnificatia titlului de “Bacalaureat”. Titlu pe care nu cred ca ar trebui sa-l obtina mai mult de 20-25 de procente din totalul unei promotii de absolventi. Pe care nu ar trebui sa si-l doreasca mai multi! Dupa mine ar trebui facuta o distinctie clara si nediscriminatorie intre cei ce incheie cei patru ani de studii. Statutul de absolvent de liceu pur si simplu, sa dea oricui posibilitatea de a se pefectiona strict profesional mai departe, statutul de “Bacalaureat” sa confere celui care-l obtine un plus de distinctie, de care cei ce ce prin natura lor il cauta, sa poata beneficia. Habar n-am din punct de vedere tehnic cum s-ar putea face asta, nici nu-mi bat capul, sunt oameni care pricep mult mai bine mecanica sistemului de educatie, eu imi permit doar, ca mai tot romanul mediu, sa emit judecati cu pretentii morale!
Exista oameni care sunt in stare sa invete doar de dragul invataturii, si acestia ar trebui evidentiati intr-un fel de toti ceilalti. Mi-a atras atentia in aceasta discutie remarca unui vorbitor, ceva de genul “nu invatam de dragul invataturii”. Cei care in mod constitutiv au in propria natura nevoia de invatare, nevoia de cunoastere, invata exact de dragul invataturii! Si asta mi se pare una dintre cele mai specific umane nevoi! Ceilalti nu Invata, ci se pregatesc, se perfectioneaza, se profesionalizeaza, si efortul lor este demn de toata admiratia! Intre cele doua moduri de a relationa cu lumea cunoasterii este insa o diferenta, asa trebuie sa fie, si ar trebui mereu evidentiata!
Eu as pleda deci, desigur pur teoretic, si fara vreo pretentie de aplicabilitate, pentru valorizarea pur morala a unui astfel de examen, si pentru evidentierea in acest fel a acelor cativa, putini “naivi” care invata de dragul invataturii si cu drag de invatatura. Restul, inarmati cu diplome de absolventi, ar putea, cu entuziasmul specific varstei, sa atace la baioneta viitoarele spectaculoase cariere in diversele domenii ale economie de piata, si fara a avea neaparat titlul de Bacalaureat!

Cat despre aspectele morale ale “tanzactiei” cu subiecte, ele sunt atat de evidente pentru orice om cu un minim bun simt, incat orice discutie cred ca n-ar putea acoperi subiectul! Mai socante insa decat faptul in sine mi se par a fi reactiile de genul celor "postate" pe site-ul ziarului respectiv! Acestea de-abia, cred eu ca dau intreaga masura a confuziei morale in care isi fac debutul in viata multi dintre tinerii absolventi! A fura dar mai ales a clama dreptul la furt cu diverse argumente unul mai departe ca altul de orice minima rectitudine morala, asta este cu adevarat monstruos!
Ce relevanta morala ar putea avea pentru statutul unui astfel de tanar faptul ca, nu ma indoiesc, alturi de mii de alti colegi de generatie ce nu-i impartasesc opiniile, se va putea afisa cu aceeasi diploma de bacalaureat?!…
Dragilor... - de tatiku la: 06/09/2006 04:52:17
(la: spre confirmare in cafenea)
Am ramas masca cand am vazut ce tsunami s-a starnit aici. Ma simt si mandru si ciudat. Nu-mi pare nici rau si nici bine ca nu mai sunt confirmat dar nu e asta ceva de natura sa va schimbe impresia despre mine; eu raman acelasi, si amabil si rau, dupa cum e cazul. Adica normal.
Am fost provocat grosolan si am ripostat. Observ, din treacat, cum acest domn Picky (pentru ca altfel nu pot sa-i spun:) ma irita voit. I-am raspuns de doua ori mai mult decat amical, ba chiar frateste, apoi am vazut cum riposta, cum insulta (nu numai pe mine) si cum se dadea rotund mereu. Omul e clar, nu are ce face, in ciuda celor 3 (trei) facultati pe care le are si a celor 7 (sapte) limbi de circulatie sateasca pe care le stie, nu face decat sa starneasca si sa faca sa ne fie oarecum scarba ( aoleu, scuze de acest cuvant). Am intuit ce o sa se intample insa am vrut sa fiu eu calul de bataie si sa ii spun acestui domn supercaustic si hiperindigest, ceea ce simt.
Eu nu sunt defel rau, va asigur. Nu am rautati nici cand ar trebui sa am insa nu suport provocatorii si cei care isi fac din a instiga un modus vivendi. Ma asteptam la o banare din partea adminului, tip cu care am avut deasemenea conflicte si care nu are haz ( oricum, nu-l gusta deloc).
De ce am fost suspendat? Pentru ca am zis "cur"? Pentru ca i-am dat putin domnlui Picky sa incerce din gustul pe care ni-l ofera de ceva timp? Pentru ca Adminul nu intelege pamfletul?
Daca tot suntem puritani atunci de ce nu sanctionam provocarea?

Ceea ce am scris nu e nicidecum ridicol sau gretos. Asta a iesit fiind extrem de sincer. Prin cele ce au urmat insa mi-am betonat parerile despre prietenii mei de aici.
Credeti-ma ca e o reala placere sa scriu aici, fie si numai pentru a intalni oameni de valoarea voastra. Cu cateva amare exceptii, cine discuta aici merita admiratia mea cea mai adanca. Lor le spun ca eu voi mai continua sa postez, atunci cand simt nevoia, asa neconfirmat cum ma gasesc acum. Ma simt liber si destept si cred ca am destule zacaminte de bun simt sa nu supar pe cine nu merita.
Iar Adminule draga, esti prea rigid, zau. Nu cred ca nu ai invatat sa citesti un om dupa ceea ce posteaza. Cred, mai degraba, ca nu prea iti trece din suparari.
In final, vreau sa ii asigur pe cei care au investit in mine un oarece capital de simpatie ca nu au motive sa fie deceptionati de mine; nu sunt un tip grosolan. Sunt insa putin impulsiv si urasc mitocania fudula.
draga donquijote - de wp la: 28/11/2006 09:50:13
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Iti dau dreptate atunci cand spui ca poti verifica in mod eficient pe internet surse multiple. Insa atunci cand, tu verifici numai anumite "surse" , mai precis cele prin care tu crezi ca, iti poti sustine argumentatiile, fara sa cauti mai intai sa-ti formezi cat de cat o cunoastere a subiectului dezbatut, risti sa aduci ca argumentatie, orice material care iti pare tie ca este o lovitura garantata pentru partenerul tau de dialog. Te asigur ca nu este asa. Ca intotdeauna, ignori un singur lucru prin care multe din dilemele tale se pot verifica. Practica..
Minunea Sfintei Lumini de la Ierusalim se poate trai faptic, deci, nu cred ca este nevoie sa aducem noi argumente pro sau contra.
Oricum problema credintei nu se rezolva prin a vedea sau nu minuni.
Si in vremea Lui au fost minuni si totusi multi, chiar martori oculari nu au fost impresionati, iar unii care au fost impresionati au gasit fel de fel de justificari pentru necredinta lor. Astazi este la fel.
Iar daca tot vrei sa vezi minuni, uitate in jurul tau, la semeni tai, la lumea care te inconjoara cu toata complexitatea ei, la univers. Esti un om informat probabil, cunosti multe, ai acces la informatii. Insa cu toate acestea nu cunosti extrem de multe, nu poti sa-ti explici si mai multe, dar ele exista, iar ceea ce este mai minunat este ca si tu existi printre ele. Daca nu iti sunt suficiente poti sa te apleci si asupra Sfintei Lumini si asupra altor taine, dar apleaca-te asupra lor cu dorinta sincera de a afla Adevarul. Oriunde si in orice forma s-ar afla el, chiar si pe internet :-). Din pacate, la tine nu vad o cautare sincera , doar polemica de dragul polemici, iar asta nu ajuta la nimic. Toti suntem maestri in a demola, problema este daca suntem capabili a pune ceva in loc.
Insa nihilismul astazi isi traieste apogeul, deci inteleg inclinatia multora de a fi pe val..Si eu am practicat "surfing"-ul.

Genul de argumentatie adus pentru Sfinta Lumina nu are nici un fel de valoare pentru un om care traieste in credinta, iar "Trucul" nu este chiar asa nou precum iti place sa crezi.

#159940 (raspuns la: #159922) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga admin Revin si le mu - de dacia1300 la: 12/12/2006 20:11:41
(la: Ameliorari la Cafenea. Planurile.)
Draga admin

Revin si le multumesc lui picky, maan si mao pentru ca au fost atit de draguti sa confirme una din ideile mele. Cele trei comentarii ale lor nu au nici o valoare, nu contribuie cu nimic la dialog, sint doar un atac la persoana.

Nu pretinde nimeni ca discutiile sa se desfasoare intr-o intelegere si liniste perfecta (a la Iliescu anului '90 - "vrem liniste in tara"), purtind toti costume scrobite si scortoase. Se poate discuta foarte taios in contradictoriu, bazat pe argumente logice, fara a ataca persoana opusa.

Admin, doar tu poti decide directia in care o sa mearga Cafeneaua. Doar tu hotarasti cine te va insoti. Doar tu hotarasti daca e nevoie si de alte schimbari, in afara de soft nou, care sa ridice calitatea Cafenelei.


P.S. Daca admin considera cumva ca eu sint unul din cei care strica atmosfera pe Cafenea, nu am nimic impotriva daca imi blocheaza contul. Promit sa nu revin sub alt nick.
mai, draga Honey - de Intruder la: 18/06/2007 17:47:58
(la: Ora de compunere (6) - "Ultimul e-mail")
draga Honey

sunt foarte trist ca ai baut tequilla cu vecinu' ala paros, stiu ca el e!
asa iti trebuie, dac-ai dormit singura, da-da!
te-ai lacomit la marijuana lui si la butelca de Chanel din tualeta! mamica toarna in wc supercandeggina si e frumos pentru ca cand faci pipi, ies aburi din cauza reactiei chimice, care e!
am trecut azi noapte pe la clubul ala si da, te-am vazut cand vorbeai cu scaunu' in timp ce stateai in brate la vecin! ii explicai detaliat (scaunului, evident!) cum cureti terasa de caca de catel si cum il injuri (pe catel, evident!) in limba lui Dante.
in Romania, cand zici 'catzo' inseamna ca te adresezi soacrei legitime!!!
draga mea, e-mailul anterior am vrut sa fie ultimul, dar din cauza inervarii, sunt unele elemente principale pe care le-am omis.
te rog foarte respectuos sa nu ma invinuiesti pe mine de ejaculare inainte de termen! stii foarte bine ca niciodata nu mi-ai pus la dispozitie pista principala, nici macar o pista de rezerva! mereu si mereu m-ai tinut izolat in terminalul ala cu usi de sticla, ca Tom Hanks intr-un film unde el era rus!
vreau sa-ti mai zic ca nu numai mintea si sufletul mi le-ai manipulat, ci si corpul, da-da! l-ai manipulat cum ai vrut tu, respir dupa telecomanda actionata de tine!
tii minte cand te-am dus la mamica si ai crezut ca ea e taticul? ai spus atunci ca suntem o familie de mutanti genetici si mamica a ras de s-a prapadit!...si eu am ras, ce era sa fac?
afla draga ca nu mai am nevoie de pista ta! prietenul ala al meu cu nasu' mare are o sora si mamica a cunoscut-o cand a venit la noi cu frate-sau si a zis ca ea e viitorul meu! ea nu are pista de aterizare, dar in schimb detine ditamai autogara de te si ratacesti! cu fata asta n-am sa ejaculez inainte parcare, ba cred ca n-am sa ejaculez deloc, da-da! misto, nu? ea e blonda si are nasu' mai mare ca frate-sau...amandoi o sa facem o pereche perfecta, io cu nasu' mic-mic (seman cu taticu') si ea cu nasu' cat o cazemata.
nu neg ca am petrecut clipe fericite cu tine, ca am plans 2 ore in poala ta dupa ce am vazut "Titanic" si ca, atunci cand ma lasai sa-ti vad 2-3 secunde Turnul de Control, eram in al 9-lea cer...da, scriam poezii de dragoste si unele le-am publicat pe cafeneaua.com...pacat ca adminii m-au cenzurat pan' la shireturi si userii vechi mi-au implantat baltagul in spate!
cutzitul poti sa-l pastrezi. voiam sa scrijelesc pe maner "ti voglio bene" dar nu meriti!

asta e ultimul meu e-mail...am sa te rog sa nu-mi mai scrii si afla ca toate atasamentele le-am sters, chiar si pozele alea cu ratzushte in iarba care imi placeau atat de mult!

adio si sa dea d-zeu ca vecinului tau sa nu i se deschida parasuta deasupra Oceanului Atlantic!
asa!

cu drag,
Mihaita




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...