comentarii

a fermeca


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Farmecul Dupamesii - de LMC la: 31/07/2004 01:39:15
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Ce bine ma simt cind ajung acasa si-s intimpinata de un miros de curatenie si de florile de lavanda culese din gradina mea. Imi salta inima de bucurie iar trupul obosit mi se relaxeaza la prima vedere a ordinei din casa. Curtea proaspat udata, iarba manichiurata, florile fara uscaciuni si Gamalie intins pe burtica la umbra bradului...ah, viata....merita traita.

Afara nu mai este asa de cald, si-mi deschid toate geamurile si toate usile. Imi place cind simt briza aerului racoros serpuinduse prin camere, cind vad ondulatiile perdelelor in bataia vintului si clipele cind singurele sunete penetrind incaperile sint ciripiturile pasarelelor de-afara. Sint fermecata de lumina soarelui de dupamasa si razele lui care se inghesuiesc printre ramurile copacilor si-si fac drum in camera de zi. Pe masa din sufragerie am o vaza mare plina cu flori de Floarea Soarelui care sta pe o esarfa vaporoasa cu un imprimeu de flori pamintii si brodata cu fir de lame auriu. In bataia razelor aceasta priveliste arata ca o poveste de parca in orice clipa va apare Zina Florilor sa-mi ureze o seara placuta. Imi aprind zecile de luminari din casa si mirosul lor parfumat este luat la un dans agale de briza aerului racoros. Hipnotizata stau si privesc in jurul meu si in inima mea ii multumesc lui Dumnezeu ca a mai trecut o saptamina cu bine.

Ma asteapta un weekend de relaxare; mi-ar place o excursie la ocean. Nu stiu daca vom ajunge dar sper. Duminica avem invitati niste prieteni la cina. Ma bucur ca, asa cum v-am zis alta data, de cite ori avem invitati la masa ne ramine destula mincare sa mincam pentru doua zile. Luni si Marti am scapat de bucatarit.

Ieri si alaltaieri cind imi curatam casa si curtea in mintea mea se invirteau toate cuvintele care le-am citit si scris pe cafenea. Mi-am dat seama ca in acest loc se intilnesc oameni din toate unghiurile pamintului si fiecare dintre noi avem ceva de spus iar in cele mai multe cazuri ce avem de spus e interesant. Ma bucur ca am acest prilej, si ma bucur ca in acelasi timp sint onorata de a cunoaste si intelege atitea puncturi de vedere.

Mi-am adus aminte de ultima data cind am incercat o grupare asemanatoare pe Yahoo. Incercarea a fost nascuta moarta pentru ca n-am putut rezista sa citesc aiurelile scrise de unul si de altul. Nu exista nici un fel de conversatie, doar bazaconii. Era unul care saracul scria tot felul de poezii de dragoste, cica pentru viitoarea lui sotie, dar el nici macar o prietena nu avea. Credea ca-i un oarecare Eminescu, dar nici de departe nu mirosea. Tot in gruparea asta era una care se baga in seama tot timpul, imi aducea aminte de ‘Cheerleaders’ de la liceu. N-avea nimic de spus, dar spunea si ea ca sa se-auda. Am rezistat o luna, probabil mintea mea optimista credea ca doara doara se va schimba tonul prostiei si vor intra si inteligentii pe fir.

Cafeneaua insa nu se poate compara. Aici gasesc inspiratie, aici imi cumpar muze in schimbul timpului meu liber. Doamne, ce binecuvintare mai e si Cafeneaua asta! Mii de multumiri Daniele!

Pina in momentul acesta numele de Cafenea imi creia in mintea mea imagini ca in tablourile pictorului Henri Toulouse-Lautrec,

http://www.artchive.com/artchive/T/toulouse-lautrec.html#images

dar acuma imi vine in minte o alta imagine, o imagine care simbolizeaza creatie, inteligenta, creativitate, filosofie, religie si istorie. Este vorba de pictura “Scoala din Atena” de Raphael.

http://www.artchive.com/artchive/R/raphael/school_athens.jpg.html

Picturile lui Lautrec ramin totusi undeva in spatele zidurilor catedrale ale ansamblului cafenelei.

De-acum inainte de cite ori voi vedea aceste imagini imi voi rasfoi memoriile placute sau mai putin placute al momentelor petrecute la cafea cu voi.
"V-ati gindit sa faceti asa o nebunie,..."pentru rodiana, - de DESTIN la: 02/09/2004 03:21:42
(la: Nebunii)
"V-ati gindit sa faceti asa o nebunie, ceva prin care sa va surprindeti atit pe voi cit si pe cei din jur?"

Daca este premeditar...nu mai putem vorbi de surprindere...nu?in rest ca tot omul ...surprinderea apare cand realizezi ce prostie ai facut...

Mi-am amintit aceste bancuri :

Ce sunt aia chiloti ?

Moldoveanul: Aia care chiloteaza avioanele.

altul:

O frumusica moldoveanca ,catre iubitul ei:
"Matz fermecat. Sunteti unsoare pentru mine..."

un alt stil de a gandi:

1. Te nasti obosit si traiesti pentru a te odihni.

2. Iubeste-ti patul ca si pe tine însuti.

3. Odihneste-te ziua ca sa potzi dormi noaptea.

4. Daca vezi pe unu' ca se odihneste, ajuta-l!

5. Munca înseamna oboseala.

6. Nu face astazi ce poti face si mâine.

7. Fa cât mai putin, iar ceea ce ai de facut fa sa faca altii.

8. Prea multa odihna nu a obosit pe nimeni.

9. Când iti vine pofta sa muncesti, aseaza-te si asteapta sa-ti treaca.

10. Daca munca înseamna sanatate, atunci: traiasca boala!

11. Serviciul nu este cârciuma sa stai toata ziua în ea.

12. La munca trebuie sa te asezi în asa fel încit sa mai încapa si altii.


Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Zbucium si suferinta...stiluri nemuritoare, - de DESTIN la: 11/09/2004 04:09:49
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Zbucium si suferinta...din suferinta s-a nascut amorul,din sacrificiul acelui suflet nobil, din dorul si patima care i-au acaparat viata au iesit stiluri nemuritoare, adevãrate epopee închinate patriei, naturii si dragostei.

Eminescu acest poet fara pereche...

La Eminescu dragoste este senzualã, pribeagã, de pasiune.

Dragostea este spontana si de moment insa totalã si se epuizeazã în întregime pe o singurã împrejurare reluatã continu.

Din lacrimi au izvorat cele mai dulci poeme eminesciene:"O lacrimai tremura in glas si graiul lui e un suspin."

Clepsidra timpului si-a picurat usor nisipul; viata sa plina de sacrificii i-a umplut sufletul de gingasie exprimatã în versuri de mare amploare, cãci: "când inima-ti frãmântã/ Doruri vii si patimi multe.../ Toate cer intrare-n lume,/ Cer vestmintele vorbirii".

O viata zbuciumatã a sãdit în acel suflet dor de moarte;

I-a înãbusit de timpuriu dorinta de viata si optimismul;

L-a rãpit lumii mai devreme, dar tot ea l-a înaltat pe soclul nemuririi.

Eminescu spui, dor si dragoste,natura feericã zici.

Rostindu-i numele Eminescu, sufletul ti se inundã de cãldurã si candoare, apare aceea "strigare"catre intreaga lume...dorinta eterna, vrei parcã sã spui lumii întregi cã poezia lui ti-a sensibilizat existenta.

Când spui Eminescu parcã îti trezeste în auz solemne stihuri din "Luceafãr" ce i-au caracterizat viata: "Ci eu în lumea mea mã simt/ Nemuritor si rece".

"Vremea trece, vremea vine", totul moare si iar se naste, el "biet chip de lut", a trecut pragul eternitãtii rãmânând unic.

"Suflet nemuritor "pentru eternitate va rãmâne un strãlucitor "Domn al noptii" mai mult de un veac, ne-a fermecat prin poezia sa, prin înãltãtoarele ei idei, sentimente, prin mesajul ei de adâncã umanitate, prin sublima si inegalabila ei frumusete artisticã.

Eminescu va strãluci de-a pururi. cãci el este însusi "Luceafãrul nemuritor"


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21760 (raspuns la: #21505) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Portretul lui Dorian Gray - de (anonim) la: 15/09/2004 14:11:12
(la: Despre frumusetea uitata a vietii-Andrei Plesu/Opinii-Jurnalul N)
Este de remarcat faptul ca frumusetea vietii este totusi inca o amintire, si s-ar putea spune ca deja trebuie recurs la literatura pentru a lua contact cu elementele vietii depline. Domnul Plesu are insa inca mule elemente din pierduta si fermecatoarea viata patriarhala atit de prezenta inca la Topirceanu, etc. Acest fenomen de pierderea simturilor, imaginatiei si al ideilor nu este deloc un event rominesc. Cu adevarat romaneasca este capacitate de asi aminti despre o forma diferita de a intimpina viata. Toata omenirea se gaseste in acesta incrucisare, unde devine absolut evident ca realitatea nu exista ca ceva strain subiectului ce o traieste ci ea depinde si se construieste pe horizontul animic spiritual si cultural al fiecaruia si, vai...ea depinde de libertatea individuala. Socializarea spiritului si prin urmare a gindirii este cauza principala a acestei pierderi. Libertatea trebuie cucerita.
Felicitari domnului Plesu pentru acest portret a lui "Dorian Gray", adevaratul guru al desteptarii individuale.
Denysa - de carapiscum la: 23/09/2004 05:08:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...

Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.

"Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...

Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.

Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.

Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.

Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.

Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.

Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23126 (raspuns la: #22764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu fiecare cuvint... - de LMC la: 28/09/2004 18:44:24
(la: 3x7 (tabla inmultirii??? nu o noua poveste))
.....citit imi dau seama ca beau dintr-un izvor care ma face din ce in ce mai setoasa. Nu stiu ce se intimpla dar ma uit la mine si imi vine sa rid ca am ajuns sa fiu aceeasi copila ce-am fost un sfert de secol in urma. M-ai fermecat, si-acum sint subjugata dorintei aprige de a mai citi. De obicei cind incep sa citesc mai mult de doua carti sau povesti scrise de acelasi autor, doresc sa aflu mai multe detalii despre autor. O biografie scurta, o introducere, un eseu despre metoda cum ajungi sa scrii, de unde-ti vin inspiratiile, etc etc. Ai acces la "mesaje private" aici pe cafenea?
#23584 (raspuns la: #23575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







Culoarea... - de (anonim) la: 30/12/2004 01:09:14
(la: Culoarea in viata)
Culoarea,aceasta fermecatoare insusire a tot ce este in jurul nostru,aduce cu ea in sufletul nostru bucuria ori tristetea,aceea caldura sau raceala... de ne pastrat,aceea liniste sau freamatul,agitatia ...

Ne apropie ca fiinte sau ne departeaza,ea culoarea.

De felul cum stim s-o folosim ,de felul cum stim s-o percepem,cu discretie ,cu rafinament,cu gust si placere...si chiar cu fantezie,ajungem a percepe acel echilibru,aceea liniste interioara,in asa masura incat trairile noastre sa fie parte din bogatiile afective de care sa uzam.

Sunt atatea de discutat pe acest subiect ...cu siguranrta voi reveni.

Cu bine,
nu e usor sa gasim unul pe plac la toti.... - de romanul_vesel la: 11/01/2005 06:50:58
(la: Cuvantarea de Anul Nou a domnului presedinte Basescu)
E imposibil sa gasim pe cineva care sa placa la toata lumea. Din acest motiv alegerile se cistiga cu 50+1% si nu cu 99.99% ca pe vremea lui Ceausescu.
Dar cea ce vrem este ca cei ca vin la putere sa fie cinstiti si poata proba ca au realizat ceva in cariera lor politica.
Nu stiou daca Basescu a realizat ceva in timp ce a fost Ministrul Transporturilor si nu traiesc in Bucuresti ca sa pot spune ca a facut ceva bun sau rau cit a fost Primarul Bucurestiului.

In rest!?... cit de natural, modest, frumos si fermecator este el ca persoana?!... conteaza cit si o frectie la un picior de lemn :-))

Sa asteptam sa vedem cit va face si ce va face si pe urma sa-i dam calificative. Romania are nevoie de o persoana cinstita capabila si hotarita sa scoata tara din mizerie. Intrebarea este daca astfel persoana poate fi gasita printre politicienii contemporani, din Romania????....

Alex
#33120 (raspuns la: #33094) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce iubim femeile - de Grettel la: 26/01/2005 11:35:47
(la: Ultima carte)
Mircea Cartarescu, ale carui editoriale si participari la interviuri televizate m-au impresiona placut prin prospetime si intelgenta, mi-a oferit in cartea sa, culegere de povestiri, o lectura amuzanta, relaxanta, placuta, spontan si plina de viata: culori, parfumuri, atmosfera, dialoguri, senzatii.
E o carte vie, se descrie ca un personaj normal, firesc, dar atatd e fermecator printr-un soi de inocenta adolescentina, capteaza printr-un interactiune directa, un dialog plin de umor si autoironie, cu cititoarea (parca ar fi un bun prieten al meu si-mi povesteste la un ceai tot ce-i vine in minte despre asubiectul din titlu)(eh, nu chiar tot, pana la urma, si ma avertizeaza de asta).
Concluzia pe care o pot eu trage este ca barbatii sunt de fapt niste bieti destul de nesiguri si cu mintea plina de tot felul de basme, altele decat ale noastre, femeile.
Interesant si placut. Si proaspat.
maya - de maan la: 03/03/2005 21:39:08
(la: Dragoste prin Internet)
am incercat sa te citesc si n-am simit decat ca durea, probabil si cand scriai si dupa aia.
si-ajung din nou la ce ziceam mai devreme: i-asa usor sa spui 'nu e', mult mai usor decat sa te cauti de 'ustensile' de vazut, de simtit...si sa ti le construiesti, cand nu le ai, ca dibui mai bine lumea asa, mai concret.
suntem atat de saraci si goi, abrutizati de ce insine ne refuzam de teama si/sau ignoranta; si-asta n-ar fi nimic daca nu ne-am repezi cu lacomie la tot ce luceste, sperand ca ce vedem e aur-curat, sau ca dumnezeu va face una din minunile lui cu noi si l-o preschimba-n ce ne dorim cu ardoare sa fie.

am vazut in copilarie, la televizor, un filmulet: o picatura de apa, prelinsa de Dumnezeu in pustiu, doar o broboana de roua, face sa screasca brusc din nisipuri, o mladita ce-nfloreste fermecator-aromat. Filmuletul de jumate de minut se opreste aici, dar eu, de cate ori mi-l amintesc ma-ntreb ce se-ntampla cu firul ala de floare, mai departe, in vipie.

asa infloreste sufletul omului, la prima boare, insetat, flamand de iubire, ca sa se desfaca apoi catre efemera lui sursa de hrana ... de ce n-asteapta samanta aia ploaia, de ce se lasa amagita de-un strop?
ca sa-si dea duhul mai apoi, in desert!

am intrebari pe care uneori ezit sa le pun, de teama ca voi gasi raspunsul.

pe net sunt multe otrepe ce se joaca de-a omul-care-aduce-ploaia si mult prea multe 'seminte'.
ce bine-ar fi de-am recunoaste ce-i cu noi, de-am fi capabili sa facem diferenta intre ce ne dorim si ce ne trebuie.
sa ne bucuram de picaturi si dar sa stim astepta ... cu putin noroc, am putea fi maladite de-alea ce-nfloresc o data-n viata si pentru totdeauna.
#38079 (raspuns la: #37985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si eu - de Cristall la: 09/03/2005 19:52:59
(la: Tom & Jerry)
..ma las fermecata si ma mai uit in unele dimineti de sambata la "tom si jerry", la filmuletele alea vechi, desenate frumos si cu gingasie (nu insa si la soarecii si pisoii aia mutanti facuti acum la duzina; ma intreb cum fac adultii asa oripilitati pentru tancii lor).

Teatru - de Dinu Lazar la: 10/03/2005 21:34:37
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Grozava interventia dumneavoastra.
Este obligatoriu sa ne punem intrebari si sa cautam solutii si aste sa se intimple si in planul imaginii dar si in alte planuri.
Cu chestia cu teatrul, ce sa zic... personal, prefer un teatru plin si facut plin prin absolut orice mijloace, decit unul gol.
Actorul fara public este mort, decedat, rece, si acu`, depinde carui public se adreseaza... si desigur cum se adreseaza.
De-a lungul timpului, multe idei novatoare si spectacole care acum ni se par normale au fost taxate ca absurde si devastatoare pentru moralul privitorului standard, si ne amintim de scandalul din presa la lansarea Simfoniei a noua, ca ce prostie este corul intr-o simfonie, pina la can-can-ul de la Moulin Rouge care era sa fieinterzis... asta este.

Cred ca menirea suprema a spectacolului este sa ne scandalizeze, sa ne puna pe jar, sa ne incite, desigur sa ne si incinte, si un spectacol care ne lasa reci e unul ratat.

De facut fotografii la spectacol nu e greu.
Se merge la directorul salii, la regizor, la cineva cu functii de conducere, cu o cutie de ceva si un zimbet deschis, si se spune textul clasic: buna ziua, imi pare asa bine sa va cunosc, am vazut piesa cutare, m-a fermecat deosebit, eu sunt inebunita de fotografie, voiam sa va intreb daca as putea sa fac niste imagini de studiu pentru mine, va dau si Dvs un CD cu imaginile la rezolutie suficienta , sper sa va placa, imaginile ma ajuta sa invat si le voi pune exclusiv in portofoliul meu , si nu va voi deranja pentru ca o sa stau lateral in foaier pe scena".
Si daca faceti pozele fara blit si puneti in jurul aparatului ceva ca un blimp, o flanea, de exemplu, totul o sa fie OK.
Ideal este sa va lase sa mergeti si la repetitii; la repetitii se fac fotografii senzationale.

Revenind la piesa in cauza, exista chestii rele si chestii si mai rele; romanii spuneau, "ex malis aligere minima"; daca tragem linia, eu personal prefer sa vad tineri venind la o piesa shpanchiu transpusa a lui Eugen Ionescu decit sa mearga dumnealor la nulitati maneliste sau la alte atitea spectacole de tot rahatu` de care e plin Bucurestiul, din pacate.

Extraordinar este sa faceti ceea ce v-ati propus; cind ceva va pune pe ginduri sa incercati sa faceti fotografii pentru a va lamuri.

Mi se pare cea mai minunata cale de a ajunge unde trebuie in fotografie.

Multi folosesc aparatul ca o scula de optica si mecanica si nu ca o solutie de a intreba si de a afla raspunsuri, de a comunica adica, si la urma urmei numai asta conteaza.

Oricum, daca vreti sa vedeti actori de aproape si sa va incercati puterile realizind niste fotografii la turnarea unui film artistic, tineti pe aici firul...
#39004 (raspuns la: #39001) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bucuresti vazut de o regizoare suedeza - de RSI la: 27/03/2005 23:59:57
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Uite ca nu numai cei nascuti in Bucuresti stiu sa-l aprecieze. Aviz snobilor:


"Formula AS - Cultură



Festivalul Dakino


Karin Wegsjo


"Bucurestiul? Imi lipsesc cuvintele pentru a descrie frumusetea
acestui oras"

O tanara regizoare suedeza obtine Premiul special pentru un film
documentar, dedicat mult hulitei capitale romane: "Farmecul discret
al Bucurestiului"

Adevarata minune! Exista straini care stiu sa descopere un alt
Bucuresti decat acela al cersetorilor, al gunoaielor si al cainilor
vagabonzi. Iar cand toate astea se-ntampla prin intermediul
aparatului de filmat, minunea este cu atat mai mare. Am intrebat-o,
deci, pe tanara, frumoasa si talentata regizoare a filmului, prin ce
miracol si-a oprit privirile asupra Bucurestiului.



- In 1987 am venit pentru prima oara in Romania. Am stat doar o zi la
Bucuresti. Era in martie, era frig, intuneric, o tristete
coplesitoare. Am vizitat apoi Sibiul si Timisoara. Pretutindeni, am
intalnit oameni minunati care, cu toata frica de atunci, erau calzi,
sensibili, admirabili. Apoi, in 1992, cand mi s-a creat ocazia sa
revin in Romania, teama disparuse. Am intalnit multa lume, persoane
interesante, m-am simtit bine.


Cat despre Bucuresti, imi lipsesc cuvintele pentru a putea descrie
frumusetea acestui oras. Este atat de plin de contraste, de locuri
frumoase, frumoase, frumoase. Case splendide, cu arhitectura "belle-
Žpoque" sau moderna, cubista sau in stil romanesc-brancovenesc.
Adevarate comori. Sigur, exista si spatiile uniforme si cenusii,
Pantelimonul de pilda, cu bulevardele lui stereotipe si nesfarsite,
cu blocuri urate, prost construite. Toate acestea la un loc dau
Bucurestiului o nota aparte, foarte personala si nu lipsita de
interes. Cat am stat la Bucuresti, am mers mult. In partea veche a
orasului era muzica, treceam pe strazi si auzeam crampeie de melodii.
In partea "noua", aceea cu blocurile uniforme si bulevarde largi,
muzica murise. Nu se auzea nici macar o nota. M-am intrebat atunci
cum ar reactiona cineva, venit din partea "veche" a orasului, obligat
sa traiasca intr-unul din aceste blocuri. Acesta este unul din
motivele pentru care am ales Bucurestiul. Celalalt motiv a fost ca
cineva ca mine, venit dintr-o tara bogata, curata, linistita -
Suedia, de pilda - simte ca, o data cu perfecta noastra curatenie, ne-
am instalat in sterilitate si am pierdut ceva important: omenescul,
caldura comunicarii, prezente din belsug aici, la Bucuresti.

In Suedia, totul este corect, suprafetele sunt perfecte, curate, fara
fisuri, fara gropi. Nu se vede ca a trecut timpul peste noi. Aici,
semnele timpului se vad, se simt la fiecare pas. Si chiar fetele
oamenilor sunt aici foarte diferite. In Europa de Vest, ca si in
Suedia, noi suntem toti la fel. Civilizatia creeaza inregimentari.
Stiu ca si aici se vor mai schimba lucrurile. Chiar de la an la an,
gasesc multe schimbari.



- Filmul dvs. este realizat in jurul a 6 personaje, oameni intre 20
si 99 de ani, pe care ii uneste acelasi sentiment: iubirea
de "acasa". Cum v-ati gasit eroii?



- O foarte buna prietena mi-a recomandat-o pe "tanti Coca", Elena
Popescu. Pe arhitectul Namescu l-am intalnit in casa parintilor unui
prieten roman din Suedia. Andrei Baleanu si Ilinca Dobrescu mi-au
fost prezentati de asistentul de regie Tudor Giurgiu, un admirabil
coleg si un bun profesionist. Imaginea filmului e semnata de
conationalul meu, Gunnar Kallstršm, unul dintre maestrii filmului
documentar suedez.



- Aveti multi prieteni la Bucuresti?



- Multi si foarte apropiati de inima mea. In general, oamenii de
aici, cand devin prieteni, sunt foarte deschisi, generosi.


- Si totusi, filmul dvs. este foarte trist. De ce?



- Pentru ca realitatea insasi este foarte trista. Viata este facuta
asa. Timpul trece si, o data cu trecerea lui vine tristetea.
Sentimentul de tristete vine mai ales de la cei care au participat la
film, de la "personaje". Au fost atat de sinceri, de deschisi, iar in
sufletele lor exista atata tristete... Asta se simte in film:
inima "personajelor".



- Exista in film o scena in care un grup, destul de agresiv, va
intreaba de ce filmati. Asa s-a intamplat intr-adevar?



- Da, s-a intamplat asa, dar nu in timpul filmarilor, ci cand am
venit in Romania singura, in 1997, inainte de filmari. Eram echipata
cu un aparat de fotografiat si cu o camera video si fotografiam
detalii care mi se pareau mai interesante. La un moment dat, cand
tocmai fotografiasem o casa mai paraginita, a venit la mine un barbat
care m-a imbrancit si a vrut chiar sa-mi ia aparatul de fotografiat.
Trageam amandoi de aparat, el era ca iesit din minti si nu a incetat
decat atunci cand un trecator, rugat de mine sa intervina, l-a
repezit, facandu-l "securist". Ca prin farmec, furiosul s-a potolit
si incidentul s-a inchis. Dar tot timpul am simtit un fel de
suspiciune din partea bucurestenilor. Este, cred, un fel de teama ca
Romania sa nu apara cu o imagine proasta in lume. Si astazi, dupa
atatia ani de la Revolutie, mai persista aceasta suspiciune. Si nu
inteleg de ce. Eu vad detalii pe care cei care locuiesc in Bucuresti
nu le iau in seama. Casele vechi, de pilda, isi au frumusetea lor si,
chiar daca nu sunt proaspat varuite, sunt armonioase, pline de
detalii surprinzatoare, fermecatoare.



- Ce proiecte de viitor aveti?



- Nu lucrez inca la un proiect anume, dar as vrea sa mai filmez si
alte locuri din Romania.



SANDA ANGHELESCU"



==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

sentimente - de eu si voi la: 28/03/2005 02:00:55
(la: sentimente!)
anisia.....in primul rand buna, in al doilea rand ti-am citit o poezie care m-a fermecat , si in ultimul........tare asi dorii sa discutam , crezi ca se poate , pari o inteleapta.......si eu am tare multa nevoie de intelepciunea altcuiva........a mea..........si nu e putina.........nu ma mai ajuta !
#40986 (raspuns la: #27860) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragii mei - de aldebaran la: 29/03/2005 20:20:29
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
N-am poposit de mult pe grup, dar imi sunteti tare simpatici, va admir curajul de a va exprima parerile personale, mi-a cam luat ceva timp sa indraznesc a va scrie!
Probabil ca n-ar trebui sa vorbesc pe acest subiect, mai ales ca nu am vechime aici, insa mi se pare nedrept sa nu va impartasesc si opinia mea, bazata pe fapte!
Cum definiti voi "casatorie din interes", acele casatorii din "Ion"?, acele casatorii unde unul din parteneri este fermecator de interesant, enigmatic etc? acele casatorii care au loc dupa ce 2 fiinte gasesc interese cumune si isi propun sa le imparteasca si sa le dezvolte? sau acele casaturii unde domnul sau doamna arata bunurile materiale, iar cealalta persoana isi arata certificatul de celibatar(A)?
Eu cred ca "diferentele mai mari de 7-8 ani intre parteneri ...in care dragostea lipseste (eventual exista unilateral), iar asta duce, cu timpul, la erodare, contribuie la indepartarea unuia de celalalt." este cea mai inoncenta afirmatie pe care am citit-o(spun acest lucru din politete pt persoana in cauza).
Cati dintre voi cand va duceti la culcare in bratele fiintei pe care o iubiti cu adevarat, si cu ochii inchisi, ii mirositi parfumul, ii ascultati rasuflarea, si incercati sa nu adormiti findca vreti sa traiti acel moment si aveti impresia ca deja visati si nu exista un alt vis mai frumos? Cati dintre voi mergeti pe strada, auziti o melodie pe care o dansati sau o ascultati cu partenerul, si o fredonati tot timpul cu zambetul pe buze, iar pe toate geamurile vedeti chipul persoanei dragi, iar cei din jur se uita la tine ca la un nebun, dar nu-ti pasa?
As continua cu exemple insa nu vrea sa-mi dati peste nas ca am curajul sa iubesc si sa impartasesc sentimentele iubirii, insa dragii mei, acestea sunt sentimentele unei persoane care iubeste si traieste cu o fiinta minunata, iar diferenta de varsta este de aprox. 25 de ani.
la cat mai frumoase sentimente
PS: Relatia nostra tocmai trece pragul de cinci ani, si pe zi ce trece infloreste si mai mult.

pentru Dl. cinste intruchipata Little Eagle - de maimuta la: 01/04/2005 19:14:06
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...")
domnule sa stii ca ai reusit sa ma scoti din pepeni.poate nu stii in ce comuna primitiva traim noi. frate noi stim sa "furam" tot ce e frumos din cauza frumosului. vrem sa simtim, vrem sa traim to ce ne place.din aceasta jungla fermecata numita Romania, de unde bani pentru a asculta toate albumele lui Metallica, Pink Floyd, The Doors, Led Zeppelin, etc.?cine isi permite sa cumpere cd-uri, sa-si cumpere.eu prefer sa fiu o hoata de muzica buna.acesta sa fie singurul lucru urat pe care-l fac.
Nota:furtul de muzica nu este acelasi lucru cu plagiatul
#41594 (raspuns la: #19700) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alcolul religios - de JNairda la: 25/04/2005 16:39:42
(la: Hi, my name is giocondel and I am a non-alcoholic!!!)
Din clipa in care prin preot se spune ca esti binecuvantat daca dai iei si bei Vin (cu alcool bineinteles) se poate merge pana la orice limita. Poate ca nu conteaza totusi cantitatea ci potentialul. Adica o daca ce ai inceput cu un pahar poti sfarsi cu capul intr-un butoi nu ? Adica facem un mic compromis, stim ca nu e bine, si sfarsim prin a fi captati complet.


Daca am inteles bine Alcoolici anonimi recomanda incetarea imediata a degustarii alcoolului bahic. Deci ceilalti care se cred sanatosi cu cred ei ca sunt mai buni daca se imbie in continuare cu un paharel? chiar daca au binecuvantarea scrisa, verbala dar nu si reala a preotului care le spune ca bei pentru ca esti credincios ?


Am auzit o ipoteza fermecatoare : Isus, fiul lui Dumnezeu Tatal, nu a trasformat la nunta apa in vin ci in must de struguri. Dar poate ca pentru preoti ar fi prea mult ca sa iasa din aburii alcoolul bahic si sa vada daca este adevarat. Dar ce conteaza pentru un preot daca toti medici spun cate belele iti face daca macar prin acei aburi vin mai multi enoriasi decat ar veni fara ei


Se poate completa cu


Luca 1:15" ... Nu va bea nici vin nici bautura ametitoare ..."

Odata pentru voi toti, o data pentru tot restul! - de Georges Valch la: 09/05/2005 11:08:23
(la: Surprinde-ma!)
Comentariu de Georges Valch
ADAM: Nu cauta aici un subiect frate cu acel predicat (sau in orice caz var bun) pe care gramatica il uzeaza. Incerc sa scot ce-i mai bun din voi si in acelasi timp sa deschid cititorului atentia spre ceea ce eu, tu sau altul ca noi ar putea sa spuna. Daca te refereai la mesajul acestei conferinte, ei bine acesta ar putea sa fie. Dar discutia, polemica sau nu este o coca, un pic cam curva ce-i drept care se lasa modelata de cineva si de oricine. Contez pe imaginatie si pe bunavointa.
Ovidiu Scarlat: Draga domnule; Despre concizie am mai vorbit. Atunci am spus ca, legat de literatura “concis” este un termen relativ. Sunt constient ca vizitele scurte sunt placute, dar asta doar atunci cand e vorba despre o ipocrita politete. Astept din partea unui om care scrie, ceva mai multa “aplecare” si rabdare cand este vorba despre ce scriu ceilalti. In ce priveste secretul domniei tale eu nu gasesc ca asta este un secret. Daca bunul gust are vreun sfarsit, nu poate arata decat ca o diaree de cuvinte fara de noima. Dar imi place sa cred ca nu este cazul meu…
athos : Poemele, se joaca-n noi;
Copii naivi, desculti si goi
Zburdand prin suflet
Cu mult zumzet…
Se fugaresc fara de noima si tot cresc
Ne fac adesea sa uitam de toate cele
Ne prind in jocul lor si fermecati de ele
Intr-un tarziu, le si rostim firesc
Ca si cand viata toata-i doar o rima
Ca si cum am uita pentru o vreme
De uraciunea vietii si ne-am teme
Sa risipim din vraja lor sublima.
Nu-i asta un raspuns…
E poate-adanc ascuns,
In strofa ce lipseste…
Da-i grai si vezi, dac’asa este!
muma padurii : Ma indoiesc ca vreau sa caut eu o provocare. Daca nu va place sa gasiti motivatii in a scrie, e treaba dumneavoastra. Apoi, eu aici nu ma adresez barbatilor, nici femeilor… Poate doar lui Lilith, acea neutra parte a tuturor, hranita cu nostalgie, care pe prosti ii omoara iar pe ceilalti ii obliga sa scrie un vers. Despre barbati… numai de bine. Cred insa ca toti avem cel putin cateva trasaturi comune: Cu usurinta uitam cum e imbracata o femeie, foarte greu uitam cum e goala… Apoi o mare lehamite in ce ne priveste: daca n-ar trebuii sa-l scarpinam din cand in cand, aproape ca am uita ca avem un fund! (*nu eu am inventat asta, dar asta nu o face mai putin adevarata…)
athos (again) : Pozezi intr-un muschetar la conferinta deschisa de mine. Te rog, da-te macar jos de pe cal cand vii aici. Singurele facultati absolut necesare in cazul de fata, sunt cele mentale.
alex boldea : Am mai spus, dar tot eu, asa ca nu plagiez pe nimeni domnule Boldea: sunt lucruri pe care trebui sa fii orb pentru a le vedea, sunt lucruri la care nu trebuie nici macar sa te gandesti, caci virgula cu siguranta iti vor trece prin cap. Pictura ar putea sa le cuprinda prin culoare pe toate. Dar sunt oameni in intuneric care au nevoie de cuvinte pentru a intelege. In definitiv, ce nevoie avem sa traim cand am putea foarte bine sa vegetam?
In strofa ce lipseste… - de Georges Valch la: 09/05/2005 11:45:46
(la: Surprinde-ma!)
Comentariu de Georges Valch
athos : Poemele, se joaca-n noi;
Copii naivi, desculti si goi
Zburdand prin suflet
Cu mult zumzet…
Se fugaresc fara de noima si tot cresc
Ne fac adesea sa uitam de toate cele
Ne prind in jocul lor si fermecati de ele
Intr-un tarziu, le si rostim firesc
Ca si cand viata toata-i doar o rima
Ca si cum am uita pentru o vreme
De uraciunea vietii si ne-am teme
Sa risipim din vraja lor sublima.
Nu-i asta un raspuns…
E poate-adanc ascuns,
In strofa ce lipseste…
Da-i grai si vezi, dac’asa este!
#47665 (raspuns la: #47515) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...